Încheierea penală nr. 627/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 627/R/2012
Ședința publică din 23 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., Judecător
: M. R. G. : M. G.-V.
JUDECĂTORI : M. Ș.
P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații S. M. D. si P. P. I., aflați în Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 207 din
19 aprilie 2012 a T.ui M., având ca obiect propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș de prelungire a măsurii arestului preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul S. M. D. în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. P. M. și inculpatul P. P. I. în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat G. A., ambii avocați din cadrul Baroului M., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. M. D., av. P. D. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. P. I., av. R. C. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu prin prezentarea apărătorilor aleși și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului S. M. D., avocat M. P. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 207/2012 a T.ui M. și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul pe care îl reprezintă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că la acest moment nu există temeiuri care să determine privarea de libertate a inculpatului în continuare.
Din actele de la dosar există indicii de existența a altei infracțiuni decât cea reținută în prezent, respectiv a infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, având în vedere că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei, aspect care rezultă din declarația inculpatului și a actelor medicale în care se menționează că leziunile s-au putut produce prin lovire de un corp dur. La dosar nu s-a depus raportul de expertiză medico-legală și nici constatarea comportamentului simulat al inculpaților.
Zona vizată de inculpat, precum și celelalte elemente obiective pot duce la concluzia că intenția inculpatului a fost aceea de a vătăma victima și nu de a dori sau accepta producerea morții.
Apreciază că în cauză se impune a se reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în starea de provocare.
Consideră că buna desfășurare a procesului penal și a scopului măsurilor preventive poate fi atins și prin luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului P. P. I., avocat G. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, apreciind că temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă în acest moment față de inculpatul P.
De la luarea măsurii arestării preventive s-a efectuat confruntarea dintre inculpatul P. și singurul martor ocular M.. Precizează că declarația acestui martor a stat la baza luării măsurii arestului preventiv.
În declarația dată de martroul M. aflată la fila 57 din dosarul de urmărire penală acesta a spus că ia văzut pe amândoi inculpații exercitând agresiuni fizice asupra părții vătămate, iar din procesul-verbal de confruntare aflat la filele 55 -58 din același dosar rezultă că nu a văzut niciun act de agresiune fizică exercitat asupra părții vătămate, a văzut persoanele gesticulând și și-a închipuit că partea vătămată a căzut jos datorită faptului că persoanele gesticulau și a crezut că au scuturat victima. De asemenea, nu a văzut nici lovitura aplicată victimei de către inculpatul S.
Inculpatul P. se află arestat pe baza unei probe indirecte și pe o închipuire a unui martor care nu a fost responsabil când și-a ales acele cuvinte.
Solicită să se aibă în vedere și restul probelor de la dosar care înclină balanța în favoarea susținerilor inculpatului P., respectiv coinculpatului S. care coincide cu raportul medico legal preliminar care arată modalitatea prin care s- a produs leziunea suferită de victimă, procesul-verbal de confruntare, din care rezultă poziția martorului M. în sensul că nu a văzut pe inculpați exercitând acte de violență asupra victimei.
Mai arată că, în cauză s-a efectuat testul poligraf în urmă cu două săptămâni însă rezultatul nu a fost depus la dosar.
Reprezentantul parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen. respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații S. M. D.
și P. P. I., împotriva încheierii penale nr. 207 din 19 aprilie 2012 a T.ui M., prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu 30 de zile.
Apreciază că prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză și a constat că există indicii temeinice de vinovăție și că temeiurile de arestare nu au suferit modificări esențiale care să pună în discuție punerea în libertate a inculpaților.
Urmărirea penală nu a fost finalizată până în prezent însă nu datorită culpei organelor de urmărire penală, ci față de lipsa actelor medicale referitoare la cauza decesului victimei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul S. M. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate și arată că nu a dorit să cauzeze moartea victimei, a fost provocat de victimă căreia i-a aplicat o lovitură cu piciorul în spate.
Inculpatul P. P. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate și arată că nu a agresat-o pe victimă.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 207 din 19 aprilie 2012 a T.ui M., în temeiul art. 139 alin. 3 Cod procedură penală s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații S. M. D. și P. P. I. prin apărători.
În temeiul art. 155 Cod procedură penală raportat la art. 159 Cod procedură penală s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș și, în consecință :
S-a prelungit cu 30 de zile începând cu data de 24 aprilie 2012 și
până la data de 23 mai 2012, inclusiv, arestarea preventivă a inculpaților S.
M. D. (CNP 1., fiul lui V. și V., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Bobîlna, nr.6, județul M.) și P. P. I. (CNP
1., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în localitatea B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Grănicerilor, nr.87/22, județul M., fără forme legale în B. M., str. Transilvaniei, nr.6A/9, județul M.), arestați preventiv, aflați în Arestul I.P.J.M., ambii cercetați pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de (...) a fost înregistrată propunerea formulată de P. de pe lângă
Tribunalul Maramureș prin care s-a solicitat prelungirea cu 30 zile cuprinsă în intervalul (...) - (...) a duratei arestării preventive a inculpaților S. M. D., și P. P. I., cercetați pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
În motivarea cererii s-a arătat că această prelungire este necesară întrucât nu a fost întocmit de către S. M. L. J. B. M. raportul de expertiză medico-legală privitor la cauzele morții victimei O. I.
Examinând propunerea formulată, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 167 din (...) a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. M. D. și P. P. I. pe o perioadă de 29 de zile (începând cu data de (...) și până la data de (...) inclusiv), reținându-se că în cauză există indicii temeinice în sensul că că la data de 24 martie 2012, inculpații S. M. D. și P. P. I., în timp ce se aflau la terenul din „O. jizii"; situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea T., județul M. și DJ 108 D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, au avut un conflict cu partea vătămată O. I. în vârstă de 73 de ani căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni (ruptură de splină) care au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
La data de 28/(...) victima O. I. a decedat la S. J. de U. „. C. O. B. M., iar prin concluziile preliminarii din (...) ale S.ui M.-L. J. B. M. s-a arătat că
„moartea numitului O. I. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic post ruptură de splină prin agresiune; leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu corp contondent dur; moartea datează din 28/(...)";
S-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, respectiv că infracțiunea pe care se presupune că au comis- o inculpații este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În raport de temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpaților, instanța a reținut că acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate, astfel, așa cum s-a reținut și la data luării măsurii arestării preventive, inculpații sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate până în această etapă procesuală au rezultat indicii temeinice in sensul art. 681 Cod procedură penală că inculpații, la data de 24 martie 2012 au exercitat acte de violență de intensitate deosebită asupra părții vătămate O. I., în vârstă de 73 de ani, care au condus la o ruptură de splină a acesteia și în final la decesul acesteia, survenit la data de 2. martie
2012.
Deși inculpatul P. P. I. a negat participarea sa la comiterea infracțiunii, susținând că se afla la o distanță de 5 metri de partea vătămată și că doar inculpatul S. M. D. a lovit-o pe aceasta, instanța reține că din declarațiile martorului ocular M. M. D. și ale martorei O. M. a rezultat că partea vătămată a fost agresată de ambii inculpați. M. M. M. D. a susținut că i-a văzut pe cei doi inculpați „.-l pe O. I. iar martora O. M. a precizat că la momentul când partea vătămată a ajuns acasă, aceasta avea urme de sânge pe față și pe mâini și i-a spus că a fost bătut de cei doi inculpați (fila 49 și fila 53 dosar penal).
Or, aceste probe administrate în cauză constituie indicii temeinice în sensul presupunerii rezonabile că ambii inculpați au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, desfășurarea întregului incident și participația concretă a fiecăruia dintre ei urmând a fi stabilită în raport de ansamblul probator administrat in cauză.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor
Omului, în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, la momentul adoptării măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe care să poată fundamenta o hotărâre de condamnare, ci doar date și informații de natură să convingă un observator obiectiv că există presupunerea rezonabilă că persoana a comis infracțiunea de care este acuzată, situație care se regăsește în prezenta cauză inclusiv în ceea ce îl privește pe inculpatul P. P. I.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea de care sunt acuzați inculpații prezintă o gravitate deosebită, fiind îndreptată împotriva unei valori fundamentale, iar modul de săvârșire a acesteia a implicat un grad ridicat de agresivitate, relevat de intensitatea deosebită a loviturilor, acestea fiind de natură să provoace ruptura de splină părții vătămate, precum și de împrejurarea că acestea au fost exercitate asupra unei persoane în vârstă de 73 de ani, lipsită în mod evident de posibilitatea de a se apăra împotriva unor acte de violență. Or, aceste aspecte conturează și periculozitatea inculpaților ca indivizi, iar prin prisma rezonanței sociale negative, lăsarea acestora în libertate ar fi de natură să determine un puternic sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva faptelor de acest gen.
Deoarece în cauză urmează a fi finalizată probațiunea medico-legală și, totodată, s-a mai dispus testarea cu tehnica de detecție a comportamentului simulat a celor doi inculpați (testarea fiind efectiv efectuată însă nu a fost înaintat raportul de constatare întocmit în urma examinării de către L. poligraf din cadrul I.P.J. M.), iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate, tribunalul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, implicit în aplicarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, se justifică prelungirea arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs verbal inculpații S. M. D. si P.
P. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 23 aprilie 2012, prin apărători aleși, inculpații recurenți au solicitat în esență admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și cercetarea lor în stare de libertate sau în subsidiar luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Susținerile inculpaților prin apărători aleși sunt redate pe larg mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpații recurenți S. M. D. și P. P. I. sunt cercetați în dosarul nr.188/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174, art.175 lit.i Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpaților constau în aceea că la data de (...) în jurul orei 15,30, în timp ce se aflau la terenul din locul numit O. J. situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea T. și DJ 108 D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, ar fi avut o altercație cu partea vătămată O. I., în vârstă de 73 de ani, căruia i-ar fi aplicat mai multe lovituri, cauzându-i leziuni care au determinat decesul victimei la data de 28/(...).
Față de inculpați s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), prin încheierea penală nr.167/2012 a T.ui M., ca și temei al arestării fiind reținut art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia erau suspectați inculpații este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți sunt autorii faptei pentru care sunt cercetați, după cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului (f.6-7), planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale numitului O. I. (f.9-11) planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului (f.13-16), constatări preliminarii ale medicului legist (f.21), declarațiile părților vătămate T. R. și O. M. (f.29-30, 46-47), declarațiile martorilor O. M. (f.49-50), Mureșianu C. (f.51-529, M. M. D. (f.53-54), proces-verbal de confruntare între martorul M. M. D. și inculpatul P. P. (f.55-58) declarațiile inculpaților S. M. D. (f.92-93, 101-105) și P. P. I. (f.106, 112-116).
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, dată fiind gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă fapta de către inculpați.
În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.
Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu o lună de zile.
Rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii unor fapte de violență îndreptate împotriva vieții și integrității corporale este una deosebită și constă într-o stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, dacă legea nu este aplicată cu hotărâre.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins, ancheta penală nefiind finalizată.
Chiar dacă probele ce ar mai trebui administrate sunt puține, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, curtea constată că există un risc real de încurajare a comiterii de fapte prin care să fie pusă în pericol viață, integritatea corporală, sănătatea altor persoane și chiar de comitere de alte fapte penale de către înșiși inculpații recurenți, din actele de la dosar reieșind că inculpatul P. P. I. posedă antecedente penale pentru comiterea unor fapte de asemenea caracterizate de violență, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 500.000 lei amendă penală pentru vătămare corporală.
Nu este suficient ca drepturile fundamentale ale persoanelor să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri de prevenire, reprimare și sancționare a conduitelor contrare legii, ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă, măsuri concrete care judecate într-un mod rezonabil sunt apreciate ca putând preveni producerea unui rezultat grav.
În speța de față, la momentul actual nu este posibilă luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului, Curtea reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
Nu prezintă relevanță în actualul cadru procesual încadrarea juridică ce va fi dată în final faptei presupus comise, existând indicii și probe certe că inculpații ar fi agresat partea vătămată.
Procesul-verbal de confruntare nu conduce la concluzia că inculpatul P. nu ar fi exercitat acte de violență asupra victimei, dimpotrivă martorul M. a afirmat și cu ocazia confruntării că a văzut victima căzând ca secerată la pământ, inculpații aflându-se în apropierea acesteia, apoi a observat victima venind pe drum, având sânge pe mâini și repetând ";vai mor";, iar la întrebarea martorului cu privire la ce i s-a întâmplat victima a răspuns că l-au bătut
„copiii Petri Moași";, respectiv cei doi inculpați.
Văzând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea urmează ca în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. M. D. si P. P. I., aflați în Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 207 din 19 aprilie 2012 a T.ui M..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului
C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (25+25 lei).
Potrivit art.192 al.2 C.proc.pen. inculpații vor fi obligați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. M. D. si P. P. I., aflați în Arestul IPJ M. împotriva încheierii penale nr. 207 din 19 aprilie
2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (25+25 lei).
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. M. M. Ș. M. R.
G.,
M. V.-G.
Red.L.M/(...).
Dact. H.C./ 4 ex./ Jud.fond. R. A. C.
| ← Decizia penală nr. 1211/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 54/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
