Încheierea penală nr. 766/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.766/R/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul N. I. R. împotriva încheierii penale nr. 56/C din 14 mai 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj de prelungire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul N. I. R., în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. M. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului N. I. R., av. L. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Solicită să se rețină starea conflictuală existentă între inculpat și tatăl său, stare care a preexistat înaintea săvârșirii acestei fapte, precum și împrejurarea că inculpatul a fost solicitat de către bunicul lui care era lovit și plin de sânge, lucru care s-a repetat de mai multe ori. Inculpatul a fost abandonat de la vârsta de 2 ani și era în grija bunicilor cu care se afla într-o relație de afectivitate mai specială.
Arată că în mod constant Curtea Europeană a statuat că pentru a aprecia asupra motivelor care justifică detenția provizorie trebuie să se aibă în vedere două criterii care necesită un examen minuțios al circumstanțelor fiecărei cauze. Primul criteriu ar fi acela că motivele invocate pentru menținerea unei persoane în detenție preventivă trebuie să fie suficiente și pertinente în sensul interesului public al menținerii ordinii în cauza dată, dacă acest interes trece înaintea dreptului persoanei deținute.
Un al doilea criteriu este că ar trebui examinată posibilitatea ca urmărirea penală să fie efectuată fără privarea de libertate. În acest sens, apreciază că organele de urmărire penală nu au făcut dovada existenței unor motive suficiente
și pertinente care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul N. I. R. și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că în mod justificat în cuprinsul încheierii recurate s-au analizat toate elementele ce trebuie avute în vedere la luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, constatându-se necesitatea menținerii stării de detenție preventivă a inculpatului N. I. în conformitate cu prevederile art. 148 lit. f Cod pr.pen. și art. 5 din CEDO.
Având în vedere fapta concret comisă de către inculpat, respectiv omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cod penal, apreciază că se poate desprinde concluzia pericolului pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate. De asemenea, apreciază că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit o perioadă rezonabilă în care să se fi diminuat acest pericol.
Fapta comisă de inculpat este de o gravitate extremă și apreciază că lăsarea în libertate a unei persoane care este bănuită în mod verosimil prin probe și indicii temeinice de săvârșirea unei fapte de o asemenea gravitate este de natură a împieta asupra ordinii publice cu atât mai mult cu cât inculpatul provine ca și victima și aparținătorii inculpatului dintr-o comunitate mică în care fapta a avut ecouri sociale deosebite.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul N. I. R., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Regretă fapta comisă și precizează că victima era o persoană agresivă care îl bătea atât pe el cât și pe mama sa și bunicii și că ura pe care a acumulat-o în decursul a mai multor ani a contribuit la comiterea faptei.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 56/C din 14 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în temeiul art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod P. Penală, admite sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință s-a dispus prelungirea cu 30 zile a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului N. I. R., fiul lui I. și E., născut la (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în com. S., sat S. nr.266, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., începând cu (...) și până la (...).
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. L. M., care s-a avansat din FMJLC.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de 7 aprilie 2012 inculpatul N. I. R. a fost reținut pe o durată de 24 ore (până la data de 8 aprilie 2012, ora 23,45) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr.4., la aceeași dată fiind audiat de către procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174,175 lit. c C., constând în aceea că, în seara zilei de 6 aprilie 2012 în curtea imobilului din localitatea S. nr. 266, jud. C. a aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele părții vătămate N. I., tatăl său, cauzându- i leziuni vindecabile în peste 60 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Datorită survenirii decesului victimei la data de (...), prin ordonanța nr. 4. a
P. de pe lângă Tribunalul Cluj de la aceeași dată, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă la omor calificat, în omor calificat în forma consumată, inculpatului aducându-i-se la cunoștință noua încadrare juridică a faptei.
Prin încheierea penală nr. 598/R/(...) a Curții de A. C., în temeiul art. 149 ind.1 al.9-11, 148 al.1 lit.f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. R. pe o durată de 29 de zile, mandatul de arestare astfel emis fiind pus în executare la data de (...).
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că în seara zilei de (...), în curtea imobilului din localitatea S. nr. 266, jud. C., inculpatul N. I. R. i-a aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele tatălui său N. I., provocându-i leziuni care au atras decesul acestuia la data de (...).
Cu privire la condițiile necesare pentru admisibilitatea sesizării cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive, s-a constatat că acestea sunt îndeplinite, făcând necesară în continuare restricționarea libertății inculpatului, prin prelungirea duratei arestării preventive.
Din actele de urmărire penală existente până în acest moment în dosarul de urmărire penală, și care a fost anexat la propunerea de prelungire a arestării, rezultă existența unor indicii temeinice care conturează bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste indicii se materializează în declarațiile de recunoaștere date de inculpat, de declarațiile martorilor oculari N. Ștefan, N. Irma, M. T. și C. R., de cuprinsul concluziilor preliminare medico-legale întocmite de IML C.-N. și de procesul verbal de cercetare la fața locului.
De altfel, împrejurarea subzistenței indiciilor temeinice că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcină, a fost deja tranșată de instanța învestită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă și cenzurate de instanța de control judiciar, prin respingerea recursului, aspecte care între timp nu au suferit modificări.
În privința existenței vreunui temei dintre cele prev. de art. 148 Cod P. Penală, s-a apreciat că în cauză există cel de la litera f a articolului mai sus invocat. Așa fiind s-a constatat că în ceea ce privește cerința cuprinsă în teza I a articolului 148 lit. f Cod P. Penală, aceasta este în mod evident îndeplinită, pedepsele pentru infracțiunile pentru care este inculpat numitul N. I. R. sunt mai mari de 4 ani.
S-a apreciat că în cauză există și cerința impusă de teza a II-a a textului legal evidențiat în cele ce preced, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică. Așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate și în practica judiciară, acesta presupune o rezonanță socială a faptelor grave de care este învinuit inculpatul, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă dar și la nivelul întregii ordini sociale, și rezultă în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
În primul rând existența pericolului concret pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, acesta săvârșind infracțiunea de omor îndreptată împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legea penală atentând la viața tatălui său, fapta fiind săvârșită în public - curtea imobilului unde locuiau părțile însă în văzul prietenilor inculpatului (martorii M. T. și C. R.) care au urmărit din stradă agresiunile exercitate cu o agresivitate ieșită din comun de inculpat. A. martori au indicat faptul că inculpatul a fost singurul care s-a manifestat agresiv, că a continuat să îl lovească cu mare intensitate cu picioarele și cu pumnii pe tatăl său și după ce acesta căzuse la pământ și că după consumarea agresiunii a aruncat două ligheane de apă asupra victimei aflată în stare de inconștiență, în final lăsându-l pe tatăl său zăcând la pământ în curtea imobilului, acesta fiind dus în casă de bunicii inculpatului și de prietenii acestuia.
Fără a nega posibila stare de provocare în care se afla inculpatul la declanșarea agresiunilor (provocare cauzată de lovirea și izgonirea din locuință a bunicilor), s-a constatat totuși că nimic nu justifică amploarea actelor de agresiune desfășurate de inculpat, acestea depășind orice limită de proporționalitate cu actul provocator.
Nu în ultimul rând, s-a constatat că actele dosarului relevă îngrijorarea bunicilor inculpatului însuși (care fuseseră anterior abuzați de victimă) la adresa evoluției stării de sănătate a acestuia, apelând la ajutorul unor vecini și ulterior la intervenția ambulanței, faptele inculpatului ajungând astfel la cunoștința opiniei publice locale.
Or, în contextul dat, văzând și relația de rudenie care leagă părțile și care ar fi trebuit să confere un plus de umanitate în manifestările agresive ale inculpatului, lăsarea acestuia în libertate ar fi de natură a produce tulburări la nivelul comunității locale și la lipsa de încredere în capacitatea justiției de a-și aduce aportul la diminuarea fenomenului infracțional.
Pe de altă parte, cercetările penale s-au desfășurat cu celeritate, nefinalizarea raportului de constatare medico-legală neputând fi imputată organului de urmărire, sens în care propunerea de prelungire a duratei arestului apare ca fiind întemeiată, astfel că în conformitate cu art.155 și art.159 al.7 Cod P. Penală a fost prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu 30 zile, începând cu (...) și până la data de (...) inclusiv.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul N. I. R.
S-a apreciat că propunerea de prelungire a arestării preventive trebuia respinsă de către tribunal, ținându-se seama de starea conflictuală existentă între inculpat și tatăl său și faptul că inculpatul a fost solicitat să intervină de către bunicul său care era lovit și plin de sânge, inculpatul fiind crescut de către bunici.
S-a învederat că organele de urmărire penală nu au făcut dovada existenței unor motive suficiente și pertinente care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
S-a mai susținut că se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate, datorită împrejurărilor menționate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
Recurentul nu a contestat indiciile temeinice pe care s-a întemeiat admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că datorită loviturilor pe care le-a aplicat tatălui său în data de (...) a survenit decesul acestuia în (...), faptă prev. de art. 20 rap. la art.
174 comb. cu art.175 lit.c C.p., iar Curtea își însușește indicarea declarațiilor și a concluziilor medico-legale indicate de către prima instanță în motivarea încheierii.
Curtea reține că motivul de recurs referitor la starea conflictuală dintre inculpat și tatăl său a fost avut în vedere la luarea arestării preventive și prin sine nu constituie o critică a propunerii de prelungire a acestei măsuri, propunere întemeiată pe considerentul că urmărirea penală nu a fost finalizată pentru că nu a fost întocmit raportul de constatare medico-legală privind victima decedată.
Trecând la cel de-al doilea motiv de recurs invocat privind existența unor motive suficiente și pertinente a prelungirii arestării preventive se constată că lipsa actului medico-legal menționat constituie un motiv pertinent de prelungirea arestării preventive, fiind o împrejurare aproape obiectivă ce determină întinderea duratei cercetării penale în cauză.
Nici critica referitoare la examinarea posibilității ca urmărirea penală să fie desfășurată față de recurent fără privarea de libertate nu este de acceptat deoarece prima instanță, pe lângă analiza pericolului concret pentru ordinea publică a punerii în libertate a recurentului acuzat că a adus atingere valorii sociale supreme ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață, a examinat impactul pe care l-ar prezenta asupra comunității prezența inculpatului în cadrul acesteia.
Intr-adevăr, este de necontestat că acuzația adusă inculpatului că datorită loviturilor aplicate tatălui său, indiferent de circumstanțe, s-a produs moartea acestuia este de natură a produce o tulburare consistentă în cadrul comunității dacă acesta ar fi pus în libertate chiar prin înlocuirea arestării preventive.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I. R. (cu datele personale la doar) împotriva încheierii penale nr. 56/C din 14 mai 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. M. R. A. D. L.
GREFIER M. V.-G.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1741/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 741/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
