Decizia penală nr. 238/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.238/R/2012

Ședința publică din data de 14 februarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.

: M. R. GREFIER : M. V.-G.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către intimații P. V. și P. C., moștenitorii inculpatei R. I., împotriva sentinței penale nr. 213/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalul Cluj, inculpata fiind trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.1

C.pen. și furt, prev.de art.208 alin.1 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții P. V., P. C., asistați de apărător ales, av. M. Ionel, cu delegație avocațială la dosar și partea civilă F. E. asistată de av. B. A. L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții civile, invocă excepția tardivității motivelor de recurs care au fost depuse cu încălcarea termenului imperativ prev.de art.385/10 C.pr.pen., respectiv au fost depuse la prima zi de înfățișare, ori, potrivit legii, trebuiau depuse fie prin recurs sau printr-un memoriu separat cu 5 zile înainte iar motivele de recurs nu sunt din acelea de casare care pot fi invocate din oficiu.

Apărătorul inculpaților, solicită respingerea excepției invocate cu motivarea că memoriul de recurs a fost depus până la primul termen de judecată, iar în acel memoriu sunt depuse motivele pentru care este criticată decizia T. C..

Reprezentantul P. solicită admiterea excepției.

Instanța, deliberând, unește excepția cu fondul cauzei și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul intimaților, solicită admiterea recursului care privește modul de soluționare a laturii civile dar invocă faptul că urmarea decesului inculpatei și încetarea procesului penal, nu există soluționată latura penală, nu există o hotărâre de condamnare, nu există o hotărâre care să oblige instanțele care să constate că s-a soluționat latura penală sub aspectul stabilirii existenței faptei și a raportului de cauzalitate care să determine prejudiciul civil. E. necesar ca pentru soluționarea laturii civile instanța să administreze probațiune și în ceea ce privește latura penală pentru a se stabili existența faptei penale și a vinovăției persoanei decedate și a raportului de cauzalitate, lucru care nu s-a făcut. A. că urmând a fi solutionata doar latura civilă, rezolvarea acesteia urmează a fi făcută potrivit procedurii civile si este necesar ca în această cauză să se facă aplicarea disp.art.244/1 C.pr..civilă care arată că instanța care soluționează un proces civil poate să dispună suspendarea judecării acelui proces până la judecarea irevocabilă a unei alte cauze civile de soluționarea căreia depinde existența în tot sau în parte a unui drept care influențează judecarea prezentei cauze. La dosar există la fila 100 acțiunea civilă prin care a solicitat să se constate că F. E. nu are în proprietate dobândit în mod legal prin contract de vânzare cumpărare corpul de clădire denumit ";. wc"; cu suprafață de 1,2 m/2. În acel dosar se va soluționa existența dreptului de proprietate a lui F. E. și dacă se va constata prin acel dosar că nu este îndreptățită să aibă în proprietate acea suprafață, evident că soluționarea laturii civile trebuie să urmeze soluția de respingere pentru că nu suntem obligați să-i pună în posesie un spațiu la care nu este îndreptățită. Astfel, soluția care se impune este de suspendare a soluționării recursului pentru că între timp s-ar putea soluționa și plângerile penale care le-a formulat împotriva celor doi martori și a lui F. și care se găsesc în faza de cercetare la secția de poliție unde s-au luat declarații și unde a solicitat să se constate falsul și uzul de fals a acesteia în utilizarea contractului de întreținere în baza căruia a solicitat și a dobândit un drept de proprietate asupra unui alt apartament decât cel în care a locuit și față de care nu mai avea contract de întreținere și să se constate că prin manoperele folosite s-au suprascris în conținutul contractului niște elemente care încearcă să individualizeze existența unui spațiu de

1,2 m/2.

În cazul în care instanța de recurs nu va dispune suspendarea laturii civile și va considera că există elemente suficiente pentru a o soluționa, solicită admiterea recursului casarea hotărârii sub aspectul soluționării laturii civile cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. C. pentru administrarea de probațiune pentru că în fața primei instanțe nu s-a administrat nici o probă pentru a se dovedi temeinicia acțiunii civile și s-a luat declarația inculpatei unde a arătat că nu se face vinovată de această faptă, că este proprietara spațiului, că nu există două spații cu această suprafață și că are autorizație de construire în baza căreia a făcut modificări în spațiu și autorizația nu a fost de către nimeni atacată. S-a început administrarea probațiunilor și s-au respins acestea, judecătorul considerându-se lămurit pe simpla declarație de nerecunoaștere a vinovăției și a condamnat-o iar la vârsta de 51 de ani a decedat. E. un mare semn de întrebare de ce o persoană la o vârstă de 51 de ani care nu dădea semnele unor afecțiuni de o gravitate, să decedeze. În apel au fost introduși cei doi moștenitori care au susținut poziția inculpatei și care au cerut probațiune care s-a respins sub aspectul efectuării unui raport de expertiză de specialitate și sub aspectul unei cercetări la fața locului. Deoarece latura civilă se soluționează în baza prevederilor legii civile, este imperios necesar să se constate dacă norma juridică penală privind ocuparea acelui spațiu este îndeplinită. Trebuie să se constate prin probațiune dacă persoana inculpată avea sau nu un drept asupra spațiului respectiv pentru că numai ocuparea fără drept poată să ducă la întrunirea ipotezei normei juridice a tulburării de posesie. F. că numita R. I. a arătat că a scos dintr-un spațiu tot felul de lucruri intime pe care le-a depozitat în alte parte, nu înseamnă că F. E. era posesoarea de drept a spațiului respectiv ci înseamnă că există un mare semn de întrebare în legătură cu dreptul de proprietate și dreptul de exercitare a posesiei. Trebuie să se administreze o probațiune științifică raportat la probele cu înscrisuri și care doar ele nu pot forma o convingere corectă în ceea ce privește existența spațiului pentru că la dosar există înscrisuri prin care ar exista trei suprafețe diferite. La dosar există schițele întocmite cu ocazia întabulării dreptului de proprietate în CF și în acele schițe cele două suprafețe sunt trecute ca fiind de câte 1,01 m/2 și nimeni nu s-a întrebat care este suprafața exactă. Mai există o constatare care se găsește depusă la dosar la fila 14 dosar urmărire penală în care se constată că atât inculpata cât și partea civilă dețin spații utilizare de wc cu suprafață de 0,8 m/2. P. a se clarifica suprafața este necesar să se efectueze probațiunea cu raportul de expertiză de specialitate. A depus un raport de expertiză extrajudiciară care justifică susținerile pentru că în acel raport se arată că există o singură suprafață actuală care este de

1,20 m/2 care nu putea rezulta prin reunirea a două suprafețe separate. Trebuie să se verifice dacă reținerile conform căreia prin placarea pereților interiori ai acestui spațiu, s-a redus suprafața de la 2,40 m la 1,20 m se poate susține din punct de vedere practic. De asemenea, s-a dispus obligarea tot ca și mod de soluționare a laturii civile pe lângă predarea acestui spațiu și repunerea spațiului în situația sa anterioară. Evident, prin enumerarea sarcinilor rezultă că intimații ar trebui să construiască un wc utilat cu toate dependințele necesare ca acesta să fie funcțional ca și când aceasta ar fi restabilirea situației anterioare. Trebuie să se vadă că în nici un caz această măsură nu este în conformitate cu situația arătată de către partea civilă. Partea civilă a spus să se pună la loc peretele despărțitor dintre spații și să se pună în spațiul său lucrurile care i-au fost luate de R. I., aceasta fiind pretenția sa. Ea afirmă că acest spațiu ulterior este loc de depozitare bunuri. În condițiile în care numita R. I. a spus că spațiul respectiv este debara în care merge foarte rar, nu se poate dispune să se facă wc lui F. E. E. posibil ca într-adevăr cu ocazia contractelor de vânzare cumpărare să se fi făcut anumite greșeli de către experții care au făcut acele acte și este posibil ca un singur spațiu de 1,20 m/2 să fi fost atribuit în proprietate pe două contracte diferite. În contractul de închiriere a lui F. E. nu se regăsea acest spațiu de 1,20 m/2 și că el a fost adăugat în contractul de vânzare cumpărare astfel că trebuie să se verifice pe linie civilă dacă existența acestui spațiu este sau nu reală în corpul funciar al părții civile. A. referiri la neregulile în ceea ce privește soluționarea laturii civile impun din partea instanței de recurs o mai mare atenție și soluționarea recursului prin admiterea lui.

Apărătorul părții civile, cu privire la cererea de suspendare, arată că s-a invocat existența unor plângeri penale care au fost făcute în mare parte în faza de recurs, ori, aceste plângeri nu constituie temeiuri de suspendare a judecății. Existența unei acțiuni civile pe rolul instanțelor civile nu este de natură să suspende judecarea unei cauze în fața instanței de recurs, astfel că solicită respingerea acestei cereri. Cu privire la recursul inculpaților, solicită respingerea lui, menținerea hotărârii T. C. ca temeinică și legală. S.rea părții este de trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probațiunii, ori, aceste probe nu sunt necesare și utile pentru soluționarea laturii civile pentru că instanțele inferioare corect au stabilit că s-a produs tulburarea în posesie în dauna părții vătămate, că potrivit actelor clare, acest punct sanitar aparține ap.2. De esență este că există acest punct sanitar și în acte aparține părții vătămate, acest aspect rezultând și din declarațiile martorilor. C. ce se contestă este dreptul de proprietate. P. soluționarea acestei cauze nu are atât de mare importanță proprietatea. Inculpații au promovat acea acțiune civilă în care s-a contestat dreptul de proprietate. În esență, solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză, utilitatea acestora precum și actele emise de la defuncta inculpată respectiv procesul verbal semnat între aceasta și partea vătămată în care se predau o parte din bunurile sustrase și se și recunoaște că sunt bunuri sustrase din proprietatea lui F. E. F. că ulterior s-a obținut o autorizație de construire și un certificat de urbanism, nu are relevanță asupra dreptului de proprietate al părții vătămate pentru că sunt acte administrative și nu reprezintă un sine un drept de proprietate. S. respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat. A. că prima instanță a făcut o analiză atentă a stării de fapt prin raportare la probele existente la dosar și în primul rând la acel act de dobândire de fiecare dintre părți a imobilului sau a părții din acel imobil, s-a examinat și situația CF dar și declarațiile martorilor și așa s-a ajuns la pronunțarea soluției de către prima instanță. La rândul ei, instanța de apel a examinat motivele invocate și le- a respins motivat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.842 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 220 al 1 C.pen., cu aplic art. 74 al 2 si art. 76 lit. d C.pen., a fost condamnată inculpata R. I., fiica lui Ș. și M., născută la data de (...) în C.-N., cetățean român, studii

8 clase, fără ocupație, cu domiciliul in C.-N., str.C-tin D., nr.1, ap.3, jud.C., posesoare CI seria KX nr. 1., CNP 2., la 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 2 luni termen de încercare.

I-au fost puse în vedere inculpatei prev. art. 83 C.pen.

În baza art. 14/346 C.. a fost admisă în parte acțiunea civila exercitată de partea civila F. E., cu domiciliul în C.-N., str.C. D., nr.1, ap.2, jud.C. și fără forme legale, în C.-N., str.Dunării, nr.53, bl.S13, sc.3, ap.21, jud.C. si a fost obligată inculpata sa elibereze spațiul cu destinație de wc in suprafață de 1,20 mp înscris in CF nr. 1. C.-N. cu nr. top 300/1/II si sa restabilească situația anterioara astfel: să demoleze zidul de la intrarea in wc; să refacă zidul dintre wc si apartamentul inculpatei; să remonteze vasul de wc preexistent, rezervorul de apa si instalația de alimentare cu apa dintre rezervor si vasul de wc; să repună in funcțiune instalația de alimentare cu apa si canalizarea; să refacă instalația de curent electric..

A fost respinsă ca nefondata cererea părții vătămate de obligare a inculpatei la plata de daune morale.

În baza art. 193 al 1C. a fost obligată inculpata la plata către partea civila a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.

În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :

Partea vătămată F. E. este proprietara unui apartament situat în C.-N., str. C. D., nr. 1, ap. 2 și a unui spațiu în suprafață de 1,20 mp aflat în exteriorul apartamentului său, spațiu care inițial a avut destinația de toaletă iar ulterior a fost folosit de partea vătămată ca loc pentru depozitare de bunuri.

În perioada iunie-iulie 2009 inculpata a ocupat abuziv spațiul de 1,20 mp al părții vătămate, sens în care a zidit intrarea cu plăci tip BCA, a dărâmat zidul dintre WC și apartamentul său, extinzându-și astfel spațiul de 1,20 mp cu destinația de toaletă (pe care îl deținea legal și care se afla în interiorul apartamentului său) cu spațiul de 1,20 mp al victimei și creându-și astfel o toaletă în suprafață totală de 2,40 mp. In perioada ocupării spațiului partea vătămată era prezentă mai rar la domiciliu, fiind nevoită să se deplaseze în mun. Turda pentru a o îngriji pe mama sa bolnavă. In luna septembrie 2009, când a dorit să depoziteze bunuri în spațiul în litigiu, a observat că intrarea a fost zidită, văzând ulterior întreaga modificare făcută fără drept de către inculpată.

Fapta inculpatei R. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 al. 1 C.pen.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei. Mai precis a recunoscut efectuarea lucrărilor descrise în precedent însă a arătat că spațiul în litigiu i-ar aparține potrivit contractului său de vânzare- cumpărare.

Atitudinea inculpatei este nefundamentată și de rea credință.

Din capul locului trebuie menționat că dosarul de față are la bază o chestiune pur juridică și anume aceea de a stabili dacă spațiul în litigiu aparține inculpatei sau părții vătămate.

Văzând extrasul CF existent la f. 19 d.u.p. completat cu schița funcțională de la f. 20 d.u.p. reiese cu evidență că spațiul în cauză (denumit WC la rubrica „. imobilului"; și figurând la pct. 5 din rubrica „suprafețe";, astfel cum este reprezentat prin desen în partea stângă jos a schiței funcționale) se află în proprietatea părții vătămate F. E. fiind cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare de la f. 21-22 d.u.p.

Înscrisurile depuse la dosar de către inculpată - anexate cererii în probațiune sunt neconcludente deoarece, pe de o parte, spațiul în litigiu nu figurează nici în contractul său de vânzare-cumpărare și nici în extrasul CF, iar, pe de altă parte, certificatul de urbanism și avizul obținut de la D. J. pentru C., Culte și Patrimoniul C.l Național C. nu sunt apte să stabilească proprietăți.

De altfel, potrivit declarației părții vătămate, în precedent inculpata a încercat să cumpere spațiul în litigiu însă partea vătămată nu a dorit să îl vândă. Față de această împrejurare, văzând și procesul verbal din data de (...) - semnat de ambele părți, instanța de fond a apreciat că fapta în speță a fost săvârșită cu intenție directă și că inculpata a dat dovadă de rea credință când a susținut că, în opinia sa, WC-ul respectiv i-ar aparține.

La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal si in acest context de nesinceritatea inculpatei, de antecedența sa penală, de starea sa precară de sănătate - pe care a luat-o în considerare ca o circumstanță atenuantă judecătorească, de urmarea produsă.

Față de cele arătate instanța de fond a condamnat inculpata la 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată pe 2 ani și 2 luni termen de încercare.

I-a pus în vedere inculpatei prev. art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14 C. rap. la art. 346 C. instanța de fond a admis în parte acțiunea civila exercitata de partea civila F. E. si a obligat inculpata să elibereze spațiul în litigiu și să restabilească situația anterioară potrivit dispozitivului. S-a respins ca nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata daunelor morale întrucât neindicarea cuantumului acestora echivalează cu o lipsă a constituirii, ce se face tocmai pe indicarea sumei despăgubirilor bănești solicitate.

În baza art.191 al. 1 C.. a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata R. I. solicitând desființarea sentinței penale nr.842, pronunțata in data de (...) de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul penal nr. (...) și în temeiul art. 11 pct. 2, litera (a) Cod procedura penala, potrivit prevederilor art. 10, litera (a) Cod procedura penala, achitarea inculpatei R. I., deoarece "fapta nu exista".

Se critică hotărârea instanței de fond deoarece:

Pe de o parte, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil conform art. 6 pct.3 litera d, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale prin respingerea administrării de către instanța de fond a oricăror probe (proba cu înscrisurile, proba cu martori si cercetarea la fața locului săvârșirii infracțiunii) solicitate atât in scris cât si oral in fața instanței in vederea lămuririi si cunoașterii împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei privind infracțiunea de tulburare in posesie prevăzuta si pedepsita de art.220 Cod penal.

Prin cererea în probațiune inculpata a solicitat in temeiul art.89 Cod procedura penală încuviințarea administrării probei cu înscrisuri anexând pe lângă actele de proprietate menționate fiecare in parte cu denumirea, numărul si data actului (care dovedesc faptul ca este proprietara suprafeței de 1,20 mp cu destinația de WC- suprafața pe care partea vătămata F. E. susține ca este proprietara) certificatul de urbanism nr.4649 din (...), eliberat de P. M. C.-N., prin care se certifica autorizarea executării lucrărilor de construcții, amenajare spațiul destinație WC, Avizul nr. 26/(...) eliberat de D. J. pentru C., Culte si Patrimoniu C.l Național C., Autorizația de construire nr. 801/(...) emisa de P. M. C.-N. sub nr. 1. din (...), având ca obiect autorizarea executării lucrărilor de construire pentru AMENAJARE BAIE in apartament si izolare interioara perete baie pentru imobilul situat in C.-N., strada C. D. nr.1 ap. 3, CF nr. 2.- C1-U2 (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 1.) nr. topografic

300/1/III.

În baza art.129 Cod procedură penală a solicitat încuviințarea administrării probei cercetării la fata locului - deoarece aceasta probă este concludenta si utila in vederea cunoașterii împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, respectiv a faptului că exista în realitate o singură încăpere de 1,20 mp pe care inculpata a amenajat-o dându-i destinația de baie și care avea două uși dintre care una funcțională și una decorativă.

De asemenea, instanța de fond a respins si administrarea probei cu martorii solicitați de inculpată.

Pe de alta parte instanța prin sentința a cărei desființare se solicită obligă inculpata la restabilirea situației anterioare, ori aceasta a procedat la amenajarea suprafeței de 1,2 mp cu destinația de WC in baza autorizației de construire nr.

801/(...).

Potrivit prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ art. 1. - (1) Orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publicau printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate^dresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi ațat privat, cat si public ori, partea vătămata sau orice alta persoana nu au solicitat anularea autorizației mai sus amintite.

Așa cum s-a arătat si in concluziile scrise, defunctul sot R. CORNEL a procedat la cumpărarea acestui imobil in data de (...) conform contractului de vanzare- cumparare, anexat la dosarul cauzei sub numărul 30302. Întrucât acesta a fost bolnav suprafața de 1, 20 mp cu destinație de WC, nu era foarte des folosită de către acesta, deoarece avea intrarea din curtea interioară.

Fiind o persoana cu dizabilități, cu un venit redus, ușa de la WC nu a fost închisa cu yala, d-na F. E. a profitat de aceasta și a depozitat unele lucruri intr-o stare degradata si de care nu mai avea nevoie, in acest spațiu. Intre suprafața cu destinația de WC si camera in care locuia inculpata a fost ușa de comunicare dar cu mulți ani in urma s-au zidit câteva cărămizi si după o perioada de timp șobolanii și-au făcut loc prin acest zid și intrau in camera (dormitor).

Arată că suprafața de 1,20 mp este proprietatea sa, nu a fost niciodată proprietatea părții vătămate și nici nu a fost în folosința sau posesia ei, însă inculpata și soțul ei au tolerat depozitarea lucrurilor de către partea vătămată în spațiul amintit. Într-adevăr, partea vătămata F. E. are trecută în actele de proprietate suprafața de

1,2 mp cu destinația de WC, pe care îl folosește, având intrarea din camera (dormitorul) care face parte din ap.nr.2. Apartamentele situate administrativ în str. C. Daicovici nr.1 au fost vândute de către C. local al M. C.-N. în baza Legii nr.112/1995, suprafața si compartimentarea apartamentelor fiind in principiu, aproximativ egală așa ca fiecare ap. de pe coloana unde locuiește inculpata au in principiu suprafața WC- ului de 1,2 mp.

T.ul

La data de (...) inculpata a decedat, aspect ce reiese din copia certificatului de deces depusă la dosarul de apel (f.22), din cercetările întreprinse de instanță reieșind că moștenitorii acesteia sunt numiții P. V. și P. C. (testamentari), persoane ce au fost introduse în proces având în vedere necesitatea soluționării și a laturii civile.

În mod evident (art. 14 alin. 2 și art. 21 din Codul de procedură penală) acțiunea civilă alăturată acțiunii penale se judecă de către instanța penală investită și nu de către cea de contencios administrativ, așa cum a solicitat pe cale de excepție apărătoarea inculpatei (și ulterior a moștenitorilor ei), excepție respinsă la termenul de judecată din data de (...).

Prin notele scrise depuse la dosar la data de (...) s-a solicitat de către soții P. rejudecarea cauzei pentru că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin refuzul de a administra proba cu martori și cercetarea la fața locului în principal, iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței, încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatei, respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă având în vedere faptul că moștenitorii defunctei inculpate sunt proprietarii imobilului în discuție.

În motivare se arată că zidul de la intrarea în wc a fost executat în baza certificatului de urbanism nr. 4649/(...), a avizului favorabil de la D. J. pentru C., Culte și Patrimoniu C.l Național C. nr. 26/(...) (imobilul fiind monument istoric) și a autorizației de construire nr. 801/(...) prin care se autorizează amenajarea băii în apartament și izolarea interioară a peretelui băii. Se susține că din construcție fostul wc, actualmente baie, se observă că este o unitate individuală, fără a fi fost despărțită de vreun zid din construcție, la mijlocul peretelui exterior dinspre curte existând o dulie pentru curent electric, ori peretele despărțitor nu putea trece pe acolo dată fiind electrificarea. Mai mult suprafața apartamentului inculpatei și a dependințelor acestuia corespund cu cota indiviză din suprafețele comune (știindu-se că asupra unei suprafețe comune se dă o cotă de proprietate în funcție de suprafața bunului principal), în timp ce cota indiviză a părții vătămate corespunde unei suprafețe a apartamentului și a dependințelor de 50,21 mp (menționată în documentația de întabulare), nu de 52,23 mp cum s-a trecut în schița funcțională a apartamentului nr.

2, în mod cert diferența dintre cele două valori fiind exact suprafața în litigiu.

Prin decizia penală nr. 213/A/2011 pronunțată în ședința din 17 octombrie

2011 a Tribunalul Cluj, s-a admis apelul declarat de inculpata R. I., împotriva sentinței penale nr. 842/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o în întregime.

Pronunțând o nouă hotărâre, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 C.pen., ca urmare a intervenirii decesului inculpatei.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă F. E. și au fost obligati moștenitorii inculpatei R. I., respectiv numiții P. V. și P. C. să elibereze spațiul cu destinație de WC în suprafață de 1,20 mp înscris în CF nr. 1. C.-N., cu nr. top

300/1/II și să restabilească situația anterioară, după cum urmează: să demoleze zidul de la intrarea în WC; să refacă zidul dintre WC și apartamentul moștenitorilor inculpatei; să remonteze vasul de WC preexistent; rezervorul de apă și instalația de alimentare cu apă dintre rezervor și vasul de WC; să repună în funcțiune instalația de alimentare cu apă și canalizarea; să refacă instalația de curent electric.

A fost respinsă cererea părții civile de obligare a moștenitorilor inculpatei la plata de daune morale.

Au fost obligați moștenitorii inculpatei la plata către partea civilă a sumei de

1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) la fond și în apel.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, la fond și la apel, au rămas în sarcina acestuia.

P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului din faza de urmărire penală, faza de judecată în primă instanță și cea de apel când s-au depus acte de către părți și au fost audiați martorii R. V. și I. I., tribunalul a constatat că apelul este fondat în ceea ce privește latura penală a cauzei și că este necesară obligarea moștenitorilor, nu a inculpatei, dat fiind decesul ei, la repunerea în situația anterioară conform art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de procedură penală.

Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g din Codul de procedură penală în cazul în care intervine decesul inculpatului se dispune încetarea procesului penal, acțiunea penală nemaiputând fi exercitată. Drept urmare, se impune modificarea sentinței penale sub acest aspect.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, din întreg materialul probator depus la dosar reiese cu certitudine în primul rând faptul că lucrările de zidire a accesului în wc au fost efectuate din dispoziția inculpatei, din spațiul inițial compus din wc - proprietatea inculpatei și loc de depozitare (inițial wc) proprietatea părții vătămate fiind amenajată o baie, cu acces din apartamentul nr. 3 acum al soților P.

În mod cert, spațiul azi baie a fost anterior compus din 2 încăperi cu destinația de wc, între care exista un perete despărțitor, perete care nu are nicio legătură cu dulia vreunui bec deoarece curentul putea fi condus doar prin peretele frontal fără ca firele electrice să pătrundă în peretele despărțitor. F. că este vorba de 2 încăperi rezultă din:

- contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor 2 și 3, fiecare prevăzând cumpărarea unui wc de 1,20 mp,

- din fotografiile de la dosar în care se observă că la etaj, deasupra spațiului în litigiu există două wc-uri similare,

- din contradicțiile apărătoarei inculpatei și a moștenitorilor care, în motivele de apel ale inculpatei se referă la faptul că „. cum s-a arătat si in concluziile scrise, defunctul sot R. CORNEL a procedat la cumpărarea acestui imobil in data de (...) conform contractului de vanzare-cumparare, anexat la dosarul cauzei sub numărul

30302. Întrucât acesta a fost bolnav suprafața de 1, 20 mp cu destinație de WC, nu era foarte des folosită de către acesta, deoarece avea intrarea din curtea interioară. Fiind o persoana cu dizabilități, cu un venit redus, ușa de la WC nu a fost închisa cu yala, d-na F. E. a profitat de aceasta și a depozitat unele lucruri intr-o stare degradata si de care nu mai avea nevoie, in acest spațiu."; deci se referă la două încăperi de 1,20 mp, dintre care pe una o folosea pe post de wc, iar cealaltă a fost ocupată abuziv de partea vătămată pentru a depozita diverse „gunoaie"; (fiind de neconceput ca inculpata să folosească un wc în care sunt depozitate lucruri de către vecina sa, știut fiind că în apartamentul său nu există o altă baie), iar în motivele de apel ale soților P. afirmă că, din construcție, încăperea este o unitate individuală și că nu a fost despărțită de un zid de construcție,

- din declarațiile martorilor I. I. și R. V. (cumnatul inculpatei), persoane care au cunoscut personal existența a două încăperi cu destinația de WC,

- precum și din faptul elementar al existenței a două uși. E. logic că acele două uși alăturate au fost montate tocmai pentru a asigura accesul la două încăperi diferite, fiind neverosimil ca la același spațiu să se monteze două uși una lângă cealaltă. Afirmația cum că una dintre uși ar fi „decorativă"; este cel puțin hilară deoarece se observă din fotografii că ușa în discuție nu putea fi nici în urmă cu două secole, când s-a construit imobilul, ornamentală. În plus, de ce să fi avut partea vătămată cheia la una dintre uși și nu inculpata dacă tot susține că spațiul era al ei? Și de ce nu a desființat inculpata sau „. de bine";, despre care susține că au ajutat-o, cele două uși, preferând să lucreze pe ascuns din interior, în loc să o facă din exterior mult mai ușor cu atât mai mult cu cât avea și aviz de la C. de C.

Raportul de expertiză depus la dosar de către moștenitorii inculpatei nu are relevanță în prezenta cauză deoarece, pe de o parte, vizează situația actuală când deja baia este amenajată, iar pe de altă parte nu este o expertiză tehnică judiciară, dispusă de către instanță. Nu trebuie omis nici faptul că pereții interiori ai băii au fost izolați, izolație care se face cu plăci de polistiren care au o anumită grosime ce face ca spațiul util să fie redus, iar din fotografiile anexate la dosar reiese și că pragul ușilor de la toaletă nu are grosimea de 0,71 m cum susține expertul, ci una mult mai mică, adică spațiul în care este montată actualmente vana a fost mai mare decât cum susțin moștenitorii inculpatei.

În ceea ce privește certificatul de urbanism, avizul de la C. de C. și autorizația de construire, acestea sunt obținute în urma zidirii propriu-zise a băii, respectiv la sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010, ori baia a fost construită deja în septembrie 2009 când a constatat partea vătămată săvârșirea infracțiunii. În plus, așa cum argumentează și instanța de fond, aceste acte nu valorează titlu de proprietate pentru soții P. T. constituie însă contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia partea vătămată a devenit proprietară a spațiului inițial wc, aspect cunoscut și de moștenitorii inculpatei care au promovat acțiune civilă de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 36410/(...) prin care F. E. a obținut apartamentul nr. 2.

S-a apreciat că dimensiunea reală a spațiului WC nu are relevanță la acest moment, aspectul putând fi verificat în cadrul procesului civil, ci, așa cum am menționat, importanță prezintă doar faptul că au fost două spații, dintre care unul al părții vătămate și că acesta a fost ocupat de către inculpată abuziv, fapt ce constituie infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 din Codul penal.

Cum inculpata s-a făcut vinovată de comiterea infracțiunii amintite, ea ar fi trebuit să fie obligată la restabilirea situației anterioare. Cum însă a decedat, în temeiul art. 21 din Codul de procedură penală moștenitorilor ei le revine această obligație.

Atât inculpata cât și moștenitorii acesteia, prin același apărător au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. d din CEDO relative la un proces echitabil (dreptul acuzatului de a audia martorii din proces) prin neîncuviințarea probei cu martori și a cercetării la fața locului. În legătură cu aceste aspecte menționăm în primul rând că instanța europeană a decis în mod constant că admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor reprezintă probleme care au a fi reglementate de normele de drept intern, iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale. Prin urmare, judecătorul este suveran în a aprecia care probă i se pare pertinentă, admisibilă și pe care decide să o administreze.

În al doilea rând, instanța europeană a statuat că nu este suficient ca „. să arate că nu a fost în măsură să interogheze un anumit martor în apărarea sa, spre a ajunge la concluzia încălcării dispozițiilor textului în discuție; este necesar ca cel interesat să probeze în mod verosimil că ascultarea acelui martor a condus la prejudicierea dreptului la apărare al reclamantului.

Inculpata a solicitat audierea martorului A. G., persoană care a fost prezentă la încheierea procesului verbal din (...), dată la care inculpata a restituit parte din bunurile pe care le găsise depozitate în spațiul pe care și l-a însușit și care, în mod evident, poate da relații doar cu privire la acele bunuri. Ori, pe de o parte procesul verbal reflectă ceea ce s-a întâmplat cu acea ocazie, iar pe de altă parte, ceea ce interesează în prezenta cauză este infracțiunea de tulburare de posesie și nu aceea de furt care a fost disjunsă de procuror prin rechizitoriu. Prin urmare, în mod întemeiat a fost respinsă proba cu martorul A. G.

Au fost audiați în condiții de contradictorialitate de către instanța de apel martorii I. I., menționată în rechizitoriu și martorul R. V., persoane care au dat detalii utile soluționării cauzei.

În ceea ce privește cercetarea la fața locului, în mod întemeiat a respins instanța de fond proba deoarece situația de la locul infracțiunii este clar reflectată de fotografiile depuse de ambele părți la dosar.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpata R. I. împotriva sentinței penale nr.

842/(...) a Judecătoriei C.-N. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g din Codul de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 din Codul penal întrucât a intervenit decesul inculpatei.

În temeiul art. 14, 21, 346 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă și au fost obligați moștenitorii inculpatei, P. V. și P. C. la restabilirea situației anterioare.

S-a respins cererea părții civile de obligare a moștenitorilor inculpatei la plata în favoarea părții civile a daunelor morale deoarece partea civilă nu a formulat apel, iar în apelul inculpatei nu i se poate înrăutăți situația inculpatei sau a moștenitorilor ei conform art.372 din Codul de procedură penală.

În temeiul art. 193 alin. 1 teza a 2-a din Codul de procedură penală au fost obligați moștenitorii inculpatei la plata în favoarea părții civile a sumei de 1500 lei constând în onorarii avocațiale la fond și în apel, iar în temeiul art. 192 alin. 3 din

Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la fond și în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții P. V. si P. C., solicitând casarea deciziei si sentintei atacate si, în principal să se dispună suspendarea judecarii actiunii civile alăturate celei penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare T. C. în vederea administrării probatiunii prin care să dovedeasca lipsa de temeinicie a actiunii civile promovată de partea vătămată.

În motivarea recursului s-a arătat că prin adoptarea solutiei de încetare a procesului penal, latura penală a cauzei nu este solutionată si nu s-a stabilit nici existenta faptei ilicite si raportului de cauzalitate care să determine prejudiciul civil. A. că rezolvarea laturii civile urmează a fi făcută potrivit procedurii civile si este necesar ca în această cauză să se facă aplicarea disp.art.244/1 C.pr..civilă, solicitând suspendarea prezentei cauze până la solutionarea actiunii civile promovate separat prin care a solicitat să se constate că F. E. nu are în proprietate dobândit în mod legal prin contract de vânzare cumpărare corpul de clădire denumit ";. wc"; cu suprafață de

1,2 m/2., precum si solutionarea plângerilor penale formulate împotriva celor doi martori și părtii vătătmate sub aspectul comiterii infractiunilor de fals și uz de fals.

Cu privire la petitul subsidiar, recurentii au arătat că în fața primei instanțe nu s-a administrat nici o probă pentru a se dovedi temeinicia acțiunii civile si că trebuie să se constate prin probațiune dacă persoana inculpată avea sau nu un drept asupra spațiului respectiv pentru că numai ocuparea fără drept poată să ducă la întrunirea ipotezei normei juridice a tulburării de posesie. F. că numita R. I. a arătat că a scos dintr-un spațiu tot felul de lucruri intime pe care le-a depozitat în alte parte, nu înseamnă că F. E. era posesoarea de drept a spațiului respectiv ci înseamnă că există un mare semn de întrebare în legătură cu dreptul de proprietate și dreptul de exercitare a posesiei.

Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, precum si dispozitiilor legale în materie, Curtea constată următoarele:

În primul rând, este întemeiată solicitarea părtii civile de a se constata tardivitatea depunerii motivelor de recurs.

Astfel, referindu-se la motivarea recursului, dispozitiile art. 385/10 C.proc.pen. statuează că motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata, iar în cazul in care nu sunt respectate aceste conditii, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin. 3, se iau in considerare din oficiu.

În cauză, cum recurentii au depus motivele de recurs la termenul de azi, este evidentă încălcarea cerintei arătate.

Potrivit art. 385/9 al. 3 C.proc.pen. cazurile prevazute in alin. 1 pct. 1-7, 10, 13,

14, 19 si 20 se iau in considerare intotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15,

17 si 18 se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului.

Curtea constată că singurul motiv care ar putea fi supus analizei este cel prevăzut la pct. 10 teza ultimă a textului de lege arătat, respectiv motivul potrivit căruia instanta nu s-a pronuntat asupra asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului, cu referire la probele a căror administrare a fost solicitată de recurenti.

E. de observat că în fața primei instante s-a procedat la audierea părtilor si s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în fata instantei de apel, urmare a caracterului devolutiv al acestei căi de atac, s-a administrat proba cu martori si cu înscrisuri. De asemenea, atât instanta de fond, cât si T.ul a procedat la analiza temeiniciei si utilitătii tuturor probelor solicitate de către defuncta inculpată, respectiv recurenti, înlăturând motivat probele fară valoare probantă sau respingând administrarea probelor care nu sunt utile cauzei (cu referire la proba privind cercetarea la fata locului având în vedere natura infractiunii supuse judecatii, audierea martorului A. G. care viza o altă infractiune).

Așa fiind, este nefondată critica recurentilor potrivit căreia cauza ar fi solutionată în lipsa probelor. F. că acestora li s-au respins sau înlăturat o parte din probele solicitate nu echivalează cu inexistenta probelor în rezolvarea cauzei, instanta de fond si cea de apel retinând si analizând atât proba cu înscrisuri, cât si cea testimonială.

Pe baza probelor administrate s-a constatat întemeiat că defuncta inculpata a ocupat fără drept spatiul invocat de către partea vătămată si a executat lucrări care au avut menirea de a înlătura destinatia initială dată spatiului în discutie. Astfel, în fiecare din contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor 2 și 3 se prevede cumpărarea unui wc de 1,20 mp. De asemenea, existenta a două încăperi cu destinatia WC, aferente celor două apartamente este indicată si de martorii I. I. și R. V. (cumnatul inculpatei), persoane care au cunoscut personal această împrejurare, dar si de fotografiile de la dosar în care se observă că la etaj, deasupra spațiului în litigiu există două wc-uri similare. Apoi, defuncta inculpată a dispus zidirea prin interior a usii spatiului apartinând părtii vătămate si transformarea celor două spatii într-unul singur cu destinatia de baie, solicitând si obtinând cu mult ulterior acestor manopere certificatul de urbanism si autorizatia de constructie (care, asa cum s-a retinut prin hotărârile atacate, nu echivaleaza cu dreptul de proprietate si nu justifică ocuparea).

Așa fiind, este legală solutia prin care s-a retinut vinovătia inculpatei si, urmare a decesului acestei, s-a dispus încetarea procesului penal, cu consecinta repunerii părtilor în situatia anterioară.

În final, existenta unor actiuni civile promovate de către recurenti sau formularea unor plângeri penale de către acestia nu poate constitui temei pentru suspendarea actiunii civile din cauză, neavând fundament legal deoarece solutionarea actiunii civile în cauză este întemeiată pe dispozitiile art. 998 C.civ. privind răspunderea civilă delictuală. Totodată, susnumitii au deschisă procedura revizuirii potrivit dispozitiilor art. 393 si urm. C.proc.pen. în cazurile si conditiile prevăzute în aceste texte legale.

P. toate aceste motive Curtea concluzionează că solutiile atacate sunt legale si temeinice, urmând a fi mentinute în totalitate ca atare, iar în baza art. 385/15 pct. 1 lit.b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții P. V. si P. C.

Recurentilor li s-a acordat asistentă juridică din oficiu astfel că în temeiul art.

189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 193 al. Ultim C.proc.pen. se va obliga recurenții să plătească părții vătămate F. E. suma de câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanta de la f. dos. recurs.

Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 193 al.ultim C.proc.pen. se va respinge cererea recurenților de obligare a părtii vătămate plata cheltuielilor judiciare, iar în temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. vor fi obligati să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

P. A. M.IVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții P. V. si P. C. ambii domiciliați în C.-N., str. A. F., nr. 44, ap.2 împotriva deciziei penale nr. 213/A din 17 octombrie 2011 a T. C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe recurenți să plătească părții vătămate F. E. suma de câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.

Respinge cererea recurenților de obligare la cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. D. P. M. R.

GREFIER, M. V. G.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond: B. L.

Jud.apel: A. Țopan/M. L.

← Decizia penală nr. 1607/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 1760/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 238/2012, Curtea de Apel Cluj