Decizia penală nr. 1443/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR.1443/R/2012
Ședința publică din 18 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P. - judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. S. împotriva încheierii penale din 10 octombrie 2012 a T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Vasîi M. în substituirea av.Ceoarec D., din
Baroul B.-N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.P. A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. P. instanță a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta putând să influențeze martorii din dosar sau pe partea vătămată. Solicită a se avea în vedere că martorii au fost deja audiați, au declarat că inculpatul nu este o persoană care să facă scandal, iar partea vătămată a declarat că a avut relații foarte bune cu inculpatul, că s-au respectat reciproc, cu mențiunea că acesta nu mai locuiește în prezent pe raza comunei B. Pe de altă parte, inculpatul a efectuat peste 10 luni de arest preventiv, apreciind că este o perioadă suficientă în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită fie revocarea măsurii arestării preventive, fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune comisă de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că partea vătămată este cel care a intrat cu mașina în casa lui și l- a lovit.
C U R T E A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 7. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. S. pentru infracțiunile de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) Cod penal și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20
Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și art. 176 alin. (1) lit. f) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.
S-a reținut în sarcina sa că, la (...), l-a amenințat cu moartea pe agentul șef principal de poliție P. I., aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, încercând să-i aplice lovituri cu motofierăstrăul și toporul în zona capului, lovituri susceptibile de a produce suprimarea vieții( acțiuni ce au determinat apărarea acestuia cu o rangă de metal) și de a-i aplica, în același context, lovituri cu pumnul în zona feței(buza superioară), prin care s-au cauzat leziuni părții vătămate P. I., leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea penală nr. 105/CC/2011, pronunțată la 8 decembrie 2011, în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 8 decembrie 2011 și până la data de 5 ianuarie 2012, reținându-se că sunt suficiente indicii temeinice cu privire la implicarea inculpatului în incidentul violent din 7 decembrie 2011 și incidența în speță a dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, fiind întrunite și cerințele dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală.
Ulterior, măsura preventivă a arestării a fost prelungită prin încheierea penală nr. 1/CC/2012, pronunțată în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs care a fost respins ca nefondat prin Î. penală nr. 2/R/2012, pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul cu același număr.
La termenul din 26 ianuarie 2012 în temeiul dispozițiilor art. 3001 al. 1
și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, menținând măsura preventivă, soluția instanței de fond fiind menținută prin decizia penală nr. 190/R/3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar.
Ulterior, la 14 martie 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 490/R/22 martie 2012 a Curții de A. C.
Și la termenul din 11 aprilie 2012 s-a menținut măsura preventivă, încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive nefiind recurată de către inculpat.
Și la 30 mai 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 868 pronunțată la 7 iunie 2012 de Curtea de A. C. fiind respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond.
La termenul din 18 iulie 2012 s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia penală nr. 1079 pronunțată la 25 iulie 2012 de Curtea de A. C. fiind respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond.
La termenul din 12 septembrie 2012 s-a menținut măsura preventivă, prin decizia penală nr. 1264 pronunțată la 20 septembrie 2012 de Curtea de A. C. respingându-se ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii sus-menționate.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), în temeiul dispozițiilor art. 3002 rap. la art. 160b C.pr.pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului R. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj și tentativă la omor deosebit de grav.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul se găsește și în situația reglementată de dispozițiile art. 148 alin.
(1) lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani ( pentru ambele infracțiuni ce i se rețin în sarcină
), iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor pentru care este cercetat, modalitatea în care se prezumă că acestea au fost comise, tendința spre violență a inculpatului R. S., pe fondul consumului de alcool, rezultată din probele testimoniale administrate pe parcursul urmăririi penale. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea conduce la crearea unei stări de insecuritate în rândul comunității locale, dar și a unei stări de neîncredere în organele judiciare abilitate să asigure ordinea de drept, în lipsa unei reacții eficiente, în condițiile în care infracțiunile de violență sunt în continuă creștere.
Cu toate că s-a dispus începerea cercetării judecătorești în cauză, fiind audiat inculpatul, partea vătămată și un număr de 14 martori până la această dată, se apreciază că nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
În cauză cercetarea judecătorească se apropie de finalizare, la acest termen instanța admițând în parte cererea de probațiune solicitată de inculpat, prin apărătorul său, dispunând citarea a doi martori și efectuarea unei adrese către
Orange România.
Raportat la aceleași împrejurări relevate anterior, se apreciază că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin restrictive ar fi neadecvată și ar impieta asupra procesului de justiție, prin prisma și a dispozițiilor art. 136 alin. (8) C.pr.pen., potrivit cărora la alegerea măsurii preventive trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana față de care se ia măsura, etc.
Împrejurările invocate în apărare, în sensul că durata arestării este una apreciată ca îndelungată, că s-au audiat martorii acuzării, că inculpatul nu are antecedente penale și că este cunoscut în localitate ca fiind un bun gospodar, fără un comportament agresiv (cu excepția situațiilor când este sub influența băuturilor alcoolice, manifestările agresive fiind evidențiate doar în mediul familial, în anumite condiții, etc.), nu pot fi scoase din contextul în care se prezumă că s-au desfășurat faptele deduse judecății, prin prisma probelor administrate până în prezent.
Nu se poate aprecia că durata măsurii arestării preventive este una excesivă, prin raportare la obiectul cauzei și complexitatea acesteia.
Așa fiind, în baza art. 3002 Cod procedură penală rap. la art. 160b C.pr.pen., tribunalul a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive, apreciindu-se totodată că, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, dintre cele invocate de apărare, nu este justificată, pentru considerentele precizate, dar și pentru motivul că ecoul în conștiința colectivă a comunității locale a faptei comise de inculpat este foarte prezent, dat fiind intervalul scurt de timp scurs de la data săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. S., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. P. instanță a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta putând să influențeze martorii din dosar sau pe partea vătămată. Solicită a se avea în vedere că martorii au fost deja audiați, au declarat că inculpatul nu este o persoană care să facă scandal, iar partea vătămată a declarat că a avut relații foarte bune cu inculpatul, că s-au respectat reciproc, cu mențiunea că acesta nu mai locuiește în prezent pe raza comunei B.
Pe de altă parte, inculpatul a efectuat peste 10 luni de arest preventiv, apreciind că este o perioadă suficientă în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care solicită fie revocarea măsurii arestării preventive, fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 7. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. S. pentru infracțiunile de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) și (5) Cod penal și tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și art. 176 alin. (1) lit. f) Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că, la data de 0(...), l-a amenințat cu moartea pe agentul șef principal de poliție P. I., aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, încercând să-i aplice lovituri cu motofierăstrăul și toporul în zona capului, lovituri susceptibile de a produce suprimarea vieții și de a-i aplica, în același context, lovituri cu pumnul în zona feței, prin care s-au cauzat leziuni părții vătămate P. I., leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea penală nr. 105/CC/2011, pronunțată la (...), în dosarul penal nr. (...) al T.ui B.-N., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de 0(...).
Raportat la probele administrate în cauză, reținându-se că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată fiind incidente astfel prevederile art. 143
C.pr.pen.
În cauză, s-a apreciat în mod temeinic că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite și la conduita inculpatului.
Arestarea preventivă a inculpatului este de natură să răspundă și exigențelor prevăzute de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că arestarea preventivă a fost dispusă în scopul aducerii inculpatului în fața autorităților judiciare competente.
Mai mult, în acest moment procesual s-a apreciat că luarea față de inculpat a unei măsuri alternative la măsura arestării preventive ar fi inoportună, raportat la faptul că, deși inculpatul a fost audiat, în cauză urmează a fi audiați martorii propuși prin rechizitoriu, și, de asemenea, urmează a fi administrate și alte probe apreciate ca fiind utile în cauză.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond de menținere a măsurii arestului preventiv este legală și temeinică, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b
C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. S. împotriva încheierii penale din 10 octombrie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: D.B.
| ← Decizia penală nr. 1856/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 681/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
