Decizia penală nr. 143/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.143/R/2012
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 372 din 1 noiembrie 2011 a
Judecătoriei Z., privind pe inculpatul Ț. N.-C., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul inculpatului Ț. N.-C., av. O. A. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Curta R. Natalia din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. M. M. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asura onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău, casarea sentinței penale nr. 372 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului Ț. N.-C. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 Cod pr.pen. la pedeapsa închisorii în limitele speciale.
Consideră că circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal reținute în favoarea inculpatului de către prima instanță sunt nejustificate, întrucât elementele care vizează recunoașterea faptei și conduita bună a acestuia înainte de comiterea faptei sunt reflectate și prin art. 3201 Cod pr.pen.
De asemenea, arată că referatul de evaluare întocmit în cauză, atestă o situație personală a inculpatului cu elemente obișnuite.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului Ț. N.-C. ca urmare a reindividualizării judiciare a pedepsei conform criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Apărătorul inculpatului Ț. N.-C., av. O. A. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și menținerea sentinței penale nr. 372 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., ca legală și temeinică.
Apreciază că de pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului de prima instanță, a fost corect individualizată conform circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod pernal, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă încă din faza de urmărire penală, nu posedă antecedente penale.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inculpatul este orfan de ambii părinți, are 6 frați, lucrează de la o vârstă fragedă pentr a-și întreține frații, este penticostal și nu consumă băuturi alcoolice, fapta comisă fiind un accident în viața sa.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii recurate, ca legală și temeinică.
C U R T E A
Prin sentința penala nr. 372 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 74 lit. a, c raportat la art. 76 alin. 1 lit.e C.pen si art. 3201 al. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul T. N. C. fiul lui I. si V., născut la data de (...) in loc. Z., jud. S., domiciliat în loc. jud. S., în loc. Z., jud. S. CNP1830706314016, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 C.pen i s-au interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a
II a și lit. b C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 4 luni care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că la data de
(...) in jurul orelor 00,30-02,20 inculpatul T. N. C. conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare 2178-CHC, pornind din parcarea localului public, unde a consumat băuturi alcoolice, spre loc. B. A. intr-o curba, după ce a ajuns pe drumul european DE 81, a pierdut controlul direcției de mers părăsind carosabilul si ajungând cu autoturismul in șanțul situat in partea dreapta a drumului. Incidentul a dus la avarierea autoturismului fara existenta altor victime. La fața locului s-a prezentat un echipaj al politiei rutiere, care se afla in supravegherea si controlul traficului rutier, care i-a solicitat inculpatului actele la control fiind supus totodată testării cu aparatul etilotest, existând indicii privind consumul de alcool. In urma testării cu aparatul etilotest, organele de politie au constatat ca inculpatul avea o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Conform prevederilor art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002 inculpatul a fost condus la S. de U. S. unde i s-au recoltat 2 probe biologice, conform buletinului de analiza toxicologica nr. 924/IX/a/411,412, constatându-se ca acesta avea la ora 03,35 o alcoolemie de 1,35 g0/00 iar la ora 04,35 avea o alcoolemie de 1,20 g0/00 (si nu 1,45 g0/00 așa cum greșit s-a menționat în rechizitoriu).
Fata de consumul de alcool inculpatul recunoaște ca a consumat in seara respectiva cca 1 l de bere cu alcool într-un local public din mun. Z. urcându-se apoi la volanul autoturismului sau cu intenția de a se deplasa la domiciliu.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, date pe parcursul procesului penal, coroborându-se cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 924/IX/a/411,412, cu rezultatul aparatului etilotest , cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
În drept, fapta inculpatului T. N. C. care la data de (...) conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare 2178-CHC având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită și anume 0.8 g/l. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1, 35 g/l la prima probă recoltată la orele 03,35, respectiv 1,20 g/l la proba II recoltată la orele 04,35. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel s-a urcat la volanul autoturismului cu intenția de a se deplasa la domiciliu după ce in prealabil a consumat alcool.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată.
Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 320¹ alin.7 Cod pr. penală, inculpatul va beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal si art.52 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹ alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. In acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având in vedere ca inculpatul avea o imbibatie alcoolica in sânge de cca.1, 35 g/l depășind limita legala de 0,80 g alcool pur în sânge, dar și recunoașterea constanta a săvârșirii faptelor atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecata; faptul ca inculpatul este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale - așa cum rezulta din fisa de cazier judiciar, împrejurările și modul de comitere a faptei, precum și persoana inculpatului acesta fiind o persoana integrată social iar conform referatului de evaluare întocmit în cauză de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj este pentru prima dată când inculpatul a consumat alcool fiind de altfel de religie penticostala iar din cauza unei supărări a decis sa bea în seara respectiva. Din sursele contactate reiese ca inculpatul este un tânăr obișnuit ,care a avut o viata destul de grea după decesul părinților săi, nu frecventează localuri, si lucrează in cea mai mare parte a timpului la construcția unei case începuta de părinții săi care în urma decesului acestora a rămas nefinalizata.
Prin urmare, având in vedere cele expuse si fata de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a si c, care se refera la conduita buna a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii si la atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din comportarea sincera in timpul procesului, aceste aspecte vor fi apreciate de instanța drept circumstanțe atenuante judiciare conform dispozițiilor legale reținute. In acest context instanța a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, după reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 320 ind. 1
C.pr.pen, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. e C.pen.
Fata de cele expuse instanța în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a si c C.pen rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. făcând si aplicabilitatea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul T. N. C. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat.
Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.
Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.
Prin raportare la această hotărâre instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.
Natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozițiile hotărârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab împotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor părintești in cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea care în speța nu are legătura cu autoritatea părinteasca, cum interzicerea de exercitare a drepturilor părintești instituie o încălcare a dispozițiilor art. 8 din CEDO, or potrivit art. 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art. 1 și art. 32 alin. 2 din Convenție cât și art.11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritățile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.
Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea.
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev. de art.
64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanța a apreciat că nu se impun a fi interzise aceste drepturi
Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.
Fată de toate aceste aspecte reținute instanța în baza dispozițiilor art. 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal, pe perioada legala.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerată că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și constată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81
Cod penal astfel ca a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal
Raportat la fapta săvârșita si având in vedere ca instanța a stabilit suspendarea executării pedepsei principale in baza art. 71 alin. 5 cod penal raportat la art. 82 cod penal a suspendat si executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs în termenul legal P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului T. N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală deoarece pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de instanța fondului nu corespunde exigențelor unei juste individualizări a pedepsei impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse între limitele speciale reduse cu o treime ca urmare a aplicării art.320/1 C.p.p.
Analizând recursul promovat , din prisma motivelor invocate, al probatoriului administrat și al prevederilor art.3856alin. 3 Cop, curtea constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
Constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate probe apte să dovedească fără putință de tăgadă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău, având în vedere și declarația acestuia din data de (...) prin care a recunoscut în totalitate fapte descrisă în rechizitoriu și și-a însușit probele administrate de către organele de urmărire penală, instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art.320/1 C.p.p.
Din declarațiile inculpatului care a recunoscut încă din faza de urmărire penală comiterea infracțiunii, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, precum și din dispoziția martorului B. P. C. a reieșit că în data de 29 aug.2011 inculpatul T. N. C. a condus un autovehicul pe drumurile publice din mun. Z. având o îmbibație alcoolică de 1,35 la mie prima probă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
Apreciem că instanța fondului a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului raportând la condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, la valoarea nu foarte mare a alcoolemiei, la concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, la conduita sinceră pe parcursul întregului proces penal, fapt ce a condus la soluționarea cu celeritate a prezentei cauze, precum și la lipsa antecedentelor penale.
În plus, Ministerul Public, în calitatea sa de recurent, nu a adus nicio probă nouă prin care să justifice majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce contravine jurisprudenței CEDO în materie de ex. cauza D. împotriva
României , care stabilește că modificările de sentințe pot avea loc doar dacă au fost administrate probe noi care să justifice acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet, conform dispozitivului.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria
Zalău împotriva sentinței penale nr. 372 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei
Z..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. M. M..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
L. M. | ANA C. | M. Ș. |
GREFIER
MĂRIOAREA V. G.
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1445/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 548/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
