Decizia penală nr. 1450/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a8
DECIZIA PENALĂ NR.1450/R/2012
Ședința publică din 22 octombrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul E. M. împotriva încheierii penale f.n. din data de 11 octombrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul E. M., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.V. R., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul E. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În susținerea recursului arată că în cauză nu există temeiuri noi care să justifice judecarea inculpatului în continuare în stare de arest, iar temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului au încetat, pericolul social fiind estompat prin însăși trecerea timpului de la săvârșirea infracțiunii.
Pe de altă parte, raportat la lipsa antecedentelor penale a inculpatului și la împrejurarea că nu există indicii din care să rezulte că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată sau că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, apreciază că se poate dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Pentru toate aceste motive, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
R.ul M. P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, subzistă în continuare și pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. A., sunt întrunite cumulativ condițiile art.143
C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat, și de asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., in sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, solicită a se avea în vedere că sunt acestea sunt expuse în detaliu la pag.5 a încheierii recurate și au fost analizate atât de instanța de fond dar și de control judiciar, care, cu ocazia judecării recursurilor formulate de inculpat împotriva încheierilor prin care s-a menținut și prelungit măsura arestării preventive s-a pronunțat asupra acestora.
Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., arată că prima condiție este realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare.
Apreciază că judecarea în stare de libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică din perspectiva argumentelor aduse de instanța de fond prin încheierea atacată.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul E. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 3002 Cod P. Penală rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. Penală, s-a constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații E. M. C., fiul lui V. și E., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1. și C. C., fiul lui A. și E., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., ambii aflați în Penitenciarul Gherla, măsură pe care a menținut-o, respingând implicit cererile subsidiare formulate de inculpații E. M. C. și C. C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod P. Penală, în cazul inculpatului E. M. C., respectiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod P. Penală sau cu cea de a nu părăsi țara prev. de art. 1451 Cod P. Penală, în cazul inculpatului C. C.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul M. P., D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații, C. C., arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 rap. la art. 12 al. 2 lit. a
L.678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 37 lit. c Cod Penal, față de partea vătămată K. I. C., trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 rap. la art.
12 al. 2 lit. a L.678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 37 lit. c Cod
Penal, față de martora C. A. E. și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal și art. 37 lit. c Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal și E. M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 rap. la art. 12 al. 2 lit. a L.678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2
Cod Penal, proxenetism prev. de art. 329 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod
Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal,
Prin același act de sesizare a instanței au fost trimiși în judecată, și inculpații O. R. V., în stare de libertate, E. I., în stare de libertate și D. A. V., în stare de libertate.
În privința celor doi inculpați arestați, sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada vara 2008 - vara 2010, inculpatul C. C. împreună cu inculpata
E. I., ar fi găzduit-o pe martora minora C. A. E. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, iar în perioada 2009 - vara 2010, fie ar fi transportat-o în fiecare noapte, în majoritatea cazurilor împreună cu inculpatul
D. A. V., fie ar fi trimis-o însoțită de acesta în zona Calea Turzii, în scopul exploatării prin practicarea prostituției.
Față de același inculpat s-a mai reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2009 - septembrie 2009, împreună cu inculpatul E. I., ar fi găzduit-o pe partea vătămată minoră K. I. C. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, și în aceeași perioadă, ar fi transportat-o în fiecare noapte împreună cu inculpatul D. A. V. ori ar fi organizat transportul acesteia de către inculpatul D. în zona Calea Turzii, în scopul exploatării prin practicarea prostituției.
S-a mai reținut încă față de același inculpat, că în perioada (...) - (...), în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a obținut foloase din activitatea de prostituție desfășurată de concubina sa, numita E. I.
În privința inculpatului E. M. C. s-a reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpata O. R. V., în următoarele perioade: 3 săptămâni în cursul lunii mai 2009 și din luna iulie 2010 până la (...), ar fi găzduit-o pe partea vătămată minoră K. I. C. în locuința din C.-N. str. C. fără număr și ar fi transportat-o în zona Calea Turzii unde ar fi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2010, când partea vătămată a fugit, prin violență ar fi obligat-o să se întoarcă, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
S-a mai reținut față de același inculpat, că în perioada 2009 - 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a obținut foloase din activitatea de prostituție desfășurată de concubina sa, numita O. R. V.
Prin Încheierea penală nr. 142/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. C. și E. M. C., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art.
143 rap. la art. 148 lit. f Cod P. Penală.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 5 ianuarie
2012, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 2 februarie 2012.
La data de (...) s-a fixat un termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art.
3001 Cod P. Penală, la primirea dosarului.
La termenele de judecată din (...), (...), (...) și (...), a fost verificată măsura arestării preventive a celor doi inculpați, în temeiul prevederilor art. 3002 Cod P.
Penală.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 Cod P. Penală, instanța a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată. A., fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile părții vătămate, ale celorlalți inculpați cercetați în aceeași cauză, ale martorilor C. A. E., V. A., G. A. F., G. M., U. V. L., G. C., B. A. E., etc, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, percheziții domiciliare și informatice, datele furnizate de unele autorități, etc.
La termenul de judecată din (...) a fost declanșată cercetarea judecătorească, procedându-se la ascultarea inculpaților, după care au fost încuviințate mai multe cereri în probațiune, în prezent fiind audiată o parte dintre martorii încuviințați cu acea ocazie.
Este de asemenea real că cercetarea judecătorească înaintează anevoios, din cauză că martorii a căror audiere este necesară în cauză, în mod nemijlocit, fac parte dintr-o comunitate care locuiește fără forme legale, fiind dificil de depistat locuința și reședința reală a martorilor, însă organele judiciare au depus diligențe pentru aducerea martorilor în fața instanței în vederea audierii lor, iar cercetarea judecătorească nu a stagnat din culpa organelor judiciare.
Nu mai puțin adevărat este și faptul că, cel puțin din probele readministrate până în acest moment, ar reieși o altă încadrare juridică a faptelor comise de către inculpați, în raport de partea vătămată K. I. C., în cazul inculpatului E. M. C., și față de această parte vătămată ca și față de martora C. A., în cazul inculpatului C. C., însă chiar și așa, în cauză există indiciile și probe care să formeze presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați ar fi comis fapte prevăzute de legea penală.
În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod P. Penală, în prezenta cauză există cel prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală. A., instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii având ca limită minimă 10 ani închisoare.
Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpații au desfășurat mult timp activitatea de traficare a părții vătămate minore și a martorei minore C. A. E., au întreprins manopere diverse pentru a se asigura că cele două minore exploatate sexual vor „munci"; pentru ei, uneori recurgând chiar la violență și amenințări. Toate aceste aspecte de natură să evidențieze gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, nu pot fi disociate de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea lor în libertate, perceput ca reacție colectivă a comunității locale, reacție ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient de prompt, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
De asemenea, a mai remarcat instanța, inculpații erau în relații de rudenie cu persoanele exploatate, sens în care în loc să se ocupe de îngrijirea și ocrotirea lor, inculpații au considerat de cuviință să obțină mijloace de trai din exploatarea sexuală a celor două minore, în contextul în care în toată Europa au existat varii scandaluri declanșate de presupusa comitere a unor fapte de acest gen de către cetățeni români rezidenți în aceste state europene.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, măsură pe care a menținut-o în continuare, apreciind că raportat la toate datele ce caracterizează persoana inculpaților, care nu au pregătire școlară aptă să le asigure un loc de muncă constant și în afara sferei de interese din care făceau parte până la data comiterii presupuselor infracțiuni, nu au obținut de câțiva ani mijloace materiale din activități licite, numai măsura arestării preventive ar garanta buna desfășurarea a anchetei penale.
Toate aspectele evidențiate mai sus, au determinat instanța de fond să aprecieze că nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu una din măsurile prev. de art. 145 sau 1451 Cod P. Penală, în condițiile în care până în acest moment al cercetării judecătorești nu au intervenit elemente probatorii care să ne determine să constatăm că temeiurile ce au determinat luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-au modificat.
Deși ambii inculpați arestați au invocat, la acest termen de judecată, că, concubinele lor, inculpate, de asemenea în cauză, respectiv O. R. V. și E. I., își neglijează copiii minori, sens în care ar fi necesară prezența inculpaților în mijlocul familiei, pentru a prelua prerogativele de părinți, de care cele două inculpate s-ar dezice, la dosarul cauzei nu există, până în prezent, date oficiale în acest sens.
Prin urmare, și din perspectiva argumentației în apărare mai sus arătată, instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
De asemenea inculpatul E. M. C. a arătat că nu prezintă mai mare pericol pentru ordinea publică decât ceilalți inculpați cercetați în stare de libertate, însă, s-a apreciat că situația inculpaților nu este identică, cel puțin prin prisma acțiunilor concrete ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care sunt cercetați fiecare în parte, desfășurate de inculpați, și prin prisma contribuției particulare a fiecăruia.
În temeiul art. 192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul E. M. C. a declarat recurs, în termen legal, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a arătat că în cauză nu există temeiuri noi care să justifice judecarea inculpatului în continuare în stare de arest, iar temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului au încetat, pericolul social fiind estompat prin însăși trecerea timpului de la săvârșirea infracțiunii.
Față de lipsa antecedentelor penale a inculpatului și de împrejurarea că nu există indicii din care să rezulte că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată sau că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, s-a apreciat că se poate dispune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că inculpatul recurent E. M. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev.de art.13 alin.1 și 3 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - și proxenetism în formă continuată prev.de art.329 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul E. M. C. prin încheierea penală nr.142/C/(...) a Tribunalului C., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, precum și cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, declanșată la data de (...) (respectiv declarațiile părții vătămate, ale celorlalți inculpați cercetați în aceeași cauză, ale martorilor C. A. E., V. A., G. A. F., G. M., U. V. L., G. C., B. A. E., K. T. E., B. S., A. A., L. I., D. I., F. A., procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, percheziții domiciliare și informatice, datele furnizate de unele autorități) fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de minori și proxenetism, constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpata O. R. V., în următoarele perioade: 3 săptămâni în cursul lunii mai 2009 și din luna iulie 2010 până la (...), ar fi găzduit-o pe partea vătămată minoră K. I. C. în locuința din C.-N. str. C. fără număr și ar fi transportat-o în zona Calea Turzii unde ar fi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2010, când partea vătămată a fugit, prin violență ar fi obligat-o să se întoarcă, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. De asemenea în perioada 2009 - 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, inculpatul recurent ar fi obținut foloase din activitatea de prostituție desfășurată de concubina sa, O. R. V.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august
1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Sub acest ultim aspect se constată că cercetarea judecătorească înaintează anevoios din cauză că martorii a căror audiere este necesară în cauză, în mod nemijlocit, fac parte dintr-o comunitate care locuiește fără forme legale, fiind dificil de depistat locuința și reședința reală a martorilor, însă organele judiciare au depus diligențe pentru aducerea martorilor în fața instanței în vederea audierii lor, iar cercetarea judecătorească nu a stagnat din culpa organelor judiciare.
La dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a-și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.
Existența acestui risc de comitere de noi infracțiuni pune în pericol efectiv ordinea publică.
Nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată, astfel că nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. M. C., fiul lui V. si E., născ.la 17 noiembrie 1984, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 octombrie 2012 a Tribunalului C..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul
M. Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul E. M. C., fiul lui V. si E., născ.la 17 noiembrie 1984, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 octombrie 2012 a Tribunalului C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V. R.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: L.A. C.
| ← Decizia penală nr. 344/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1481/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
