Decizia penală nr. 881/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 881/R/2012
Ședința publică din data de 8 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C.-președinte secție
JUDECĂTORI : C. I.
: I. C. M. G. : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații S. M. D. și P. P. I. împotriva încheierii penale f.n. din 30 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 1. din (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. M. D. în stare de arest, asistat de avocat T. C., din cadrul Barouui de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătoruui ales avocat P. M. M., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. M. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul P. P. I. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat G. A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe onorariilor parțiale din cauză.
Întrucât inculpații au apărători aleși, se constată încetate de drept mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței de recurs.
Întrebați fiind de instanță, ambii inculpați arată că își mențin declarațiile date până în momentul de față și nu mai doresc să facă completări la acestea.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului P. P. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și consecința punerii în stare de libertate a acestuia. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative pe seama inculpatului, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În continuare se arată că, la luarea măsurii arestării s-au avut în vedere dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că ar exista indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunea, acest aspect nu se poate concluziona raportat la probele administrate în faza de urmărire penală. Există un singur martor ocular, Mâțan, care a declarat că i-a văzut pe ambii inculpați scuturând-o pe victimă. În cauză, există de asemenea și raportul de expertiză medico-legală, în care sunt descrise leziunile suferite de victimă- una la mână și una la cot, aceste leziuni se puteau produce și prin precipitare, inculpatul recunoscând că a apăsat-o cu piciorul.
Solicită a se avea în vedere și faptul că soția victimei a declarat că aceasta i-ar fi spus că inculpații l-au bătut.
Apărătorul ales al inculpatului S. M. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii în stare de libertate a acestuia. În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative față de acesta, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În continuare se arată că, măsura arestării preventive este nelegală, motivat de faptul că la momentul luării acesteia s-au avut în vedere dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, iar pentru a se stabili pericolul concret pentru ordinea publică este necesar a se stabili în mod corect încadrarea juridică. În acest sens, se susține că nu este vorba de omor calificat, ci de lovituri cauzatoare de moarte. Se poate reține în sarcina inculpatului anumite circumstanțe legale și anume scuza provocării. Se mai învederează instanței și faptul că a fost avută în vedere declarația soției victimei, care este un martor indirect.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile art 143 Cod procedură penală, existând incidii care să justifice presupunerea că aceștia ar fi comis fapta ce li se reține în sarcină. Temeiurile avute în vedere de instanța de fond la arestarea inculpaților, nu sunt modificate, astfel că nu se impune luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către inculpați și a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl reprezintă.
În cauza de față, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin dispozițiile art 5 din Convenția Europeană a D. O. Menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați, este conformă și scopului măsurilor preventive în lumina dispozițiilor art 136 Cod procedură penală.
Inculpatul S. M. D. având ultimul cuvânt, arată că nu a avut intenția să comită infracțiunea reținută în sarcina sa, regretă fapta comisă. De asemenea mai arată că are o fetiță de 1 an și 4 luni și este angajat de 5 ani în același loc de muncă cu contract pe durată nedeterminată.
Inculpatul P. P. I. având ultimul cuvânt, arată că nu a atins victima, aflându-se la o distanță de 5 metri de aceasta, nu a fost cu intenția să facă ceva rău cuiva și crede că justiția o să facă dreptate.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin încheierea penală fără număr din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cele de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații S. M. D. și P. P. I. prin apărători.
În temeiul art. 160 rap. la art. 300 ind. 1 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S. M. D. și P. P. I. și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 1. al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. M. D. și P. P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...), primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 17 iulie 2012.
Prin încheierea penală nr. 167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților pentru 29 de zile, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.
11/U din (...) pentru inculpatul S. M. D. și nr. 1. din aceeași dată pentru inculpatul P. P. I.
În sarcina inculpaților s-a reținut faptul că, la data de (...), în timp ce se aflau pe terenul din "Ograda Jizii" situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea T. și DN 108 D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, au avut un conflict cu partea vătămată O. I., în vârstă de 73 ani, căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni (ruptură de splină) care ar fi necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 207 din (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) a fost prelungită arestarea preventivă a celor doi inculpați cu 30 zile, de la (...) până la (...), reținându-se și faptul că a intervenit decesul victimei O. I. (la data de
28/(...)) iar prin încheierea penală nr. 272 din (...) din dosarul nr. (...) cu încă 10 zile, de la (...) la (...) inclusiv.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, tribunalul constată că măsura preventivă cu privire la cei doi inculpați a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că aceștia ar fi comis fapta ce li se reține în sarcină. Temeiurile avute în vedere de judecător la arestarea inculpaților(cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură) nu sunt modificate, astfel că nu se impune luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către inculpați și a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl reprezintă.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea Europeană a D. Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a D. O.
În speța de față, instanța de fond a reținut că acest pericol derivă din fapta presupus a fi comisă de inculpați, din modalitatea de săvârșire a acesteia și din urmările produse, respectiv decesul părții vătămate ca urmare a loviturilor primite.
Menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este conformă și scopului măsurilor preventive în lumina dispozițiilor art. 136 Cod procedură penal, instanța apreciind că aceasta se impune în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiind respinse cererile de revocare a măsurii privative de libertate și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații
P. P. I. și S. M. D.
În motivarea recursului inculpatului P. P. I. se arată că, la luarea măsurii arestării s-au avut în vedere dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, în sensul că ar exista indicii că inculpatul ar fi comis infracțiunea, acest aspect nu se poate concluziona raportat la probele administrate în faza de urmărire penală. Există un singur martor ocular, Mâțan, care a declarat că i-a văzut pe ambii inculpați scuturând-o pe victimă. În cauză, există de asemenea și raportul de expertiză medico-legală, în care sunt descrise leziunile suferite de victimă- una la mână și una la cot, aceste leziuni se puteau produce și prin precipitare, inculpatul recunoscând că a apăsat-o cu piciorul, iar pe de altă parte soția victimei a declarat că aceasta i-ar fi spus că inculpații l-au bătut.
Ca atare ,se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și consecința punerii în stare de libertate a acestuia, iar în subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative pe seama inculpatului, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului inculpatului S. M. D. se arată că, măsura arestării preventive este nelegală, motivat de faptul că la momentul luării acesteia s-au avut în vedere dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, iar pentru a se stabili pericolul concret pentru ordinea publică este necesar a se stabili în mod corect încadrarea juridică. În acest sens, se susține că nu este vorba de omor calificat, ci de lovituri cauzatoare de moarte. Se poate reține în sarcina inculpatului anumite circumstanțe legale și anume scuza provocării. Se mai învederează instanței și faptul că a fost avută în vedere declarația soției victimei, care este un martor indirect.
Ca atare ,se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și consecința punerii în stare de libertate a acestuia, iar în subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri neprivative pe seama inculpatului, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul T. M. rezultă că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 1. al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. M. D. și P. P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, fiind luată măsura arestării față de aceștia încă mdin faza de urmărire penală.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a D. Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza T.contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpaților de circa 7 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 C.proc.pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpaților se impune în baza art. 300 1 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestora, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestora în libertate.
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și la disp. art. 139 C.p.p.
Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 385 15 pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatii P. P. I. si S. M. D. aflați în prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 30 mai 2012 a T. M..
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin.2 C.p.p. va o obliga pe inculpați, fiecare, să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpatii P. P. I. si S. M. D. aflați in prezent in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 30 mai 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpati, fiecare, să plătească în favoarea statului suma de câte
250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. C. I. I. C. M.
Plecată în C.O.
Semnează președintele
Completului de judecată
G. M. N.
Red.I.C.M./ICM
4 ex./(...) Jud.fond.S. L. R.
| ← Decizia penală nr. 1420/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 254/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
