Încheierea penală nr. 1565/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1565/R/2012
Ședința publică din 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A., judecător JUDECĂTORI: L. H.
M. Ș.
GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. DOB.N
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații V. I., P. I. și B. I. împotriva încheierii penale nr. 84 din 2 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev de art 7 alin 1 din
Legea nr. 39/2003 și de trafic de persoane, faptă prev și ped de art 12 alin 1 și 2 lit a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art 41 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art 33 lit a Cod penal, cauza având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpata P. I. în stare de arest, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A. D. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpatul B. I., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. I., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebați fiind de instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză și sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorii desemnați din oficiu depun la dosarul cauzei referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului V. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În continuare se arată că, nu există probe certe că, lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar regula desfășurării procesului penal este judecarea în stare de libertate. Se mai solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul are în întreținere doi copii minori care în prezent sunt în grija unei bunici, are un credit ipotecar, acesta fiind singurul care realiza venituri și dat fiind faptul că acesta este arestat, nu își poate plăti rata bancară.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei P. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Se arată în continuare de apărătorul inculpatei că pentru faptele care fac obiectul prezentului dosar, a fost judecată în G.
În cauză nu există temeiuri pentru care s-ar impune prelungirea măsurii arestului preventiv. Se mai solicită a se avea în vedere că inculpata are doi copii minori în întreținere. De asemenea, în cauză nu există probe și nici temeiuri pentru a se justifica prelungirea măsurii arestării preventive.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În continuare se arată că, inculpatul a fost cazat în G., neputându-se susține că a avut alte condiții locative decât ceilalți de acolo. De asemenea, se solicită a se avea în vedere că are un copil în întreținere și o soție bolnavă.
Față de inculpatul pe care îl asistă nu mai subzistă temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că privitor la fiecare dintre cei trei inculpați sunt întrunite cerințele art
143 Cod procedură penală și 681 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul referatului.
Față de fiecare dintre inculpați sunt incidente dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, numărul mare al actelor materiale săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise și numărul mare al părților vătămate afectate prin activitatea infracțională pusă la cale de inculpați.
Faptele de natura celor comise de inculpați, prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului față de asemenea infracțiuni pot genera o tulburare socială care să justifice o detenție provizorie.
În final, se apreciază că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în același timp există riscul ca, odată aflați în libertate, să încerce pe lângă părăsirea țării obstrucționarea cercetărilor penale, în contextul în care neagă săvârșirea faptelor.
Inculpatul V. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpata P. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul B. I. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 84 pronunțată la data de 2 noiembrie 2012 de T. B.-N. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații V. I., P. I. și B. I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07 noiembrie 2012 și până în data de (...), inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rezoluția din data de (...), procurorul din cadrul Direcției de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. B.-N. a dispus începerea urmăririi penale față de B. I., pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și trafic de persoane, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, iar prin O. procurorului din data de (...) s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a învinuitului B. I., începând cu data de (...), orele 17,20 și până la data de (...), orele 17,20.
La data de (...), prin O. procurorului de la D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N. s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului B. I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Prin Rezoluția din data de (...), s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții V. I. și P. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art.12 al.1 și al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2
C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Ulterior, prin O. din data de (...) procurorul a dispus reținerea, pentru 24 de ore, a celor doi învinuiți și apoi, prin O. din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.
Prin Î. penală nr. 70/CC/0(...), pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I., pe durata a 29 de zile, cercetat în dosarul nr. 4D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și trafic de persoane prev. de art.12 al.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Ulterior, prin Î. penală nr. 80/CC/(...), a T.ui B. N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), a fost însușită propunerea de arestare preventivă formulată de procuror, față de inculpații V. I. și P. I., cercetați în același dosar nr. 4D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și respectiv, art.12 al.1 și
2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal. Sub acuzația comiterii acestor fapte, inculpații V. I. și P. I., au fost arestați preventiv pe durata a 29 de zile, începând cu data de (...).
Î. penală nr. 70/CC/0(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I., a rămas definitivă prin Î. penală nr. 1431/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în dosarul penal nr. (...), prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Î. penală nr. 80/CC/(...), a T.ui B.-N., prin care s-a luat măsura arestării preventive față de ceilalți doi inculpați (V. I. și P. I.) se află în calea de atac a recursului (declarat de inculpați).
Instanțele care au dispus luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați au reținut că la dosarul de urmărire penală atașat, există probe și indicii temeinice în sensul disp. art. 143 C.pr.pen., că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În concret, s-a reținut că în vara anului 2006, inculpatul B. I. a contactat
(pentru inculpatului V. I.) direct sau prin intermediari (tatăl său, unchiul său Ivan I., rude de ale sale), mai multe persoane de pe raza județului B.-N., respectiv din localitatea B. de Sus, M., C. și P. B., cărora le-au fost oferite locuri de muncă în G., la cules de struguri, portocale și măsline, spunându-le că vor primi câte
20-40 euro pentru 8 ore de muncă pe zi și câte 5 euro pentru fiecare oră suplimentară, cazare și masă gratuite.
Inculpatul B. I. contacta telefonic persoane din România de pe raza localităților respective, cărora le spunea că dacă sunt interesate să presteze diferite activități în agricultură în G., le poate intermedia deplasarea în această țară, loc în care prin intermediul altor persoane (referindu-se la inculpatul V. I. și concubina lui, inculpata P. I.) le poate asigura un loc de muncă, urmând a fi plătite cu sume cuprinse între 20 și 40 euro pe zi, pentru opt ore de muncă, cu câte 5 euro pentru fiecare oră lucrată în plus peste cele opt ore, și a beneficia de cazare și masă gratuite.
Este de menționat faptul că cei pe care i-a rugat să contacteze persoane dornice să lucreze în G. au relatat acestora din urmă condițiile expuse de inculpat, care a garantat faptul că în țara respectivă sunt condiții decente de muncă și cazare, afirmând și personal, telefonic, că condițiile de muncă și cazare prezentate sunt reale și că vor câștiga sume semnificative de bani cu care vor putea reveni în România pentru a-și întreține familiile.
Astfel, la începutul lunii august 2006, în baza indicațiilor telefonice date de către inculpatul B. I. (care ținea legătura pe timpul efectuării transportului în principal cu numiții C. R., O. N., cărora le dădea informații despre traseul de urmat), un număr de cca. 30 de persoane (Căldărar Florin, Calo V., Talpă M.el, Lehoczki A., M. I., etc.), au plecat spre G., costul transportului fiind suportat de către inculpatul V. I. A. a stabilit că transportul se va face prin I., sens în care a trimis-o în localitatea A. pe inculpata P. I., poreclită „I."; sau „E.";,care urma să se ocupe de transportul acelor persoane până în G.
În A. (I.), conform probelor administrate în cauză, persoanele respective au fost așteptate de o persoană de sex feminin cu numele sau porecla „I.", în fapt inculpata P. I., care le-a cumpărat bilete de vapor spre G. Au călătorit cu vaporul
24 de ore, până în portul Patra din G., unde au fost așteptate de inculpatul V. I., care le-a urcat în două autocare și le-a transportat în diferite direcții, respectiv un autocar a plecat la K., iar celălalt la S. (A.).
În aceleași condiții, în cursul anilor 2009-2010, tot prin intermediul inculpatului B. I., au fost recrutate alte persoane (A.ca Nuțu, Burcutean I., Ivan
M. G., Martița Remus, etc.), care de asemenea au fost transportate în G., unde au fost preluate de către inculpații V. I. și P. I. În momentul în care au ajuns în G. inculpatul B. I. le-a spus acestor persoane că de fapt cazarea și masa trebuie să și le plătească, respectiv să plătească 50 euro lunar pentru cazare, fiecare, și să- și procure din banii câștigați alimentele necesare traiului de zi cu zi.
Imediat ce au ajuns în localitățile de destinație, tuturor persoanelor li s-a cerut de către inculpatul V. I., predarea pașapoartelor, pe motiv că trebuie să li se întocmească acte de ședere sau să fie înregistrate la autoritățile locale, motivul real fiind însă acela că erau folosite ca un instrument de constrângere a lucrătorilor în a accepta situația dificilă în care se aflau, respectiv se dorea ca persoanele nemulțumite de condițiile de muncă și ședere oferite să fie împiedicate să plece din locul respectiv, existând riscul pentru acestea ca în cazul în care se întâmpla acest lucru să fie depistate de autoritățile elene și sancționate.
Persoanele în cauză au constatat că li s-au oferit condiții improprii de cazare, respectiv locuiau în case vechi, dezafectate, fără utilități, chiar într-un grajd compartimentat, fără geamuri, având pereții construiți din bolțari netencuiți, în care era frig, „o mizerie de nedescris";, paturi suprapuse, fără lenjerie sau perne, insuficiente pentru numărul persoanelor cazate, care dormeau
și câte două într-un pat, femei și bărbați, iar uneori dormeau pe jos.
Exista o singură bucătărie, comună pentru 40 de persoane, nedotată cu tacâmuri sau farfurii, un singur grup sanitar, fără uși, cu apă pe jos, condiții caracterizate de persoanele audiate ca fiind insalubre.
Zilnic, lucrătorii erau repartizați de către inculpatul V. I. sau de către concubina sa, inculpata P. I., la diferite ferme agricole grecești, unde, păziți fiind de oamenii patronului, prestau activități în agricultură, respectiv la cules de portocale, ardei sau struguri, câte 10-12 ore pe zi, la ferme situate la distanțe relativ mari (50-100 km), uneori lucrând și duminica (f.25 vol.I). Pentru munca prestată, victimele nu au fost remunerate, sau erau remunerate cu sume foarte mici, întrucât fermierii greci plăteau contravaloarea orelor lucrate direct inculpatului V. I. sau inculpatei P. I. (care ținea evidența zilelor lucrate, a chiriei și datoriilor pentru mâncare, butelie, etc.), și nu fiecărui lucrător în parte.
Inculpatul V. I. motiva lucrătorilor români neremunerarea muncii prestate prin faptul că trebuia să-și recupereze cheltuielile de transport în cuantum de
650 euro/persoană, deși acesta plătise pentru transport aproximativ 150 euro de persoană.
Muncitorii ajunseseră să cumpere alimente pe datorie (alimente care erau cumpărate și de inculpatul V. I., însă la un preț mai mare) și să acumuleze datorii crescânde față de patron, neexistând beneficii din munca prestată, nici măcar pentru o eventuală întoarcere în România.
Este de menționat faptul că din sumele obținute astfel de inculpatul V. I. era plătit și inculpatul B. I., care de altfel obținea beneficii și pentru fiecare persoană recrutată și transportată în G. în vederea prestării de astfel de munci.
Unii lucrători nu au acceptat condițiile respective și au solicitat inculpatului V. I. restituirea pașapoartelor pentru a se întoarce în țară, însă au fost refuzați, motivând că trebuie să-și recupereze cheltuielile de transport, ceea ce i-a determinat pe aceștia să contacteze autoritățile elene, precum și Ambasada României în G., și să încerce să fugă și să muncească pe cont propriu.
Unele persoane (Urs V., Urs P. Laurențiu, B. I.) nu au reușit în acest demers, fiind prinse de către inculpatul V. I. și de alte persoane din anturajul său
(numiții P. I., A. G., și o persoană rămasă neidentificată) care au exercitat acte de violență asupra lor, lovindu-le cu pumnii și picioarele (Urs P. Laurențiu și-a pierdut cunoștința), cauzându-le leziuni corporale ce au determinat imobilizarea la pat cca.3-4 zile, fiind apoi închise în locuința patronului.
Pentru a atesta caracterul extrem de violent al bodyguarzilor inculpatului
V. I., martorul B. C. (f.8 vol.II) declară despre P. I. că acesta, întrucât plecase un muncitor fără a anunța, a dat un telefon, iar pe autostradă, în dreptul localității L., muncitorul respectiv a fost oprit cu forța, introdus în portbagajul unui autoturism, adus în fața lui P. I., la A., unde în fața celorlalți muncitori a fost bătut cu o rangă de fier și aruncat pe câmp, fiind inconștient, că cei care intenționau să plece erau amenințați că vor fi omorâți de albanezi (pe care afirma că îi plătește cu 1000 euro), că deținea un pistol pe care îl arăta pentru a-i înfricoșa pe privitori, precum și o uniformă de polițist, iar pe mașina pe care o deținea era inscripționat „Parlamentul României - Camera Deputaților-Trecerea liberă";.
Tot în ceea ce privește regimul violent existent, martorul M. D. (f.55 vol.I), declară că a fost contactat telefonic de fiul său, M. M., care părea speriat, plângea la telefon, susținând că colegii săi de muncă sunt bătuți, solicitând tatălui său sesizarea organelor de poliție române în acest sens.
De asemenea, S. I. declară că, fiind întrebat de plată, inculpatul V. I. l-a amenințat cu o armă de foc, care i-a fost pusă la tâmplă, după care a fost bătut, alături de Urs V., Urs P., B. I., pentru că a încercat să îl înfrunte pe patron.
Lucrătorii erau mereu amenințați cu moartea pentru acest motiv, de către inculpatul V. I., care le spunea că în cazul în care vor fugi îi va găsi și „în gaură de șarpe";, că știe de unde sunt și să se pregătească cu topoare și furci atunci când ajung acasă, întrucât „vine peste ei și îi omoară"; (declarație C. I.).
Conduita aceasta era menită a fi un exemplu pentru cei care nu respectau condițiile impuse de inculpații V. I., B. I. și P. I., sau cei care încercau să lucreze și pe cont propriu, astfel că regimul instituit a fost caracterizat de persoanele audiate ca fiind unul de sclavie, condițiile de muncă și cazare fiind inumane (f.60 vol.I).
Instanțele care au dispus luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați au apreciat relevante sub aspectul îndeplinirii cerințelor art. 143
C.pr.pen., următoarele probe: plângerile numiților G. G. ( fila 7 vol. I) ;B. Ana (f.8 vol.I, f.22 vol.II), Brus E. (f.9 vol.I), S. F. (f.31 vol.I), declarațiile părților vătămate C. I. (f.12 vol.I), Căldărar Florin (f.16 vol.I), Talpă M.el (f.19 vol.I), Calo V. (f.24 vol.I), Lehoczki A. M. (f.27 vol.I), S. I. (f.34 vol.I), Urs Petre Laurențiu (f.46,50 vol.I), C. R. (f.62 vol.I), Ivan Costel I. (f.65), Lăcătuș M. (f.70 vol.I), G. I. (f.72 vol.I), Muntean V. G. (f.82 vol.I), Todoran C. (f.84 vol.I), M. A. D. (f.93,96 vol.I), Calo A. (f.98 vol.I), Calo Lucreția (f.101 vol.I), M. D. Romeo (f.112 vol.I), O. E. Cosmina (f.124 vol.I), Suciu M. R. (f.127,130 vol.I), Hurmuz V. (f.136,139 vol.I), Mărcan R. Vlad (f.162 vol.I), Girigan Gavrilă (f.169 vol.I), Ciocan V. (f.173 vol.I), Coța I. (f.177 vol.I), P. Lucreția (f.181 vol.I), Vărărean Emil (f.187 vol.I), A.ca Nuțu (f.80 vol.II), Marec Sabina (f.85 vol.II), Martița Remus (f.107 vol.II), Rohan Attila (f.110 vol.II), Burcutean Emil (f.119 vol.II), Bradea C. Maftei (F.122 vol.II), Nerghiș I. (f.129 vol.II), Balmuș D. (f.137 vol.II), Buzan S. (f.144 vol.II), Dura V. (f.152 vol.II), Suci Constantin I. (f.161 vol.II), Duca Tudor (f.170 vol.II), Flore I. (f.176 vol.II), M. M. (f.183 vol.II), declarațiile martorilor M. I. (f.30, 40 vol.I), S. F. (f.32 vol.I), M. D. (54,55 vol.I), Petre Alin Constantin (f.58,59 vol.I), G. G. (f.77 vol.I), Covaci Florin M. (f.79 vol.I), B. Ana (f.105 vol.I), O. Nelu M. (f.120 vol.I), Lușcă Robert C. (f.132 vol.I), Lușcă G. C. (f.143,146 vol.I), B. Măriuța (f.149,152 vol.I), B. Grigore (f.155 vol.I), B. C. (f.7 vol.II), Cengher Ștefan (f.98 vol.II), Cengher L. (f.99 vol.II), Iordache T. (f.101 vol.II), Burcutean I., Ivan M. G., actele și lucrările vol.III al dosarului, cuprinzând traducerile audierilor victimelor, a procedurilor efectuate de autoritățile judiciare elene, precum și a hotărârilor privind instituirea unor măsuri de către acestea împotriva numiților V. I. și P. I., originalele actelor și lucrărilor efectuate de autoritățile judiciare elene (vol.IV), verificările efectuate de autoritățile judiciare române privind pe numitul V. I. (vol.V), declarațiile inculpaților, declarațiile numiților B. I. (f.107 vol.I), Ivan I. (f.109 vol.I), Covaci
Florin A. (f.27 vol.II), Ivan M. N. (f.31 vol.II), Oprea A. (f.35 vol.II), C. Romulus
Laurean (f.38 vol.II), Bucșa Costel I. (f.61 vol.II), Dobrin Lămâie (f.102 vol.II), procesul-verbal încheiat la data de (...) privind prezentarea spre recunoaștere a unor fotografii, de către numitul B. C. (f.15 vol.II), listele de pasageri depuse la dosarul cauzei, astfel că s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege.
Cu ocazia soluționării propunerilor de luare a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați s-a apreciat că aceștia se află în situația prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât au săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect a fost relevantă natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați,numărul mare al actelor materiale comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul considerabil de mare ale părților vătămate afectate, existența riscului real ca odată aflați în libertate, să încerce, pe lângă părăsirea țării, obstrucționarea cercetărilor penale, prin contactarea celorlalte persoane implicate în activitățile care fac obiectul cercetărilor, prin influențarea unor martori sau chiar a părților vătămate.
S-a mai apreciat că cercetarea în stare de libertate a inculpaților ar putea crea o stare de tulburare la nivel social dat fiind faptul că, raportat la numărul mare al victimelor și al actelor materiale comise, prejudiciile însemnate cauzate pentru care majoritatea victimelor au formulat pretenții civile, precum și ținând cont de implicarea internațională a autorităților judiciare, nu se manifestă fermitate în luarea de măsuri împotriva comiterii unor astfel de fapte ilicite grave.
În fine, instanțele care au dispus luarea arestării preventive au apreciat că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive nu este oportună, chiar cu fixarea în sarcina inculpaților a unor interdicții de a nu intra în contact cu martorii, părțile vătămate și celelalte persoane, deoarece există riscul ca aceștia să încalce obligațiile ce le-ar putea fi impuse, având în vedere că o parte din persoanele audiate au declarat că inculpații au proferat amenințări la adresa victimelor.
Examinând propunerea formulată de procuror, de prelungire a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, instanța a constatat că aceasta este întemeiată întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării ei, respectiv art. 143 C.pr.pen. și art. 148 lit. f C.pr.pen.
În prealabil este de menționat că propunerea a fost înaintată cu respectarea de către procuror a disp. art. 156 alin. 5 C.pr.pen.: „ Când în aceiași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanța pentru unul dintre inculpați va sesiza, totodată instanța și cu privire la ceilalți inculpați";.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr. 4D/P/2010 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B.-N., instanța a reținut că privitor la fiecare dintre cei trei inculpați sunt întrunite cerințele art. 143 C.pr.pen. și 68/1 C.pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul referatului.
Sub aspectul comiterii infracțiunilor de către inculpați sunt relevante următoarele probe: plângerile numiților G. G. (f.7 vol.I) ;B. Ana (f.8 vol.I, f.22 vol.II), Brus E. (f.9 vol.I), S. F. (f.31 vol.I), declarațiile părților vătămate C. I. (f.12 vol.I), Căldărar Florin (f.16 vol.I), Talpă M.el (f.19 vol.I), Calo V. (f.24 vol.I),
Lehoczki A. M. (f.27 vol.I), S. I. (f.34 vol.I), Urs Petre Laurențiu (f.46,50 vol.I), C.
R. (f.62 vol.I), Ivan Costel I. (f.65), Lăcătuș M. (f.70 vol.I), G. I. (f.72 vol.I), Muntean V. G. (f.82 vol.I), Todoran C. (f.84 vol.I), M. A. D. (f.93,96 vol.I), Calo A. (f.98 vol.I), Calo Lucreția (f.101 vol.I), M. D. Romeo (f.112 vol.I), O. E. Cosmina (f.124 vol.I), Suciu M. R. (f.127,130 vol.I), Hurmuz V. (f.136,139 vol.I), Mărcan R. Vlad (f.162 vol.I), Girigan Gavrilă (f.169 vol.I), Ciocan V. (f.173 vol.I), Coța I. (f.177 vol.I), P. Lucreția (f.181 vol.I), Vărărean Emil (f.187 vol.I), A.ca Nuțu (f.80 vol.II), Marec Sabina (f.85 vol.II), Martița Remus (f.107 vol.II), Rohan Attila (f.110 vol.II), Burcutean Emil (f.119 vol.II), Bradea C. Maftei (F.122 vol.II), Nerghiș I. (f.129 vol.II), Balmuș D. (f.137 vol.II), Buzan S. (f.144 vol.II), Dura V. (f.152 vol.II), Suci Constantin I. (f.161 vol.II), Duca Tudor (f.170 vol.II), Flore I. (f.176 vol.II), M. M. (f.183 vol.II), declarațiile martorilor M. I. (f.30, 40 vol.I), S. F. (f.32 vol.I), M. D. (54,55 vol.I), Petre Alin Constantin (f.58,59 vol.I), G. G. (f.77 vol.I), Covaci Florin M. (f.79 vol.I), B. Ana (f.105 vol.I), O. Nelu M. (f.120 vol.I), Lușcă Robert C. (f.132 vol.I), Lușcă G. C. (f.143,146 vol.I), B. Măriuța (f.149,152 vol.I), B. Grigore (f.155 vol.I), B. C. (f.7 vol.II), Cengher Ștefan (f.98 vol.II), Cengher L. (f.99 vol.II), Iordache T. (f.101 vol.II), Burcutean I., Ivan M. G., actele și lucrările vol.III al dosarului, cuprinzând traducerile audierilor victimelor, a procedurilor efectuate de autoritățile judiciare elene, precum și a hotărârilor privind instituirea unor măsuri de către acestea împotriva numiților V. I. și P. I., originalele actelor și lucrărilor efectuate de autoritățile judiciare elene (vol.IV), verificările efectuate de autoritățile judiciare române privind pe numitul V. I. (vol.V), declarațiile inculpaților, declarațiile numiților B. I. (f.107 vol.I), Ivan I. (f.109 vol.I), Covaci
Florin A. (f.27 vol.II), Ivan M. N. (f.31 vol.II), Oprea A. (f.35 vol.II), C. Romulus
Laurean (f.38 vol.II), Bucșa Costel I. (f.61 vol.II), Dobrin Lămâie (f.102 vol.II), procesul-verbal încheiat la data de (...) privind prezentarea spre recunoaștere a unor fotografii, de către numitul B. C. (f.15 vol.II), listele de pasageri depuse la dosarul cauzei.
Raportat la aceste probe, instanța a apreciat îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală.
Susținerea inculpaților V. I. și P. I. (concubini) că pentru faptele care fac obiectul dosarului nr. 4D/P/2010 au fost judecați definitiv în G., nu este dovedită în momentul de față. Pe de altă parte, este de subliniat că inculpații nu au depus la dosar hotărârea pronunțată de autoritățile grecești (potrivit afirmațiilor făcute cu ocazia dezbaterii ) deși avocatul lor ales deține respectiva hotărâre și avea posibilitatea să o înainteze în timp util fie procurorului, fie instanței imediat după traducere. În fine, chiar în eventualitatea existenței acelei hotărâri, nu există certitudinea că activitatea infracțională care a fost instrumentată de autoritățile grecești le vizează pe toate părțile vătămate din cauza de față.
Față de fiecare dintre inculpați sunt incidente disp. art. 148 lit. f C.pr.pen. întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, numărul mare al actelor materiale săvârșite, modalitatea și împrejurările în care au fost comise și numărul mare al părților vătămate afectate prin activitatea infracțională pusă la cale de inculpați.
Analizând situația particulară a fiecărui inculpat în parte, în raport de acuzațiile concrete care i se aduc și datele care caracterizează persoana acestora, instanța a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că în același timp există riscul ca, odată aflați în libertate, să încerce pe lângă părăsirea țării obstrucționarea cercetărilor penale, în contextul în care neagă săvârșirea faptelor.
Din probele dosarului, în ce privește activitatea infracțională concretă săvârșită de inculpatul B. I., rezultă că acesta nu s-a limitat exclusiv la recrutarea de persoane în vederea prestării de munci în G., ci le-a amăgit în sensul că nu le-a prezentat condițiile reale în care vor fi puse să muncească și să locuiască, a coordonat telefonic persoanele recrutate pe timpul transportului lor în G., uneori le prelua pașapoartele și le preda inculpatului V. I., existând și situații când exercita personal amenințări la adresa celor recrutați. Potrivit probelor dosarului inculpatul B. I. era la curent cu activitățile derulate de coinculpații V. I. și P. I., cu care colabora și împreună cu care beneficia financiar de pe urma persoanelor recrutate și puse să muncească în condiții inumane.
Caracterul extrem de violent al inculpatului V. I. în raport cu victimele infracțiunilor de trafic de persoane rezultă din declarațiile martorilor S. F.
(f.32.34, vol.I), B. C. (f.8, vol.II), M. D. ( f.55-vol.I), C. I. ( f.60-vol.I), Lăcătuș M. ( f.70-71, vol. I), Covaci Florin A. (f.79-81, vol. I), Suciu M. R. ( f. 127-129, vol. I).
În fine, inculpata P. I., concubina inculpatului V. I., a fost la rândul său implicată activ în activitatea de transportare a persoanelor recrutate din
România în G. cât și în activitatea de exploatare a părților vătămate, astfel cum rezultă din declarațiile aflate în volumul I (Lăcătuș M., Cheață I.).
Împrejurarea că inculpata P. I. are în întreținere copii minori (în prezent lăsați în grija bunicilor) nu justifică lăsarea sa în libertate în acest stadiu al cercetărilor întrucât există riscul să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Această temere există și rezultă din poziția exprimată și atitudinea de nerecunoaștere a faptelor precum și din acțiunile desfășurate alături de ceilalți doi inculpați anterior reținerii și arestării.
În fine, faptele de natura celor comise de inculpați, prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului față de asemenea infracțiuni pot genera o tulburare socială care să justifice o detenție provizorie (aspect dezvoltat de Curtea
E. în cauzele Letellier vs Franța, Kemmache vs. Franța).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpații de inculpații V. I., P. I. si B. I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului s-a arătat că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția E. a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpați pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpaților în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.pr.penală, iar menținerea măsurii preventive a inculpaților se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, obligându-i, conform art. 192 alin.
2 C.pr.penală, la 500 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații V. I., P. I. si B. I. împotriva încheierii penale nr. 84/CC din 2 noiembrie 2012 a T.ui B.-N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. V. A. L. H. M. Ș.
GREFIER, M. N.
Red.V.V.A./(...).
Dact. H.C/3 ex./(...). Jud.fond. L. M.V..
| ← Decizia penală nr. 879/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1451/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
