Decizia penală nr. 854/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.854/R/2012
Ședința publică din 6 iunie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : M. R. , J.ecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C. G. : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații C. M., C. A. S., B. (fostă M.) A., M. C., partea civilă M. O. S. și reprezentantul legal al părții civile, M. I. împotriva sentinței penale nr. 81 din 19 martie 2012 a
JUDECĂTORIei S. M., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii:
Inculpații C. M., C. A. S., B. (fostă M.) A. - șantaj, prev. de art. 194 alin. 2
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.75 lit.a și c Cod penal;
Inculpata M. C. - șantaj, prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.75 lit.a Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații C. M., C. A. S. asistați de apărătorul ales, avocat Ș. T. din cadrul Baroului M., inculpata B.
(fostă M.) A. asistată de apărătorul ales, avocat L. M. din cadrul Baroului M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M. C., avocat D. D. C. din cadrul Baroului C. și apărătorul părții civile M. O. S. și al reprezentantului legal al părții civile, M. I., avocat B. I. din cadrul Baroului M. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata M. C., partea civilă M. O. S., reprezentantul legal al părții civile, M. I. și
S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M., avocat C. L., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata C. A. S., avocat C. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata B. (fostă M.) A., avocat D. V., toți avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
I. constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu prin prezentarea apărătorilor aleși și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Apărătorul inculpaților C. M., C. A. S., avocat Ș. T. solicită în temeiul art.
38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 334 Cod pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal; schimbarea modalității de executare a pedepselor de 1 an închisoare aplicate inculpaților pe care îi reprezintă, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepselor conform art. 81 Cod penal sau sub supraveghere conform art. 861 Cod penal.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 Cod pr.pen., apreciind că hotărârea este supusă casării, deoarece faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 Cod penal.
A solicitat schimbarea încadrării juridice și la instanța de fond, întrucât apreciază că raportat la probele administrate în cauză, deși inculpații au exercitat amenințări la adresa părții vătămate, acestea nu au fost compromițătoare pentru persoana vătămată, astfel că, în opinia sa, constrângerea așa cum este prevăzută la art. 194 alin. 2 Cod penal nu există.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei arată că deși instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art.72 și 74 lit. a și b Cod penal nu a dat eficiență juridică acestora în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
Solicită să se rețină în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal avându-se în vedere conduita bună a inculpaților înainte de comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale, stăruința depusă pentru achitarea prejudiciului cauzat părții civile și atitudinea după săvârșirea infracțiunii comise. Precizează că în faza de urmărire penală inculpații din motive obiective nu s-au prezentat la prezentarea materialului de urmărire penală, însă în fața instanței s-au prezentat, au recunoscut fapta comisă și au spus că nu vor mai comite fapte antisociale.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța a reținut că martora I. I. a declarat că partea civilă M. O. S. a avut nevoie de consiliere psihologică. Nu contestă că partea civilă ar fi avut nevoie de consiliere psihologică, însă consideră că instanța trebuia să aibă în vedere și declarația martorei S. C. care a spus că partea civilă a avut nevoie de consiliere psihologică încă din clasa a doua, ori la data întocmirii rechizitoriului partea civilă avea 12 ani, iar faptele au fost începute în anul 2006 când aceasta avea 10 ani. A., consideră că acest criteriu al instanței nu este corect pentru stabilirea modalității de executare a pedepsei.
Apărătorul inculpatei B. (fostă M.) A., avocat L. M. susține motivele de recurs la dosar și consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală.
În primul rând apreciază că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 Cod pr.pen., întrucât urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului deși prezența acestuia era obligatorie. La primele declarații pe care le-a dat inculpata B. în faza de urmărire penală, aceasta nu a fost asistată de avocat.
De asemenea, dreptul la apărare al inculpatei a fost încălcat prin faptul că a fost asistată de același apărător care a asigurat apărarea și inculpaților majori, deși aveau interese contradictorii.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Un alt motiv de casare a hotărârii recurate este cel prevăzut de art. 3857
Cod pr.pen. întrucât judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori, chiar dacă inculpata a devenit majoră între timp întrucât actele materiale au fost săvârșite în timpul minorității.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 3859 pct. 9 Cod pr.pen., întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul sentinței.
I. de fond a făcut o motivare sumară, cu referire la declarațiile martorilor audiați în cauză, motivația instanței contrazicând dispozitivul sentinței întrucât declarațiile martorilor nu confirmă existența faptei de șantaj, înregistrările și mesajele telefonice nu provin de la inculpata B. A. astfel că hotărârea de condamnare a inculpatei este nejustificată.
Motivarea instanței este și contradictorie pentru că, pe de o parte, reține că
„inculpata B. A. a declarat faptul că nu a amenințat-o pe M. O. S...";, iar, pe de altă parte, reține că „starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarațiile inculpaților, coroborate cu declarația părții civile M. O. S., a martorilor P. I., G. C. Ș., D. C., D. A., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților";.
Totodată, prin hotărârea atacată nu s-a motivat de ce nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, acest mod de executare a pedepsei fiind solicitat de apărare.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 38510 Cod pr.pen., având în vedere că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe și cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
În acest sens, solicită să se aibă în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la valoarea probantă a înregistrărilor redate de pe telefonul mobil, privind faptul că dispozițiile art. 916 alin. 2 Cod pr.pen. nu sunt conforme cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2012 a invocat excepția nulității absolute a probei privind CD-ul care conține mesajele telefonice și a transcrierii acesteia, motivat pe faptul că, transcrierea nu este semnată, nereieșind din cuprinsul înscrisului depus la dosarul cauzei cine anume a făcut această transcriere și nici faptul că transcrierea este conformă cu conținutul înregistrărilor de pe CD.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate la termenul din data de 9 mai 2011, pentru inculpata B. A., cu privire la dispozițiile art. 69 și 75 Cod pr.pen.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 3859 pct. 12 Cod pr.pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin.2 Cod penal, motiv pentru care solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.pen. achitarea inculpatei, faptei lipsindu-i latura obiectivă, respectiv amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromițătoare pentru partea civilă.
Este real că inculpata B. A. a solicitat părții civile diferite sume de bani, însă cu titlu de împrumut sau în schimbul unei colecții de șervețele, fără a profera amenințări.
Solicită să se aibă în vedere că inculpata B. A. nu a fost implicată în vreun fel în procedura flagrantului realizată de organele de urmărire penală la data de 8 martie 2008.
Mesajele care conțin amenințări la adresa părții civile, reținute ca probă de către instanța de fond, nu provin de la inculpata B. A., acestea provin de la inculpata C. S. A., iar telefonul a aparținut inculpatei M. C.
Solicită instanței de recurs să aibă în vedere că inculpata B. A. a recunoscut că a împrumutat bani de la partea civilă, fără a o șantaja, este în vârstă de 19 ani, este căsătorită, are un copil minor în întreținere.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și jurisprudența națională în această materie, invocând cazul Vântu care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru șantaj.
Apărătorul inculpatei M. C., avocat D. D. C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât inculpata deși era minoră la data săvârșirii faptei a fost audiată în ședință publică.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.pen. achitare inculpatei pentru lipsa laturii obiective și subiective a infracțiuni de șantaj prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata M. C. a încercat obținerea unor sume de bani prin constrângerea părții civile, banii primiți fiind cu titlu de împrumut.
Într-un alt subsidiar, solicită diminuarea cuantumului pedepsei, având în vedere vârsta inculpatei și lipsa antecedentelor penale.
Apărătorul părții civile M. O. S. și al reprezentantului legal al părții civile, M. I., avocat B. I. solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În principal, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecata cauzei s-a desfășurat în ședință publică, deși în cauză trebuia să se aplice prevederile, derogatorii, privind procedura în cauzele cu infractori minori.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj, prev. de art. 194 Cod penal în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.
208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.a Cod penal, adică participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părților vătămate M. I. și M. R., întrucât faptele comise de inculpați vizează patrimoniul soților M.
În ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins constituirea de parte civilă formulată în cauză, având în vedere că pretențiile formulate au fost dovedite. Mai mult, instanța ar fi trebuit să oblige inculpații măcar la plata sumelor recunoscute.
De asemenea, consideră că instanța trebuia să dispună restituirea către partea vătămată a sumei de 400 de E. folosită la realizarea flagrantului.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciază că pedeapsa aplicată inculpaților este insuficientă pentru realizarea prevenției speciale.
Solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați.
Apărătorul inculpaților C. M., C. A. S., avocat Ș. T. solicită admiterea recursului declarat de inculpata B. A.
Lasă la aprecierea instanței recursul declarat de inculpata M. C.
Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă pentru motivele arătate în motivele de recurs.
Lasă la aprecierea instanței cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul părții civile.
Apărătorul inculpatei B. (fostă M.) A., avocat L. M. solicită respingerea recursului formulat de partea civilă raportat la solicitarea de achitare a inculpatei pe care o reprezintă.
Apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice în modalitatea solicitată de apărătorul părții civile și nici admiterea constituirii de parte civilă întrucât prejudiciul invocat nu a fost dovedit.
Solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații C. M., C. A. S. și M.
C.
Apărătorul inculpatei M. C., avocat D. D. C. solicită respingerea recursului formulat de partea civilă și admiterea recursurilor formulate de coinculpați.
R. M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursurilor formulate de inculpați.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpații C. M., C. A. S. apreciază că solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 2 în infracțiunea de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal nu se impune, deoarece constrângerea s-a realizat cu amenințarea cu acte de violență și darea în vileag a furtului de bani a părții civile din patrimoniul părinților săi.
De asemenea, apreciază că nici solicitarea de individualizare a modalității de executare a pedepsei în condițiile prev. de art. 81 Cod penal nu este întemeiată. Este real că inculpații nu posedă antecedente penale, că au recuperat prejudiciul în măsura posibilității, însă în cauză este reținută și agravanta prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Consideră că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpaților a fost corect individualizată și coborâră sub minimul special; hotărârea instanței de fond este și argumentată corespunzător. Acțiunile de constrângere a celor 4 inculpați au fost îndreptate împotriva unui minor în vârstă de 12 ani la data consumării infracțiunii, inculpații profitând de vârsta părții civile, starea psihică a acesteia și situația materială a familiei acesteia.
Încadrarea juridică a faptei, respectiv de șantaj reținută prin rechizitoriu și de către instanța de judecată este corectă, având în vedere că luarea banilor din patrimoniul părinților părții vătămate a fost fără consimțământul acestora, iar inculpații nu au instigat-o pe partea civilă să sustragă banii.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpata B. A., apreciind că nu se impune trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, având în vedere că acțiunea de șantaj s-a epuizat în luna martie când inculpata avea vârsta majoratului.
De asemenea, apreciază că dreptul la apărare a inculpatei nu a fost încălcat datorită faptului că în faza de urmărire penală a fost asistată de către același apărător care a asigurat apărarea și inculpaților majori din cauză și pentru că au avut interese contrare, întrucât un asemenea viciu nu atrage lipsa de apărare.
Consideră că lipsa referatului de evaluare psihologică nu atrage vreo nulitate, acesta nefiind obligatoriu deoarece inculpata era majoră la data epuizării infracțiunii de șantaj.
Consideră că nici solicitarea de achitare a inculpatei B. A. nu este întemeiată, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a demarat acțiunea de șantaj, a beneficiat constant de sume importante de bani de la partea civilă. Lipsa acesteia la realizarea flagrantului nu înlătură răspunderii pentru infracțiunea de șantaj.
În ceea ce privește probele cu privire la care se invocă nelegalitatea, respectiv SMS-urile arată că sunt mijloace de probă și au rol probant.
De asemenea, apreciază că nu se impune diminuarea sancțiunii aplicate de prima instanță și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei în condițiile prev. de art. 81 Cod penal.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpata M. C. apreciază că este nefondat și consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pe considerentul că deși era minoră a fost audiată în ședință publică, întrucât potrivit dispozițiilor art. 486 Cod pr.pen. în situația în care în cauză sunt inculpați majori și minori, ședința este publică, astfel că nu s-a încălcat nicio normă procedurală.
Solicită admiterea recursului formulat de partea civilă M. O. S. doar în ceea ce privește restituirea sumei de 400 de euro care a fost folosită la realizarea flagrantului.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de furt formulată de partea civilă, ca fiind nejustificată, întrucât luarea sumelor de bani din patrimoniul părinților părții civile s-a datorat constrângerii și nu ca urmare a instigării de către cei patru inculpați.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de partea civilă, apreciază că hotărârea instanței de fond este corectă, având în vedere că pretențiile civile în cuantum de 35.000 de euro nu au fost probate.
Cu privire la solicitarea părții civile de majorare a pedepselor aplicate inculpaților, consideră că pedeapsa și modalitatea de executare stabilite de prima instanță este rezultatul unei corecte individualizări conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și ca atare hotărârea primei instanțe nu trebuie reformulată din acest punct de vedere.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său și arată că recunoaște și regretă fapta comisă.
Inculpata C. A. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Inculpata B. (fostă M.) A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.81 din 19 martie 2012 pronunțată de Judecătoria
Sighetu Marmației, în temeiul art.345 alin.2 C.proc.pen. au fost condamnați inculpații:
C. M., născut la (...) în comuna B., jud. M. , fiul lui M. și N., cetățean român, studii liceale, căsătorit fără antecedente penale, posesor CI seria MM nr.
0., eliberat de P. S. M., CNP 1., domiciliat în S. M. , str. F. nr. 148 , jud. M. - pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a și c Cp cu aplic. art.74 lit. a, b și art. 76 lit. d la pedeapsa închisorii de 1 an cu consecințele prev. de art. 71 și 64 Cp.
În temeiul art. 191 al. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
C. A. S. , născută la (...) în Vișeu de Sus , jud. M. , fiica lui V. și M., cetățean român, studii 3 clase, căsătorită, fără antecedente penale, posesoare CI seria
MM nr. 2., eliberat de P. S. M. , CNP 2. , domiciliată în S. M. , str. F. nr. 148, jud. M.; pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a și c Cp cu aplic. art.74 lit. a,b și art. 76 lit. d la pedeapsa închisorii de 1 an cu consecințele prev. de art. 71 și 64 Cp.
În temeiul art. 191 al. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
B. A., fostă M., născută la (...) în S. M. , fiica lui G. și L. , cetățean român, studii 10 clase, elevă la L. F., căsătorită, fără antecedente penale, posesoare CI seria MM nr. 1., eliberat de P. S. M., CNP 2., domiciliată în S. M., str. Z. nr. 64, jud. M., cu reședința în Italia , Via San F. D. nr. 8, apt. 8, etaj 3, localitatea S. M. A. -pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a și c Cp cu aplic. art.74 lit. a și art. 76 lit. d la pedeapsa închisorii de 1 an cu consecințele prev. de art. 71 și 64 Cp.
În temeiul art. 191 al. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
M. C., născută la (...) în S. M., fiica lui G. și L., cetățean român, studii 9 clase, elevă la L. I. nr. 1, necăsătorită, fără antecedente penale, posesoare CI seria MM nr. 9., CNP 2., domiciliată în S. M., str. Z. nr. 64, jud. M.,cu reședința în Italia, C. C. str. R. nr. 79, provincia din A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a Cp și art. 99 și urm., art. 109 Cp , art. 74 lit. a și 76 lit. d Cp la pedeapsa închisorii de
6 luni.
În temeiul art. 110 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
În temeiul art. 191 al. 1 C. proc. pen. a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente M. G. și M. L. să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. O. S. prin reprezentant legal M. I..
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dosar nr. 419/P/2008 din data de (...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a și c Cp; C. A. S., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, art. 75 lit. a și c Cp; B. A., fostă M., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp , art. 75 lit. a și c Cp ; M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a Cp și art. 99 și urm. Cpen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
Prima instanță a reținut că persoana vătămată M. O. S. este în vârstă de 12 ani, elevă la L. R. F. din S. M., iar părinții acesteia realizează venituri însemnate din administrarea unei societăți având ca obiect comerțul cu piese auto și subansamble. Pe aceeași stradă cu familia M. locuiesc și surorile M. A. în vârstă de 19 ani și M. C. de 16 ani, care în repetate rânduri au văzut asupra persoanei vătămate sume mari de bani. În toamna anului 2006, M. C. i-a cerut persoanei vătămate să-i dea sub formă de împrumut suma de 20 de euro și 80 de lei. A. i-a spus surorii sale M. A. că se pot obține ușor bani de la persoana vătămată , iar la rândul său aceasta a cerut și primit suma de 500 euro. Cele două inculpate nu au restituit persoanei vătămate sumele împrumutate și ulterior s-au hotărât să mai obțină bani de la aceasta, sens în care în repetate rânduri au constrâns-o să le mai dea bani în special sub formă de euro. C. au constat atât în amenințări cu acte de violență cât și în aceea că în situația în care minora nu le va onora cererile o vor divulga că ia bani din casă fără aprobarea părinților.
În luna decembrie a aceluiași an, cele două inculpate au relatat soților C. cu care sunt rude despre modul în care obțin bani de la persoana vătămată și aceștia din urmă s-au alăturat în operațiunile de șantaj întreprinse asupra minorei. A. persoana vătămată era contactată prin transmiterea unor mesaje pe telefonul mobil sau direct atunci când ieșea de la cursuri atât separat, cât și împreună de cei patru inculpați și constrânsă în modalitatea expusă mai sus să le dea în mod repetat sume cuprinse între 100 și 500 euro. În luna martie 2008 și persoana vătămată a relatat părinților săi cele întâmplate și aceștia au sesizat organele de poliție. A. în data de 7 martie 2008, s-a organizat o acțiune de prindere în flagrant pe parcursul căreia după ce au așteptat-o să iasă de la cursuri, inculpații C. M., C. A. S., M. C. au urmărit-o pe minoră până pe str. M. K. într-un loc mai necirculat unde aceasta le-a dat suma de 400 euro. Din declarația persoanei vătămate M. O. S., rezultă că pe parcursul întregii activități infracționale a fost constrânsă să le dea inculpaților suma de aproximativ 7000 euro.
Starea de fapt expusă este dovedită prin : plângerile și declarațiile persoanei vătămate M. O. S. și ale reprezentanților legali ai acesteia f. 5, 15-23; procesul verbal de sesizare, f. 7, procesul verbal de efectuare a prinderii în flagrant, f. 8-10 și planșa cu fotografii judiciare, f. 11-14; procesul verbal de transcriere a mesajelor text expediate pe telefonul persoanei vătămate, f. 43; declarațiile martorilor D. C. M., f. 75, D. A., f. 77, G. C. Ș., f. 78, P. I., f. 79; procesele verbale de confruntare, f. 109-1. declarațiile inculpaților C. M., f. 25, C. A. S., f. 38, M. A., f. 46 și M. C., f. 56; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept faptele inculpaților C. M., C. A. S., M. A., M. C. care în perioada octombrie 2006- martie 2008 în baza unei rezoluții infracționale unice, au constrâns-o în mod repetat pe partea vătămată M. O. S., prin amenințare cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare și acte de violență să le dea suma de bani în euro constituie infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 al. 2 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 75 lit. a și c Cp. Față de inculpații majori în cauză mai sunt aplicabile dispozițiile art. 75 lit. c, iar față de minora M. C. dispozițiile art. 99 și urm. Cp.
Referitor la persoana inculpaților s-au precizat următoarele:
Inculpatul C. M., este în vârstă de 40 de ani, nu posedă antecedente penale, nu a dat curs citării pentru prezentarea materialului de urmărire penală
Inculpata C. A. este în vârstă de 28 de ani, nu posedă antecedente penale. Inculpata M. A. este în vârstă de 19 ani, nu posedă antecedente penale. Inculpata M. C. este în vârstă de 16 ani, nu posedă antecedente penale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că M. I., reprezentantul legal al persoanei vătămate se constituie parte civilă în cauză cu suma de 35000 euro, reprezentând sumele totale pe care pe parcursul derulării infracțiunii 2006 -2008 aceștia le-au pretins și primit de la minora M. O. Din suma totală de 35000 euro, o parte a fost recuperată, astfel că aceasta urmează a se deduce din cuantumul total.
S-a apreciat că starea de fapt expusă a fost dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarațiile inculpaților, coroborate cu declarația părții civile M.
O. S., a martorilor P. I., G. C. Ș., D. C., D. A., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
Din declarația inculpatei M. C. rezultă faptul că a împrumutat pe la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 de la vecina sa minora M. O. suma de 10 lei, dar nu i-a mai restituit motivând că M. O. nu a vrut să primească banii. Ulterior în anul 2007 a mai primit sume de bani de la partea civilă M. O. Nu a spus inculpaților C. că ar putea să ceară bani de la partea civilă, ci aceasta a venit la locuința lor, inculpații au văzut că este înstărită și că are sume de bani. Era prezentă în luna martie 2008 când inculpații C. au primit suma de 400 de euro de la partea civilă M. O. iar pe bancnote era scris șantaj. Banii au fost ceruți de către inculpații C. M. și C. S. Ș. că înainte de flagrant inculpatul C. M. i-a trimis 4 mesaje părții civile.. prezentă pe dig în anul 2007, când inculpații C. s-au întâlnit cu partea civilă, iar cu respectiva ocazie inculpații au amenințat-o pe partea civilă că pun țiganii pe ea dacă nu le dă bani, dar nu știe ce sumă a fost solicitată.
Inculpatul C. M. a declarat la rândul său că soția sa i-ar fi relatat că inculpatele M. A. și C. au bani de la partea civilă care fura bani de la părinții ei, bani obținuți din vânzarea de mașini. P. civilă M. O. i-a spus că părinții săi sunt foarte bogați și dacă are nevoie de bani, ea poate să-l ajute cu ceva bani. Nu a trimis nici un mesaj părții civile de pe telefonul lui M. C. Nu a amenințat-o pe partea civilă, deoarece aceasta a vrut de bunăvoie să le dea bani cu scopul de a-l ajuta. Soția sa a primit suma de 1000-1500 euro de la inculpatele M. A. și C. , și personal suma de 200 euro de la partea civilă. În data de 06 martie 2008, a sunat partea civilă pe numărul său de telefon , spunând că a doua zi îi va aduce bani , dar nu a precizat suma. Inculpatul C. M. susține că nu i-a cerut vreo sumă de bani. A II a zi partea civilă a venit și pe stradă i-a băgat în buzunar banii, dar nu știe ce sumă, după care imediat a fost surprins de organele de poliție care l-au percheziționat și au găsit suma de 400 euro pe care scris șantaj. A returnat familiei M. suma de 7000 lei echivalentul a 1800 euro la acea dată
Inculpata C. A. S. susține că M. A. a avut un colier pe care l-a amanetat, iar M. C. i-a spus să ceară bani la partea civilă, pentru că dacă tatăl vede că nu are colierul la gât o omoară și așa au ajuns să ceară bani la partea civilă. Din cuprinsul declarației părții civile M. O. S. rezultă faptul că a fost amenințată de soții C. atât personal cât și prin telefon . Aceștia i-au cerut sume de bani, spunând că o omoară, că o aruncă în apă sau că pune țiganii să o omoare.
Inculpata B. A. a declarat faptul că nu a amenințat-o pe M. O. S. și că nu are cunoștință ca aceasta să fi fost amenințată de sora sa C. sau de soții C. S. totală pe care a primit-o cu titlu de împrumut este de 700 euro, banii respectivi i-a cheltuit pentru cumpărarea de dulciuri și haine. A predat poliției aur în valoare de aproximativ 1700 lei în schimbul sumei împrumutate de la M. O. S. M. audiați în cauză au declarat faptul că la un moment dat surorile M. au început să aibă asupra lor sume mari de bani, lucru surprinzător având în vedere faptul că venitul familiei celor două surori nu era unul ridicat. A., martorul G. C. Ș. a susținut faptul că a vândut lui M. C. un telefon, adidași și trening în schimbul sumei de
230 euro. Una din cele două M. A. sau C. au scos din buzunar 2 bancnote de 500 euro. Întrebând în legătură cu proveniența banilor, M. A. i-a spus că urmează să se căsătorească cu un cetățean străin și că acesta i-a trimis bani pentru rochia de mireasă. După ce au cumpărat de la el surorile M. bunurile de mai sus, le-a văzut prin oraș circulând cu taxiul. De asemenea le-a văzut prin cluburi de noapte. S-a vorbit foarte mult în cartier în legătură cu faptul că cele 2 surori dintr-o dată au avut sume de bani pe care le cheltuiau, circulând cu taxiul, la coafor. T. spuneau că le-au văzut pe cele două surori schimbând valută în fața magazinului Carrefour. Martora D. C. de asemenea a învederat faptul că a realizat că surorile M. au sume mari de bani când au văzut că își cumpără diverse lucruri, și pentru că acestea se ofereau să plătească consumația când mergeau la un suc.Și martorul D. A. a menționat în declarația sa faptul că au fost văzute destul de des surorile M. mergând cu taxiul și că ar fi văzut pe una dintre ele plătind în euro cele două treninguri achiziționate de la băiatul de pe strada I.
Martora Hotea D. Ramona a fost colegă cu M. A. în anul 2007la magazinul din str. Z. nr. 23, administrat de d-na B. O lună sau o lună și jumătate. Când era schimbul doi, M. A. o anunța că întârzie 10 minute pentru că merge să schimbe euro. S-au mirat atât martora cât și șefa ei de unde are bani. Au bănuit că fură. Însă nu lipseau bani din magazine. Martora a întrebat-o pe colega sa de unde are bani iar aceasta a spus că vinde haine. Cam de trei, patru ori pe săptămână, surorile M., și soții C. făceau cumpărături din magazine. M. A. a plecat de la magazin pentru că a considerat că îi merge mai bine din afacerea cu haine decât din munca la magazin.
Cu privire la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii manifestată prin lipsa antecedentelor penale, precum și stăruința depusă de inculpați pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită. A., în data de (...) inculpata C. A. S. a predat suma de 5000 lei. Pe data de (...), aceeași inculpată a predat suma de 79 lei și un telefon marca Nokia. Pe data de 7 martie 2008 inculpatul C. M. a predate agentului de poliție suma de 400 euro și un telefon Sagem. Pe data de (...) același inculpat a recuperate suma de 2000 lei pe care a predate-o agentului de poliție.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, în cazul inculpaților C. M., C. A. -. și B. A. că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. I. a avut în vedere în acest sens declarația martorei I. I. A. colegă de serviciu cu M. R., mama lui M. O. S. conform căreia în anul 2007 aceasta a fost obligată să meargă la un psiholog cu fetița datorită problemelor medicale, enuresis nocturn. Tatăl minorei M. O. S. a recunoscut că în perioada în care a constatat că i-au dispărut sume de bani din casă, a întrebat pe toată lumea, a suspectat pe toți, iar în cele din urmă strânsă cu ușa fiica sa cea mică a recunoscut. După flagrant fata a fost dusă la psiholog, dar a fost și cu un an înainte, însă nu știa nimic de acea situație atunci.
În privința inculpatei M. C. instanța a avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș conform cărora experiența negativă resimțită ca urmare a flagrantului organizat de poliție a avut un efect puternic, aceasta fiind convinsă că nu va mai încerca niciodată asemenea experimente ilicite. Teama provocată de finalitatea procesului penal și așteptarea unei pedepse au determinat-o să reflecteze asupra viitorului său, iar participația sa la comiterea faptei să o caracterizeze ca pe o greșeală a vieții.
În aceste condiții o supraveghere atentă din partea familiei coroborată cu rezultatele bune în procesul educativ școlar și dorința minorei de a-și crea un viitor pro-social pot fi apreciate ca elemente definitorii care să stopeze în perspectivă situațiile de risc infracțional.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a apreciat că nu există la dosarul cauzei vreo dovadă care să ateste că prin fapta comisă s-a creat un prejudiciu la nivelul cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă. De altfel, constituirile de parte civilă apar ca și contradictorii. La data de (...) pretențiile civile sunt în sumă de 3000-4000 euro, la data (...) se constituie parte civilă cu suma de 10000 euro, pentru ca ulterior să se precizeze că prejudiciul creat se situează undeva între 30000-35000 euro. I. a apreciat totodată ca nesinceră declarația reprezentantului legal al părții civile M. I., în raport cu poziția oscilantă avută cu privire la modul de calcul al prejudiciului, precum și cu privire la locul unde ținea banii în imobil. Întrucât inculpații au achitat suma de 7079 lei și suma de 400 euro și două telefoane mobile, instanța a considerat că a fost acoperit în întregime prejudiciul creat. În consecință a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. O. S. prin reprezentant legal M. I..
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs inculpații B. (fostă
M.) A., C. M., C. A. S., M. C. precum și partea vătămată și civilă M. O. S. prin reprezentantul legal M. I..
Inculpații C. M. și C. A. S. au invocat motive comune de recurs susținând că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev. de art.
194 alin.2 C. în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C., deoarece, deși au exercitat amenințări la adresa părții vătămate, acestea nu au fost compromițătoare pentru aceasta.
S-a învederat că deși instanța a făcut trimitere la criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C. și a reținut circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și b C. constând în conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii infracțiunii și în stăruința depusă pentru a repara paguba pricinuită încă din timpul urmăririi penale, în realitate nu a dat eficiență juridică acestor aspecte în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
S-a mai susținut că în favoarea celor doi recurenți trebuia reținută circumstanța atenuantă a atitudinii avute după comiterea faptei, prin aceea că au recunoscut săvârșirea acesteia însă instanța nu a reținut incidența art.74 alin.1 lit.c C.
Sub aspectul laturii civile s-a argumentat că în mod corect s-a soluționat latura civilă constatându-se recuperat în întregime prejudiciul, fiindcă noile cereri de constituire de parte civilă nu au fost depuse până la citirea actului de sesizare și vizează efecte colaterale ale faptei.
S-a mai apreciat că este greșită motivarea ce justifică aplicarea pedepselor cu detenție, motivare constând în consilierea psihologică de care ar fi avut nevoie victima minoră, fiindcă aceasta mergea la psiholog încă anterior comiterii faptei, mai precis din clasa a II-a.
Inculpata recurentă B. (fostă M.) A. a invocat mai multe motive de recurs constând în critici aduse urmăririi penale, mai precis susținând că audierea inculpatei în faza de urmărire penală va avea loc doar în prezența unui avocat din cauză că o parte din actele materiale au fost comise în timpul minorității, apoi s-a apreciat că a fost asistată la prezentarea materialului a urmărire penală de către același avocat ca și coinculpații C. M. și C. A. S. deși inculpata avea interese contrarii cu aceștia; s-a criticat faptul că judecata a avut loc fără întocmirea referatului de evaluare cerut de lege în cauzele cu infractori minori.
S-a mai invocat incidența motivului de recurs constând în aceea că motivarea soluției contrazice dispozitivul sentinței întrucât declarațiile martorilor audiați nu confirmă existența faptei de șantaj, fiindcă înregistrările și mesajele telefonice nu provin de la inculpata recurentă.
S-a mai susținut că motivarea instanței de fond este contradictorie și pentru că, deși a reținut că inculpata a declarat că nu a amenințat partea vătămată, cu ocazia reținerii stării de fapt s-a precizat că aceasta este dovedită inclusiv cu declarațiile inculpaților.
S-a criticat faptul că nu s-a motivat de ce nu s-a făcut aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, așa cum s-a solicitat în subsidiar pe fond de apărătorul inculpatei.
Recurenta a precizat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate referitoare la valoarea probantă a înregistrărilor mesajelor telefonice din telefon având în vedere că transcrierea acesteia nu este semnată.
S-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 C. deși recurenta a recunoscut că a solicitat diferite sume de bani de la partea civilă, nu a amenințat-o, ci a solicitat bani cu titlu de împrumut sau în schimbul unei colecții de șervețele; s-a adăugat că aceasta nu a fost de față și nu a fost implicată în flagrantul organizat în 8 martie 2008, iar mesajele telefonice provin de la coinculpați.
S-a arătat că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată pentru că majoritatea actelor materiale ale infracțiunii reținute în sarcina recurentei se plasează în timpul minorității acesteia, iar cu banii primiți și-a cumpărat haine, mâncare, încălțăminte, aur și a făcut donații; s-a susținut că nu s-a ținut seama de circumstanțele atenuante ale inculpatei care în prezent este căsătorită, s-a stabilit în Italia și are un copil minor de 2 ani și jumătate.
Inculpata recurentă B. (M.) A. a criticat audierea sa în ședința publică deși era minoră la data săvârșirii faptei și a învederat că din probele administrate nu rezultă că a încercat obținerea unor sume de bani prin constrângerea părții civile, banii fiind primiți cu titlu de împrumut.
A susținut că se impune diminuarea cuantumului pedepsei având în vedere vârsta sa și lipsa antecedentelor penale.
P. civilă recurentă M. I. a criticat faptul că judecarea cauzei a avut loc în
ședință publică deși era o cauză cu inculpați minori.
Sub aspectul laturii civile a precizat că despăgubirile nu au fost corect stabilite, iar instanța trebuia să dispună restituirea lucrurilor și a sumei avansate de partea civilă pentru realizarea flagrantului.
S-a mai criticat încadrarea juridică a faptelor inculpaților în infracțiunea de
șantaj prev.de art.194 alin.2 C. susținând că încadrarea corectă era cea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii la furt calificat prev.de art. 31 C. rap.la art.208 alin.1 C. rap.la art.209 alin.1 lit.a C. în care calitatea de părți vătămate o aveau părinții părții civile minore, deoarece întreaga activitate a inculpaților a fost direcționată în scopul păgubirii patrimoniului părinților și nu în scopul cerut de art. 194 C., pentru că partea vătămată minora de 10 ani este prezumată neresponsabilă și nu are un patrimoniu propriu.
Tot sub aspectul laturii penale s-a învederat că pedepsele aplicate sunt insuficiente pentru realizarea prevenției generale și speciale, astfel că se impune majorarea acestora pentru toți inculpații.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile a arătat că s-a făcut dovada pagubei cauzate prin înscrisurile atașate deoarece în perioada 2006.2009 au avut un rulaj total de activitate comercială de 1.000.000 euro, numerarul păstrându-se în casă, iar în condițiile în care inculpații nu au făcut dovada contrară prezumția de pagubă nu a fost răsturnată astfel încât obligarea acestora la suma pretinsă este legală și necesară.
Examinând sentința atacată, din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 C. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt constând în aceea că din toamna anului 2006 până în 7 martie 2008 inculpații recurenți au solicitat și au obținut în mod repetat prin constrângerea părții vătămate minore M. O. S. aproximativ 7000 de euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. și ped. de art. 194 alin.2 C.
Susținerea inculpaților că nu au constrâns partea vătămată să le înmâneze fie individual, fie în colectiv diverse sume de bani este contrazisă de declarația părții vătămate (f.86,fond) care a precizat că cele două inculpate M. au amenințat- o că dacă nu le va da bani, o vor spune părinților săi că a luat bani din casă, ori că o vor bate și o vor omorî; partea vătămată a mai arătat că în același mod procedau și inculpații C. care veneau și o așteptau de câte 4 ori pe săptămână și îi cereau bani amenințând-o, iar ea le înmâna săptămânal suma cuprinse între 50 și
4.000 de euro; a mai susținut că amenințările le primea și pe calea mesajelor trimise pe telefonul mobil.
Contrar susținerilor recurenților că amenințarea cu darea în vileag a luării banilor din casă nu conține nimic compromițător, o asemenea amenințare adusă unui minor este de natură să fie percepută ca o chestiune rușinoasă, dovadă că sub imperiul acestei amenințări partea vătămată a acceptat să le însoțească pe inculpatele minori M. într-un bar și să fumeze la cererea acestora.
Apărarea inculpatei B. (fostă M.) A. că nu a amenințat partea vătămată ci doar i-a cerut bani împrumut sau în schimbul colecției de șervețele este contrazisă de declarația părții vătămate și a coinculpaților, iar, în fapt, niciodată nu a restituit nici măcar sumele modice pe care reușea să le obțină, fără a mai intra în discuție sumele mai importante.
Nepronunțarea primei instanțe asupra excepțiilor referitoare la nesemnarea transcrierii mesajelor telefonice nu atrag casarea sentinței, fiindcă în susținerea sentinței nu s-a făcut referire la transcrierea menționată, instanța precizând în mod expres din care probe rezultă starea de fapt reținută în rechizitoriu; în sentință este menținută transcrierea doar când se trec în revistă probele enumerate în rechizitoriu, acest mijloc de probă nefiind enumerat între probele pe care prima instanță a înțeles să rețină starea de fapt; este evident lipsită de sens analizarea excepțiilor vizând un mijloc de probă pe care nu s-a întemeiat soluția de condamnare atacată. Oricum, proba constând în conținutul mesajelor a fost administrată prin audierea CD-ului de la dosar în ședință publică (f.316).
Nulitățile invocate referitoare la neîntocmirea referatului de evaluare în cauzele cu minori și la nepublicitatea ședinței de judecată nu pot fi primite deoarece pentru inculpata minoră a fost depus referatul de evaluare (f.46 fond) iar inculpata B. (M.) A. era majoră în momentul epuizării infracțiunii, astfel încât nu era obligatorie nici întocmirea referatului, și nici audierea acesteia în prezența apărătorului.
Ședința de judecată în cauzele în care alături de inculpatul minor există inculpați majori se desfășoară astfel cum prevede art.486 C. după procedura obișnuită deci în ședința publică.
Susținerea că în cursul urmăririi penale inculpata M. A. a fost asistată de același avocat ca și restul inculpaților cu care ar fi avut interese contrarii nu poate fi primită deoarece nu s-a detaliat natura intereselor inculpaților; dimpotrivă, aceștia sunt rude apropiate, au acționat împreună și niciunul nu a recunoscut și nu a declarat că el sau vreun coinculpat ar fi amenințat victima; oricum, în momentul prezentării materialului de urmărire penală inculpata era majoră așa că nu era obligatorie asistența sa juridică, iar acest aspect nu poate fi invocat direct în recurs.
Afirmația că motivarea primei instanțe nu corespunde dispozitivului sentinței sau că îl contrazice - din cauză că deși inculpata B. (M.) A. nu a
recunoscut constrângerea victimei totuși prima instanță a reținut că fapta rezultă din declarațiile inculpaților - nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.9 C. deoarece instanța a menționat că starea de fapt rezultă din declarațiile inculpaților care au recunoscut primirea banilor coroborate cu restul probelor din care rezultă modul de constrângere a părții vătămate.
Critica adusă de partea civilă referitoare la neîncadrarea juridică a faptei în infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.31 C. rap. la art. 208 alin.1 C. rap. la art.209 alin.1 lit.a C. nu poate fi primită tocmai din cauză că luarea sumelor de bani din locuința părinților părții vătămate minore a fost realizată prin șantajarea acesteia, șantajare care în sine nu realizează elementele infracțiunii de furt calificat; dosarul de față a avut drept obiect doar această componentă a activității infracționale, nimic neîmpiedicând părinții minorei să depună plângere penală pentru infracțiunea de furt calificat.
Ca atare, prima instanță a efectuat o încadrare juridică legală a faptei reținute, în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.2 C.
Critica recurenților C. M. și C. A. S. adusă individualizării cuantumului și
modalității de executare a pedepsei nu poate fi primită; faptul că au desfășurat activitatea infracțională între toamna anului 2006 și luna martie 2008 când au fost stopați în activitatea infracțională deoarece au fost surprinși în flagrant 
împiedică reținerea circumstanței atenuante constând în comportamentul bun avut anterior comiterii faptei, astfel încât pedeapsa de câte 1 (un) an închisoare este just individualizată.
Din cauză că nu au avut nici un fel de reținere în a-și folosi nepoatele minore inculpatele M., una devenind majoră în cursul comiterii infracțiunii de șantaj în formă continuată în constrângerea unei alte minore de 9 ani să ia bani
din casă și să-i înmâneze inculpaților, au dat dovadă de o periculozitate gravă, care rezultă și din perseverența cu care au acționat, prezentându-se de câteva ori pe săptămână la școala minorei - și aceasta pe parcursul a doi ani terorizând-o cu mesajele de amenințare, solicitându-i expres ce bancnotă EUR - mai precis de care culoare să le aducă, toate realizate în scopul de a-și cumpăra diverse produse la discreție după cum rezultă din declarațiile martorilor; inculpații nu au realizat gravitatea faptei de a constrânge psihicul minorei și nu au recunoscut aceste elemente, punând accentul doar pe ceea ce i-a motivat și când au comis infracțiune, respectiv pe existența prejudiciului material, considerând că simpla restituire a banilor înlătură orice efect în timp al faptei lor.
Așa fiind, pentru reeducarea și conștientizarea în mod real a pericolului concret al infracțiunii de șantaj este necesară executarea în regim de detenție a pedepsei, Curtea observând că procesul penal - care s-a întins pe parcursul câtorva ani - nu a avut nici un efect educativ asupra celor doi inculpați adulți.
În ceea ce o privește pe inculpata B. (M.) A. Curtea observă că aceasta a comis o parte din acte cât timp era minoră - cele dinainte de luna iunie 2007 - astfel încât nu i se poate pretinde acesteia că trebuia să conștientizeze ca un adult gravitatea faptei comise, deci se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate; în educația acesteia nu au existat carențe, părinții său au fost șocați de fapta comisă de fiica lor, așadar, vinovăția inculpatei ce a fost încurajată să continue comiterea actelor de către unchiul și mătușa sa - inculpații C. - este mai puțin pregnantă.
Pentru aceleași motive, pedeapsa aplicată surorii acesteia - minora M. C. - a fost just individualizată, nici criticile aduse de apărătorul acesteia, și nici criticile părții civile neputând fi primite.
În altă ordine de idei, critica părții vătămate referitoare la insuficiența pedepselor aplicate inculpaților nu poate fi primită.
Sub aspectul laturii penale - pe lângă suspendarea sub supraveghere a pedepsei inculpatei B. A. - Curtea constată greșita individualizare a pedepselor accesorii aplicate inculpaților majori prin interzicerea nemotivată a tuturor drepturilor prev. de art.64 alin.1 C., împrejurare față de care, va face aplicarea strictă a disp. art. 71 alin.3 C. și va interzice inculpaților doar dreptul de a fi ales în funcții elective publice - art.64 alin.1 teza a II-a C. - și a dreptului de a ocupa o funcție implicând autoritatea de stat, prev. de art.64 alin.1 lit.b C. deoarece doar aceste drepturi sunt incompatibile cu comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.2 C. în forma reținută în acest dosar.
O altă omisiune a primei instanțe o constituie aceea a restituirii sumei de
400 Eur către partea vătămată prin reprezentant, sumă care, așa cum rezultă din actele de la dosarul de urmărire penală, a fost dată organelor de cercetare penală pentru inscripționarea cu „șantaj"; și realizarea flagrantului, urmând ca restul corpurilor delicte să fie păstrate, conform art.110 C.
Sub aspectul laturii civile nu poate fi primită critica reprezentantului părții vătămate și civile M. O. S., deoarece aceasta confundă prejudiciul pe care crede că l-a suferit patrimoniul său ca urmare a unor acte repetate de luare a banilor din casă de către fiica sa minoră partea vătămată a infracțiunii de șantaj cu sumele pe care în mod efectiv aceasta le-a dat, fără să le contabilizeze, celor 4 inculpați; sub acest aspect nu poate opera nicio prezumție de sustragere de bunuri, ci se restituie - în acest caz soluționarea acțiunii civile având semnificația restabilirii situației anterioare - ceea ce s-a dovedit că s-a dat inculpaților, nu ceea ce s-a luat din casa părinților; că este așa o dovedește și împrejurarea că partea vătămată a relatat că din sumele luate din același loc din casă - un dulap fără cheie - a dat sume consistente și unei martore din dosar; așa fiind, nu se poate aplica prezumția de sustragere și obligarea inculpaților la plata unei sumei mai mari decât cea care rezultă din declarațiile din dosar.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C., va admite recursurile declarate, mai puțin cel al inculpatei M. C. și va proceda în sensul celor argumentate mai sus.
Văzând și disp. art 192 alin.2 C. și art.192 alin.3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursurile declarate de inculpații B. (fostă M.) A. domiciliată în S. M. str. Z. nr. 64 județul M., cu reședința in Italia localitatea S. M. A. , Via San F.
D. nr. 8 et.3, ap.8, C. M. și C. A. S. domiciliați în S. M. str. F. nr. 148 județul M. și de partea vătămată și civilă M. O. S. prin reprezentant legal M. I., domiciliați în S. M. str. Z. nr. 73, împotriva sentinței penale nr. 81 din 19 martie 2012 a
JUDECĂTORIei S. M., pe care o casează parțial și, rejudecând :
În temeiul art 861 Cp. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei B. (fostă M. ) A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev.de art 194 al.2 Cp. cu aplicarea art 41 al.2 Cp., art.75 lit. a și c Cp. cu aplic. art. 74 al.1 lit. a Cp. pe durata unui termen de încercare de
4 ani, compus din cuantumul pedepsei de 1 an și un interval de timp de 3 ani.
Pe durata termenului de încercare obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș la datele fixate de acest serviciu;
- să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
Atrage atenția inculpatei asupra disp. art 864 Cod penal .
În temeiul art. 71 al.5 C. suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II-a și lit b Cp.
Modifică pedepsele accesorii aplicate inculpaților recurenți C. M. și C. A. S.
, interzicându-le doar drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza II-a și lit. b Cp.
Dispune restituirea sumei de 400 E. către partea vătămată prin reprezentant , sumă aflată în camera de corpuri delicte a JUDECĂTORIei S.l M..
Dispune păstrarea restului corpurilor delicte .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește in favoarea Baroului de A. C., sumele de : 300 lei onorariu pentru avocat D. D., și câte 100 lei onorarii parțiale pentru avocat C. L. , C. M. și
D. V. A. , sume ce se vor avansa din FMJ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. C. domiciliată în S.l
M. str. Z. nr. 64 județul M. cu reședința în Italia localitatea C. C. str. R. nr. 79 , provincia di A..
Obligă ultima inculpată menționată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, urmând ca restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. V. C.
G. M. V.-G.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 165/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1366/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
