Încheierea penală nr. 1187/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
Î. PENALĂ NR.1187/R/2012
Ședința publică din 10 septembrie 2012
Instanța constituită din :
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. C. împotriva încheierii penale nr.120/F din (...) a T.ui B. N., având ca obiect cerere de liberare sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Bara S. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. C. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. C., solicită admiterea recursului în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., cu consecința casării încheierii penale atacate, și, pe cale de consecință, să fie admisă cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpat.
Solicită a se avea în vedere că prev.art.160/2 C.pr.pen. sunt îndeplinite, motivarea instanței de fond se bazează în mod exclusiv pe datele existente vis-a- vis de necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. Din punctul său de vedere nu mai există probe din care să reiasă acest aspect, sens în care prev.al.2 a art.160/2 C.pr.pen., nu sunt îndeplinite.
Mai mult, inculpatul nu prezintă gradul de pericol social ridicat, neexistând temerea că prin lăsarea sa în libertate ar persevera în comportamentul antisocial
și ar comite alte infracțiuni.
Solicită a se avea în vedere că urmărirea penală este în mare parte efectuată, sens în care nu ar putea influența martorii, experții sau alte probe.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale nr.120 din (...) a T.ui B. N., prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat pentru următoarele motive :
În opinia sa, încheierea penală recurată este legală și temeinică. Așa cum a arătat, în conformitate cu disp.art.160/2 al.1 C.pr.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului. Inculpatul a formulat această cerere, dar rămâne instanței capacitatea și posibilitatea de a hotărî asupra ei în funcție de datele existente la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, este de remarcat că în urmă cu foarte scurt timp măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a prelungit constatându-se că subzistă în cauză temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. Ori, acesta este unul din criteriile de analiză pe care instanța trebuie să-l aibă în vedere la soluționarea recursului în acest moment.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere în conformitate cu disp.art.160/2 al.2 C.pr.pen., că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este recidivist, a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză în timp ce se afla în penitenciar în executarea unei alte pedepse. Această împrejurare justifică în mod serios temerea că inculpatul lăsat în libertate va persevera în comportamentul antisocial și va comite alte infracțiuni.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, susține că în cauză sunt cercetate
22 persoane dintre care 13 au fost eliberate. Dintre cei 13 inculpați, se află trei inculpați care au încadrări juridice mai grave. În consecință, solicită judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 120/F din 0(...) pronunțată de T. B.-N. s-a respins cererea formulată de petentul C. C., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în municipiu I., județul I., domiciliat în orașul C., str. Avram Iancu, nr. 6, bl. H1, sc. B, ap. 38, jud. Constanța, având CNP - 1., arestat preventiv în dosarul penal nr. 1/D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B.-N., privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av.M. Sinefta.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin Î. penală nr. 25/CC/27 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de D.-B. T. B. N. în dosar nr. 1 D/P/2012 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. C. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 27 martie 2012, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal și ultraj prev. de art. 194 alin. (1) Cod penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și
148 alin. (1) lit. c) și f) Cod procedură penală.
Prin aceeași încheiere s-a luat măsura arestării preventive față de alți
8 (opt ) inculpați, acuzați de fapte similare ( Z. F., S. S. V., S. M. I., P. B. M., N.
M., P. V. G., D. I. Florian ), toți fiind recidiviști aflați în executarea unor pedepse privative de libertate aplicate pentru infracțiuni grave.
Recursul declarat de inculpați a fost respins ca nefondat, prin Î. penală nr.538/R/(...) a Curții de A. C.
S-a reținut că în același dosar nr. 1 D/P/2012 al D. - B. T. B. N. sunt cercetați mai mulți inculpați care au aderat la grupul infracțional constituit de inculpații deținuți în penitenciare ( P. A., M. și S. ) în scopul înșelării cât mai multor persoane prin convorbiri telefonice folosind metoda „ Flanco";, respectiv că prin R. din (...), emisă de procuror în dosarul nr. 1 D/P/2012 al Direcției de I. a I. de C. O. și T.-B. T. B., aflată la filele 1-6 volum XI, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații Z. F. zis";Zârna";, C. C. zis „Ciobi";, S.
S.-V. zis „Sida";, S. M. I., P. B. M., N. M. zis „Tagaie";, P. V.-G. zis „Gabi/Bearță";,
D. I.-Florian zis „F."; și V. V.-M. zis „Piciu";, pentru comiterea, de către fiecare, a infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1
Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal (aceasta din urmă doar în cazul inculpaților C. C., Z. F. și P. V. G.).
Ulterior, prin O. emise de procuror la data de 26 martie 2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații: Z. F., zis „Zârna"; (f. 17-20, vol. XI), pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp., înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. și șantaj prev de art.194 al.1 C. S. S. V. zis „Sida";, pentru comiterea infracțiunilor prev de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 28-31 vol. XI); C. C. zis „Ciobi";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 C., înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 C.p, cu aplic art. 41, al. 2 C.p, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal (f. 37-40 vol. XI.; S. M. I., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. )f. 55-58); P. B.
M., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp. și jr înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al.
2 Cp. (f. 68-71 vol. XI); N. M. zis „Tagaie";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 79-82 vol. XI); P. V. G. zis „Gabi/Bearță";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp., înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. și șantaj prev. de art.194 al.1 Cp. (f. 93-96 vol. XI); D. I. Florian zis „F.";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al.1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 109-112 vol. XI); V. V. M. zis „Piciu";, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 al. 1 Cp. și înșelăciune prev. de art.215 al. 1 și 2 Cp, cu aplic art. 41, al. 2 Cp. (f. 122-125 vol. XI), toate aceste fapte săvârșite de inculpați în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru fapte similare dar și pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 (modificată) cu aplicarea art.
41 alin. 2 Cod penal a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inc.I. G. (art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal); C. E., C. A., M. R. F., Miahi F., S. R. și V. N. (pentru comiterea infr. prev. de art. 8 din legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, în cazul acestui din urmă inculpat și cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal); P. G., T. S., C. N. A., Z. L., P. M. și T. A. Ana (pentru comiterea infr. prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2000 modif., în cazul celei din urmă inculpate și cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal).
În sarcina inculpaților cercetați în dosarul nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. s-a reținut în esență, că începând cu anul 2011 și până în prezent, s-au constituit într-un grup infracțional organizat al cărui scop era acela de a păgubi, prin inducere în eroare, folosind mijloace frauduloase, cât mai multe persoane și de a împărți între membrii grupului sumele de bani obținute, însușindu-și în acest mod câștigul realizat.
Grupul infracțional a fost constituit din inculpații menționați în propunerea de arestare preventivă, deținuți în P. P. A., M. și S. cât și din inculpați aflați în stare de libertate, respectiv cei arestați în această cauză prin Î. penală nr.
18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N.
În cadrul grupului infracțional persoanele aflate în stare de detenție
(inculpații Z. F., C. C., S. S. V., S. M. I., P. V. G., D. I. F. și V. V. M.) și-au asumat rolul de a contacta și de a induce în eroare prin convorbiri telefonice cât mai multe persoane vătămate, amăgindu-le că au câștigat premii substanțiale în bani/bunuri.
Această activitate desfășurată de inculpații enumerați anterior a fost denumită de deținuți „..
Inculpatul P. B. M. acționa în cadrul grupului prin furnizarea de telefoane mobile membrilor grupului infracțional care făceau „.. În cadrul grupului inculpatul N. M. a acționat în sensul de a găsi persoane care să-și asume rolul de
„., precum inculpatele M. F. și M. R. F., înv. N. G. V. și altele.
În scopul inducerii în eroare inculpații care „făceau FLANCO";, în convorbirile telefonice își atribuiau nume și calități mincinoase (de ex. director de companie de telefonie mobilă „M. A.";-f. 8, vol. I, director al BCC - Mocanu Sorin - f. 182 și 189, vol. II, director al BCR - Sucursala Constanța „Adamarcu M."; - f.
193, vol. III, directorul C. Bavaria, care pune la dispoziție ca premiu C. C. un autoturism marca BMW - f. 19, vol. III, directorul firmei din București - dl. Raicu
- f. 11, vol. I, etc. ) și convingeau persoanele contactate telefonic că au fost desemnate drept câștigătoare ( ex: invocându-se uneori că ar fi fost desemnate câștigătoare în baza unor extrageri publice, difuzate pe postul de televiziune A. 1) a unor premii substanțiale în EURO sau a unor autoturisme marca BMW ori Ford. Inculpații din penitenciar foloseau în conversația cu părțile vătămate un limbaj oficial și le cereau, pentru a intra în posesia pretinsului premiu, să achite anumite sume de bani cu titlu de taxe, comisioane sau impozite, în anumite situații invocând că sumele ce le vor plăti le vor fi ulterior restituite sau că banii vor fi „redirecționați în contul fundației Salvați Copii"; - f. 56, vol. III ).
În cadrul discuțiilor telefonice purtate cu părțile vătămate inculpații încarcerați le convingeau pe acestea să expedieze sumele de bani de la diferite agenții sau oficii „W. U."; sau oficii poștale. Sub diferite pretexte, pentru a avea controlul asupra tranzacției, inculpații le cereau părților vătămate să lase telefonul deschis ( amăgindu-le că în acest fel vor avea parte de „. S. - f. 223, vol. III ) și să depună banii într-un cont comunicat ( ex.: declarația de la fila nr. 207, vol. III ) sau să comunice de îndată „. M., împreună cu alte date personale, cu ajutorul cărora personale aflate în libertate puteau retrage de îndată sumele de bani. În strategia adoptată figura și convingerea părților vătămate de a nu discuta cu nimeni despre pretinsul premiu precum și amăgirea acestora că vor fi asistate de un notar sau avocat la care să se prezinte „pentru a întocmi documentația de înmânare a premiului"; - f. 79, vol. III. Imediat însă, după ce aveau certitudinea că părțile vătămate induse în eroare au depus banii, inculpații din penitenciare luau legătura cu inculpații aflați în libertate din anturajul lor și le comunicau codul
MTCM și eventual alte date cu ajutorul cărora aceștia ridicau banii.
În acest timp inculpații aflați în libertate (și care au fost arestați prin Î. penală nr. 18/CC/(...) a T.ui B.-N.) și-au asumat rolul de a ridica (în calitate de
„.) de la diferite agenții sau oficii „W. U."; sau Oficii poștale, sumele de bani trimise de părțile vătămate induse în eroare, din care o cotă parte le revenea lor, drept răsplată precum și rolul de a efectua redistribuirea sumelor de bani obținute în mod fraudulos.
S-a menționat că inculpații prezentați cu propunere de arestare preventivă sunt soții, concubinii, prietenii sau rudele inculpaților arestați prin Î. penală nr.
18/CC/(...) a T.ui B.-N. Inculpații aflați în libertate, dar în anturajul celor din penitenciar, au acceptat la solicitarea telefonică a acestora din urmă să primească și să ridice banii expediați de părțile vătămate înșelate, deși știau că provin din săvârșirea de infracțiuni, precum și să trimită ulterior o parte din sume altor persoane, conform indicațiilor primite prin comunicări telefonice de la membrii grupului infracțional încarcerați.
O altă strategie la care au recurs persoanele din penitenciar pentru a le constrânge pe părțile vătămate să depună bani în continuare, a fost aceea de a le amenința cu amenzi contravenționale /de ex. f. 118, vol. III și f. 11 vol. I), sub pretextul că „ar fi fost pusă în mișcare comisia de validare a premiului";. Din acest motiv în sarcina inculpaților Z. F. C. C. și P. V. G. s-a reținut și infracțiunea de șantaj.
Din probele dosarului a rezultat că în timp inculpații și-au diversificat modalitatea de obținere frauduloasă a fondurilor bănești, de ex. prin";simularea unor transferuri de fonduri"; prin sistemul W. U. sau „. chiar a unor bănci profitând de neatenția sau slăbiciunea vreunui funcționar nepregătit ceea ce a permis transferuri neautorizate (2350 euro respectiv 2530 dolari).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că există probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă detaliat în O. de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul procurorului.
Sub aspectul îndeplinirii cerințelor art. 143 Cod procedură penală și al vinovăției inculpaților au fost considerate relevante declarațiile olografe și la procuror date de inculpații arestați prin Î. penală nr. 18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N., aflate în dosar vol. VI: inculpatul I. G. f. 8-9, C. E. f. 21-25, C. N. A. f.
34-39, C. A. f. 55-59, M. R. F. f. 68-72, M. F. f. 76-79 și f. 86-87, T. A. Ana f. 98-
100, P. M. f. 107-115, P. G. f. 126-129 și f. 130-131, T. S. f. 140-143, Z. L. f. 182-
186, S. R. f. 193-199, V. N. f. 207-213, toate în vol. VI, aceștia recunoscând faptele și relevând că au acționat în legătură directă cu inculpații încarcerați în P. P. A., M. și S..
S-a reținut că declarațiile inculpaților enumerați mai sus se coroborează cu cele ale inculpaților menționați în cuprinsul propunerii de arestare preventivă, care în marea lor majoritate recunosc faptele (vol. IX), și că declarațiile inculpaților se coroborează cu declarațiile părților vătămate, care sunt însoțite de dovezile expedierii banilor: Anton C. Octavia (f. 6-12, vol. II), însoțită de dovezile expedierii banilor ( f. 13, 14, vol. II ); Fripcea Laurențiu M. f. 19-21, M. L. C. ( f.
22-25, vol. II ), însoțită de dovezile expedierii banilor (f. 26-27, vol. II ), T. G.l ( f.
29, vol. II ), Crăciunescu C. f. 34-36 însoțită de dovada expedierii banilor ( f. 41-
51 ), Cristescu Ana M. ( f. 58-64 ), însoțită de dovada expedierii banilor ( f. 64, 67-
68, vol. II ), declarația martorului I. I. ( f. 76-77), declarația părților vătămate S. D. G. ( f. 78 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 80 ), partea vătămată I. F. ( f. 84-85 ) și dovada depunerii banilor ( f. 89-91, vol. II ), Bodnar Svetlana ( f. 99-
102, vol. II ), partea vătămată O. I. ( f. 103-107 ), partea vătămată L. M. ( f. 108-
112), Holobiuc C. I. ( f. 118-120 ) însoțită de dovezile depunerilor banilor ( f. 121-
125), Miculescu Ana ( f. 131-133 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 134
), Ciortan S. ( f. 147-149 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 151, vol. II ),
Tănase M. ( f. 150 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 153, vol. II ), partea vătămată N. B. E. ( f. 159-160 ) însoțită de dovada transferului ( f. 161-162, vol. II
), Dîmbaiu Ciprian florin ( f. 163-164 ), Kiraly A. A. ( f. 175 - 177), V. C. I.a ( f.
182-186 ) însoțită de dovada transferului banilor, Cordoș I. ( f. 198 ) însoțită de dovada transferului ( f. 202-205 ), Silisteanu M. ( f. 249 ) la care se adaugă dovada transferului banilor ( f. 251-256 ), Roman D. ( f. 256-258, vol. II ), Dallinger Viliam ( f. 259, vol. II ) la care se adaugă dovada transferului ( f. 263 ), Valea Florica ( f. 6-8, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 9-10, vol. III ), partea vătămată I. I. ( f. 13-15, vol. III ), partea vătămată M. M. ( f. 16-17, vol. III ), Iancu L. ( f. 26, vol. III ), Gal Emoke ( f. 28-31 ), însoțită de dovada transferului sumelor ( f. 32-35, vol. III ), Mălaimare G. ( f. 36-39 ), însoțită de dovada transferului banilor ( f. 40-41 ), declarația părții vătămate P. A. V. ( f. 42-43, vol. III ), Ferhes C. ( f. 55, vol. III ), partea vătămată T. C. ( f. 57 9 însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 58, vol. III ), Nita M. ( f. 63-68 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 72-74, vol. III ), P.arus E. D. ( f. 76-77, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 80 ), declarația martorei T. E. ( f. 87-91, vol. III ), Grigore L. ( f. 98 ) însoțită de dovada transferului, partea vătămată C. P. C. ( f. 100-101 ) însoțită de dovada transferului banilor ( f. 103-110 ), Gasu V. Dragoș ( f. 115, vol.
III ), Mavroe Midis D. ( f. 120-126 ), Mitrea Rozina ( f. 127-130 ), Iroaia E. ( f. 131, vol. III ), Rizea E. ( f. 134-135, vol. III ), Ladan L. ( f. 144-148, vol. III ), Simata
Olimpiu Alexandra și Stefănescu Catinca ( f. 166-170, vol. III ), Loboda C. ( f. 172
), însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 174-179, vol. III ), Crasanda Ana M. ( f.
181), însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 188, vol. III ); Lera E. ( f. 189-191 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 192, vol. III ), Dobre Ghinuța ( f. 193-196, vol. III ) însoțită de dovada transferului ( f. 199-203, vol. III ), Lungan C. Alice ( f.
204-208 ) însoțită de dovada depunerii banilor ( f. 210-212 ), Rizea E. ( f. 217-221
), Dabu F. ( f. 222-226, vol. III ), G. V. ( f. 6-15, vol. I ).
La declarațiile părților vătămate și dovezile transferului/depunerii banilor de către acestea pe numele inculpaților sau al persoanelor indicate de aceștia se adaugă: procesele-verbale de localizare a convorbirilor pe telefoanele mobile (f.
55-78-vol. I), procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din data de (...) și (...) referitoare la partea vătămată G. V. ( f. 80-91, vol. I ), Adresa C.
Naționale Poșta Română S.A. - Sucursala Servicii Financiare nr.
121/633/(...)/R.74 însoțită de copii xerox ( f. 95-220 ), procesul-verbal de la ( f.
223-232, vol. I ) referitor la sinteza tranzacțiilor în care este implicat inculpatul I.
G. ( f. 223-232 ), C. E. ( f. 233-236 și 237-238 ), inculpata P. G. ( f. 239-243 ), procesul-verbal din data de 08 februarie 2012 privind verificarea tranzacțiilor în care a fost implicată inculpata P. M. ( f. 244-245 ), procesele-verbale din 07 februarie 2012, în care este implicată inculpata C. N. A. și N. G. V. ( f. 246-248, vol. I ), Datele și Informațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor ( f. 254-264, vol. I ) privind pe persoanele din grupul infracțional care au acționat din detenție, datele furnizate de P. B. R. privind tranzacțiile efectuate de inculpați ( f. 278-281, vol. I ), datele furnizate de B. ( f. 285-286 ) privind tranzacțiile referitoare la inculpați, adresa din partea Raiffeisen B. ( f.
290-299 ), Banca Transilvania și Garanti B. ( f. 303-308 ) referitoare la tranzacțiile efectuate de inculpați, procesele-verbale întocmite în urma analizării informațiilor rezultate în urma punerii în aplicare a Autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice aflate în volumul V.
În perioada ulterioară pronunțării Încheierii penale nr. 18/CC/24 februarie
2012 a T.ui B.-N., la dosar au fost depuse noi probe care au dovedit că activitatea infracțională s-a derulat în modalitatea descrisă în referatul procurorului.
S-a apreciat că față de fiecare dintre inculpați sunt incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ. A., pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din amploarea deosebită a activității infracționale, inițiată de persoane aflate în detenție, în executarea unor pedepse aplicate pentru fapte extrem de grave (omor, lovituri cauzatoare de moarte, tâlhărie, etc.). Din datele existente la dosar rezultă că inculpații față de care s-a formulat propunerea de arestare preventivă sunt recidiviști și se manifestă violent și pe parcursul detenției (f. 254-263 vol. I).
Activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. nu s-ar fi putut desfășura sau nu ar fi avut amploare atât de mare fără acțiunile concertate ale inculpaților din penitenciare prin intermediul cărora au fost contactate părțile vătămate, induse în eroare și determinate să depună sume de bani pe numele persoanelor indicate de aceștia. De asemenea, tot prin intermediul inculpaților deținuți în penitenciare, după păgubirea părților vătămate, s-a reușit redistribuirea rapidă a sumelor de bani între membri grupului liberi și încarcerați. Din cuprinsul convorbirilor telefonice rezultă că numărul persoanelor contactate de inculpați a fost mult mai mare, dat fiind că unele fapte au rămas în faza de tentativă. Există și posibilitatea reală ca numărul persoanelor păgubite să fie mult mai mare întrucât că din motive personale nu toate au formulat plângere penală.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică (cerut de disp. art.
148 lit. f Cod procedură penală) instanța a avut în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia precum și reacția ce ar putea fi generată în rândul societății civile prin faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni (care au avut ca rezultat păgubirea unor persoane din toate regiunile țării) organele judiciare nu acționează prompt și eficient.
Raportat la întrunirea cerințelor art. 148 lit. c Cod procedură penală
(„există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni";), instanța a apreciat că și acest temei al arestării a fost dovedit de DIICOT. A., din cuprinsul procesului-verbal de predare-primire obiecte interzise, nr. 27283/DPCT/(...) aflat în vol. VIII, f. 257-260 rezultă că în urma percheziției efectuate în camerele de detenție ale inculpaților la data de 23 februarie 2012 (în ziua luării măsurii reținerii față de inculpații care acționau în stare de libertate) au fost ridicate un număr mare de telefoane mobile, cartele, acumulatoare, mufe și înscrisuri, toate fiind predate de P. S., M., G. și P. A., la DIICOT-B. T. B.-N.
Ulterior acestui moment, când o parte din membri grupului infracțional
(aflați în libertate) au fost arestați, în Penitenciarul Poarta Albă a avut loc o nouă percheziție asupra inculpatului S. S. V. (zis „Sida";) asupra căruia a fost găsit un telefon mobil marca „Nokia"; și o cartelă SIM C. (adresa nr. C227269/PPACT/(...), emisă de Penitenciarul Poarta Albă f. 273 vol. VIII. În contextul în care inculpații au comis faptele acționând în cadrul unui grup infracțional (uneori structurat, pe
„.) instanța apreciind că pentru reluarea activității infracționale este suficient chiar și un singur telefon mobil. În acest sens, a fost considerată relevantă declarația inculpatului P. B. M., care, audiat în instanță, a relatat că se ocupa cu vânzarea telefoanelor mobile în penitenciar, pe care la rândul său le achiziționa de la alți deținuți, dar și despre ușurința cu care pot fi introduse în penitenciar aceste telefoane.
Sub aspectul întrunirii cerințelor art. 148 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost considerat relevant și procesul-verbal încheiat la data de 21 martie
2012, din care rezultă că pentru o faptă asemănătoare de înșelăciune, comisă prin metoda „., inculpatul Z. F. a păgubit-o pe partea vătămată C. L., fiind astfel cercetat în dosarul nr. 870/P/2012 al P. de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, privitor la care s-a solicitat declinarea acestuia pentru a fi conexat la dosarul nr.
1. al DIICOT-B. T. B.-N. (f. 130-131 vol. XI). Este de subliniat că dosarul nr.
870/P/2012 a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în luna martie 2012, fapta fiind comisă de Z. F. după ce au fost arestați ceilalți 13 inculpați (care au acționat în stare de libertate), deci la o dată la care deși știa că va fi cercetat în acest dosar, inculpatul a continuat să comită fapte similare prin intermediul numitei Z. R. (pe rol de „.).
S-a considerat că toate aceste aspecte dovedesc încercarea inculpaților de a relua activitatea infracțională și de a comite noi acte de înșelăciune cu ajutorul altor persoane, cu care ar putea lua legătura de îndată ce vor intra în posesia unui telefon mobil.
Prin D. penală nr. 357/R/5 martie 2012 a Curții de A. C. a fost respins ca nefondat recursul declarat de cei 13 inculpați împotriva Încheierii penale nr.
18/CC/24 februarie 2012 a T.ui B.-N., prin care s-a luat măsura arestării preventive. Cu acea ocazie (dar și prin D. penală nr. 494/R/23 martie 2012) Curtea de A. C.-secția penală, a statuat că există probe și indicii temeinice că cei
13 inculpați au comis faptele care fac obiectul dosarului nr. 1. al DIICOT-B. T. B.-N. și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect dezvoltat și argumentat de către instanța de recurs. În aceste condiții, cu atât mai mult, măsura arestării preventive se justifică în privința inițiatorilor și coordonatorilor activității infracționale deținuți în penitenciare.
Măsura arestării preventive în cazul de față a fost justificată pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a se preîntâmpina lăsarea în libertate a unora dintre inculpați care au executat o mare parte din pedeapsă și pot intra în comisia de liberare condiționată sau ar putea beneficia din diverse motive de întreruperea executării pedepsei.
De asemenea, există riscul ca urmărirea penală să fie prejudiciată prin transferarea inculpaților în alte penitenciare sub pretextul unor „afaceri judiciare"; pe care și le-ar crea artificial (prin chemarea în mod nejustificat în judecată a unor persoane).
S-a apreciat că o eventuală susținere că inculpații fiind deja în executarea unor pedepse privative de libertate nu se mai poate dispune arestarea lor preventivă, este fără temei, întrucât în practica judiciară există numeroase situații în care persoane aflate în executarea unor pedepse privative de libertate au fost arestate preventiv, invocându-se dispozițiile art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală (în acest sens, dosarul nr. (...) în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 139/F/28 decembrie 2011, menținută prin decizia penală nr. 47/A/08 martie 2012 a Curții de A. C., în care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului încă din faza de urmărire penală la solicitarea P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
S-a menționat faptul că măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv, ultima dată prin încheierea penală nr. 60/CC/20 august
2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul penal nr. (...), rămasă definitivă la 22 august 2012, prin Î. penală nr. 1150/R/(...) a Curții de A. C., ca urmare a respingerii recursului inculpatului petent.
Analizând prezenta cerere prin raportare la condițiile prev. de art. 1602
Cod procedură penală instanța a apreciat că, deși este îndeplinită cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea formulată de inculpat este neîntemeiată.
A., potrivit art. 1602 alin. (2) Cod procedură penală liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul este recidivist, săvârșind infracțiunile pentru care este în prezent cercetat și care prezintă un grad ridicat de pericol social, în timp ce se afla în penitenciar (unde se afla în vederea resocializării) în executarea unei alte pedepse, împrejurare ce justifică temerea că lăsat în libertate inculpatul va persevera în comportamentul antisocial și va comite și alte infracțiuni.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui arestat preventiv: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică ( cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001: cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței - 26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei - 13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei - 3 iulie 2008 ).
Pe de altă parte, urmărirea penală nu este finalizată, cercetarea penală fiind deosebit de complexă, ca urmare a numărului mare de persoane implicate și prin urmare, chiar dacă a recunoscut comiterea faptelor, există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului prin vreunul dintre mijloacele arătate mai sus (în condițiile eliberării sale în modalitățile expuse). S-a menționat de asemenea că starea de sănătate precară a mamei petentului nu constituie un temei prevăzut de lege pentru admiterea prezentei cereri, acest motiv putând fi valorificat într-un alt cadru procesual; de asemenea, nu se poate face aplicarea unei egalități de tratament juridic, atâta vreme cât situația juridică a petentului și a persoanelor cercetate în prezentul dosar nu este identică, și se apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca petentul să fie liberat provizoriu sub control judiciar.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 1608a alin. (6) Cod procedură penală instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul C. C., iar în baza art. 192 alin. (2) Cod procedură penală a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 120 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu M. Sinefta.
Împotriva mai sus menționate încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul C. C. solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar pe care a formulat-o deoarece sunt îndeplinite cerințele art.160/2 C. motivarea instanței bazându-se exclusiv pe necesitatea împiedicării inculpatului a a săvârși noi infracțiuni și de a zădărnici aflarea adevărului.
În opinia sa nu există probe din care să rezulte că în ipoteza în care ar fi liberat provizoriu sub control judiciar ar comite noi infracțiuni sau ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită a se avea în vedere că urmărirea penală este apropare de finalizare și nu ar putea influența în nici un fel martorii sau inculpații din dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C., Curtea constată că acesta este nefundat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a reținut în mod corect că inculpatul C. C. este cercetat în dosarul nr.1/D/P/2012 al DIICOT - B. T. B. N. împreună cu mai mulți inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 C., înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 C. și
șantaj prev.de art.194 alin.1 C. această ultimă infracțiune doar în ceea ce-i privește pe inculpații C. C., Z. F. și P. V. G.
Instanța ierarhic inferioară a făcut un istoric al măsurilor preventive dispuse față de inculpatul recurent din prezentul dosar motiv pentru care nu vom mai reveni asupra acestor aspecte constatând că ele au fost în mod corect arătate de către aceasta.
Ne vom concentra asupra analizării incidenței în speța dedusă judecății a îndeplinirii condițiilor necesare pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Setul materiei se află în art.160/2 C. care în ali.1 stipulează că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea în alin.2 se arată că acest beneficiu nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
În art.160/6 alin.2 se arată care sunt datele esențiale pe care trebuie să le cuprindă o cerere de liberare provizorie, iar art.160/8 și urm. reglementează procedura pe care organele judiciare trebuie să o urmeze în ipoteza în care sunt investite cu astfel de cereri.
Revenind asupra celor anterior arătate constatăm că cerințele art.160/2 alin.1 C. sunt îndeplinite deoarece infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat în dosarul anterior menționat sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani.
Constatăm însă că nu poate fi acordat acest beneficiu a liberării provizorii sub control judiciar inculpatului recurent C. C. așa cum corect a reținut și instanța fondului deoarece există date suficiente din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În susținerea acestei afirmații aducem ca și argument principal faptul că în sarcina inculpatului C. C. s-a reținut ca temei al arestării și incidența art.148 lit.c C. respectiv există date că inculpatul pregătește comiterea unor noi infracțiuni, iar acest temei de arestare a fost considerat de actualitate prin încheierea penală 1150/R din 22 aug.2012 a Curții de apel C. prin care a fost respins recursul declarat de către inculpatul petent împotriva încheierii penale nr.60/CC din 20 aug.2012 a T.ui B. prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv.
Această decizie a Curții de apel are autoritate de lucru judecat, iar de la momentul pronunțării ei și până la momentul formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar de către inculpatul C. C. la data de 3 sept.2012 aspectele care au fost avute în vedere pentru a putea pronunța decizia menționată nu s-au modificat în vreun fel. Actele dosarului au arătat faptul că inculpatul este recidivist, presupunându-se că a comis fapta pentru care este cercetat în dosarul prezent în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate ceea ce îndreptățește instanțele să aprecieze că dacă va fi lăsat în libertate inculpatul va continua să comită fapte antisociale în condițiile în care nici măcar gratiile penitenciarului și pedeapsa consistentă ce i-a fost aplicată anterior nu au fost apte să-i formeze o conduită de respect față de valorile ocrotite de legea penală.
Î.C.C.J. a stabilit în numeroase decizii de speță că instanțele investite cu soluționarea unor cereri precum cea formulată de către inculpatul C. după verificarea îndeplinirii condițiilor prev. de art.160/2 C. este necesar să se verifica și dacă liberarea provizorie este oportună în acel moment al procesului.
Constatăm și sub acest aspect că urmărirea penală nu a fost finalizată în prezentul dosar datorită complexității deosebite generate de numărul mare de persoane implicate în presupusa activitate infracțională și numărul mare de presupuse acte ilicite.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de către inculpatul C. C. conform dispozitivului cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C., fiul lui I. si M., născut la 17 august 1981, aflat in Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 120/F din 6 septembrie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de -10 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. Jud. fond: G. A. (...)
| ← Încheierea penală nr. 654/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 226/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
