Decizia penală nr. 220/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.220/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: L. M. GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT B. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a Tribunalului B.-N., privind pe inculpații M. F. și R. M., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. F., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. L. D. din cadrul
Baroului de avocați B.-N. și inculpatul R. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat U. C. din cadrul Baroului de avocați C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. M., av. C. C. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial urmează a se pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Apărătorul inculpatului M. F. depune la dosar în copie xerox cartea de muncă, o adeverința pentru dovedirea vechimii în muncă, certificatului de naștere al copilului inculpatului (filele 19 - 24).
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale f.n. din (...) a Tribunalului B.-N. prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, rejudecând cauza să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Susține în totalitate motivele de recurs depuse în scris la dosar și în esență arată că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații M. F. și R. M., întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, cercetarea judecătorească nu s-a declanșat.
Apărătorul inculpatului M. F., avocat M. L. D. solicită în temeiul art.
38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de DIICOT B. T. B.-N. și menținerea încheierii penale f.n. din (...) a Tribunalului B.-N., ca legală și temeinică.
Potrivit art. 136 Cod pr.pen. scopul pedepsei este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală.
Raportat la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților din data de 15 decembrie 2011 până la acest moment s-a schimbat faptul că inculpații au dat declarații prin care au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat judecarea în procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod pr.pen., precum și faptul că prin rechizitoriu s-a reținut în favoarea inculpatului pe care îl reprezintă dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000 privind cazul de reducerea a limitelor de pedeapsă la jumătate având în vedere că acesta a contribuit la descoperirea și tragerea la răspundere penală și a altor persoane.
Orice temere referitoare la nerespectarea scopului măsurilor preventive în cazul unui proces penal a fost spulberată de inculpații prin prevalarea de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen.
Solicită să se aibă în vedere că din rechizitoriu rezultă faptul că în cursul anului 2011 inculpații nu au mai comis astfel de fapte astfel că pericolul actual pentru ordinea publică nu mai există și că durata arestării preventive de 4 luni este suficientă pentru a arăta opiniei publice că există o reacție din partea organelor care au luat măsura față de inculpați.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că inculpatul M. F. este o persoană tânără, a ajuns accidental în această situație, a recunoscut și regretat fapta comisă, are un comportament adecvat în familie și societate, are un copil minor în întreținere, a conștientizat gravitatea faptei, consecințele fapte, ceea ce constituie o garanție de îndreptare a acestuia.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii recurate, ca legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului R. M., avocat U. C. solicită în temeiul art.
38515 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului formulat de D. de I. a I. de C. O. și T. B. T. B. N. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Prima instanță în mod corect a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă. Schimbarea acestor temeiuri se regăsește în declarația inculpatului dată în fața instanței de fond prin care a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen., declarație care se coroborează cu probele de la dosar.
Solicită să se rețină că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de anchetă, de la data comiterii faptei au trecut mai bine de 2 ani, inculpatul nu a avut o activitate infracțională continuă, fapta comisă fiind o faptă izolată.
Inculpatul M. F., având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și solicită respingerea recursului.
Inculpatul R. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără nr. din data de (...) a Tribunalului B.-N., în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. alin.1, art. 139 alin.1 și 3/5, art. 136 lit. „c"; și art. 145/1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații M. F., zis
„Tinu"; fiul lui Ion și E., născut la data de 23 martie 1986 în mun. B., județul
B.-N., domiciliat în mun. B., str. Castelanului nr. 11, județul B.-N., CNP - 1.
și R. M., zis „Marmida"; și „Bacău";, fiul lui V. și A., născut la data de 17 iulie
1989 în mun. B., județul B.-N., domiciliat în mun. B., str. Ștefan cel Mare nr. 62/A sc. B, ap. 19 județul B.-N., CNP - 1., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Conform disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt datori să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. mun. B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care adispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a pus în vedere inculpaților disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.2/2 Cod procedură penală și s-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, de îndată, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 7. al D.-B. T. B.-N., au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații M. F., zis "Tinu" - fiul lui Ion și E., născut la data de 23 martie 1986 în mun. B., domiciliat în aceeași localitate, str. Castelanului, nr. 11, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP - 1., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 al. (2) din C.pen (faptă comisă în anul 2009); deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen. (faptă comisă în anul 2009); trafic de droguri de risc, prev. de art.
2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 al. (2) din C.pen. (faptă comisă în anul 2010); deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. (2) din C.pen. (faptă comisă în anul 2010), toate cu aplic. art. 33 lit. "a" din C.pen. (fapte descrise la punctele I-IX și XVI - referitor la traficul de droguri de risc efectuat față de P. F.) și R. M. zis "Marmida" și "Bacău" - fiul lui V. și A., născut la data de 17 iulie 1989 în mun. B., domiciliat în aceeași localitate, str. Ștefan cel Mare, nr. 62/A, sc. B, apart. 19, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP-1., pentru comiterea infracțiunilor de; trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 al. (2) din C.pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 (faptă descrisă la pct. III)
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență în sarcina inculpaților că în temeiul unei unice rezoluții infracționale în cursul anului 2009 și în perioada iunie - decembrie 2010 au procurat, deținut, oferit și vândut droguri de risc cannabis/rezină de cannabis, și au deținut în vederea consumului propriu, fără drept, droguri de risc cannabis/rezină de cannabis, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C.pen. și de art. 4 al. (1) din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. (2) din C.pen., ambele infracțiuni fiind comise în forma concursului real de infracțiuni - prev. de art. 33 lit. „a" din C.pen.
Inculpații au fost reținuți la data de 6 octombrie 2011 și apoi arestați preventiv prin Î. penală nr. 1674/R/2011 a Curții de A. C., măsură ce a fost menținută apoi prin Î. penală nr. 99/CC/2011 a Tribunalului B.-N., ulterior, prin Î. din data de (...), pronunțată după sesizarea instanței, în procesul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive.
La primul termen de judecată, stabilit pentru data de (...), inculpații arestați, alături de inculpatul V. C. - R., prezenți în instanță, au solicitat aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedură penală, privitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, dând declarații în sensul celor de mai sus.
Din motive obiective (efectuarea unor referate de evaluare, citarea inculpaților lipsă etc.) nu s-a putut demara cercetarea judecătorească cauzei la acest termen, motiv pentru care instanța a pus în discuția părților verificarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, potrivit disp. art.
300/2 Cod procedură penală.
Analizând situația inculpaților aflați în stare de arest preventiv prin prisma jurisprudenței CEDO dar și a celei adoptate în activitatea instanțelor naționale, tribunalul constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive s-au modificat astfel încât s-a apreciat că se impune înlocuirea arestării cu o altă măsură, mai puțin restrictivă.
În concret, prin Î. penală nr. 1674/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), hotărâre prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, s-a reținut că pentru inculpatul M. F. traficul de droguri reprezintă un mod de viață, astfel încât există oricând posibilitatea ca acesta să vândă sau să ofere droguri altor persoane dacă va fi pus în libertate și că inculpatul R. M. a fost unul dintre dealerii de încredere ai celuilalt inculpat, cu care a avut o relație de afaceri prelungită în scopul distribuirii și vânzării mai multor cantități de droguri.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar a reținut că există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupune și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive; că în cauza Letellier c/a Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp; că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală este oportună luarea măsurii arestării și că, în fine, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate în stare de libertate, pericol ce se reflectă la nivelul întregii ordini sociale în contextul în care se așteaptă o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare în lupta împotriva traficului de droguri.
Dacă la acel moment temeiurile invocate justificau luarea măsurii preventive celei mai grave în prezent acestea nu mai subzistă.
Astfel, urmărirea penală efectuată în cauză nu a relevat existența altor fapte de natură penală față de cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, cei doi inculpați fiind trimiși în judecată pentru fapte comise în anii 2009 și 2010, fără a se putea conchide că traficul de droguri reprezintă un adevărat mod de viață pentru aceștia, în condițiile în care în cursul anului 2011, cei în cauză nu au mai comis acte specifice acestei infracțiuni.
Mai mult decât atât, conduita sinceră adoptată de inculpați în cursul urmăriri penale a permis anchetatorilor stabilirea unei corecte stări de fapt, prin identificarea altor persoane prezente în câmpul infracțional, contribuind astfel la stabilirea vinovăției acestora și la trimiterea lor în judecată, motiv pentru care, în favoarea inculpaților arestați au fost reținute disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pe de altă parte, s-a reținut că, la primul termen de judecată, inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală, privitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, fapt ce presupune recunoașterea necondiționată a faptelor reținute în sarcina lor dar și asumarea, fără rezerve, a probelor administrate în cursul urmăriri penale.
Toate aceste împrejurări de fapt se constituie în premise ale concluziei că arestarea preventivă - prin prisma disp.art. 136 Cod procedură penală, privind scopul măsurilor preventive - nu se mai justifică. În concret, s-a apreciat că starea de libertate a inculpaților nu va afecta buna desfășurare a procesului penal sau a înfăptuirii justiției, iar pe de altă parte, nu există temeiuri pentru a aprecia că cei în cauză se vor sustrage de la executarea pedepsei.
În context, în acord cu jurisprudența CEDO, tribunalul a apreciat că regula în procesul penal trebuie să fie judecarea persoanei în libertate, excepția constituind-o starea de arest, aceasta trebuind apreciată de la caz la caz sub aspectul oportunității, fiind necesar a fi legată de existența unui interes public real, care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii judecării în stare de libertate (cauza Labita c/a Italiei); că deși prin gravitatea lor deosebită anumite infracțiuni pot genera o tulburare socială care să justifice o detenție provizorie, dar aceasta trebuie să se bazeze pe fapte din care să rezulte că libertatea deținutului ar tulbura în mod real liniștea publică (cauza Kemmache c/a Franței) și că, detenția rămâne legitimă doar dacă ordinea publică este în mod efectiv amenințată, fără însă ca aceasta să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate (cauza Letellier c/a
Franței).
În raport de cele anterior menționate s-a reținut și obligația instanțelor naționale - statuată în jurisprudența CEDO - de a analiza, în fiecare caz în parte, care dintre măsurile preventive prevăzute de lege se impun a fi adoptate pentru a se asigura realizarea scopului acestora.
În speță, față de toate considerentele mai sus amintite, instanța de fond a apreciat că scopul măsurilor preventive, astfel cum este acesta definit în cuprinsul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, poate fi realizat și prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
Așa fiind, în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. alin.1, art. 139 alin.-1 și 3/5, art. 136 lit. „c"; și art. 145/1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații M. F. și R. M., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Conform disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt datori să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. mun. B., conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de acest organ; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Ca urmare a soluției preconizate s-au pus în vedere inculpaților disp. art. 145/1 alin.2 rap. la art. 145 alin.2/2 C.pr.penală și s-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în cuprinsul art. 145 alin. 2/1 C.pr.penală. Pe de altă parte, s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, de îndată, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri DIICOT - S. T. B.-N. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, cercetarea judecătorească nu s-a declanșat.
Verificând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Se va reține că inculpații sunt arestați preventiv de la data de (...), respectiv de peste 4 luni, timp în care urmărirea penală a fost finalizată, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic și reținere de droguri de risc, în formă continuată, fapte comise la nivelul anilor
2009 - 2010.
La momentul sesizării instanței, în temeiul disp. art. 300/1 C.pr.pen., măsura arestării preventive a fost menținută, iar la primul termen de judecată fixat pentru soluționarea cauzei, aceștia s-au prevalat de disp. art.
320/1 C.pr.pen., cauza amânându-se din motive obiective și independente de conduita lor procesuală.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că la acest moment procesual temeiurile care au justificat luarea și menținerea arestării preventive nu mai subzistă. Astfel, din actele de urmărire penală nu a rezultat existența altor fapte comise de către inculpați și nici nu s-a dovedit, așa cum anchetatorii au susținut inițial, că inculpații și-ar fi câștigat existența exclusiv din traficul de droguri.
Raportat și la împrejurarea că aceștia au abandonat această activitate cu mai mult de un an înaintea arestării lor, că în favoarea acestora au fost reținute chiar de către anchetatori prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpații colaborând cu organele de urmărire penală și contribuind la identificarea altor persoane angrenate în activitatea infracțională, luând în considerare și împrejurarea că de la primul termen de judecată aceștia s-au prevalat de disp. art. 320/1 C.pr.pen., Curtea apreciază că în acest moment menținerea stării de arest preventiv nu se mai justifică, neexistând nici un fel de temeiuri că inculpații ar intenționa să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Se va reține și împrejurarea că în condițiile aplicării prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a prev. art. 320/1 C.pr.pen., limita maximă de pedeapsă a celei mai grave dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților (trafic de droguri de risc) este 5 ani închisoare, iar conduita procesuală cooperantă și sinceră a inculpaților oferă suficiente garanții în sensul că aceștia pot fi judecați în continuare în stare de libertate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - S. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a Tribunalului B.-N..
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 150 lei (100 + 50 lei onorar parțial) onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - S. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a Tribunalului B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 150 lei (100 + 50 lei onorar parțial) onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. M. R. L. M.
C.O. - semnează
Președintele completului
GREFIER, M. V.-G.
Red.A.D.L./ (...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: P. Alex.D..
| ← Decizia penală nr. 1110/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1837/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
