Decizia penală nr. 1445/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.1445/R/2012
Ședința publică din 22 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
P. - V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul K. A. J. și asigurătorul A. R. A. S. împotriva sentinței penale nr.646 din 7 mai 2012, pronunțată în dosarul nr.(...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. A. J. asistat de către apărător ales, avocat V. P. O. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și reprezentantul asigurătorului A. R. A. S. - consilier juridic L. E., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile S. C. de U. „. D., S. C. J. de U. C. și S. de A. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul K. A. J. arată că își menține recursul formulat și dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs. D. identificarea inculpatului, instanța procedează la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar - fila 36.
Apărătorul ales al inculpatului K. A. J. solicită în probațiune:
- reaudierea martorilor P. T. și C. I. C.
- audierea martorilor G. N. - șoferului autocarului și V. C. R. - șoferul de taximetru;
- audierea părții vătămate J. I.
- efectuarea unei noi expertize criminalistice privind dinamica producerii accidentului și posibilitățile concrete de evitare a accidentului în cadrul
Laboratorului Interjudețean de E. C., pentru a se specifica viteza autoturismului în momentul impactului.
În susținerea cererilor în probațiune, arată că se impune audierea martorilor P. T. și C. I. C. pentru a se constata ce cantitate de băuturi alcoolice au consumat, având în vedere că acestora nu li s-au recoltat probe biologice și a se stabili comportamentul acestora, ulterior producerii primului accident.
În ce privește audierea șoferului de autocar și al taximetristului susține că este important a se stabili poziția victimei față de axul drumului și timpii în care accidentul s-a produs, deoarece acest aspect nu rezultă nici din raportul de constatare la fața locului și nici din declarațiile martorilor.
Referitor la solicitarea de efectuare a unei expertize, solicită a se observa că la pag.4 al.3 din raportul de expertiză se reține că ambele victime s-au angajat în traversare fără să se asigure de apariția unui pericol, iar în ultima pagină a aceluiași raport se arată că „accidentul s-a produs în primul rând, datorită modului în care a circulat victima J. I., care a pătruns pe carosabil în fugă și fără a se asigura";.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererilor formulate de către apărătorul ales al inculpatului K. A. J.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea tuturor probelor ca fiind inutile. Trecând peste faptul că nu a înțeles care este teza probatorie cu privire la situația pe care martorii sau unii dintre aceștia, ar trebui să o releve, iar pentru alții se dorește lămurirea acelor situații ca cele de la prima instanță, consideră că la dosar există suficiente probe care să indice starea de fapt. Pe de altă parte, la termenul de azi probațiunea a fost completată cu declarația inculpatului, pe care o consideră extrem de relevantă, atât sub aspectul poziției procesuale, cât și din perspectiva validării celorlalte probe, întrucât inculpatul a dat relații amănunțite cu privire la conduita sa, iar nu în ultimul rând învederează că teza acuzării se bazează pe nerespectarea de către inculpat a condiției conduitei preventive în circumstanța de previzibilitate deplină a evenimentelor în care acesta a fost implicat, respectiv că teza referitoare la culpă se bazează pe disp.art.35 al.1 și art.48 din OUG nr.195/2002, în care se prevede exact că această culpă se apreciază în funcție de situația concretă, raportat la faptul că se vorbește despre diligențe pe care trebuie să le depună conducătorul auto, astfel încât să poată face față unor circumstanțe de natura celor pe care se bazează în susținerea acuzării.
Prin urmare, orice alte elemente de natura timpilor în care s-a desfășurat accidentul, viteza pe care a avut-o în momentul impactului cu victima și alte elemente de acest gen, nu constituie premise de natură a influența starea de fapt.
Raportat la acuzațiile aduse inculpatului doar pentru fapta sa și la teza referitoare la condițiile temeiului juridic al acuzațiilor aduse inculpatului, elementele pe care apărarea dorește să le învedereze prin martorii solicitați pe parcursul recursului, în opinia sa sunt inutile deoarece cvasitotalitatea acestora au fost deja clarificate și lămurite, iar modul în care instanța va interpreta acest material probator complex în faza de judecată a recursului prin reinterpretarea tezei în apărarea inculpatului, în opinia sa, nu poate face obiectul completării probațiunii .
Reprezentantul asigurătorului A. R. A. S. cons. jur. L. E., nu se opune completării probatoriului.
Curtea deliberând, respinge cererile în probațiune formulate de apărătorul ales al inculpatului ca fiind inutile soluționării cauzei, în acest moment procesual. Apreciază că nu se impune reaudierea martorilor P. T. și C. I. C., întrucât aceștia au fost audiați și au relatat cele cunoscute despre incidentul în discuție, iar inculpatul K. A. J. a avut apărător ales în fața instanței de fond și a avut dreptul și posibilitatea să pună întrebările pe care le considera necesare, astfel că, nu se susține argumentația că martorii nu au relatat despre aspecte esențiale, asupra cărora nu au fost chestionați.
Cu privire la audierea martorilor G. N. și V. C., apreciază că este inutilă audierea acestora pentru a relata tot ce s-a întâmplat la fața locului, având în vedere că nu se contestă conduita părții vătămate, s-a reținut chiar culpa concurentă a acesteia, iar în ceea ce privește efectuarea unei noi expertize, instanța apreciază că nu este relevantă, din perspectiva tezei probatorii, având în vedere că nu se reține ca și culpă a inculpatului, împrejurarea că ar fi circulat cu viteză peste limita legală, ci încălcarea altor prevederi legale.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului K. A. J. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d sau 10 lit.e C., iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b/1 rap. la art.18/1 C.
În susținerea recursului arată că potrivit art.72 al.4 din OUG nr.195/2002
„pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoare roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poată întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector";.
Raportat la dispozițiile acestui text de lege, în condițiile în care s-a recunoscut și este indubitabilă culpa victimei, este necesară analizarea în concret, dacă inculpatul a respectat sau nu dispozițiile privind circulația pe drumurile publice, aspect ce trebuie raportat la datele și împrejurările concrete ale cauzei.
Prin hotărârea atacată, inculpatului i se impută neadaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. În aceste condiții, consideră că ar fi imposibil ca un conducător auto să fie degrevat vreodată de răspundere penală și nu ar mai exista nici o lipsă de vinovăție și nici un caz fortuit.
De asemenea, arată că în mod greșit nu s-a reținut în favoarea inculpatului art.166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, deși a fost reținut în sarcina șoferului de autocar.
În subsidiar, arată că instanța trebuia să aibă în vedere concluziile expertului, potrivit cărora accidentul s-a produs din culpa victimei, acest aspect fiind relevant, atât în latura penală cât și în latura civilă a cauzei.
În consecință, solicită aplicarea unei amenzi penale conf. art.18/1 C.
Reprezentantul asigurătorului A. R. A. SA cons. jur. L. E., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, și în ipoteza în care va fi achitat, să se admită recursul declarat de asigurător și să se constate că nu are calitate de asigurător de răspundere civilă delictuală în cauză, iar în cazul în care se va respinge recursul inculpatului, cu consecința menținerii condamnării sale, să se constate că în mod greșit asigurătorul a fost obligat la plata integrală a despăgubirilor către spitale, fără a se ține seama , de gradul de culpă al inculpatului. Pe de altă parte, în mod greșit a obligat instanța asigurătorul la despăgubiri, în contra dispoz. Deciziei nr.1/2005 a Î., neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal.
Apărătorul ales al inculpatului K. A. J. în ce privește recursul declarat de asigurător solicită admiterea acestuia, în cazul în care va fi respins recursul declarat de inculpat.
Reprezentantul M.ui P., consideră că cele două recursuri sunt fondate, însă numai cu privire la aspectele arătate în recursul asigurătorului, în varianta condamnării inculpatului, respectiv că într-adevăr, prima instanță nu a stabilit în primul rând gradul de culpă concurentă a părților, deși reține această ipoteză, care nu mai poate fi înlăturată în recurs, raportat la părțile care au formulat căile de atac și, prin urmare, solicită ca admițând recursul ambilor recurenți, să fie casată hotărârea primei instanțe sub acest aspect. Pe cale de consecință, solicită a fi determinat, în funcție de gradul de culpă, și cuantumul despăgubirilor acordate celor trei unități spitalicești la care se referă corect instanța, obligând inculpatul numai la plata sumelor ce incumbă acestuia corespunzător gradului său de culpă concurentă și să fie înlăturate dispozițiile de obligare directă a asigurătorului la despăgubiri, întrucât nu acesta este titularul obligațiilor în cauză, constatând totodată calitatea de asigurător și responsabilitatea acestuia în limitele contractuale coroborate cu dispozițiile legale în vigoare.
În ceea ce privește latura penală, sub aspectul stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunii și a vinovăției inculpatului față de comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciază că soluția primei instanțe este corectă.
În opinai sa, în cauză nu există nici un dubiu cu privire la această culpă și așa cum a reținut și instanța, temeiurile legate de această culpă sub aspectul neîndeplinirii obligațiilor prev. de OUG nr.195/2002, au fost corect reținute, culpa inculpatului rezultând din neluarea măsurilor specifice unei conduite preventive în funcție de circumstanțele concrete în care acesta conducea la momentul sesizării pericolului pe partea carosabilă, ceea ce a determinat o conduită subiectivă de evitare a acestui accident și producerea evidentă a impactului cu partea vătămată.
Consideră că s-au încălcat nenumărate dispoziții ale acestei ordonanțe de urgență și sunt semnificative și esențiale disp.art.35 al.1 și art.48 al.1. Tezele din acest text de lege se referă la luarea de măsuri de către conducătorul auto, astfel încât în situația apariției unei stări de pericol legate de circumstanțe previzibile subiectiv și obiectiv, acesta să poată lua măsuri pentru ca ceilalți participanți la trafic să nu fie puși în pericol.
Ori, în cauză, întreg materialul probator se întregește cu declarația dată de inculpat azi, care nu face decât să confirme întreaga derulare a evenimentelor. În opinai sa, inculpatul și-a asumat materialitatea actelor considerând însă doar că, nu putea, obiectiv, să evite accidentul. Este adevărat că privind din perspectiva posibilității evitării, în măsura în care acesta a condus cu o viteză care nu i-a permis să facă manevre reușite de evitare, am putea spune că nu a avut cum să evite. Însă, subliniază că această imposibilitate trebuie privită sub elementele percepției sale, raportat la aceste obligații multiple care prevăd o conduită predictibilă, de luare a tuturor măsurilor necesare pentru evitarea unui impact.
În cauză, în concret, inculpatul arată că a observat proprii sensibus de la o depărtare suficientă, că pe partea carosabilă se află un obstacol. De asemenea, și-a dat seama că sunt necesare manevre de evitare. Tot la fel este evident că inculpatul conducea în condiții de noapte, ceea ce duce la concluzia, de notorietate sub aspect științific, că trebuia să își adapteze viteza la condițiile posibilității potențial de frânare, în limitele suprafeței de carosabil acoperită vizual de raza fazei de întâlnire, pentru că, altfel, nu putem discuta obiectiv o astfel de ipoteză. De altfel, este clar că inculpatul observând obstacolul respectiv, a avut în vedere o singură și simplă ipoteză, aceea că reducând viteza doar în anumite limite, va putea să facă o manevră de depășire reușită, fără a avea în vedere obligațiile legale care ar fi trebuit să-l determine să reducă viteza până la limita la care să observe tot ce se întâmplă pe partea carosabilă și să efectueze o manevră de eventuală depășire, în condițiile în care ar fi putut obiectiv să observe în lumina fazei de întâlnire, toate obstacolele aflate pe carosabil. S. fapt că nu a putut să facă această manevră, deși a observat în final și corpul unei persoane căzute pe suprafața carosabilă și alte persoane care se aflau în zonă dându-i ajutor, conduce clar la concluzia că nici una din aceste condiții legale nu a fost îndeplinită.
Prin urmare, apreciază că această culpă a inculpatului este clară și cuantumul vitezei la momentul observării acestui obstacol este nerelevant, deoarece avea obligația să ia măsuri în condițiile date pentru a evita obstacolele previzibile pe care le-a întâlnit.
Nu este mai puțin adevărat că prima instanță a reținut culpa victimei și este evident că instanța de recurs va trebui să dozeze aceste culpe. Face precizarea că, culpa persoanei care a fost lovită de inculpat trebuie privită din perspectiva obligațiilor pe care aceasta le avea în condițiile date, potrivit art.74 și urm. din OUG 195/2002. De asemenea, face precizarea că dispozițiile art.75 și urm., sunt total lacunare sub aspectul obligațiilor acestor persoane în privința semnalizării accidentului, ele referindu-se numai la anunțarea organelor de poliție, luarea de măsuri ca locul faptei să nu fie schimbat și acordarea primului ajutor părților. Ori, victima făcea exact acest lucru. Este adevărat că în condiții de acțiune rapidă, sub influența situației în care se afla și datorită constatării că o altă persoană fusese rănită grav, ceea ce conferă un anumit grad de subiectivism. S. a se avea în vedere aceste elemente, a se stabili culpa concurentă și pe cale de consecință, a fi menținute dispozițiile în latura penală, deoarece instanța a avut în vedere elementele legate de conduita inculpatului, reținând circumstanțe atenuante, dozând corect pedeapsa și stabilind o modalitate de executare corespunzătoare acestor constatări, și să se rezolve aspectele legate de latura civilă care a fost incorect soluționată de prima instanță.
S. a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice
și legale.
Inculpatul K. A. J., având ultimul cuvânt, solicită admiterea ambelor recursuri.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 646 din 07 mai 2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal cu aplicarea art.
74 alin. 1 lit. a și art. 76 lit. e din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului K. A.-J., fiul lui I. și M., născut la data de 23 ianuarie 1975, în Z., județul Sălaj, domiciliat în Z., str. P., nr. 25, județul Sălaj, de cetățenie, studii liceale, fără antecedente penale, posesor al CI seria SX nr. 1., CNP 1., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 81 și art. 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni și în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. la art. 64 lit. a, teza a II-a, și b din Codul penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate.
S-a luat act că partea vătămată J. I., cu domiciliul în B. B. nr. 523, județul
B. Năsăud, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 C. și la art. 998 C., s-a admis acțiunea civilă formulată de S. de A. al J. C., cu sediul în C.-N., str. H., nr. 55, jud. C. și a fost obligat la plata sumei de 601,60 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală, și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, asigurătorul SC A. R. - A. SA, în limitele contractului de asigurare și pe inculpat la plata ce depășește suma asigurată.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. și la art. 998 C., s- a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C. și a fost obligat la plata sumei de 385,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, asigurătorul SC A. R. - A. SA, în limitele contractului de asigurare și pe inculpat la plata ce depășește suma asigurată.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 C. și la art. 998 C., s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. de U. P. Dr. O. F., cu sediul în C.-N., str. C., nr.
5, jud. C. și a fost obligat la plata sumei de 3119,90 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, asigurătorul SC A. R. - A. SA, în limitele contractului de asigurare, și pe inculpat la plata ce depășește suma asigurată.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A., s-a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de (...) în dosarul penal nr. 1338/P/2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului K. A.-J. pentru săvârșirea unei infracțiuni de „. corporală din culpă";, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut pe scurt că, în data de (...), prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin.1 și art. 41 alin. 1, art. 48 din OUG
195/2002 și art. 78 din HG 1391/2006, a cauzat din culpă comună cu partea vătămată J. I., un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a acestuia, partea vătămată necesitând 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe parcursul efectuării urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la locul faptei (f.9-58 din dosarul de urmărire penală), constituiri de parte civilă a unităților spitalicești (f.79-88 din dosarul de urmărire penală), declarațiile părții vătămate J. I. (f. 6, 123 din dosarul de urmărire penală), declarațiile părții civile V. O. M. (f.77 din dosarul de urmărire penală), raportul de constatare medico-legală pentru victimă (f.8-70 din dosarul de urmărire penală), raportul de expertiză medico-legală pentru partea vătămată (f.74-75 din dosarul de urmărire penală), buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie pentru învinuit (f.63-64 din dosarul de urmărire penală), buletinele de analiză toxicologică alcoolemie pentru partea vătămată (f.65 din dosarul de urmărire penală), raport de expertiză tehnică auto (f.94-99, 106 din dosarul de urmărire penală), declarațiile învinuitului G. N. (f.109-111 din dosarul de urmărire penală), copia cazierului judiciar (f.128 din dosarul de urmărire penală), declarațiile învinuitului K. A. J. (f.112-115 din dosarul de urmărire penală), copia cazierului judiciar (f.129 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorului (f.116-123 din dosarul de urmărire penală), procesul verbal de verificare tehnică pentru autoturisme (f.61-62 din dosarul de urmărire penală), proces verbal de verificare tehnică pentru autobuz (f.59-60 din dosarul de urmărire penală), copia poliței de asigurare pentru autobuz (f.124 din dosarul de urmărire penală), rezultat interogare baza de date C. (f.125 din dosarul de urmărire penală), copii înscrisuri (f.126 din dosarul de urmărire penală) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.132 din dosarul de urmărire penală).
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
La data de (...), pe D., între localitățile I. și F. din județul C., la kilometrul
33 + 800 m, a avut loc un accident de circulație, soldat cu decesul numitului V. I.
- F., care a fost lovit de către autobuzul marca Scania cu numărul de înmatriculare (...), condus de către numitul G. N.
Numitul V. I. - F. s-a aflat în autoturismul taxi marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare (...), cu care s-a deplasat împreună cu numiții P. T., G.
I. și J. I. din municipiul C.-N. în direcția comunei B. - B., iar, între localitățile I. și F., a coborât din autoturism, care a fost parcat în afara părții carosabile, pentru a-și satisface nevoile fiziologice și s-a angajat în traversarea drumului public printr-un loc nepermis, fiind acroșat de autocarul marca Scania condus de către numitul G. N.
Zgomotul produs de impactul dintre corpul numitului V. I.-N. și autocarul marca Scania i-a alertat și pe numiții P. T., G. I. și J. I., care în acele momente coborau din același autoturism, iar partea vătămată J. I. a pătruns primul pe partea carosabilă și a ajuns lângă V. I. - F. și i-a ridicat acestuia capul, pentru ca apoi să se apropie și P. T. și G. I.. Acesta din urmă a observat, la foarte scurt timp, luminile provenite de la farurile unui autoturism ce se apropia cu viteză, intrând pe sensul de mers pe care se aflau ei, deși în mod obișnuit trebuia să circule pe celălalt sens, motiv pentru care a strigat către celelalte două persoane să se ferească și a agitat în direcția acelui autoturism o sursă de lumină, respectiv lanterna de la o brichetă.
Numiții P. T. și G. I. au reușit să se retragă spre marginea părții carosabile, înspre autoturismul taximetru marca Opel Astra cu care veniseră, însă partea vătămată J. I. a rămas în picioare, pe partea carosabilă, lângă corpul numitului V. I.-F., și a fost lovită cu partea dreaptă față de către autoturismul care se apropia, marca Ford cu numărul de înmatriculare (...), condus de către inculpatul K. A.-J., care a intrat pe contrasens, deși banda sa de circulație era liberă și a trecut și peste corpul numitului V. I.-F., pe care l-a târât câțiva metri pe partea carosabilă.
Partea vătămată J. I. a fost transportată cu ambulanța la U. de P. U. I a S. C. J. de U. C. și apoi la C. O. T. II a S. C. de U. „. dr.Octavian F. C., unde a fost internată în perioada 7-22 august 2008. Diagnosticul părții vătămate a fost
„Fractură 1/3 medie distală femur drept deschisă II. Fractură cominutivă rotulă dreaptă deschisă tip.I. TCC acut închis grad I. Contuzie toracică. Escoriații șold bilateral. Escoriații multiple cranio-faciale. Accident rutie";..
Conform raportului de expertiză medico-legală eliberat de I. C.-N., partea vătămată J. I. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, care au necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni ce pot data din 7 august 2008 (f. 74-75 dosar u.p.).
Inculpatului K. A.-J. i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie emise de I. C., alcoolemia acestuia a fost zero.
Totodată, părții vătămate J. I. i s-a recoltat o probă de sânge la ora 0., alcoolemia acesteia fiind de 1,10 g/l.
Autoturismul Ford cu numărul de înmatriculare (...), condus de învinuitul
K. A.-J., corespundea circulației pe drumurile publice.
Pentru reținerea situației de fapt prezentate mai sus, instanța a coroborat declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor G. I. - C. și P. T., date în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 69 Codul de procedură penală, cu mijloacele de probă administrate pe parcursul efectuării urmăririi penale împotriva acestuia.
A. cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză (f.94 - 99 dosar u.p.), accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a inculpatului K. A.-
J., care nu a respectat prevederile art.48 din OUG nr. 195/2002, conform cărora "conducătorul de vehicul este obligat să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";, și care a pătruns pe contrasens, deși banda sa de circulație era liberă, și a părții vătămate J. I., care nu a respectat prevederile art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002, privind traversarea drumurilor publice și circulația pietonilor.
În ceea ce privește locul exact de producere a impactului dintre J. I. și autoturismul condus de către inculpatul K. A.-I., instanța reține că acesta a fost în apropierea axului drumului, pe celălalt sens de mers în raport de sensul de deplasare al autoturismului marca Ford cu numărul de înmatriculare (...) condus de inculpat, acesta pătrunzând pe contrasens, concluzie ce se desprinde din declarațiile martorilor P. T. și G. I. (f. 116-117, 120 - 121 dosar u.p. și f. 61 - 62), dar și din avariile suferite de către autoturismul marca Ford condus de către inculpat, situate în partea dreaptă față a acestuia, în condițiile în care acesta se deplasat din direcția C.-N. spre mun. G. În același sens, respectiv a pătrunderii pe contrasens a autovehiculului condus de inculpat sunt și concluziile raportului de expertiză.
Din fișa de cazier judiciar reiese că K. A.-J. nu are antecedente penale.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept:
Fapta inculpatului K. A.-J. care, în data de (...), prin nerespectarea dispozițiilor art. 35 alin.1 și art. 41 alin. 1, art. 48 din OUG 195/2002 și art. 78 din HG 1391/2006, a cauzat din culpă comună cu partea vătămată J. I., un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a acestuia, partea vătămată necesitând 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ vătămare corporală din culpă ";, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
Potrivit art. 345 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că va condamna pe inculpatul K. A.-J. pentru săvârșirea infracțiunii de „ vătămare corporală din culpă ";, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 din Codul penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. 52 alin. 1, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
La alegerea cuantumului pedepsei și a modalității de executare, instanța a
ținut cont și de comportamentul anterior al inculpatului. A., instanța a reținut aplicabil în cauză art. 74 alin. 1 litera a din Codul penal, cu titlu de circumstanță atenuantă judiciară, reținerea acestui text legal în ceea ce-l privește pe inculpat fiind justificată de comportamentul anterior manifestat de către acesta, care a fost în conformitate cu normele sociale și legale până la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față, nemaifiind anterior condamnat penal, sancționat administrativ sau contravențional.
Având în vedere toate acestea, instanța de fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă pedeapsa de 2 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare în societate înainte de săvârșirea faptei, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și, constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de art. 81 lit. a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni.
În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a luat act că partea vătămată J. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 C. și la art. 998 C., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de unitățile medicale ce au acordat asistență medicală în cauză părții vătămate și a obligat asigurătorul S. A. R. - A. S., în limitele contractului de asigurare, și pe inculpat la plata ce depășește suma asigurată la plata:
- sumei de 601,60 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală, și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, către S. de A. al J. C.,
- sumei de 385,86 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, către S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N.,
- sumei de 3119,90 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului, către S. C. de U. P. Dr. O. F.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal au declarat recurs asigurătorul S.
A. R. - A. V. I. G. S. prin S. C. și inculpatul K. A. J.
Asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S.A a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea în parte a pretențiilor civile formulate de unitățile spitalicești, proporțional cu culpa concurentă a inculpatului în producerea accidentului a cărei victimă a fost numitul J. I. și, respectiv, înlăturarea obligației asigurătorului de la plata acestor despăgubiri.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța a admis în mod greșit, în întregime, acțiunile civile formulate în cauză de către unitățile spitalicești, deși a reținut culpa concurentă a victimei și inculpatului, în producerea accidentului.
Pe de altă parte, în mod greșit, asigurătorul a fost obligat la despăgubiri către unitățile spitalicești, în condițiile în care nu are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunde în limitele contractului de asigurare și în condițiile Legii nr.1., aceasta, și în lumina dispozițiilor Deciziei nr.1/2005 a Î. dată în recursul în interesul legii.
Inculpatul K. A. J. a solicitat casarea sentinței atacate și, rejudecând: în principal, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art.10 lit.d și/sau art.10 lit.e C., cu consecința respingerii acțiunilor civile formulate în cauză de către unitățile spitalicești, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b/1 C. rap. la art.18/1 C. și aplicarea unei sancțiuni administrative, cu consecința admiterii în parte a pretențiilor unităților spitalicești, proporțional cu gradul de culpă al inculpatului, după stabilirea în concret a proporției culpei.
În motivarea recursului, în susținerea solicitării principale, s-a arătat că, în mod eronat se impută inculpatului că nu a adaptat viteza la condițiile de drum, în așa fel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, pentru că, în condițiile în care conducătorul auto circulă chiar cu viteză sub limita legală (ca inculpatul din speță) ar fi imposibil ca un conducător auto să fie degrevat vreodată de răspundere penală și nu ar mai exista nici o lipsă de vinovăție și nici un caz fortuit.
În cauză, inculpatul s-a aflat într-o situație absolut excepțională, în care nu a putut reacționa altfel, ca orice alt om aflat într-o astfel de situație. Inculpatul a trebuit să reacționeze rapid, la un timp foarte scurt după primul accident, a încercat să evite obstacolul de pe șosea și a intrat pe contrasens, determinând astfel lovirea victimei. Primul accident a constituit premisa unei situații imprevizibile, excepționale cu care s-a confruntat inculpatul, ce a trebuit să reacționeze rapid, în fracțiuni de secundă, în condiții de noapte, fără iluminare stradală, cu autocarul oprit pe carosabil, deci, imposibil de depășit, fără a se trece peste axul drumului și pătrunderea victimei pe carosabil în fugă, fără să se asigure. C. fortuit este, de altfel, descris și de expert, care a stabilit imposibilitatea conducătorilor auto (referindu-se și la conducătorul autocarului) de a evita impactul.
Apoi, chiar și în ipoteza în care, instanța a considerat că și inculpatul se face vinovat de producerea evenimentului rutier, trebuia să rețină că partea vătămată a avut o culpă covârșitoare în producerea accidentului, întrucât:
- s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice (cum, de altfel, au fost toți pasagerii taxiului) și, ca și ceilalți pasageri a reacționat haotic și precipitat ulterior producerii primului accident;
- a încălcat prevederile art.72 al.3 din OUG nr.195/2002 traversând prin loc nepermis (așa cum s-a menționat și în expertiza efectuată în cauză);
- a încălcat prevederile art.166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind condițiile în care un pieton poate circula pe carosabil pe timp de noapte, în sensul că nu a avut aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri.
De altfel, sub acest aspect, al culpei în producerea accidentului, și expertul a arătat că acesta s-a produs, în primul rând, din cauza victimei.
Așa fiind, după stabilirea corectă a culpei și a proporției acesteia în sarcina fiecăruia dintre cei implicați, instanța trebuia să stabilească proporțional și cuantumul despăgubirilor solicitate de unitățile spitalicești și, nu să le acorde integral, așa cum, greșit, a procedat.
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că la stabilirea sancțiunii aplicate inculpatului, instanța trebuia să aibă în vedere toate circumstanțele concrete în care s-a produs accidentul: culpa covârșitoare a părții vătămate în producerea accidentului; împrejurarea că, dacă nu ar fi avut loc primul accident, nu s-ar fi produs nici al doilea impact; timpul și locul producerii accidentului - în miez de noapte, în afara localității, fără iluminat stradal; luarea în considerare a declarațiilor luate imediat după producerea accidentului - așa încât, raportat la acestea, se poate aprecia că, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii în discuție și, inculpatul poate fi sancționat administrativ.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat în cauză doar recursul asigurătorului, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios administrate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de (...) inculpatul K. A.-J. prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice - art. 35 alin.1, art. 41 alin. 1, art. 48 din OUG nr.195/2002 și art. 78 din HG nr.1391/2006 (nu și-a adaptat comportamentul la volan, astfel încât să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor; nu a condus cât mai aproape de marginea părții carosabile, intrând pe contrasens; nu a adaptat viteza la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; a trecut peste linia discontinuă simplă, fără ca situația concretă să impună acest lucru) a cauzat din culpă comună cu partea vătămată J. I. (care a intrat pe carosabil în fugă, fără să se asigure ) un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a acesteia din urmă, care a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă a fost încadrată juridic corect în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește întru totul, vom analiza în continuare doar acele aspecte ale hotărârii, criticate de recurent și motivele pentru care, criticile formulate nu sunt întemeiate.
C. fortuit invocat de recurent ca motiv de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C. - nu este incident în cauză.
Potrivit art.47 C., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Este unanim stabilit în jurisprudență și literatura de specialitate că imprevizibilitatea împrejurării cauzatoare a rezultatului socialmente periculos trebuie să aibă un caracter ob iec tiv ș i gener al, în sensul că ea ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere a ivirii împrejurării fortuite, adică nimeni aflat într-o astfel de situație nu poate și nu i se poate pretinde să prevadă rezultatul periculos. Cu totul alta este situația imprev iz ib il ităț ii sub iec tive și care, nu înlătură răspunderea penală - adică situația în care făptuitorul, deși trebuia să prevadă rezultatul în genere previzibil al faptei sale, totuși, datorită unor deficiențe și limite personale, n-a putut prevedea în fapt acest rezultat.
În speță nu se poate vorbi de o imprevizibilitate obiectivă a vreunei împrejurări fortuite - atât timp cât, din probele dosarului, inclusiv din declarația inculpatului rezultă că acesta a observat la o distanță de cca. 70m în fața sa stopurile de la autocar, a realizat că acesta era oprit pe marginea din dreapta drumului sau se pregătea să oprească și, s-a gândit că ar putea coborî un călător și i-ar putea apărea în față - lucru care l-a făcut s ă f ie mai aten t spre partea dreaptă a drumului. Din acest motiv, doar cu 25-30 m înainte, a observat un obstacol lângă axul drumului, pe care putea să-l ocolească atât prin stânga, cât și prin dreapta, a lăsat accelerația (deci a redus viteza), dar nu a apucat să se decidă supra acestuia aspect (pe unde să ocolească obstacolul), că imediat i-a apărut în față partea vătămată, la mai puțin de 2 m.
Rezultă deci că inculpatul, văzând autocarul în fața sa, realizând că vreun călător poate să coboare, a avut posibilitatea obiectivă să reducă viteza, a avut posibilitatea obiectivă să evite obstacolul observat lângă axul drumului, pe partea dreaptă ( parte care era liberă, până la autocar fiind o distanță apreciabilă ), în acest scop lăsând accelerația, reducând deci viteza, dar nu suficient, cât să evite impactul cu partea vătămată. Chiar dacă pe aceasta din urmă a fost observată târziu, împrejurările premergătoare - pe care le-a prevăzut, perceput personal - dacă le valorifica corespunzător - i-ar fi permis să evite impactul cu partea vătămată și, trecerea peste cadavrul primei victime.
De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind lipsa culpei inculpatului în producerea accidentului și, pe cale de consecință, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen
Aceasta deoarece, rezultă din probele dosarului, inclusiv din expertiza tehnică auto efectuată în cauză că inculpatul, deși circula cu o viteză mai mică decât cea admisă pe sectorul respectiv de drum, nu a adaptat viteza la condițiile concrete de drum, nu a redus-o suficient pentru o deplasare în siguranță, pentru evitarea celor două obstacole, pe care le-a observat, unul mai repede, iar celălalt, în ultimul moment. Pe de altă parte, inculpatul a intrat pe contrasens, deși s-a dovedit că această manevră nu era necesară, nu era impusă de condițiile concrete de drum, evitarea primului obstacol observat de inculpat putând a se face și pe partea dreaptă, pe sensul de circulație al inculpatului, liber la momentul respectiv, cel puțin până la autocar.
Totodată, în sarcina părții vătămate, corect s-a reținut că a traversat drumul prin loc nepermis și, mai ales, fără să se asigure.
Așa fiind, corect s-a reținut culpa concurentă a inculpatului și părții vătămate J. I. în producerea accidentului și vătămarea acesteia din urmă, chiar dacă, într-adevăr, instanța a omis a stabili și proporția culpei.
Proporția acestei culpe, raportat la normele legale încălcate și, calitatea fiecăruia dintre cei doi - conducător auto și pieton - și conduita corespunzătoare pe care trebuia să o aibă fiecare în trafic, apreciem că nu poate fi decât una egală, de 50% - 50%.
Nu poate fi primită aserțiunea recurentului în sensul că, culpa cea mai marea avut-o partea vătămată, întrucât, în afară de încălcarea dispoz. art.72 al.3 din OUG nr.195/2002 privind traversarea prin loc nepermis, restul împrejurărilor invocate - că s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, că a încălcat prevederile art.166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 (privind condițiile în care un pieton poate circula pe carosabil pe timp de noapte, în sensul că nu a avut aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri) - nu au rol determinant în cauzalitatea accidentului, partea vătămată necirculând pe carosabil pe timp de noapte, pentru a fi obligată să poarte acele accesorii, ci, intempestiv, a fost nevoită să intre pe carosabil, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu prietenul său, victima primului accident, singura sa culpă, fiind aceea că nu s-a asigurat, din ambele sensuri, dacă poate intra pe carosabil, în condiții de siguranță.
Așa fiind, reținând corect vinovăția inculpatului, concurentă cu a părții vătămate J. I. în producerea accidentului, instanța a valorificat apoi în mod eficient criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, reținând în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin.1 litera a din Codul penal (comportamentul anterior al inculpatului, care a fost în conformitate cu normele sociale și legale până la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față, nemaifiind anterior condamnat penal, sancționat administrativ sau contravențional) și, aplicând în final, o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, în măsură a asigura scopul prev. de art. 52 C.
Corect a stabilit instanța și modalitatea de executare a pedepsei- suspendarea condiționată - constatând îndeplinite condițiile prev. de art.81 C., apreciind întemeiat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.
Nu poate fi primită așadar, din perspectiva criteriilor anterior menționate, nici solicitarea recurentului de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și aplicarea unei amenzi administrative, deoarece raportat la elementele ce trebuie avute în vedere în virtutea dispoz. art.18/1 alin.2 C. -modul de comitere - cu culpa concurentă cu a părții vătămate, dar nu exclusivă; împrejurările concrete ale comiterii - anterior descrise; urmarea produsă- vătămarea serioasă a părții vătămate; persoana și conduita făptuitorului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, dar care, apreciază că nu are nicio culpă în producerea accidentului - nu se poate aprecia că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și, prin conținutul ei concret, fapta ar fi în mod vădit lipsită de importanță și nu ar prezenta gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății.
Sub aspectul laturii civile însă, se constată că, în mod greșit instanța, omițând să stabilească proporția culpei în sarcina fiecăruia dintre cei implicați în accident, a admis în întregime acțiunile civile formulate în cauză de unitățile spitalicești care au prestat servicii de asistență medicală părții vătămate J. I., iar pe de altă parte, în mod greșit a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor solicitate și, pe inculpat, numai la plata sumei ce depășește suma asigurată.
Aceasta deoarece, așa cum s-a statuat și prin D. nr.1/2005 a Î., dată în recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art.54 alin. 4 și art.57 din L. nr. 1. privind asigurările și reasigurările în R. - societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă; în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 (în prezent art.1381) din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1.. Așa fiind, obligația asumată de societatea de asigurare are un caracter limitat, derivat din contract, răspunderea în procesul penal, pentru prejudiciile cauzate prin accidentul de circulație revenind celui răspunzător de producerea accidentului - inculpatului, societatea de asigurare urmând a răspunde, în condițiile legii speciale și în limitele contractului de asigurare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. se va admite recursul declarat de asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S. prin S. C. împotriva sentinței penale nr. 646 din 07 mai 2012 a Judecătoriei G. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi casată în parte, sub aspectul soluționării laturii civile și, rejudecând, în aceste limite, se va stabili proporția culpei în comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă de: 50% inculpatul K. A.
J. și 50% partea vătămată J. I.
În baza art.346 C.pr.epn. rap. la art.14 C., art.1381 C. va fi obligat inculpatul K. A. J. să plătească despăgubiri civile unităților spitalicești, doar în proporție de 50% din sumele solicitate, corespunzător culpei stabilite în sarcina sa, după cum urmează:300,80 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală, și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului - către partea civilă S. de A. al J. C.
192,93 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului către partea civilă S. C. J. de U. C. 1559,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului către partea civilă S. C. de U. P. D. .
Se va constata doar calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză, a
S. A. R. - A. V. I. G. S., care răspunde în limita și conform contractului de asigurare.
Se va înlătura obligarea asigurătorului la despăgubiri către părțile civile - unitățile spitalicești de mai sus.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C. seva respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. A. J. împotriva aceleiași sentințe, chiar dacă s-a admis solicitarea acestuia de stabilire a proporției culpei, având în vedere că prin prezenta hotărâre s-a agravat situația acestuia sub aspectul obligării la despăgubiri, față de situația de la instanța de fond, când, în fapt, el nu a fost obligat la nicio sumă, despăgubirile fiind stabilite în sarcina asigurătorului, iar inculpatul doar la suma ce depășea suma asigurată, ceea ce nu era cazul în speță.
În baza art.192 alin.2,3 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească
300 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursul declarat de asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S. prin S. C., cu sediul în C.-N., str. C. nr.20-22, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 646 din 07 mai 2012 a Judecătoriei G. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte, sub aspectul soluționării laturii civile și, rejudecând, în aceste limite:
Stabilește proporția culpei în comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă de: 50% inculpatul K. A. J. și 50% partea vătămată J. I.
Obligă inculpatul K. A. J. să plătească despăgubiri civile, după cum urmează:
- 300,80 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală,
și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului - către partea civilă S. de A. al J. C., cu sediul în C.-N., str. H., nr. 55, județul C.
- 192,93 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului către partea civilă S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str.
C., nr. 3-5, județul C.
- 1559,95 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală
și dobânda legală la această sumă începând cu data de (...) până la data achitării integrale a debitului către partea civilă S. C. de U. P. D. cu sediul în C.-N., strada
C. nr. 5, jud. C.
Constată calitatea de asigurător de răspundere civilă în cauză, a S. A. R. -
A. V. I. G. S., care răspunde în limita și conform contractului de asigurare.
Înlătură obligarea asigurătorului la despăgubiri către părțile civile - unitățile spitalicești de mai sus.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b C. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. A. J. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.2,3 C. obligă inculpatul recurent să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./ Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: I. A.M.
| ← Decizia penală nr. 1823/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 143/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
