Decizia penală nr. 1451/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1451/R/2012

Ședința publică din 22 octombrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : I. C. M., judecător

JUDECĂTORI : M. R.

: A. D. L. GREFIER : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A.

S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de inculpații V. Ș. și G.

C. împotriva sentinței penale nr. 90 din data de 22 martie 2012, pronunțată de

Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. (...), inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:

1. V. Ș.- furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal;

2. G. C.- complicitate la infracțiunea de furt, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art.

37 lit.b Cod penal.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 17 octombrie

2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22 octombrie 2012.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.90 din 22 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.(...), în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.

208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal pentru inculpatul V. Ș. și din complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 litera a și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod Penal,în complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportata la art. 215 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal pentru inculpatul G. C.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 Cod penal, pentru inculpatul V. Ș.

În temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală a fost condamnat pe inculpatul V . Ș. , la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de șase luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și șase luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală a fost condamnat inculpatul G. C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportata la art. 215 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1

Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, art. 1003 cod civil , a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă But T., cu domiciliul în localitatea S. Băi, str. S. bloc B4, ap.11, județ Bistrița-Năsăud și obligați în solidar inculpații să plătească suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1

Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, art. 1003 Cod Civil , a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Pop S., cu domiciliul în localitatea S. Băi, str. Carpaților, bloc 10B, județ Bistrița-Năsăud și obligați în solidar inculpații să plătească suma de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 191 alin.1 Cod de procedură penală obligă inculpatul V. Ș. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 250 lei.

În temeiul art. 191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul

G. C. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 250 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că având drept mobil posibilitatea achiziționării unor pachete de țigarete la un preț atractiv, în data de (...), părțile vătămate But T. și Pop S., au plecat din localitatea de domiciliu (S. Băi, județul Bistrița Năsăud) în localitatea S. M., cu intenția de a aloca scopului menționat suma totală de 8.500 lei (4.000 lei reprezentând aportul părții vătămate But T. iar diferența constituind aportul părții vătămate Pop S.).

În momentul în care a ajuns în localitatea S. M., deținând un număr de telefon încredințat de martora S. E., partea vătămată But T. a luat legătura telefonică cu inculpatul G. C., cunoscut sub porecla de S., interesându-se despre posibilitatea achiziționării unor pachete de țigări. Inculpatul G. C. a răspuns favorabil solicitării părții vătămate, lansând propunerea de a se întâlni la intrarea în Sat- Ș., indicând numărul imobilului unde urma să fie așteptat. Respectând termenii înțelegerii telefonice, la locul indicat părțile vătămate s-au întâlnit cu inculpații V. Ș. și G. C. și au continuat deplasarea la domiciliul inculpatului V. Ș.

În scopul de a întări încrederea părților vătămate în disponibilitatea inculpaților de a respecta tranzacția convenită, părților vătămate le-au fost arătate

(în locuința inculpatului V. Ș.) pachete de țigări reprezentând mai multe mărci.

Încurajate spre pasul negocierii și de împrejurarea deținerii de către inculpați a pachetelor de țigări prezentate, părțile vătămate au stabilit, împreună cu cei doi inculpați, termenii tranzacției, respectiv achiționarea a 2.500 pachete de țigări în schimbul sumei totale de 8.500 lei.

Exercitând o activitate de inducere în eroare reprezentată de inocularea mentală a ideii de procurare a pachetelor de țigarete în cantitatea convenită, fără însă ca această promisiune să fie însoțită și de intenția respectării termenilor convenției, inculpatul V. Ș., în scopul obținerii sumei de 8.500 lei, a motivat că pachetele de țigări arătate părților vătămate sunt inferioare cantitativ prețului total convenit, astfel încât urmează să achiționeze (și ulterior să le remită) întreaga cantitate de pachete de țigări dorită de la persoane ce locuiesc în imobilele din imediata vecinătate a locuinței inculpatului G. C.

Pentru a spori credibilitatea ultimelor afirmații lansate, părților vătămate li s-a propus să se deplaseze la locuința inculpatului G. C.

Folosindu-se de falsa promisiune a necesității cumpărării pachetelor de țigări

(de la persoane ce locuiesc în imobilele din imediata vecinătate a locuinței inculpatului G. C.) , inculpatului V. Ș. i-a fost în mod voluntar remisă de către părțile vătămate suma de 8.500 lei.

În scopul de a înlătura orice suspiciune cu privire la neîncrederea în finalizarea tranzacției conform înțelegerii, inculpatul G. C. a îndemnat părțile vătămate să predea numitul V. Ș. suma de 8.500 lei, motivând că acesta din urmă este o persoană de încredere.

Ulterior remiterii sumei de bani menționate, inculpatul V. Ș. a părăsit domiciliul și nu a mai revenit în locuința inculpatului G. C.

Constatând acest din urmă aspect, părțile vătămate s-au deplasat împreună cu inculpatul G. C. la domiciliul inculpatului V. Ș. A., au fost întâmpinați de o femeie care a refuzat să dea curs solicitării părților vătămate de a le fie predată fie suma de 8.500 lei fie cantitatea de pachete de țigări convenită, motivând că inculpatul V. Ș. a fost surprins de organele poliției în timp ce transporta pachetele de țigări promise, acestea din urmă făcând obiectul confiscării.

Observând că înțelegerea nu a fost respectată, părțile vătămate și-au continuat deplasarea de la domiciliul inculpatului V. Ș. în localitatea S. M., unde au și înștiințat organele poliției despre derularea evenimentelor în urma cărora au fost păgubiți.

Starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate, detaliate în rândurile ce urmează.

Este de menționat că, deși în etapa cercetării judecătorești, ambii inculpați s-au prevalat de dreptul la tăcere, în faza de urmărire penală aceștia au negat săvârșirea faptelor ce li se impută, afirmând că au cunoscut părțile vătămate doar cu prilejul prezenței lor la P. de P. din localitatea S. M. în vederea realizării procedurii recunoașterii autorilor infracțiunii denunțate dintr-un grup de mai multe persoane.

În conformitate cu dispozițiile art. 69 Cod proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța a apreciat ca fiind lipsite de substanță și verosimilitate afirmațiile inculpaților (privind momentul la care au cunoscut părțile vătămate) făcute în scopul de a disuada atribuirea calității de subiecți activi ai faptei imputate.

Aserțiunile martorei S. V. L., prietena inculpatului G. C. (fila 59) conform cărora nu cunoaște părțile vătămate, fiindu-i străină îndeletnicirea inculpatului G. C. de a fi implicat în activități de vânzare de țigări, susțin ipoteza lansată de inculpați doar în aparență, nefiind coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate.

Se impune a se preciza confirmarea împrejurării încredințării numărului de telefon aparținând inculpatului cunoscut sub porecla de S., de către martora S. E. (fila 55) părții vătămate But T., ceea ce generează situația premisă pentru luarea legăturii telefonice cu inculpatul G. C. Sub acest aspect prezintă relevanță și conținutul procesului verbal de verificare a agendei telefonului aparținând părții vătămate But T. (fila 30 d.u.p) care relevă și confirmă existența în agendă a numărului de telefon al inculpatului cunoscut sub porecla de S..

Referitor la depoziția martorului S. A. (fila 65), instanța a apreciat că aceasta nu poate servi la soluționarea cauzei, în condițiile în care conține aspecte contradictorii (se afirmă că organele de poliție nu s-au prezentat niciodată la locuința inculpatului V. Ș. iar ulterior se revine și se susține că acestea au fost prezente cu prilejul percheziției dar nu se cunoaște semnificația termenului de percheziție).

Pe de altă parte un alt argument care demolează teza inculpaților privind nesăvârșirea faptelor imputate este reprezentat de rezultatul percheziției domiciliare (filele 41-43 d.u.p.) efectuate la locuința inculpatului V. Ș. privind identificarea „în garnitura frigorifică în partea inferioară, în congelator, pe al treilea raft a unei pungi de culoare neagră cu inscripție de culoare galbenă care conține

37 pachete de țigări marca Marble Gold, de proveniență din magazinul duty-free din vama S. M.";.

Concluziile percheziției domiciliare au rolul de a întări verosimilitatea aspectelor relatate de părțile vătămate privind arătarea pachetelor de țigări de către inculpatul V. Ș. în locuința acestuia din urmă, prealabil încasării sumei de 8.500 lei.

Sunt corecte aserțiunile inculpaților, prin apărător, potrivit cărora declarațiile părților vătămate (date în faza de urmărire penală și respectiv în etapa cercetării judecătorești) adăpostesc aspecte contradictorii privind intenția de deplasare din localitatea de domiciliu în localitatea S. M., cuantumul efectiv al sumei predate inculpatului V. Ș., modalitatea concretă de predare (benevolă sau fără consimțământul părților vătămate), momentul la care părțile vătămate au aflat despre împrejurarea surprinderii inculpatului V. Ș. de organele de poliție, însă aceste neconcordanțe nu sunt de natură a conduce la înlăturarea stării de fapt mai sus expusă.

Astfel, este lipsit de relevanță dacă părțile vătămate au avut în reprezentarea lor mentală drept scop principal sau dimpotrivă subsidiar (primând efectuarea unei deplasări în localitatea B. M., la domiciliul fratelui părții vătămate But T.) achițizionarea unor pachete de țigarete din localitatea S. M., câtă vreme această intenție în esență nu a fost negată.

Cât privește cuantumul sumei efectiv predate inculpatului V. Ș., neconcordanțele evidențiate de analiza comparativă a conținutului declarațiilor date în cele două etape procedurale (urmărire penală și cercetare judecătorească) au fost elucidate inclusiv cu prilejul reaudierii părților vătămate, concluzia desprinsă fiind reprezentată de remiterea sumei în cuantum total de 8.500 lei (4.000 lei reprezentând aportul părții vătămate But T. iar diferența constituind aportul părții vătămate Pop S.).

Concluzia se coroborează cu aspectele relatate de martorele But V. (fila 56, în depoziția acesteia confirmându-se împrejurarea remiterii sumei de 4.000 lei inculpatului V. Ș. de către partea vătămată But T.) și Pop E. M. (fila 64, în depoziția acesteia confirmându-se împrejurarea remiterii sumei de 4.500 lei inculpatului V. Ș. de către partea vătămată Pop S.).

Referitor la contradicțiile vizând modalitatea în care suma de 8.500 lei a ajuns în posesia inculpatului V. Ș., instanța a reținut că partea vătămată But T., cu prilejul reaudierii sale a retractat afirmația din cuprinsul declarației din faza de urmărire penală, potrivit căreia în timp ce număra suma de 200 lei din totalul de

8500 lei, inculpatul V. Ș. și-a însușit întreaga sumă, justificând susținerea eronată a acestor mențiuni prin necesitatea de a evita orice răspundere penală ce ar putea fi antrenată asupra sa și asupra celeilalte părți vătămate.

Instanța a apreciat ca lipsit de relevanță momentul (în locuința inculpatului G. C. sau cu prilejul deplasării la domiciliul inculpatului V. Ș.) la care părțile vătămate au aflat despre împrejurarea surprinderii inculpatului V. Ș. de organele de poliție.

Demn de evidențiat este faptul că nu s-a confirmat ulterior împrejurarea prinderii de către organele de poliție a inculpatului V. Ș. în timp ce transporta pachetele de țigări promise.

Raportat la întreg ansamblul probator administrat în cauză, cu precădere, avându-se în vedere declarațiile părților vătămate făcute în cursul cercetării judecătorești, cu prilejul audierii, conform cărora, în speță nu a existat o însușire a sumei de 8.500 lei de către inculpatul V. Ș. fără consimțământul numiților But T.

și Pop S., ci dimpotrivă o remitere voluntară a sumei de bani menționate, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat. Din aceste considerente, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g

Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal pentru inculpatul V. Ș. și din complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 litera a și g Cod penal, cu aplicarea art.

37 alin. 1 lit. b Cod Penal,în complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportata la art. 215 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal pentru inculpatul G. C.

Cât privește inculpații, prin apărător, aceștia au apreciat că, în speță, încadrarea juridică corectă a faptelor, presupune reținerea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 Cod penal în sarcina inculpatului V. Ș., urmând a se constata privitor la inculpatul G. C. absența unei fapte prevăzute de legea penală (în condițiile în care termenii tranzacției s-au stabilit doar cu inculpatul V. Ș.).

S-a menționat că se impune a se analiza acordul de voință constituit între inculpatul V. Ș. și cele două părți vătămate.

În argumentare, s-a apreciat că între părți a existat o convenție civilă care legitimează titlul detenției, pretins de prevederile art. 213 Cod penal, reprezentată fie de un contract de vânzare cumpărare fie de un mandat.

În susținerea existenței unui contract de vânzare cumpărare, s-a menționat că trebuie avute în vedere natura juridică a bunului în discuție (banii), scopul și interesul părților vătămate (acela de a intra în posesia țigărilor), împrejurarea avansării sumelor de bani în ideea de a dobândi pachetele de țigări convenite, momentul intervenirii acordului de voință ( prin stabilirea cantității pachetelor de țigarete și a sumei de bani, independent de remiterea imediată a bunului).

Este real că, vânzarea nu este un contract solemn și nici real, fiind consensual iar în conformitate cu prevederile art. 1295 din Codul Civil, contractul se poate încheia prin simplu acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului, însă în speță, nu se poate vorbi de o acțiune licită a inculpatului V. Ș., justificată prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare.

Se observă astfel încercarea de a camufla ilicitul sub o aparență de legalitate.

Dacă am fi fost nu în prezența unei acțiuni ilicite ci a unui contract de vânzare cumpărare, suma de bani s-ar cuveni în temeiul contractului vânzătorului, iar cumpărătorul, constatând neexecutarea contractului prin neremiterea bunului, obiect al înstrăinării, ar avea posibilitatea de a se îndrepta împotriva cumpărătorului cu o acțiune în rezoluțiunea contractului sau după caz în executarea acestuia. Acțiunea ar avea însă temeiuri contractuale, nefiind fundamentată pe principiul răspunderii civile delictuale.

Prezumția încheierii contractului de vânzare cumpărare odată probată ar fi suficientă pentru a exonera inculpatul de orice răspundere penală, inclusiv pentru infracțiunea de abuz de încredere.

Mai mult, infracțiunea de abuz de încredere reclamă existența unui bun mobil deținut de făptuitor cu orice titlu, ceea ce presupune un raport juridic patrimonial în baza căruia se transmite detenția acelui bun, cu obligația restituirii. Desigur că în cazul intervenirii unui contract de vânzare cumpărare, nu ar exista pentru cumpărător obligația restituirii sumei de bani în baza convenției.

În realitate, contractul de vânzare cumpărare, privind bunurile mobile, deși nu este solemn, reclamă chiar dacă nu ad validitatem cel puțin ad probationem încheierea sa în forma scrisă.

Ipoteza încheierii unui contract de vânzare cumpărare se exclude pentru că în speță, ne aflăm pe teren delictual, ilicit și nicidecum licit.

Nici teoria existenței unei convenții civile justificate prin raporturi contractuale de mandat nu poate fi primită, o soluție contrară echivalând cu autorizarea posibilității de întrunire în aceeași persoană a dublei calități de cumpărător și vânzător.

Mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă.

În speță, nu a existat, expres sau tacit o astfel de împuternicire din partea părților vătămate, de a le fi procurate în numele lor și pentru ele pachete de țigarete, astfel încât teoria mandatului nu poate fi susținută întrucât nicio persoană nu poate fi reprezentată fără știrea sa și împotriva voinței sale.

Așa cum s-a precizat în precedent, ne aflăm în sfera ilicitului penal și nu a convențiilor de natură civilă.

Sumele de bani au fost date inculpatului V. Ș. ca urmare a unei activități de inducere în eroare de către acesta, prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase constând în afirmația remiterii ulterioare a pachetelor de țigări după achițizionarea acestora de la persoane ce locuiesc în aproprierea imobilului inculpatului G. C.

În scopul de a face credibilă această afirmație, s-au conceput și materializat de către inculpatul V. Ș. cu complicitatea inculpatului G. C. mai multe acțiuni, respectiv prezentarea unor pachete de țigări de mărci diferite părților vătămate, deplasarea la locuința inculpatului G. C. sub pretextul unei posibilități sporite de a achiziționa țigări din imediata vecinătate, asigurarea scuzei nerespectării termenilor înțelegerii prin afirmația neveridică a prinderii sale de organele de poliție.

1.În drept, fapta inculpatului V. Ș., care în data de (...) a desfășurat activități de inducere în eroare în scopul obținerii de foloase materiale injuste, determinând părțile vătămate But T. și Pop S., să-i remită suma de 8500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 din Cod penal, s-a realizat prin acțiuni de inducere în eroare în scopul de a întări convingerea părților vătămate privind remiterea unor pachete de țigări. U. imediată constă în lezarea patrimoniului părților vătămate, prin predarea sumei de 8500 lei încasată de inculpatul V. Ș., acesta din urmă reușind să obțină foloase materiale injuste, prin exercitarea activității de inducere în eroare, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor pagubitoare asupra patrimoniului parților vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a comis activități de inducere în eroare în scopul obținerii de foloase materiale injuste, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art.

19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a

Codului Penal, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin.

2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Fișa de cazier judiciar a inculpatului, relevă punerea în mișcare a acțiunilor penale pentru infracțiunea de furt calificat și respectiv pentru infracțiunea de lovire, evidențiind că prin ordonanța nr. 2291-P-2011 din (...) emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală conform art. 86 alineatul 1 OUG nr. 195-2002 și aplicarea sancțiunii administrative de 50 lei.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de șase luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Întrucât în raport de circumstanțele personale și reale de săvârșire a faptei, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fară executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și, în consecință, s-a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de

2 ani și șase luni, stabilit potrivit art. 82 Cp.

În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei.

Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, acaesta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptelor sau de gravitatea deosebită a acestora, iar fapta inculpatului nu prezintă conotație electorală și nici gravitate deosebită, astfel încât instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator ( cauza Sabou și Pârcălab contra României).

În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate, și anume săvârșirea de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art.

82 Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

2.În drept, fapta inculpatului G. C., care în data de (...) a înlesnit desfășurarea activității de inducere în eroare exercitată de inculpatul V. Ș. în scopul obținerii de foloase materiale injuste, prin determinarea părților vătămate But T. și Pop S., de a-i remite suma de 8500 lei, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al complicității la infracțiunea prevăzute de art. 215 alin. 1 din Cod penal, s-a realizat prin inițierea termenilor înțelegerii în cadrul conversației telefonice purtate cu partea vătămată But T., prin întărirea convingerii părților vătămate de a preda suma de 8.500 lei inculpatului V. Ș., prezentându-l pe acesta ca pe o persoană de încredere, având reprezentarea lipsei intenției inculpatului V. Ș. de a preda părților vătămate cantitatea de țigări convenită. U. imediată constă în lezarea patrimoniului părților vătămate, prin înlesnirea predării sumei de 8500 lei către inculpatul V. Ș., acesta din urmă reușind să obțină foloase materiale injuste, prin exercitarea activității de inducere în eroare, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor pagubitoare asupra patrimoniului parților vătămate și a urmărit acest rezultat. Inculpatul a comis activități de înlesnire a inducerii în eroare exercitată de inculpatul V. Ș., în scopul obținerii de foloase materiale injuste, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei.

Din fișa de cazier judiciar, se constată că inculpatul G. C., a fost anterior condamnat la pedepsa închisorii de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a și e Cod penal, prin sentința penală nr. 304 din (...) pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, rămânând un rest de executat de 264 zile, ca urmare a liberării condiționate.

Întrucât faptele reținute în actul de sesizare au avut loc după împlinirea duratei care a mai rămas de executat, fiind în prezența unei pedepse considerată executată, devin incidente regulile recidivei postexecutorii (art. 37 litera b din Codul Penal).

Instanța a reține că dispozițiile art. 39 alin. 4 din Codul Penal au în vedere aplicarea în mod facultativ a unei pedepse până la maximul special și a unui spor de pedeapsă de până la 10 ani, în condițiile în care se apreciază că acest maxim este neîndestulător.

Instanța a ținut cont de natura juridică a recidivei, și anume, cauză personală de agravare facultativă a pedepsei, de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 81 cod penal ce antrenează aplicabilitatea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, motiv pentru care va renunța în a da eficiență sporirii pedepsei în modalitatea indicată de art. 39 alin. 4 din Codul Penal.

Luând în calcul ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul

G. C., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 cod penal.

Instanța nu va da eficiență instituției suspendării executării pedepsei, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 litera b Cod penal, urmând a face aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că în faza de urmărire penală, partea vătămată But T. a formulat cerere de constituire de parte civilă pentru suma de 4.000 lei, în timp ce partea vătămată Pop S. a pretins despăgubiri în cuantum de 4500 lei.

Apreciind că declarațiile părților vătămate sub aspectul sumelor predate inculpatului V. Ș. se coroborează cu depozițiile martorelor Pop E. M. și But V., instanța a admis acțiunea civilă și în temeiul art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-

999 Cod civil, art. 1003 Cod Civil, a obligat în solidar inculpații să plătească suma de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale părții civile But T. și respectiv suma de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale părții civile Pop S.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpații, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că se impune achitarea lor având în vedere faptul că nu se fac vinovați de comiterea vreunei infracțiuni, neexistând la dosar probe certe care să-i inculpe pe aceștia. E. contradicții în declarațiile părților vătămate referitoare la aspecte esențiale cauzei, iar depozițiile martorei S. E. sunt favorabile inculpaților, aceasta declarând nu-i cunoaște pe inculpați și nu a cumpărat niciodată țigări de la aceștia. Mai mult decât atât, unele probe esențiale, cum ar fi percheziția domiciliară s-a efectuat cu încălcarea drepturilor inculpaților și ce este cel mai important, nu s-a făcut dovada inducerii în eroare a celor două părți vătămate.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma analizei detaliate a probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și de către instanța de judecată în cursul cercetării judecătorești, a coroborării acestora în sensul art. 63 C.p.p. curtea apreciază că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, existând serioase dubii cu privire la comiterea de către cei doi inculpați a faptei imputate.

Astfel, sub aspectul stării de fapt reținem că părțile vătămate But T. și Pop

S., dorind să cumpere țigări de proveniență ucraineană, la un preț atractiv s-au deplasat de la domiciliu, adică din S. Băi, județul Bistrița-Năsăud în localitatea S.

M., la data de (...).

Părțile vătămate arată că au dobândit numărul de telefon al inculpatului

G. de la martora S., care la rândul său, în faza de urmărire penală a învederat faptul că respectivul număr îl deținea din piață, întrucât cumpărase anterior țigări de la inculpat și dorind ca și pe viitor să obțină țigări de la acesta i-a luat numărul de telefon.

Împrejurarea descrisă mai sus este singura probată fără urmă de dubiu, numărul de telefon al inculpatului G. existând în agenda telefonică a părții vătămate But T.

Starea de fapt reținută de către instanța de fond se bazează în principal pe declarațiile părților vătămate și a soțiilor acestora, depoziții care cuprind o serie de neclarități.

Primul aspect important ce poate fi observat se referă la cuantumul sumei presupuse a fi plătită de către cele două părți vătămate, martora Pop E. arătând că este vorba de suma de 9000 lei, iar martora But V. precizând suma de 8000 lei, precum și cantitatea țigăilor ce urmau a fi cumpărate, partea vătămată But T. arătând în mod expres că nu poate preciza cantitatea de țigări ce urma a fi achiziționată și că până în acel moment nu mai achiziționase țigări de la inculpați.

Apoi, cu privire la activitatea de inducere în eroare a părților vătămate, curtea apreciază că nu s-a făcut dovada existenței acesteia chiar și în condițiile expuse de vătămați și reținute ca fiind veridice de către instanța de fond.

Astfel, din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarația martorei S. și cu rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului V. se poate deduce faptul că inculpații se ocupau într-adevăr de contrabandă cu țigări, ceea ce presupune o activitate ilicită, riscantă urmărită de organele de cercetare penală și sancționată de lege.

Pe de altă parte, inducere în eroare presupune existența unei acțiuni care are ca efect crearea unei imagini deformate a realității în conștiința înșelatului, premisă care îl determină să acționeze păgubitor pentru sine. Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de înșelăciune( constatând că instanța de fond în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice) mijlocul de inducere în eroare trebuie analizat în obiectivitatea sa, deci trebuie însoțit de un fapt exterior, de un aranjament, din care să rezulte intenția de a înșela.

Ori, în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunei înțelegeri între cei doi inculpați cu scopul de a le înșela pe părțile vătămate și mai mult și nici că la momentul încheierii convenției între părți, intenția inculpaților a fost aceea de inducere în eroare a părților vătămate și de a obține în mod fraudulos o sumă de bani de la aceștia.

Mai mult, în cazul în care a existat cu adevărat o convenție între inculpați și părțile vătămate, cauza acesteia este în mod evident una ilicită iar necunoașterea legii de către aceștia( partea vătămat Pop S. arătând în mod expres că nu și-a pus întrebări legate de proveniența țigărilor pe care le cumpăra)nu ar conduce în nici un caz la o eventuală exonerare de răspundere penală.

Față de cele de ai sus, dând aplicare principiului „in dubio pro reo";, curtea va admite în baza art. 385/15 pct.2 lit.b și d C.pr.pen recursurile formulate, va casa hotărârea atacată și rejudecând în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. va achita pe cei doi inculpați de sub învinuirile de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal și, respectiv, complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni și anume latura subiectivă.

Va respinge acțiunile civile promovate în cauză de părțile civile But T. și

Pop S., pretențiile acestora nefiind dovedite.

Cheltuielile judiciare la judecata în fond și recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct.2 lit.b și d C.pr.pen. admite recursurile declarate de inculpații V. S. (fiul lui Ș. și E., născut la data de (...) în localitatea S. M., județ

Maramureș, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, tinichigiu, CNP

1., cu domiciliul în localitatea O. Ș., satul Sat-Ș., nr. 2., județ Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 2. eliberată de P. S. M.) și G. C. (fiul lui D. și C., născut la data de (...) în localitatea O. Ș., județ Maramureș, cetățean român, cu antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, CNP 1., cu domiciliul în localitatea O. Ș., satul Sat-Ș., nr. 278, județ Maramureș, posesor al CI seria MM nr. 4. eliberată de P. S. M.,) împotriva sentinței penale nr. 90/(...) a

Judecătoriei S. M. pe care o casează în întregime.

Rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. achită pe cei doi inculpați de sub învinuirile de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal și, respectiv, complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26

Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Respinge acțiunile civile promovate în cauză de părțile civile But T. și Pop

Cheltuielile judiciare la judecata în fond și recurs rămân în sarcina statului.

Stabilește sumele de câte 150 lei (onorarii parțiale) în favoarea apărătorilor din oficiu (av.Negru C. și av. M. A.) care se avansează din FMJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. R. A. D. L.

GREFIER M. N.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond.Petrariu Roxana

Cu opinie separată

← Încheierea penală nr. 1565/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 71/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1451/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1451/2012, Curtea de Apel Cluj