Decizia penală nr. 741/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.741/R/2012
Ședința publică din 14 mai 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. I., împotriva sentinței penale nr.82 din 16 februarie 2012 a J. Z., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare în posesie prev.de art.220 al.1 și 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I., asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Micu Georgiana și apărător ales av.Ilea I. M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind partea civilă P. P. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. I., solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță la două termene de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., depune la dosar motivele de recurs, o declarație a inculpatului, rezoluția din data de (...) a Parchetului de pe lângă
Judecătoria Zalău prin care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de inculpatul M. I. și ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 6 noiembrie 2001 emisă de același parchet.
În probațiune, solicită efectuarea unei adrese către P. B. pentru a se verifica numele persoanei care figurează în registrul agricol, respectiv cine este persoana care plătește impozit pentru acest teren.
Pe de altă parte, solicită audierea martorilor cu privire la dovedirea persoanelor care au stăpânirea materială a terenului.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererilor formulate de către apărătorul ales al inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea cererilor în probațiune. În ce privește adeverința solicitată, consideră că este inutilă și neconcludentă atât timp cât obiectul infracțiunii se referă la nerespectarea unei hotărâri judecătorești la care se raportează punerea în executare a acesteia. Referitor la audierea de martori, susține că în fața instanței au fost audiați o serie de martori direcți, motiv pentru care nu consideră că în această fază mai este necesară completarea probatoriului.
În consecință, solicită respingerea acestora ca inutile.
Curtea deliberând, respinge cererile în probațiune formulate, raportat la starea de fapt din acest dosar și la împrejurarea că inculpatul nu a contestat faptul că a ocupat terenul în litigiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. I., în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a cu aplic.art.10 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar, cu aplicarea lit.d a art.10 C.pr.pen., apreciind că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în speță nefiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie.
În susținerea recursului arată că inculpatul M. I. folosește terenul din anul
1973, fiind primit ca lot ajutător în gospodărie. După anul 1989, inculpatul a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată cu numitul P.
P. V., pentru o suprafață de 20 ari, situați în continuarea grădinii sale. Ca urmare a apariției Legii nr.18/1991, prin H. din (...) a Comisiei de F. F. B., s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie conform anexei 2a, pentru suprafața de 0,37 ha din care suprafața de 2.000 mp fânaț.
Ori, eliberarea acestui document de către o autoritate publică, este în măsură să-i creeze inculpatului convingerea că terenul îi aparține.
Instanța a omis a constata faptul că suprafața de teren din litigiu nu s-a aflat în posesia părții vătămate, această împrejurare fiind confirmată de partea vătămată și martorii audiați în fața instanței de fond.
Apreciază că nu este suficient ca terenul să se afle în posesia părții vătămate, ci pentru existența infracțiunii de tulburare în posesie este necesar ca partea vătămată să fie exercitat acte materiale de folosire înainte de ocuparea terenului de către inculpat. Mai mult, punerea în posesie prin executor judecătoresc nu semnifică decât o procedură judiciară de punere în executare a sentinței civile nr.4. pronunțată în dosarul nr.848/2004 al J. Z., care însă nu este în măsură să suplinească ulterior exercitarea efectivă de acte de posesie asupra terenului de către partea vătămată.
Pe de altă parte, inculpatul nu a urmărit sau acceptat să tulbure posesia părții vătămate, ci a urmărit doar să-și exercite drepturile de proprietar asupra terenului potrivit actelor pe care le deținea.
În privința desființării gardului și a țărușilor, arată că nu există probe certe la dosar că aceste acțiuni au fost realizate de inculpat.
Solicită de asemenea a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că este o persoană în vârstă, fără cunoștință juridice și care locuiește în mediu rural.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului pentru aceleași considerente cuprinse în motivarea hotărârii pronunțate în cauză, pe care o consideră legală și temeinică. Apreciază că s-a făcut proba îndeplinirii condițiilor referitoare la elementele de încriminare din textul de lege, respectiv s-au depus la dosar documente din care rezultă că între părți a avut loc un litigiu civil tocmai pentru determinarea proprietății și a limitelor acestuia. S-a pronunțat o soluție definitivă în acest sens, care cuprindea o obligație în ce îl privea pe inculpat, a fost pusă în executare această hotărâre în anul 2007 conform procesului verbal de la dosar, în prezența inculpatului și cu precizarea obligațiilor legale, iar ulterior acesta a continuat să folosească terenul în considerarea unei reprezentări subiective a existenței în continuare a proprietății, care nu-l exclude de răspunderea penală.
Pe de altă parte, s-a făcut dovada acestei ocupări abuzive și prin celelalte probe depuse în dosarul cauzei, sens în care instanța în mod corect a avut în vedere întrunirea elementelor constitutive privind condamnarea inculpatului iar în ce privește sancțiunea aplicată, apreciază de asemenea că este corectă raportat la limitele de pedeapsă precum și la împrejurările că inculpatul a exercitat o perioadă îndelungată de timp această posesie nelegală și nici pe perioada procesului penal nu a înțeles că această împrejurare este producătoare de prejudicii pentru partea vătămată. În speță, aceasta nu își poate realiza dreptul de proprietate consfințit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă de peste 10 ani.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt arată că nu este vinovat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 82 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău, în baza art.220 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...), în comuna B., jud.S., cetățean român, studii medii, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna B., nr.211, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.-P. A.-C., domiciliată în municipiul Z., str.Sf.Vineri, nr.6, bl.A-14, sc.B, ap.39, jud.S. și obligă pe inculpatul M. I. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1 leu către partea civilă.
În baza art.14 alin.3 lit.a) raportat la art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a obligat inculpatul M. I. să lase părții vătămate P.-P. A.-C. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.867 m.p., situat în comuna B., înscris în c.f.nr.1634 B., nr.top.142/b/3/a/3.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul M. I. la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin R. din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.2782/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I. pentru comiterea infracțiunii tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 și 2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul M. I., prin desființarea semnelor de hotar constând în țăruși și prin demontarea gardului pe o lungime de 20 metri, care separă proprietatea părții vătămate de a sa, a ocupat luând în stăpânire terenul proprietatea părții vătămate, rămânând în imobil acțiunea de ocupare prelungindu-se în timp mai mult de 4 ani.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate P.-P. A.-C. (f.3-5), declarațiile învinuitului M. I. (f.10, 53-54), declarațiile părții vătămate (f.17, 44-45), declarațiile martorului M. A.-R. (f.12, 48), declarațiile martorului H. I.-A. (f.13,
47), declarațiile martorului N. V. (f.14, 46), declarațiile martorei C. C.-I. (f.15), declarațiile martorului P.-P. V.-C. (f.16), declarațiile martorului S. P. T. (f.57), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.18-25), sentința civilă nr.4. din (...) a J. Z. și deciziile pronunțate în apel respectiv recurs și de îndreptare a erorii materiale, care conține raportul de expertiză care face parte din hotărârea instanței de fond (f.26-30, 32-41), procesul-verbal de predare din (...), întocmit de executorul judecătoresc (f.31), extras C.F. nr.1634 (f.42), fișa cazier a învinuitului (f.8).
Partea vătămată P.-P. A. -., prin înscrisul de la fila 90 a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 28.005.000 lei (ROL) daune materiale, reprezentate de valoarea de circulație a terenului stabilită prin raportul de expertiză din dosarul nr.848/2004 al J. Z. și 1 leu daune morale.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatului M. I. (f.95), care a arătat că nu se consideră vinovat, că partea vătămată nu a folosit niciodată terenul pe care îl pretinde și că nu are cunoștință ca actul prin care el a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu să fi fost anulat în instanță.
La același termen de judecată, a fost audiată partea vătămată constituită parte civilă P. P. A. C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 99.
La termenul de judecată din data de (...) au fost audiați martorii N. V., H. I.
și M. A., la termenul de judecată din data de (...) martorii P. P. V. C., C. C. I. și S. P. T., iar la termenul din data de (...) martorul Ș. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 132-134, 138-140 și, respectiv 144.
În cauză, consilierul de probațiune desemnat din cadrul Serviciului de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj nu a fost în măsură să întocmească referatul de evaluare solicitat de către instanță cu privire la inculpat, neputând lua legătura cu acesta, din informațiile primite de la șeful de post al P. B. reieșind că inculpatul este aproape în permanență într-o stare avansată de ebrietate, neputându-se comunica cu el (f.87-89).
La dosar au fost depuse înscrisuri de către părți, respectiv sentința penală nrt.491/(...) a J. Z. (f.96, 115), declarații M. I. (f.97, 130-131), contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între P. P. V. și M. I. (f.98), memoriu din partea părții vătămate (f.107-113), memorii din partea inculpatului (f.114, 123, 124, 125, 126), adeverință nr.2687/(...) emisă de P. comunei B.
(f.127), declarație Han Ana (f.129).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată P.-P. A.-C. este proprietara tabulară a terenului în suprafață de 1867 mp., compusă din teren arabil și livadă, situat în localitatea B., înscris în c.f.nr.1634 nr.top.142/b/3/a/3, pe care l-a dobândit prin cumpărare de la defunctul P. P. V., în baza contractului de vânzare cumpărare înscris sub semnătură privată din (...). Anterior, în data de (...), inculpatul M. I. a încheiat cu defunctul P. P. V. un înscris prin care acesta din urmă i-a vândut terenul cu datele de identificare de mai sus, dată la care acesta a și ocupat terenul. Ulterior, partea vătămată a obținut o hotărâre judecătorească, care ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, după care și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Întrucât terenul proprietatea părții vătămate era ocupat de inculpat, aceasta l-a acționat în instanță, solicitând obligarea sa la a-i lăsa în deplină proprietate suprafața de teren ocupată. În baza sentinței civile nr.4. din (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.848/2004 (f.26-30), rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, inculpatul a fost obligat să lase părții vătămate în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 1867 mp., situat în localitatea B., înscris în c.f.nr.1634, nr.top.142/b/3/a/3. Partea vătămată, a învestit cu formulă executorie hotărârea judecătorească pe care a depus-o la B. E. J. O.-Ț.-K., formându-se dosarul execuțional nr.515/2005. În data de (...), executorul judecătoresc Ț. I., în prezența martorilor N. F. și S. T., agenți de poliție, a predat părții vătămate în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 1867 m.p., situat în localitatea B., înscris în c.f.nr.1634 nr.top.142/b/3/a/3, ocazie cu care executorul judecătoresc a împlântat mai mulți țăruși cu care a marcat limitele de proprietate și i-a pus în vedere inculpatului „că nu mai are voie să pătrundă sau să întreprindă acte de tulburare în posesie";, sens în care a fost întocmit un proces verbal (f.31), pe care inculpatul a refuzat să-l semneze, însă a primit un exemplar, achitând totodată suma de 1.434,18 lei, fapt ce dovedește prezența sa în momentul predării imobilului. După ce a intrat în posesia terenului, în partea nordică, pe o distanță de 20 de metri care se învecinează cu terenul proprietatea inculpatului, partea vătămată a ridicat un gard confecționat din plasă de sârmă. În pofida acestui fapt, inculpatul nu a încetat să nege în permanență dreptul de proprietate al părții vătămate, afirmând că el este proprietarul acestei suprafețe de teren. În primăvara anului 2006, aproximativ în luna mai, inculpatul a doborât gardul pus de partea vătămată și a smuls țărușii puși de executorul judecătoresc, după care a ocupat în întregime suprafața de teren, sens în care a pășunat cu animalele sale iarba de pe teren, a cosit iarba pe care a uscat-o, iar fânul rezultat l-a depozitat în căpițe chiar pe acest teren și a cules fructele de pe pomii fructiferi din livadă, comportându-se ca un adevărat proprietar. Luând la cunoștință despre faptul ocupării, partea vătămată s-a prezentat la teren și împreună cu martorii C. C.-I. și P. P. V.-C., a pus gardul la loc, însă inculpatul l- a ridicat din nou înlăturându-l. Partea vătămată a încercat în mai multe rânduri să-l determine pe inculpat să elibereze terenul și să-i lase posesia, însă acesta a refuzat de fiecare dată și i-a negat dreptul de proprietate.
Inculpatul nu a recunoscut faptul că a ocupat terenul proprietatea părții vătămate, susținând că el ocupă terenul cu nr.top.142/b/3/a/3 și nu cel cu nr.top.142/2/b/3/a/3, încercând astfel să profite de eroarea materială strecurată în sentința civilă nr.4. din (...), ce a fost îndreptată prin încheierea nr.4904/(...) (f.32), în pofida faptului că executorul judecătoresc a identificat și predat terenul părții vătămate în mod corect. Mai mult, deși inculpatul susține că nu ocupă terenul proprietatea părții vătămate, acesta neagă în continuare dreptul de proprietate al părții vătămate.
Din ansamblul probator administrat în cauză starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite pe deplin, mențiunile înscrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice coroborându-se cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, atestând astfel faptul ocupării terenului proprietatea părții vătămate de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului M. I. care, prin desființarea semnelor de hotar constând în țăruși și prin demontarea gardului pe o lungime de 20 metri, care separă proprietatea părții vătămate de a sa, a ocupat luând în stăpânire terenul proprietatea părții vătămate, rămânând în imobil acțiunea de ocupare prelungindu-se în timp mai mult de 4 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută și pedepsită de art.220 alin.1 și 2
Cod penal.
În cauză subzistă forma agravată a infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de alin.2, întrucât fapta a fost comisă prin desființarea semnelor de hotar.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tulburare de posesie s-a realizat prin acțiunile de desființare a semnelor de hotar și de demontare a gardului. Urmarea imediată constă în atingerea adusă dreptului părții vătămate de folosință a terenului asupra căruia are posesia.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui, cunoscând că terenul se află în posesia părții vătămate și că îi produce acesteia un prejudiciu.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatului în sensul că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la proprietatea terenului. Astfel, pentru a fi incidente prevederile art.51 alin.1 Cod penal referitoare la eroarea de fapt, trebuie să nu existe nicio urmă de îndoială cu privire la cunoașterea situației reale a terenului de către inculpat, ceea ce nu este cazul în speța de față, după cum s-a arătat anterior existând suficiente dovezi la dosar din care să rezulte că inculpatul de fapt cunoaște situația reală a proprietății terenului, doar că nu este de acord cu soluțiile pronunțate de către instanțele judecătorești, împrejurarea care însă nu poate determina incidența în cauză a prevederilor legate de eroarea de fapt.
Reținând vinovăția inculpatului M. I., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art.220 alin.1 și 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior și modalitatea concretă de comitere a faptei, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 70 de ani, este văduv și pensionar și nu are antecedente penale. În acest context, a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută la art.74 alin.1 lit.a) Cod penal și, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, instanța a coborît pedeapsa sub minimul special de 2 ani închisoare prevăzut de norma de incriminare.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-
II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.
1 Cod Penal, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. I. care a solicitat instanței prin apărător ales casarea hotărârii și în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.p.p., iar în subsidiar achitarea în baza art.10 lit.d C.p.p. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie.
S-a arătat că inculpatul a folosit acest teren din 1973 fiind primit ca lot ajutător și că urmare a apariției Legii nr.18/1991 i-a fost eliberat proces-verbal de punere în posesie și cu privire la terenul în litigiu.
De asemenea a mai învederat că acest teren nu s-a aflat niciodată în posesia părții vătămate acesta neexercitând acte materiale de folosire, iar punerea în posesie prin executor judecătoresc nu este decât finalizarea executării sentinței civile 4. care însă nu este în măsură să suplinească exercitarea efectivă de acte de posesie. Inculpatul nu a dorit să tulbure posesia părții vătămate ci s-a purtat doar ca un proprietar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Urmare a coroborării judicioase al vastului material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, respectiv din declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale martorilor M. A. R., H. I. A., N. V., C. C. I., P. P. V. C., S. T. T., S. L., precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, sentința civilă 4904 din 26 nov.2004 a J. Z. și deciziile pronunțate în căile de atac precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale, din procesul-verbal de predare întocmit de executorul judecătoresc T. I. la data de 12 sept.2005, din extrasul CF nr.1634 a loc. Bucium jud. S., instanța fondului a stabilit în mod corect că inculpatul este autorul infracțiunii de tulburare de posesie în formă continuată reținută în sarcina sa.
Astfel, s-a stabilit în mod lipsit de echivoc că inculpatul M. I. a desființat semnele de hotar constând în țăruș și a demontat gardul pe o lungime de 20 m , gard care separa proprietatea părții vătămate de cea a inculpatului, a luat în stăpânire terenul acesteia pe o perioadă de timp mai lungă de 4 ani.
Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie rezultând din declarațiile martorilor în special a martorilor H. I., P. P. V. C., C. C. I., și a părții vătămate că inculpatul deși avea cunoștință de conținutul sentinței civile 4904 din 26 nov.2004 pronunțată de J. S. în dosar 848/2004 rămasă definitivă prin respingerea recursului, în care se stipula lipsit de echivoc că pârâtul M. I. este obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1867 mp teren situat în loc. Bucium sub nr.top.142/2/b/3/a/3 din CF 1634 identificat în expertiza efectuată în cauză de expert T. I. și depusă la dosar.
La data de 18 ian.2006 a fost admisă cererea formulată de numita P. P. A. partea vătămată din prezentul dosar și a fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile anterior menționată în sensul că nr. top. al imobilului care a făcut obiectul acțiunii este 142/b/3/a/3 iar nu
142/2/b/3/a/3 cum din greșeală s-a menționat.
Între inculpatul M. I. în calitate de reclamant și partea vătămată P. P. A. s- a mai purtat un litigiu civil având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului încheiat la 1 febnr.1991 între P. V. și M. I., litigiu soluționat prin sent.civ.2099 din 6 iunie 2006, definitivă prin respingerea apelului și anularea ca netimbrat a recursului declarat în cauză. Și această sentință stabilea că terenul în litigiu aparține părții vătămate. E. deci cu neputință de acceptat ideea că o persoană care a purtat litigii în fața instanțelor civile pe parcursul a mai bine de 3 ani de zile, care și-a făcut apărări în fața acestor instanțe nu avea cunoștință de conținutul hotărârilor pronunțate. Inculpatul M. I. a ales însă să ignore hotărârile judecătorești care îi erau nefavorabile și să continue activitatea sa ilicită aducând ca și argument faptul că în sentința civilă nr.4904 din 2004 a fost indicat un număr topografic greșit, fără însă a recunoaște că această eroare a instanței a fost îndreptată prin mijloacele legale.
Constatăm așadar că inculpatul cu intenție a refuzat să elibereze imobilul ocupat fără drept și a desființat semnele de hotar fixate de către executorul judecătoresc, făcându-se astfel vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.220 alin.1 și 2 C.p.
Infracțiunea de tulburare de posesie presupune în primul rând o acțiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia și este necesar ca luarea în stăpânire a imobilului să fie efectivă, adică să aibă o anumită durată. Această condiție este îndeplinită în speța dedusă judecății reieșind din declarațiile celor audiați că inculpatul a exercitat acte de ocupare a imobilului care legal se afla în posesia părții vătămate pe parcursul unei perioade de 4 ani.
În al doilea rând ocuparea imobilului trebuie să se facă fără drept, mai exact inculpatul să nu aibă un titlu legitim care să-l îndreptățească a ocupa imobilul. E. facil de observat că de la momentul rămânerii definitive a sentinței civile 4904 din 2004 inculpatul nu mai avea nici o justificare legală pentru a ocupa imobilul în litigiu.
Suntem în prezența formei agravante a infracțiunii de tulburare de posesie deoarece inculpatul a înlătura semnele de hotar fixate de executorul judecătoresc ce a pus în executare sentința civilă mai sus menționată.
În mod corect a fost reținută împrejurarea că inculpatul a comis această infracțiune în formă continuată deoarece acțiunea ilicită s-a desfășurat pe parcursul unui interval considerabil de timp de aproape 4 ani de zile și este evident că ea s-a petrecut în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an închisoare a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială ce sancționează comiterea infracțiunii prev. de art.220 alin.2 cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, la împrejurările în care a fost comisă fapta, la persoana infractorului care este o persoană în vârstă, este lipsit de antecedente penale având o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii, fapt ce a determinat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.p.
Apreciem și noi, asemenea instanței ierarhic inferioare că scopul pedepsei, acela de reeducare, dar și de constrângere a inculpatului poate fi atins și fără executarea pedepsei, iar suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 3 ani este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de valorile ocrotite de legea penală și față de dreptul de proprietate al altor persoane consimțit prin hotărâri judecătorești definitive.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra condițiilor în care se poate dispune revocarea suspendării condiționate.
De asemenea, constatându-se întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptului ilicit, legătura de cauzalitate dintre faptul ilicit și prejudiciul creat, precum și existența unui prejudiciu nerecuperat s-a dispus în mod legal și temeinic admiterea în parte a acțiunii civile formulată de către partea civilă în sensul acordării daunelor morale în cuantum de 1 leu așa cum au fost solicitate de către partea vătămată.
Pretențiile materiale formulate de către partea civilă au fost just respinse de către instanța de fond deoarece valoarea de circulație a terenului în litigiu nu poate fi solicitată ci doar eventual contravaloarea beneficiilor pe care partea vătămat le-ar fi putut obține din exploatarea terenului ocupat abuziv de inculpat.
De asemenea, s-a mai dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii acțiunii urmând ca inculpatul M. I. să lase părții vătămate P. P. A. în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în litigiu.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea a respins recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. I., domiciliat în B., n. 211, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 82 din 16 februarie 2012 a J. Z..
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. Micu
Georgiana.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. B. |
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Încheierea penală nr. 766/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 283/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
