Decizia penală nr. 1449/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a6
DECIZIA PENALĂ NR.1449/R/2012
Ședința publică din 22 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- D. N. A. - S. T. C. reprezentat prin P. : L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. S. T. C., împotriva încheierii penale f.n. din data de 10 octombrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei M. R. B.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata M. R. B., în stare de arest, asistată de către apărător desemnat din oficiu av.Paven E., din cadrul
Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av.Herchi Stefan, din cadrul
Baroului B., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M. R. B., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatei și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri de constatare a legalității și temeiniciei arestului preventiv, fiind incident temeiul de arestare înscris în disp.art.148 lit.f C., iar în subsidiar, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului, arată că soluția dată de prima instanță este netemeinică pornind de la premisa eronată potrivit căreia dispozițiile legale înscrise în art.148 lit.f C., nu ar fi incidente în cauză.
Cu privire la incidența acestui text de lege, subliniază că pericolul pentru ordinea publică reflectat de activitatea infracțională desfășurată de inculpata M. R. B., rezultă în mod evident din gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de aceasta și a modului în care a acționat, acreditând ideea că magistrați procurori și judecători cu atribuții de decizie asupra unor cauze penale sunt coruptibili, aspect de natură să zdruncine încrederea publică în caracterul corect al înfăptuirii actului de justiție, toate acestea în vederea obținerii de către inculpată a unor foloase materiale considerabile. Nu se poate reține, așa cum a fost susținut în apărare în fața instanței de fond, nici necesitatea egalității de tratament cu ceilalți doi inculpați care se află trimiși în judecată în această cauză, având în vedere implicarea preponderentă a inculpatei M. R. în activitatea infracțională dedusă judecății, precum și numărul și gravitatea faptelor comise de aceasta, înșelăciunea ce este reținută în sarcina inculpatei fiind săvârșită în detrimentul unei persoane apropiate din familie.
Temeiurile subliniate de către parchet în motivele de recurs depuse la dosar, coroborate și cu cele indicate în art.136 C., privind scopul măsurilor preventive impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care se impune constatarea că această măsură luată față de inculpată este legală și temeinică și ca atare s-ar impune și menținerea acesteia.
În subsidiar însă, solicită a se constata că revocarea măsurii preventive luată față de inculpată nu este operantă în cauză, așa cum s-a dispus de către instanța de fond prin prisma disp.art.139 al.2 C. Dacă s-ar accepta considerentele pe care prima instanță și-a întemeiat soluția, acestea corespund de fapt necesității instituirii unui control judiciar față de inculpată, sens în care operează înlocuirea arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara, cu consecința stabilirii unor obligații în sarcina inculpatei și în nici un caz revocarea măsurii preventive dispuse anterior.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, fiind incident temeiul de arestare înscris în disp.art.148 lit.f C., iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatei M. R. B., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În subsidiar, arată că nu se opune înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatei, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea poziției procesuale arată că în cauză nu mai subzistă condițiile care au dus la arestarea preventivă a inculpatei. Așa cum rezultă din contextul întregului dosar, această infracțiune a fost provocată de către DNA, ținta fiind fostul prim procuror al P. de pe lângă Tribunalul Bihor.
Solicită a se observa că există dubii serioase privind existența infracțiunii de trafic de influență, în ceea ce privește circumstanțele obiectului și cauzei acestei infracțiuni. De asemenea, solicită a se avea în vedere că cel de-al doilea denunțător se sustrage în mod repetat în a veni în fața instanței să dea declarații, deși au trecut șapte luni de zile, de când cauza se află pe rolul instanței. Apreciază că cele 9 luni de detenție au fost suficiente pentru a se realiza scopul prevenției generale și speciale a faptei care într-adevăr sunt de un pericol social ridicat. Consideră că la acest moment, inclusiv pentru egalitate de tratament cu ceilalți doi inculpați se impune judecarea inculpatei în stare de libertate.
Inculpata M. R. B., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, susținând că totul a fost o înscenare.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) a T.ui C. în temeiul art.139 al.2 C.pr.penală s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. R. B. (fiica lui V. și B., năsută la (...), deținută în Penitenciarul Gherla).
S- a dispus punerea în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cursul lunii octombrie 2011 inculpata M. R. B. l-ar fi abordat pe martorul denunțător C. M., pe care în schimbul unei garsoniere pentru sine și a sumei de 20.000 euro pentru magistrați, l-ar fi asigurat că îl va pune în legătură cu prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de A. O. care sunt în măsură să îl ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale ale fratelui acestuia, C. D., iar în cazul în care în dosarele aflate în faza de urmărire penală ar apărea indicii și cu privire la implicarea denunțătorului C. M. în comiterea faptelor cercetate, va facilita prin cunoștințele și prin influența pe care o are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și față de acesta.
S-a mai reținut în sarcina acestei inculpate că în cursul lunii octombrie
2011 ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată T. L. E. prin folosirea de mijloace frauduloase, obținând de la aceasta suma de 9000 euro reprezentând contravaloarea garsonierei situate în mun. O., str. Mioriței nr. 32, ap. 1, jud. B.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, pe parcursul cercetării judecătorești s-a reținut că temeiul arestării preventive adică art.148 lit.f C,pr.pen. s-a justificat și trebuia menținut.
La termenul de judecată din data de (...), din oficiu, având în vedere declarațiile consemnate până în acel moment la dosar, instanța a apreciat că este întemeiată o soluție de revocare a măsurii arestului preventiv față de inculpata M.
R. B.
La aprecierea necesității revocării măsurii preventive s-au avut în vedere dispozițiile art. 139 alin. 2 C., care prevăd că măsura preventivă luată trebuie revocată când temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă. Concret este vorba de prev.art.148 lit.f C.
Astfel instanța a apreciat că pericolul social avut în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpată a fost mult diminuat, în asemenea manieră încât practic, lăsarea în libertate a acestei inculpate nu se mai încadrează în cerințele textului art.148 lit.f C. Aici instanța a avut în vedere toate declarațiile inculpaților din instanță, cele ale inculpatei M. R. B., care a recunoscut sincer cele întâmplate; de asemenea, instanța a luat în calcul și faptul că din motive obiective denunțătorul C. M. nu a fost încă audiat în calitate de martor, iar de la arestarea preventivă a trecut un interval relativ rezonabil pentru a aprecia că pericolul social s-a estompat în timp și nu mai este de actualitate.
Din nicio probă de la dosar nu a rezultat că odată lăsată în libertate această inculpată ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ori că s-ar sustrage de la judecată. Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune analizarea și luarea în discuție și a persoanei inculpatei, atitudinea și colaborarea ei cu organele judiciare, iar la acest moment procesual, revocarea măsurii arestului preventiv s- a justificat și a fost întemeiată, în opinia instanței.
De asemenea, s-a avut în vedere și necesitatea egalității de tratament cu ceilalți doi inculpați din prezenta cauză, și pe considerentul că cercetarea judecătorească se poate prelungi în timp prin administrarea probelor necesare, iar menținerea acestei inculpate în stare de arest nu mai este oportună la acest moment.
Toate aceste temeiuri, coroborate și cu cele indicate la art. 136 C.- privind scopul măsurilor preventive, au impun și au justificat revocarea în temeiul art.139 al.2 C.pr.penală a măsurii arestului preventiv luată față de inculpata M. R. B. (fiica lui V. și B., născ. la (...), deținută în Penitenciarul Gherla).
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs P. de pe lângă Î., DNA - S. T. C. solicitând instanței de control judiciar casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se mențină starea de arest a inculpatei, constatând incidența temeiului de arestare prevăzută de art. 148 lit. f C.proc.pen. iar în subsidiar să se dispună înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a arătat în susținerea recursului că pericolul concret pentru ordinea publică ce ar putea fi provocat prin lăsarea în libertate a inculpatei subzistă în continuare și rezidă din gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate împotriva sa, de modalitatea în care a acționat acreditând ideea că magistrații cu atribuții de decizie asupra unor cauze penale sunt coruptibili ceea ce aduce atingere gravă înfăptuirii actului de justiție în scopul obținerii unor foloase materiale consistente.
Nu poate fi invocată nici egalitatea de tratament cu ceilalți doi inculpați trimiși în judecată în prezenta cauză deoarece participația acestora la comiterea faptelor a fost diferită față de cea a inculpatei.
S-a apreciat că, în subsidiar, se impune necesitatea instituirii unui control judiciar față de inculpată cu consecința stabilirii unei obligații în sarcina acesteia pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatorului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C., Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpata Manga R. B. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Î., DNA - S. T. O. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și înșelăciune prevăzut de art. 257 alin.1 raportat la art. 6 L. nr. 7. și art. 215 alin.1
și 2 C. cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.
Prin același act a fost sesizată instanța și cu privire la inculpații G. M., cercetată sub aspectul comiterii complicității la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la prevederile art. 257 alin.1 raportat la art. 6 L. nr.
7. și S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.
257 alin.1 raportat la art. 6 L. nr. 7..
În sarcina inculpatei M. R. B. s-a reținut, în esență, că în cursul lunii octombrie 2011 l-ar fi abordat pe martorul C. M. pe care în schimbul unei garsoniere pentru sine și a sumei de 20.000 euro pentru magistrați l-ar fi asigurat că-l va pune în legătură cu prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de A. O. care sunt în măsură să-l ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale ale fratelui său C. D., iar în cazul în care în dosarele aflate în faza de urmărire penală vor apărea date cu privire la implicarea denunțătorului C. M. în comiterea faptelor cercetate, va facilita prin cunoștințele și prin influența pe care o are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și față de acesta.
S-a mai reținut în sarcina acestei inculpate că în cursul lunii octombrie
2011 ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată T. L. E. prin folosirea de mijloace frauduloase, obținând de la aceasta suma de 9000 euro reprezentând contravaloarea garsonierei situate în mun. O., str. Mioriței nr. 32, ap. 1, jud. B.
Instanța de judecată investită cu soluționarea fondului a procedat în conformitate cu prevederile art. 3002 raportat la 1. C., respectiv a verificat în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestului preventiv, respectiv a analizat dacă temeiul ce a determinat arestarea preventivă a încetat sau nu ori dacă există temeiuri noi sau nu care să justifice privarea de libertate.
Pentru a face aceste verificări instanța a analizat în primul rând dacă există probe sau indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpata M. R. B. ar putea fi autoarea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
Astfel, fără a face la acest moment procesual o analiză în detaliu a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, constatam că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele care i se impută, în acest sens fiind declarațiile date de martorii denunțători C. M. și C. D., declarațiile părții civile T. L. E., ale inculpatei M. R. B. însăși, prin care aceasta recunoaște săvârșirea traficului de influență, a martorilor Moș G., A. M. L., ale coinculpaților , raportul de constatare tehnico- ștințifică nr. 423.387 din (...) și, nu în ultimul rând, procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale depuse la dosar.
Rezultă astfel că în speța dedusă judecății au fost administrate până la acest moment probe de natură a convinge un observator obiectiv că inculpata ar putea fi autoarea faptelor de trafic de influență și înșelăciune pentru care este cercetată în prezentul dosar.
Apreciem că este îndeplinită în speța dedusă judecății cerința art. 148 lit. f
C. însă pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la momentul luării arestului preventiv și apoi a menținerii acestuia prin trecerea unui interval de timp de mai bine de 7 luni de la momentul privării de libertate s-a diminuat în mod considerabil, astfel că o atare măsură nu mai este oportună în cauza dedusă judecății.
Vom observa și practica constată a CEDO în această materie care în numeroase decizii a constatat persistența motivelor plauzibile de a bănui o persoană arestată de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție a regularității menținerii deținerii dar , după un timp, ele nu mai sunt suficiente.
De asemenea noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică și gradul de pericol social concret reprezintă două noțiuni distincte care nu se confundă ci, se află doar într-o strânsă relație de interdependență ceea ce presupune justificarea luării unor măsuri preventive privative de liberate în cazul unor infracțiuni grave pentru a se crea un sentiment de securitate în rândul societății și pentru a stopa și preveni comiterea de noi infracțiuni.
Trecerea unei perioade semnificative de timp de la data comiterii faptei, împrejurare coroborată cu datele personale ale inculpatei, necunoscută cu antecedente penale și conduita acesteia pe parcursul procesului penal, conduce la concluzia că pericolul social concret prezentat de lăsarea acesteia în libertate s- a diminuat într-o manieră suficient de relevantă pentru a justifica opinia că lăsarea sa în libertate în cadrul unui control judiciar strict stabilit în condițiile art.1451 Cpp nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Această diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică nu poate atrage însă revocarea arestului preventiv ci, doar înlocuirea acestuia cu o măsură neprivativă de libertate deoarece așa cum reglementează art. 136 C:pr.pen., măsurile preventive se iau pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată.
Raportat la împrejurarea că în speța dedusă judecății cercetarea judecătorească nu este finalizată din motive care țin și de modul în care a înțeles să gestioneze administrarea probațiunii judecătorul fondului, dar și de neexecutarea mandatelor de aducere cu privire la unii martori, Curtea de A. apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpata M. R. B. cu măsura obligării de a nu părăsi tara pentru a fi astfel realizat și scopul prevăzut de art. 136 C.
Această măsură va fi aptă să împiedice sustragerea inculpatei de la judecată și să încerce să influențeze aflarea adevărului deoarece în sarcina acesteia a fost impusă pe lângă obligațiile prev. de art. 145 alin.11 C. și obligația de a nu se apropia de inculpații și martorii din acest dosar și de a nu comunica cu aceștia în mod direct sau indirect.
Raportat la cele anterior expuse și constatând că temeiul de arestare s-a modificat în sensul reducerii considerabile a pericolului concret pentru ordinea publică ce ar putea fi provocat de lăsarea în libertate a inculpatei și nu a încetat sau a dispărut în totalitate așa cum a reținut instanța ierarhic inferioară, Curtea a admis recursul declarat de P. de pe lângă Î., DNA - S. T. C. conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr. pen. admite recursul declarat de P. de pe lângă Î., DNA - S. T. C. împotriva încheierii penale din 10 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., pe care o casează în întregime și, rejudecând,
În baza art.139 alin.1 rap. la art.145/1 C. înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpata M. R. B. (fiica lui V. și B., ns. la (...), deținută în Penitenciarul Gherla) prin încheierea nr.2 din (...) a T.ui B. - mandat de arestare preventivă nr.1 din (...) - cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin1/1 și alin.1/2 impune inculpatei ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
2. să se prezinte la P. M. O., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemată;
3. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
5. să nu se apropie de inculpații și martorii din acest dosar și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.22 Cod procedură penală cu privire la consecințele încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin - luarea față de aceasta a măsurii arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei - onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ( avoc. Paven E.) sumă ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. M. Ș. L. M.
M. B.
GREFIER, red.MS/VR
2 ex./(...) jud.fond A. I.
| ← Încheierea penală nr. 283/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1132/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
