Decizia penală nr. 146/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.146/R/2012
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : A. C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, împotriva sentinței penale nr.406 din 25 noiembrie
2011 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații F. D. trimis în judecată pentru infracțiunile de abuz de serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals, prev.și ped de art.132 din
Legea nr.78/200 rep. rap. la art.248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.; art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap. la art.289 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.291 C. cu aplic. art.41 al.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C., inculpata T. L. C. trimisă în judecată pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual și uz de fals, prev. de art.132 din Legea nr. 78/2000 rep. rap. la art. 248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.; art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap. la art.289 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.291 C. cu aplic. art.41 al.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C., inculpata U. R. I. trimisă în judecată pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice , fals intelectual și uz de fals și neglijență în serviciu,prev.de, art.132 din Legea nr. 78/2000 rep. rap. la art. 248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.; art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap. la art.289 C. lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.291 C.; art.249 alin.1 C. cu aplicarea art.41 al.2 C. cu aplicarea art.33 lit.a C., inculpata F. A. F. trimisă în judecată pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. și ped. de art.132 din Legea nr.78/2000 rep.rap. la art.248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C.; inculpatul M. I. trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. și ped. de art. 17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. aa art.290 C. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.; art.26 C. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rep.rap la art.248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. cu aplicarea art.33 lit.a C., inculpatul D. L. trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,prev.și ped. de art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.26 C. rap.la art.132 din Legea nr.78/2000 rep.rap. la art.248 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., cu aplicarea art.33 lit.a C., inculpatul B. E. N. trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,prev. și ped. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. la art. 290 C. cu aplicarea art. 41 alin.2 C., art. 26 C. rap la art.13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rep. rap. la art.248 C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. cu aplicarea art. 33 lit. a C.,inculpatul A. A. trimis în judecată pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,prev.și ped. de art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. cu aplic.art.37 lit.a C., art.26 C. rap.la art.132 din Legea nr.78/2000 rep. rap.la art.248 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. cu aplic. art.37 lit. a C. cu aplicarea art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. D. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av.M. A., apărătorul ales al inculpatei T. L. C., av. M. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul U. R. I., av.M. N., apărătorul inculpatei F. A. F., av. M. A. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. Cobzaș V., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. A. av. M. N., apărătorul ales al inculpaților M. I., D. L. și al părții responsabile civilmente S. C. I. S., av.I. O., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. E. N., av. M. G., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind inculpații T. L. C., U. R. I., F. A. F., M. I., D. L., B. E. N. și A. A., partea vătămată I. Ș. J. S. și părțile responsabile civilmente SC ";. I. S. și S. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata T. L. C. av.M. H. solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
R. M. P. solicită admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Zalău,casarea integrală a sentinței penale nr.406/25 noiembrie
2011 a Judecătoriei Z. și, rejudecând cauza să se constate că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 300 alin. 2 Cod pr.pen. și să se dispună trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe.
Soluția primei instanțe este netemeinică prin prisma neîndeplinirii condițiilor art. 300 alin. 2 Cod pr.pen.
Arată că nu susține aspectul cu privire la tardivitatea ridicării excepției arătate în motivarea de colegii săi întrucât problema legată de neregularitatea actului de sesizare care este pusă prin prima nulității absolute așa cum arată și instanța nu se punea problema tardivității, putând fi invocată în orice stadiu procesual.
De asemenea, nu susține nici aspectul invocat de colegii spăi cu privire la termenul la care instanța a procedat verificarea din oficiu a legalității sesizării și a constat neregularitatea actului de sesizare.
Instanța a considerat că actul de sesizare este neregulat și la fila 4 din motivare hotărârii înșiruit sintetic fiecare motiv pentru care a apreciat că rechizitoriul nu este conform dispozițiilor art. 263 Cod pr.pen. și că neregularitatea nu poate fi suplinită de o completare făcută de parchet în termenul la care se referă art. 300 alin. 2 Cod penal.
Consideră că susținerile instanței care constituie motivele restituirii pentru refacerea actului de sesizare nu există respectiv, ele au fost interpretate greșit prin prisma probațiunii existente la dosarul cauzei și a datelor din actul de sesizare.
Astfel, se arată de către instanța că, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un rechizitoriu pentru că acesta cuprinde o înșiruire de fapte fără a se delimita faptele fiecăruia învinuit în parte. Este adevărat că în speță condițiile legale presupunea această verificare, însă din punctul de vedere al P., rechizitoriul cuprinde exact ceea ce se solicită prin prisma dispozițiilor art. 263 Cod pr.pen. sub acest aspect. Așa cum instanța și arată, în mod paradoxal, rechizitoriul cuprinde enunțarea cronologică a tuturor faptelor pentru care se consideră că se impune trimiterea în judecată.
În ceea ce privește starea de fapt, consideră că regula este de a fi descrise în amănunțime fiecare faptă pentru că pe această susținere se bazează limitele judecății stabilite ca obligatorii pentru instanța de judecată, iar parchetul nu putea omite înșiruirea cronologică detaliată a faptelor.
Pe de altă parte, se arată că nu s-a stabilit detaliat pentru fiecare inculpat în parte în ce constă activitatea sa infracțională și care este prejudiciul ce îl caracterizează. Și în această situație susținerea instanței este neîntemeiată, având în vedere că aceste aspecte au fost reținute în rechizitoriu, însă precizează că parchetul nu este obligat în situația în care nu este vorba de un minor sau un incapabil să se ocupe în detaliu și de acțiunea civilă a părții vătămate cu capacitate de exercițiu deplină, persoană juridică care nu are nevoie de protecția M. P.
P. a dedus din activitatea pretins infracțională descrisă în actul de sesizare o anumită situație cu privire la latura civilă. Faptul că acest aspect nu este corect în opinia instanței deși încă nu s-a efectuat cercetarea judecătorească, duce la concluzia că instanța s-a antepronunțat fie că a încălcat principiul disponibilității penbtru că partea civilă încă nu a apucat să conteste acest prejudiciu sau să facă alte determinări.
Mai arată că una dintre persoanele despre care instanța crede că una din persoanele care putea să aibă calitate de parte civilă, nu a fost trecută în dispozitivul rechizitoriului. Acest aspect a fost ridicat de către Ministerul Public la termenul din data de (...) când s-a discutat regularitatea actului de sesizare, solicitând citarea părții respective, însă instanța nu a luat în considerare această solicitare.
În ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatei U. R. I. arată că P. a comunicat un proces verbal de îndreptare a erorii materiale în baza art. 300 alin. 2 Cod pr.pen. pe care instanța ar fi trebuit să-l aplice prin constatarea erorii materiale sau prin rezolvarea laturii penale prin unul dintre cele trei moduri prevăzute de C. pr. pen.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei la data de 20 octombrie 2010 și că la primul termen de judecată la care instanța primește dosarul are obligația să ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cauzei, ori de la data de 20 octombrie 2010 și până la data de 16 noiembrie 2011 s-au scurs 9 termene de judecată față de lipsa procedurii de citare și s-a ajuns ca după un an și o lună de la sesizarea instanței aceasta să dispună restituirea la P.
Raportat la actele dosarului, apreciază că nu există niciun impediment ca să se poată trece la judecarea cauzei, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat de parchet și trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe.
Apărătorul inculpaților F. D., T. L. C., F. A. F., av. M. A. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria
Zalău și menținerea în totalitate a sentinței penale nr.406 din 25 noiembrie
2011 a Judecătoriei Z., în sensul restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a considera ca un rechizitoriu ca să fie legal întocmit și instanța poate fi legal investită cu judecarea cauzei, acesta trebuie să respecte dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului și dacă urmărirea penală este completă. Din punctul său de vedere, o simplă înșiruire a unor fapte în cuprinsul rechizitoriului fără a se arăta exact care este activitatea infracțională care se reține pentru fiecare inculpat, care este prejudiciul creeat de fiecare inculpat, cărei părți civile i-a fost creeat prejudiciu, nu au fost citate toate părțile vătămate, întrucât acestea nu au fost menționate în rechizitoriu.
Prin actul de sesizare al instanței nu se stabilit un cadru procesual concret, astfel că apărările părților sunt îngreunate.
În rechizitoriu s-a reținut că a fost cauzat un prejudiciu, însă fără a se arăta în concret în ce constă acest prejudiciu și în care parte a fost prejudiciată.
În sarcina inculpatei U. R. I. s-a reținut comiterea unei infracțiuni în formă continuată, existând două dispoziții contrare în cuprinsul rechizitoriului.
Apreciază că lipsurile rechizitoriului nu pot fi înlăturate prin rolul activ al instanței, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea hotărârii primei instanțe prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Cu onorar FMJ pentru inculpatul F. D.
Apărătorul inculpatului U. R. I., av.M. N. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de parchet și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Apreciază că, soluția instanței de admitere a excepției nelegalei sesizări a instanței, invocate de apărătorii inculpaților, și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, este legală întrucât rechizitoriul nu îndeplinește condițiile prev. de art. 263 Cod pr.pen. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul ales al inculpaților M. I., D. L. și al părții responsabile civilmente S. C. I., av.I. O. achiesează concluzilor puse de antevorbitorii săi și solicită respingera ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău și menținerea în totalitate a sentinței penale nr.406 din
25 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., în sensul restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului B. E. N., av.M. G., solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului formulat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău și menținerea în totalitate a sentinței penale nr.406 din
25 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., apreciind că actul de sesizare al instanței nu îndeplinește condițiile prev. de art. 263 Cod pr.pen.
Apărătorul inculpatei A. A. av.M. N. achiesează concluziilor puse de antevorbitorii săi și solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă
Judecătoria Zalău și menținerea în totalitate a sentinței penale nr.406 din
25 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z..
Inculpatul F. D., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.406 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Zalău s-a admis excepția neregularității actului de sesizare a instanței invocată de apărătorul ales al inculpaților M. I. și D. L.
În temeiul art. 300 alin.1 Cod procedura penală s-a constatatat neregularitatea rechizitoriului din data de (...) din dosarul 598/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj .
În baza art.300 alin.2 Cod procedura penala s-a restituit dosarul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria deliberând asupra excepției invocate de apărătorii inculpaților privind neregularitatea actului de sesizare a instanței, a reținut că la termenul de judecată din data de (...) apărătorul ales al inculpaților M. I. și D. L., av. I. O. a invocat excepția neregularității actului de sesizare al instanței și a solicitat restituirea dosarului organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
În susținerea excepției invocate apărătorul inculpaților M. I. și D. L. a arătat că se impune completarea rechizitoriului sub aspectul stării de fapt, nu este clar ce fapte sunt reținute în sarcina fiecărui inculpat, ce lucrări sunt efectuate, care nu sunt efectuate sau care sunt efectuate necorespunzător, din ce fonduri au fost achitate lucrările, cine este prejudiciat, care este prejudiciul produs de fiecare inculpat; se impune refacerea actului de sesizare prin completarea și precizarea acestuia sub aspectele invocate starea de fapt stabilită să permită stabilirea corectă a încadrării juridice a faptelor. La aceste susțineri au achiesat și apărătorii aleși ai celorlalți inculpați care au solicitat admiterea excepției și restituirea dosarului în vederea refacerii actului de sesizare. R. M. P. a solicitat respingerea excepției ca tardiv formulată.
Față de tardivitatea formulării excepției invocată de procuror, instanța a reținut: La termenele de judecată din data de (...) și (...) procedura de citare nu a fost legal îndeplinită în cauză cu inculpatul M. I., respectiv cu partea responsabilă civilmente SC R. I. S.
La termenul de judecată din data de (...) primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită, reprezentantul M. P. învederează instanței că în actul de sesizare a instanței apare o neconcordanță în ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei U. R. I. în sensul că față de aceasta s-a dispus trimiterea în judecată și pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin.1 C. cu aplic art. 41 alin.2 C., dar în același timp prin actul de sesizare s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei față de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată. R. M. P. a apreciat că aceasta neconcordanță poate fi calificată ca și o eroare materială solicitând instanței înlăturarea din rechizitoriu a acestei neregularități. Instanța nu s-a pronunțat la acel termen de judecată și nici ulterior asupra acestei cereri, dar în același timp nici nu a constatat regularitatea actului de sesizare potrivit art. 300 alin.1 C.p și nici nu a acordat un termen de judecată în vederea înlăturării neregularității sesizate de către reprezentantul M. P. în actul de sesizare, potrivit art. 300 alin.2 C.
La următoarele termene de judecată acordate în cauză (...), (...), și
21.09.211 nu a fost legal îndeplinită procedura de citare în cauză cu partea responsabilă civilmente SC R. I. S., iar la termenul de judecată din data (...) față de lipsa apărătorilor aleși ai inculpaților (U. R., B. E., T. L. C., F. D.) aflați în concediu de odihnă, au fost admise cererile de amânare a cauzei formulate de apărători, cauza nefiind în stare de judecată asistența juridică a inculpaților fiind obligatorie în cauză. Următorul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită este termenul de judecată din data de (...) termen la care a fost invocată excepția neregularității actului de sesizare de către apărătorii inculpaților.
De asemenea instanța a constatat că la data de (...) la dosarul cauzei a fost depus de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj procesul verbal nr.
1150/II/6/2011 privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul actului de sesizare.
Potrivit art. 300 alin.1 C. la prima zi de înfățișare, instanța este datoare să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare. În cauză la prima zi de înfățișare respectiv termenul din data de (...) instanța de judecată nu a constatat din oficiu regularitatea actului de sesizare, mai mult deși a fost invocată de către procuror neregularitatea actului de sesizare, instanța nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra neregularității, nu a calificat neregularitatea ca fiind o eroare materială și nici nu a solicitat organului care a întocmit actul de sesizare ca în temeiul art. 195 C. să îndrepte eroarea materială. În condițiile în care instanță la prima zi de înfățișare nu a pus în discuția părților din oficiu regularitatea actului de sesizare și nu a constatat legalitatea și regularitatea acestuia și nici nu s-a dispus potrivit art. 300 alin.2 C. față de neregularitatea sesizată la acel termen de către procuror și având în vedere că termenul de judecată din data de (...) este următorul termen cu procedura legal îndeplinită. De asemenea instanța a avut în vedere și faptul că potrivit art.197 C. dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute ce se poate invoca în orice stare a procesului. Mai mult prevederile art. 300 alin.1 C.p instituie o obligație pentru instanța de judecată în ce privește verificarea din oficiu a legalității sesizării la primul termen de judecată, nu instituie un termen de decădere până la care părțile pot invoca nelegala sesizare a instanței ca urmare a neregularității actului de sesizare.
P. de la toate aceste considerente instanța a apreciat că excepția invocată de apărătorii inculpaților la acest termen de judecată, privind neregularitatea actului de sesizare cu solicitarea de restituire a dosarului la parchet pentru refacerea actului de sesizare, nu este tardivă, urmând a analiza excepția pe fond.
Verificarea regularității actului de sesizare a instanței trebuie făcută de către instanță atât sub aspectul conținutului său prev. de art. 263 C. cât și sub aspectul confirmării acestuia potrivit prev. art. 264 alin.3 C. Pentru ca instanța să se considere legal sesizată prin rechizitoriu este necesar ca în cuprinsul său potrivit art. 263 alin.1 C., să fie arătate în mod concret și complet faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat, încadrarea juridică, probele și dispoziția de trimitere în judecată. Potrivit art. 263 alin. 2 C. în rechizitoriu trebuie să fie arătate persoanele care se citează în cauză și calitatea acestora în proces.
A.lizând rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul 598/P/2009 al
P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art 263 C. instanța a constatat următoarele:
- în ce privește faptele reținute în actul de sesizare instanța constată că în actul de sesizarea instanței este prezentată mai mult o înșiruire detaliată de fapte și evenimente într-o ordine cronologică fără a fi delimitate clar faptele ce se rețin în sarcina fiecărui învinuit în parte și pentru care s-a dorit de către procuror trimiterea lui în judecată.
- în actul de sesizare al instanței s-a reținut că prin faptele inculpaților s-a produs un prejudiciu dar nu s-a stabilit clar pentru fiecare învinuit în parte ce prejudiciu se reține a fi produs prin faptele acestuia și mai ales cine a fost prejudiciat și cu ce sumă, nefiind indicat din ce fonduri au fost efectuate plățile pentru fiecare lucrare în parte.
- deși în sarcina fiecăruia dintre inculpați a fost reținută în actul de sesizare săvârșirea de infracțiuni prin care s-a produs un prejudiciu, cu excepția inculpatului F. D., pentru nici unul din ceilalți inculpați nu se stabilește în dauna cui a fost produs prejudiciul.
- în expozitivul rechizitoriului la un moment dat se face referire la faptul că s-ar fi produs un prejudiciu Școlii Gimnaziale R., ulterior nu este indicat în actul de sesizare nici calitatea acesteia de persoană vătămată și nici nu se arată că această persoană trebuie citată în cauză.
În ce o privește pe inculpata U. R. I. în dispozitivul actului de sesizare față de aceasta s-a dispus trimiterea în judecată și pentru infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată prev. de art. 249 alin.1 C. cu aplic art. 41 alin.2 C., dar în același timp s-a dispus și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei față de săvârșirea aceleași infracțiuni de neglijență în serviciu în formă continuată.
Potrivit art. 317 C.p judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în rechizitoriu. În practica judiciară s-a arătat în mod constant că intră în obiectul judecății și instanța are obligația de a se pronunța cu privire la faptele care au fost precis determinate în partea expozitivă a rechizitoriului. Rigurozitatea dispozițiilor legale privind obiectul judecății impune ca fapta dedusă judecății să fie reținută clar în actul de sesizare adică determinată în toate elementele constitutive, care să demonstreze neîndoielnic voința procurorului ca acea faptă să facă obiectul judecății.
Având în vedere modul de întocmire a actului de sesizare, mai ales modul neclar și greoi de prezentare a faptelor deduse judecății, instanța apreciază că prin rechizitoriu nu este stabilit în mod clar și precis obiectul judecății. În condițiile numărului mare al persoanelor trimise în judecată și complexitatea faptelor, prin actul de sesizare se impune o precisă determinare pentru fiecare inculpat în parte a faptelor reținute în sarcina sa, a urmărilor acestor fapte, prejudiciul produs și în dauna cărei persoane. O stabilire cât mai clară a stării de fapt în actul de sesizare este o condiție esențială pentru stabilirea obiectului judecății, a părților în proces și o corectă încadrare juridică a faptelor.
Față de cele semnalate mai sus, instanța a apreciat că actul de sesizare a instanței nu respectă prevederile art. 263 alin.1 dar nici prevederile art. 263 alin.2 C., astfel în actul de sesizare nu se indică persoanele care trebuie citate în cauză și în ce calitate, iar din cele reținute în actul de sesizare la în fapt și în drept nu se poate stabili clar cine are calitatea de parte vătămată în cauză.
În ce privește neconcordanța cuprinsă în dispozitivul actului de sesizare privind pe inculpata U. R. I., instanța a apreciat că această neregularitate din dispozitivul actului de sesizare nu poate fi calificată drept eroare materială și nu poate fi îndreptată printr-un proces verbal de îndreptare depus la dosarul cauzei, pentru a stabili forma finală și corectă a dispozitivului actului de sesizare (care corespunde voinței procurorului care a întocmit actul de sesizare) se impune refacerea actului de sesizare a instanței.
P. de la toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 300 alin.
1 C. instanța a constatat neregularitatea rechizitoriului din data de (...) din dosarul 598/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, și a admis excepția neregularității actului de sesizare a instanței invocată de av. I. O., apărătorul inculpaților M. I. și D. L.
Având în vedere complexitatea cauzei, a numărului mare de inculpați
și multiplele nereguli constatate ale actului de sesizare, instanța a apreciat că pentru refacerea actului de sesizare se impune o reanalizare a vastului materialul probator administrat în cauză, o mai bună sintetizare a faptelor, iar în aceste condiții neregularitatea actului de sesizare nu poate fi îndreptată deîndată și nici prin acordarea unui termen în acest sens și se impune restituirea dosarului organului de urmărire penală care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs P. DE PE L.
JUDECĂTORIA ZALĂU invocând în primul rând tardivitatea excepției nelegalei sesizări al instanței constatând că această excepție trebuia invocată la prima zi de înfățișare, respectiv la primul termen la care părțile au fost legal citate și aveau asigurată asistența juridică.
În opinia reprezentanților M. P. această primă zi de înfățișare ar fi avut loc la data de 19 ianuarie 2011.
În ipoteza în care instanța de control judiciar nu achiesează la opinia parchetului cu privire la tardivitatea excepției invocate, s-a solicitat respingerea cererii de restituire cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale ca neîntemeiată, deoarece nu a fost încălcată nicio dispoziție legale care să atragă aplicarea art.300 alin.2 c.p.p.
Cu ocazia susținerii orale a recursului promovat reprezentantul M. P. a invederat instanței de control judiciar că nu mai susține aspectul cu privire la tardivitatea invocării excepției întrucât este vorba de o nulitate absolută ce poate fi invocată în orice stadiu procesual, precum nici aspectele cuprinse în memoriul cuprinzând motivele de recurs referitoare la prima zi de înfățișare.
A.lizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a disp.art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de judecată investită cu soluționarea fondului a constatat la primul termen de judecată cu procedură completă și la care asistența juridică era asigurată pentru toți inculpații trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj cu nr.598/P/2009, că actul de sesizare al instanței nu îndeplinește cerințele legale, respectiv nu respectă prev.art.263 alin.1 și 2
C. nefiind indicate persoanele ce trebuie citate în cauză și calitatea acestora, că din cele reținute în actul de sesizare nu se poate stabili cu exactitate cine are calitate de parte vătămată în dosar, iar expunerea faptelor ce urmează a fi deduse judecății este neclară și greoaie.
Curtea constată că aceste aserțiuni ale instanței de judecată sunt parțial reale însă în opinia noastră nu este justificată și fondată restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art.263 C. rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prev. în art.203 datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată. De asemenea, în rechizitoriu mai trebuie menționate numele și prenumele persoanelor ce trebuie citate în instanță cu indicarea calității lor în proces și locul unde trebuie să fie citate.
Pe de altă parte art.300 C. impune instanței să verifice din oficiu regularitatea actului de sesizare, iar în cazul în care constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop se restituie dosarul organului ce l-a întocmit în vederea refacerii actului de sesizare.
Vom constata că actul de sesizare în discuție, respectiv rechizitoriul întocmit la data de 7 septembrie 2010 în dosarul nr.598/P/2009 a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj îndeplinește condițiile impuse de art.263 C.
Astfel starea de fapt este amplu relatată, este real într-un stil nu foarte sintetic și organizat îngreunând activitatea instanței de sintetizare și rezumare a acesteia. Sunt expuse în mod cronologic activitățile desfășurate de inculpați de la momentul efectuării studiului de fezabilitate privind lucrările de reparații la Ș. G. R. din localitatea R. fiind urmărită toată procedura de întocmirea caietului de sarcini, de desfășurare a licitației și de efectuare a lucrărilor, făcându-se o amplă trecere în revistă a tuturor demersurilor efectuate de persoanele avizate și însărcinate cu punerea în aplicare a acestui studiu de fezabilitate și a proiectului de autorizare construcție.
Dacă în alte dosare este criticat minimalismul cu care reprezentanții M. P. înțeleg să prezinte starea de fapt ce a determinat trimiterea în judecată a unor inculpați, în prezenta cauză este criticată amploarea exagerată a explicațiilor date de procurorul însărcinat cu efectuarea actului de sesizare al instanței.
Apreciem că această expunere largă și nu foarte precisă a stării de fapt nu este de natură a ușura munca judecătorului, dar nici nu consideră că se impune refacerea actului de sesizare doar pentru că procurorul de caz nu a reușit să sintetizeze mai bine starea de fapt.
Sub aspectul încadrării în drept sunt indicate pentru fiecare dintre inculpați activitățile presupus ilicite desfășurate de aceștia și încadrarea juridică pe care procurorul a înțeles să o dea acestora. Nici sub aspect nu considerăm că pot fi aduse critici serioase actului de sesizare, critici care să determine refacerea rechizitoriului.
De asemenea, sunt indicate la f.15-17 din rechizitoriu probele și mijloacele de probă pe care se fondează acuzația.
În dispozitivul rechizitoriului s-a strecurat o eroare materială care a fost îndreptată prin procesul-verbal nr.1150/II/6/2011 al prim-procurorului adjunct al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj cu privire la împrejurarea că față de numita U. R. I. s-a dispus atât trimiterea în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.249 alin.1 C. cu aplic.art.41 alin.2 C. cât și scoaterea de sub urmărire penală pentru aceeași infracțiune. Apreciem că această modalitate de îndreptare al erorii materiale este în conformitate cu legea fiind îndeplinite cerințele art.195 alin.1 și 3 C.
S-a mai invocat în motivarea sentinței atacate că nu s-a reținut cu exactitate prejudiciul cauzat și cui anume i-a fost cauzat acest prejudiciu.
Vom observa însă că prin rechizitoriu s-a dispus citarea în calitate de parte vătămată a I. Ș. J. S.
În actul de sesizare al instanței se reține că fapta învinuitei T. I. C. prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 cu aplic. art.41 alin.2
C. a determinat crearea unui prejudiciu de 28.950,34 lei, că fapta învinuitului M. I. prev. de art.26 C. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 cu aplic.art.41 alin.2 C. a determinat crearea unui prejudiciu de
18.682,186 lei, că fapta învinuitului D. L. prev. de art.26 C. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 cu aplic. art.41 alin.2 C. a determinat crearea unui prejudiciu de 7382,47 lei, fapta învinuitului A. A. prev. de art.26 C. rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 cu aplic. art.41 alin.2 C. cu aplic. art.37 lit.a C. a determinat crearea unui prejudiciu de 21.567,87 lei, iar fapta învinuitei F. A. prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 248 C. cu aplic.art.41 alin.2 C. ar fi creat un prejudiciu de 16.771,88 lei și de 6263,23 lei, prejudicii ce ar rezulta din efectuarea unor plăți nejustificate.
Nu trebuie omis faptul că în procesul penal acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității. În rechizitoriu a fost indicată ca și parte vătămată I. Ș. J. S., în aceste condiții îi revine instanței de judecată obligația de a cita această parte vătămată cu mențiunea dacă se constituie parte civilă în cauză, iar în caz afirmativ partea civilă urmează a indica sumele pe care înțelege să le solicite de la inculpați, precum și ce reprezintă aceste sume. Nu este mai puțin adevărat că instanța fondului se află într-o situație ingrată fiind nevoită în lipsa unui rechizitoriu extrem de clar și concis să facă demersuri suplimentare în vederea respectării principiului aflării adevărului, însă acesta este unul dintre principiile care guvernează procesul penal, alături de principiul rolului activ prev. de art.4 C.
Observând încă o dată că rechizitoriul întocmit în dosarul nr.589/P/2009 al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj nu excelează prin acuratețe și capacitate de sinteză considerăm că nu se impune refacerea acestuia deoarece acesta îndeplinește cerințele art.263 alin.1 și 2 C.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat în cauză și va dispune casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.406 din data de 25 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z., pe care o casează în întregime și rejudecând dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului
C. sumele de câte 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților T. L. - av. M. H., D. L. - av. M. G., M. I. - av. R. C. și F. A. - av.
M. M. și câte 400 lei pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților A. A. - av M.
N., B. E. - av.M. G., U. R. - av. M. N. și F. D. - av. M. A., sume ce se vor avansa din FMJLC.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
L. M. | A. C. | M. Ș. |
GREFIER M. V.-G.
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1371/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
