Decizia penală nr. 293/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 293/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R. JUDECĂTORI : A. D. L.
I. C. M.
G. : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, inculpatul R. F. V., partea civilă D. V. C. și asiguratorul U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 2512/30 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 89 alin. 1 din OUG 1., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii penale din data de 22 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 2512 din 30 noiembrie 2011 a JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art.11 pct.2 lit.a, rap.la art.10 lit.a C.pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatului R. F. V., CNP 1., fiul lui V. și F. M., n.la (...) în mun. Satu M., cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, divorțat, are doi copii minori, domiciliat în B. M., str.Grănicerilor, nr.93/58, fără forme legale în R. C., nr.152, jud.Maramureș, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 al.1 din OUG 1., republicată.
S-a dispus condamnarea inculpatului R. F. V. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 al.2, 4
C.penal, cu aplicarea art.74 lit.a, b, c, 76 lit.e C.penal, la 3 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, făcându-se aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a teza II Cod penal.
Conform disp.art.14 C.pr.penală, art.998 C.civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează:
- contravaloarea în lei, la data executării, a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. V. C. din com.Recea, sat S., str.1 D. nr.19, Maramureș.
S-au respins restul pretențiilor formulate de partea civilă.
În baza art.313 din Lg.95/2006, modificată prin OUG 7., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7547,00 lei cheltuieli de spitalizare, către S. J. de U. ,,D. O.,, B. M.
S-a constatat că în cauză are calitate de asigurător de răspundere civilă, SC U. A. SA, cu sediul în București, Bd.Dacia, nr.30, sector 1.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 2600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul parțial al avocatului din oficiu A. Flaviu.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin
R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 1. din 21 septembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul R. F. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 89 alin. 1 din OUG 1., cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în conținutul actului de sesizare că la data de (...), în jurul orei 000, în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare (...), pe DE 58, în apropierea intersecției cu str. Europa, datorită neatenției la efectuarea unei depășiri, a trecut pe contrasens, unde a accidentat pe partea vătămată D. V. C., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 95-100 zile de îngrijiri medicale. S-a mai reținut în sarcina acestuia și săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, susținând în apărare faptul că a plecat de la locul accidentului cu încuviințarea poliției, acesta predând organelor de poliție deplasate la locul accidentului, actele de identitate. Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, inculpatul a susținut că nu a putut evita accidentul, întreaga culpă datorându-se părții vătămate.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut în fapt și în drept, următoarele:
În noaptea de (...), în jurul orelor 01,00 inculpatul R. F. V. conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...), pe DE 58, dinspre municipiul C.-N. înspre municipiul B. M. În autoturism alături de inculpat se aflau și martorii G. P. și G. F., în calitate de pasageri.
Ajuns la intrarea în municipiul B. M., respectiv în apropierea intersecției DE 58 cu str. Europa, inculpatul s-a angajat în depășirea a două autovehicule tip TIR care staționau pe partea dreaptă a direcției sale de mers.
Datorită vitezei mari cu care rula și a faptului că șoseaua nu era iluminată pe acea porțiune, inculpatul nu a observat și a surprins pe partea vătămată D. V. C. care se afla pe carosabil în apropiere de axul drumului, accidentând-o. Victima a fost preluată pe capota autoturismului și urmare impactului, parbrizul s-a spart, victima fiind apoi proiectată pe acostamentul din stânga direcției de deplasare a inculpatului, autoturismul condus de acesta având inițial o traiectorie de evitare a victimei spre stânga, ieșind după impact în decor, în partea stângă a drumului și oprindu-se pe drumul cu care se intersecta DE 58, în partea dinspre satul S.
Partea vătămată se afla pe carosabil când a fost lovită, în compania martorei H. R., pe care o cunoscuse anterior în localul ,,Clubul Văcarilor,,, iar în momentul producerii accidentului cei doi erau îmbrățișați în mijlocul străzii.
Conform declarației dată în noaptea producerii accidentului de martora H., aceasta a confirmat faptul că se aflau pe carosabil în locul indicat de inculpat. A. loc îl indică și martorul B. M. C. în fața instanței, când a dat detalii amănunțite cu privire la modul în care a avut loc accidentul, detalii pe care le cunoștea întrucât acesta se afla în mașina personală parcată pe acostament în imediata apropiere a locului unde a fost accidentul. Martorul nu și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale afirmând că la acea dată nu voia să fie implicat în cercetările care au avut loc urmare accidentului, întrucât nu era din localitate și nu voia să fie chemat ulterior de organele judiciare pentru a da declarații. De asemenea, a arătat că la data când a avut loc accidentul era în trecere prin localitate cu soția și copilul său care rămăseseră în mașină și de aceea a dat o declarație evazivă afirmând că dormea când a avut loc impactul.
Declarația martorului, dată în fața instanței, se coroborează cu declarația dată de martora H. în noaptea producerii accidentului, cu declarația inculpatului și cu declarațiile martorilor G.
De asemenea, poziția victimei pe carosabil în apropierea axului drumului justifică, din punct de vedere tehnic, dinamica producerii accidentului. A., autoturismul și-a schimbat direcția de deplasare, pe un traseu oblic în raport cu direcția de mers, deviat spre stânga, datorită intenției de depășire a autovehiculelor parcate parțial pe carosabil, pe partea dreaptă a direcției sale de mers, traseu care s-a deplasat mult spre stânga în momentul în care a apărut situația de pericol (inculpatul a sesizat prezența unui obstacol pe carosabil), în intenția acestuia de a evita impactul. În acel moment însă, martora H. care a sesizat apropierea vehiculului, l-a împins pe partea vătămată, încercând să se retragă din calea autoturismului pentru a fi lovită, moment în care victima a fost lovită, preluată pe capotă, și cum autoturismul și-a continuat deplasarea deviată spre acostamentul din stânga, victima a căzut pe acostament, înainte ca autoturismul să intre în decor pentru a se opri apoi pe celălalt drum lateral.
S-a reținut că dacă partea vătămată ar fi fost lovită pe acostament, în primul rând nu se justifică poziția autoturismului în acel loc și nici traiectoria pe care aceasta a avut-o înainte de impact, și în al doilea rând victima nu putea să cadă (preluată fiind pe capotă de pe acostament) tot pe acostament, câtă vreme mașina era în mișcare, cu viteză de cel puțin
70 km/h. Viteza mare a autoturismului la momentul impactului este evidențiată de practica de expertiză (Catalog by Dr.Melegh G.), dovedit fiind faptul că în cazul accidentelor de circulație la viteze între 60-70 km/h, victima este preluată pe capotă și are loc spargerea parbrizului la cote mai înalte (în cazul de față fiind spart tot parbrizul). De altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat, în raport cu durata deplasării inculpatului pe ruta C.-N. - B. M. și efectele impactului asupra victimei, că viteza autoturismului condus de inculpat era la momentul producerii accidentului, de min.70 km/h.
Martorii care au declarat că partea vătămată se afla pe acostamentul din stânga direcției de deplasare a inculpatului sunt frații părții vătămate care se aflau în localul,,Clubul Văcarilor,, la momentul când partea vătămată a fost accidentată, respectiv D. V. P. și D. V. C. A. au declarat în fața instanței că, după ce partea vătămată a ieșit din local împreună cu martora H., ei s-au uitat pe fereastră și i-au văzut pe cei doi că au traversat strada.
Declarațiile acestora nu au fost reținute de instanță, dat fiind faptul că evenimentul a avut loc noaptea, că locul unde a avut loc accidentul nu era iluminat, iar configurația locului nu dădea posibilitatea martorilor să vadă locul unde se afla victima și martora. A., pe partea dinspre stradă a localului s-a reținut că este amplasat un gard înalt din scânduri, care separă terasa localului de stradă, nefiind vizibilitate din local la stradă. Martorul D. V. P. a recunoscut că nu avea vizibilitate la stradă din cauza gardului despre care spune că ,,este puțin mai înalt ca mine,, dar a afirmat că s-a dus la geam de unde avea vizibilitate și că s-a uitat de mai multe ori până a trecut o mașină și l-a văzut pe fratele său în lumina farurilor, ceea ce era practic imposibil.
A. lucru a susținut și celălalt martor, respectiv că au văzut pe partea vătămată pe acostament, din interiorul clubului, privind pe geamul de la ușă, în condițiile în care gardul este amplasat în fața localului și îl separă de drumul european, fapt care s-a apreciat că nu este posibil.
P. aceste considerente instanța de fond a înlăturat declarația acestora, în această privință, declarațiile fiind apreciat ca nereale și subiective .
În ce privește declarațiile ulterioare ale martorei H., instanța nu le-a reținut dat fiind faptul că martora nu a justificat motivul pentru care și-a schimbat declarația inițială, iar în fața instanței nu s-a prezentat pentru a fi audiată. P. aceste motive și pentru considerentele de mai sus instanța de fond a respins declarațiile acesteia, declarațiile martorei în sensul că se afla cu victima pe acostament necoroborându-se cu celelalte probe credibile din dosar.
La scurt timp de la momentul producerii accidentului, la fața locului au ajuns ambulanța și organele de poliție, victima fiind transportată la spital.
La fața locului s-a deplasat un echipaj al poliției rutiere format din agenții de poliție P. D. și M. R. care, constatând că este vorba de un accident cu consecințe grave, conform regulamentului, au hotărât să aducă la fața locului un ofițer de poliție. În acest scop, agentul M. a plecat pentru a aduce de la domiciliu pe ofițerul de poliție B. N. I. P. declarațiilor agentului de poliție, audiat de instanță (f.59), inculpatul se afla la locul accidentului în momentul în care a ajuns acolo echipajul de poliție, a fost legitimat și conform declarației martorului B. N. I.(f.174) actele de identitate ale acestuia au fost predate ofițerului în momentul în care acesta a ajuns la locul accidentului.
Între agenții de poliție și inculpat s-a purtat o discuție cu privire la autoturismul implicat în accident, cu privire la care inculpatul susține că: a întrebat pe polițist dacă poate să se deplaseze cu autoturismul acasă pentru a lăsa bagajele, iar polițistul i-a spus că autoturismul trebuie dus la poliție pentru a se efectua expertiza tehnică, afirmație pe care acesta a înțeles-o în sensul de a duce autoturismul atunci la poliție, ceea ce a și făcut.
De la locul accidentului inculpatul a plecat după ce ambulanța a luat victima pentru a o duce la spital. A. fapt este dovedit cu valoare de certitudine, dat fiind faptul că fratele victimei, numitul D. V. C. a fost dus la spital după ce a plecat ambulanța cu victima, de către inculpat, cu mașina implicată în accident. Martorul a confirmat acest lucru, declarația sa coroborându-se cu cea a inculpatului și cu declarația martorei N. A. I. L. (f.138-verso), precum și cu aceea a martorului N. S. L. (f.96).
După ce inculpatul a lăsat la spital pe fratele victimei, s-a prezentat la P. mun.B. M. unde a fost sunat ulterior pentru a se deplasa la locul accidentului, inculpatul susținând că cel care l-a sunat ar fi fost ,,un șef de poliție,, fără a-i putea indica numele. D. faptul că inculpatul a primit acest telefon confirmă martorul N. care era cu inculpatul la sediul poliției.
Inculpatul a lăsat mașina parcată în fața Serviciului Rutier al Poliției mun.B. M. și s-a întors la locul accidentului cu mașina unui prieten al său, martorul M..
În susținerea faptului că inculpatul nu a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție s-a apreciat că este și procesul- verbal cercetare la fața locului aflat la dosarul de urmărire penală, unde, la fila 13 din dosar, este consemnată mențiunea că ,,verificând autoturismul implicat în accident am constatat că acesta avea parbrizul spart, aripa dreaptă față era ușor înfundată...etc,,, procesul-verbal fiind întocmit de S. B. N. și A. D.
Ofițerul de poliție B. a confirmat faptul că inculpatul a fost găsit la locul accidentului și nu a încercat să se sustragă cercetărilor, agentul de poliție P. nu a putut fi audiat însă de instanță, acesta având, la data cercetărilor în instanță, probleme de ordin medical (boala Parkinson) care fac imposibilă comunicarea.
P. considerentele de mai sus instanța de fond a constatat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrucât această faptă nu există, inculpatul aflându-se la locul accidentului de la momentul producerii accidentului până la sosirea organelor de poliție, fiind identificat de către organele de cercetare, fiindu-i preluate de către acestea actele de identitate. De asemenea din actele de cercetare întocmite în cauză, rezultă că autoturismul implicat în accident a fost de asemenea identificat de polițiști la fața locului, verificat cu privire la avariile pe care le prezenta urmare accidentului. Faptul că ulterior autoturismul a fost dus de inculpat la sediul poliției s-a apreciat că nu are semnificație juridică sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, fapta fiind incriminată în scopul sancționării persoanelor care încearcă să se sustragă de la răspunderea penală, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății în prezentul dosar.
P. aceste considerente, instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG 1., republicată, în baza art.11 pct.2 lit.b, rap.la art.10 lit.a C.pr.penală.
În ce privește culpa inculpatului în producerea accidentului, instanța de fond a reținut că acesta nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de trafic, pe timp de noapte, în condițiile în care sesizase în fața sa un obstacol, respectiv tirurile staționate pe partea sa de mers, autovehicule care îi obstrucționau deplasarea și ar fi impus reducerea vitezei pentru ca inculpatul să se asigure că depășirea în care dorea să se angajeze nu va crea o situație de pericol pentru alți participanți la trafic. P. aceste considerente, s-a reținut culpa inculpatului în proporție de 20 %, restul de culpă de 80%, fiind reținută în sarcina părții vătămate care a staționat pe carosabil pe timp de noapte, într-un loc unde nu funcționa iluminatul public, îmbrățișându-se cu martora H., fără a fi atent la trafic.
În urma accidentului partea vătămată D. V. C. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 90-100 zile de îngrijiri medicale (f. 15, dos.urm.pen).
La data de (...) partea vătămată a fost supusă unei noi expertize medico-legale, dat fiind faptul că acuza apariția unor crize de epilepsie care susținea că se datorează accidentului. Urmare expertizării s-a concluzionat că partea vătămată, urmare accidentului a dezvoltat crize de epilepsie care au legătură de cauzalitate cu accidentul, că prezintă un grad de invaliditate permanentă de 20 % și că anterior accidentului aceasta nu suferea de epilepsie.
În drept, fapta comisă de inculpat în modalitatea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, pentru care instanța a aplicat acestuia pedeapsa de 3 luni închisoare.
Dat fiind faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani 3 luni și a atras atenția acestuia asupra consecințelor nerespectării condițiilor suspendării executării pedepsei, prev.de atr.83
C.penal.
S-a făcut aplicarea art.71 al.5 și 64 C.penal cu privire la suspendarea executării pedepsei accesorii.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol social al pedepsei, apreciat în raport cu modalitatea concretă în care aceasta a fost comisă, respectiv gradul de culpă în producerea accidentului, reținut potrivit celor de mai sus, în sarcina inculpatului.
De asemenea au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, precum și atitudinea acestuia față de victimă după producerea accidentului.
A., atât din declarația acestuia cât și din cele ale părții vătămate și ale aparținătorilor acesteia, toți audiați ca martori, rezultă că inculpatul a vizitat-o pe partea vătămată la spital, unde a suportat o parte din cheltuielile cu îngrijirea medicală, la domiciliul acesteia unde era îngrijită de mătușă și apoi a adus-o pe partea vătămată la domiciliul său pentru că mătușa acestuia nu a mai fost de acord să-l îngrijească.
A.e elemente de individualizare au determinat instanța să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 alit.a, b, c
C.penal, stabilind pedeapsa în limitele prev.de art.76 lit.e C.penal.
În ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a constatat că partea vătămată D. V. C. a formulat pretenții civile în cauză după cum urmează:
-120.000 euro daune morale, justificate de suferința fizică și psihică cauzată de accidentul căruia i-a fost victimă, precum și de sechelele permanente cauzate de accident;
- plata cheltuielilor pe care trebuie să le facă cu operațiile dentare, dat fiind faptul că în accident și-a pierdut mai mulți dinți, precum și plata operațiilor estetice pe care trebuie să le facă în viitor pentru repararea cicatricelor rămase pe față în urma accidentului, sume pe care însă nu le- a precizat.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în urma accidentului părții vătămate i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr.de 90-100 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, partea vătămată fiind spitalizată, prezentând, urmare accidentului, o invaliditate permanentă de 20%.
Instanța a constatat că pretențiile formulate de partea vătămată sunt justificate până la concurența sumei de 100.000 euro, dată fiind durata mare a timpului necesar pentru vindecare, natura leziunilor suferite, faptul că urmare acestor leziuni partea vătămată a dezvoltat crize de epilepsie de grand mall, afecțiune care face ca partea să rămână cu invaliditate permanentă de 20%.
Date fiind considerentele de mai sus și având în vedere gradul de culpă reținut în sarcina părții vătămate de 80%, instanța de fond a obligat inculpatul să plătească părții vătămate, constituită parte civilă în cauză, contravaloarea în lei, la data executării, a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.
Pretențiile privind lucrările dentare și operațiile estetice nefiind cuantificate, instanța le-a respins, partea vătămată având posibilitatea să le ceară ulterior printr-o acțiune civilă separată, după efectuarea cheltuielilor.
În ce privește apărarea inculpatului în sensul că a încheiat cu partea vătămată o tranzacție notarială în care aceasta declară că a fost despăgubită și nu mai are pretenții față de inculpat, instanța de fond a înlăturat-o întrucât aceasta nu cuprinde termenii în care a intervenit împăcarea, cu privire la pretenții existând doar mențiunea că partea vătămată nu are (la momentul la care se ia declarația notarială) și nici nu va mai avea pretenții. Așa cum se constată, înscrisul nu are valoare de tranzacție (f.20 din dos.de urm.pen.), fiind doar o declarație a părții vătămate dată la 16.X.2006, când starea de sănătate a acestuia nu era încă certă, crizele de epilepsie apărând ulterior. Prin urmare, constatând că în declarație nu sunt precizate sumele cu care partea vătămată a fost dezdăunată (dacă a fost dezdăunată), instanța nu a dat eficiență apărării inculpatului sub acest aspect.
În ce privește sumele de bani și telefonul pe care acesta le-ar fi dat părții civile în contul despăgubirilor, precum și cheltuielile acestuia în perioada în care partea vătămată a locuit la inculpat, instanța de fond a constatat că sumele nu au putut fi stabilite în concret, astfel că nu pot fi deduse din suma la care a fost obligat acesta către partea civilă.
A fost obligat inculpatul și la plata cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate, așa cum au fost precizate de unitatea sanitară și la cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat că în cauză are calitate de asigurător de răspundere civilă SC U. A. SA, reprezentată în cauză de S. din Oradea, după fuzionarea cu Societatea de asigurare SC U. SA.
Împotriva acestei sentințe P. DE PE L. J. B.-M., inculpatul R. F. V., partea civilă D. V. C. și asiguratorul U. A. SA au declarat recurs.
Prin recursul declarat de parchet, sentința primei instanțe a fost criticată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului în temeiul prev. art. 11 pct.
2 lit.a raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen. În motivele scrise, parchetul a învederat că din probatorul testimonial administrat reiese că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, în timp ce prin concluziile orale, în fața instanței de recurs, procurorul de ședință a solicitat doar modificarea temeiului legal al achitării din art. 10 lit. a C.p.p. în art. 10 lit. d C.p.p., apreciind că din probele administrate reiese că inculpatul a părăsit locul accidentului cu încuviințarea organelor de poliție.
Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul reținerii în sarcina părții civile a unui grad de culpă în producerea accidentului în proporție de 80 %, apreciindu-se că inculpatul se face vinovat în totalitate de producerea acestuia, sens în care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate de către prima instanță.
În subsidiar, în motivele orale de recurs s-a arătat că nu poate fi total ignorat nici înscrisul aflat la fila 20 din dosarul de urmărire penală, respectiv declarația notarială potrivit căreia partea civilă D. V. C. a arătat că nu mai are nici un fel de pretenții civile de la inculpat, întrucât s-a împăcat cu acesta. Prin prisma modificărilor aduse prev. art. 184 C.penal prin L. nr. 2., respectiv prin introducerea alin. 6 care prevede că în cazul infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. împăcarea părților înlătură răspunderea penală, s-a solicitat instanței de recurs să se examineze dacă în cauză nu ar fi incidente disp. art. 10 lit. h C.p.p., cu consecința încetării procesului penal.
Inculpatul prin recursul declarat a criticat, în principal, soluția sa de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., arătând că nu se face vinovat de producerea accidentului întrucât partea vătămată se afla împreună cu martora H. R. practic pe mijlocul carosabilului, astfel încât i-a observat în ultimul moment și nu a mai putut evita accidentul. Această împrejurarea a fost apreciată de către inculpat ca fiind echivalentă cu un caz fortuit, astfel încât s-a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. e C.p.p., cu consecința exonerării inculpatului de la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă prin recursul declarat a solicitat să se rețină culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și prin urmare, acesta să fie obligat la plata tuturor sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile, avându-se în vedere și concluziile noului raport de expertiză medico- legală întocmit în faza de judecată din care a reieșit că în urma accidentului victima prezintă un grad de invaliditate permanent de 20 % precum și că aceasta a suferit sechele permanente - epilepsie post- traumatică, cu consecința dezvoltării de personalitate mixtă post- traumatică.
Recursul declarat de către asiguratorul S. U. A. S. a vizat greșita obligare a societății alături de inculpat la plata despăgubirilor civile acordate precum și cuantumul daunelor morale și materiale, primele fiind apreciate ca exagerate, iar celelalte ca nejustificate.
Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1., recursurile declarate de către P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare și de către inculpatul R. F. V. sunt fondate.
A., din chiar considerentele hotărârii atacate reiese în mod clar că, imediat după producerea accidentului la fața locului a sosit un echipaj al poliției rutiere format din 2 agenți de poliție, care ulterior au decis să cheme la locul accidentului și un ofițer al poliției rutiere, având în vedere gravitatea accidentului. Tot în aceea împrejurare, inculpatul a fost legitimat, predând actele de identitate ofițerului la momentul în care acesta a ajuns la fața locului. Toți cei 3 lucrători de poliție au confirmat faptul că temporar inculpatul a „. locul accidentului"; cu acordul acestora, imediat după ce victima a fost preluată de către ambulanță. Curtea apreciază însă că acest lucru nu a fost făcut cu intenție, atâta vreme cât inculpatul, în timp ce se întocmea procesul-verbal de cercetare la fața locului, a solicitat tocmai lucrătorilor de poliție permisiunea de a duce mașina de acolo la poliție pentru expertizarea tehnică. A. aspect este confirmat de declarațiile martorilor prezenți la fața locului și dintre care doi au și semnat de altfel procesul-verbal de cercetare la fața locului. Reiese din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile acestor martori că inculpatul împreună cu fratele victimei și cu martorul N. S. s- au deplasat la poliție, în drum lăsându-l pe fratele victimei pentru a merge la spital să vadă în ce stare este victima. Apoi, la indicațiile agentului de poliție M. R., inculpatul a lăsat mașina la sediul poliției pentru expertizare, după care cu un alt autoturism s-a deplasat, tot la indicațiile polițistului cu acre a ținut legătura telefonic, la S. județean pentru prevalarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Ulterior, inculpatul a fost contactat de către ofițerul de poliție B. N. care i-a spus să se întoarcă imediat la locul accidentului. De altfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost semnat și de către inculpat care apoi a participat la finalizarea întregii proceduri.
În aceste condiții, nu se poate susține că inculpatul a părăsit cu intenție locul accidentului, însă nici nu se poate reține, așa cum a susținut prima instanță, că fapta de părăsire (adică de plecare efectivă de la fața locului) nu a existat în materialitatea ei.
De altfel, chiar și în conținutul hotărârii atacate se arată că scopul sancționării persoanelor pentru acest gen de infracțiune este încercarea de sustragere de la răspundere penală, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
În aceste condiții, Curtea apreciază că se impunea achitarea inculpatului, însă în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.p.p., lipsind latura subiectivă, respectiv intenția.
În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă reținută în sarcina inculpatului, Curtea reține, în principal, faptul că declarația autentică notarială dată de partea civilă D. V. C. la data de (...) nu poate produce consecințe juridice în prezenta cauză din următoarele considerente:
La momentul când aceasta a fost dată, legea nu prevedea posibilitatea împăcării părților pentru comiterea acestui gen de infracțiune, astfel încât aceasta ar fi putut avea efect doar sub aspectul laturii civile a cauzei, partea vătămată arătând că s-a împăcat cu inculpatul sub aspectul laturii civile și nu va mai avea nicio pretenție de această natură de la acesta.
Susținerile din fața primei instanțe și a instanței de recurs ale părții civile, prin apărător, în sensul că acest act de împăcare nu poate fi considerat valabil deoarece a avut loc la 30 de zile de la data producerii accidentului, partea civilă fiind deci în convalescență, nu sunt de natură a atrage nevalabilitatea sau anulabilitatea respectivului act, câtă vreme nu există nicio dovadă că la acel moment discernământul părții civile ar fi fost afectat în vreun fel.
La acest moment, chiar dacă prevederile legale permit în cazul infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. împăcarea părților, partea civilă și-a manifestat în mod neechivoc dorința ca inculpatul să fie tras la răspundere penală, acest lucru făcând imposibilă încetarea procesului penal în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. h C.p.p.
De altfel, așa cum se va arăta în cele ce urmează, în opinia Curții inculpatul nu se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni.
În primul rând se cuvine a se menționa că la data de (...), prin O. emisă în dosarul nr. 1. a P. de pe lângă J. B.-M. s-a dispus, în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art. 10 lit. d C.p.p., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R. F. V. sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni (f.5-7d.u.p.).
Plângerea formulată de către partea civilă D. V. C. împotriva acestei soluții a fost respinsă de prim procurorul P. de pe lângă J. B.-M. prin rezoluția nr. 8..2008 din data de (...).
Partea civilă s-a adresat instanței în temeiul prev. art. 278/1 C.p.p., prin sentința penală nr. 214/(...) a JUDECĂTORIei B. M. (f. 122-123 d.u.p.) plângerea acestuia fiind respinsă. În conținutul acestei hotărâri s-a reținut că instanța trebuie să-și formeze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe certe și sigure, or probele administrate în aceea cauză nu dovedesc fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 113/R/(...) a T.ului Maramureș a fost admis recursul declarat de partea civilă D. V. C. împotriva sentinței sus menționate, dispunându-se admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul R. F. V. (f.156-158 d.u.p.).
Este de remarcat împrejurarea că, în principal, considerentele care au stat la baza adoptării acestei soluții au avut în vedere caracterul incomplet al urmăririi penale, respectiv omisiunea audierii detaliate a martorilor cu privire la modul de producere al accidentului și condițiile în care inculpatul a părăsit locul faptei, recomandându-se efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească dinamica producerii accidentului, viteza cu care a circulat inculpatul, precum și posibilitățile acestuia de a evita în mod real accidentarea părții vătămate, alături de efectuarea unei noi examinări medico-legale care să releve starea de sănătate a victimei și faptul dacă în urma accidentului acesta a suferit vreo infirmitate sau invaliditate.
În dezacord cu cele susținute de prima instanță, Curtea apreciază că în sarcina inculpatului nu se poate reține nicio culpă în producerea accidentului, aceasta aparținând în întregime părții vătămate.
A., chiar din conținutul raportului de expertiză tehnico-judiciară reiese că accidentul s-a produs aproximativ la ora 1,oo noaptea, pe un drum european (E.58), în condiții de întuneric, pe un aliniament în palier de peste 300 m. lungime, în zonă fiind amplasate indicatoare de limitare a vitezei de maxim 70 km./pe oră, depășirea interzisă și intersecție cu drum fără prioritate.
S-a susținut de către prima instanță că datorită vitezei mari cu care rula inculpatul, acesta nu a mai avut timp să observe victima și să evite accidentul.
Este de subliniat însă faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică, viteza autoturismului în momentul producerii accidentului a fost de aproximativ 64,38 km/h, deci sub limita de 70 km./h stabilită pentru sectorul de drum respectiv. De altfel, expertul în concluziile raportului a arătat că accidentul ar fi putut fi evitat de către inculpat prin respectarea obligațiilor prevăzute de lege la executarea manevrei de depășire, deci nu a reținut depășirea vitezei legale pe sectorul de drum respectiv.
Așa cum reiese și din planșele foto anexate la dosar, circulația pe acel tronson se desfășura pe o singură bandă de circulație, drumul fiind ușor denivelat, iar zona de acostament fiind mai mică în mod evident decât lățimea obișnuită a unui tir. Este fără putință de tăgadă că, parțial, și pe carosabil erau parcate și staționate două tiruri. În aceste condiții, Curtea apreciază că inculpatul nu se face vinovat de efectuarea unor manevre greșite de depășire a acestora, fiind logic că trebuia să depășească axul drumului pentru a trece de acestea.
Declarațiile martorilor audiați confirmă în cea mai mare parte faptul că, la momentul producerii accidentului, partea vătămată se afla foarte aproape de axa longitudinală a drumului, respectiv de linia de demarcația a sensurilor împreună cu martora H. R., victima purtând îmbrăcăminte de culoare închisă.
În nici un caz nu se poate susține că la momentul producerii impactului partea civilă se afla pe acostament, deoarece acest lucru ar fi însemnat ca accidentul să se producă înainte sau după depășirea celor două tiruri, altfel nefiind posibil impactul dintre autoturismul condus de inculpat și partea vătămată.
În aceste împrejurări, Curta apreciază că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a părții vătămate care staționa practic pe partea carosabilă, fiind astfel expusă riscului de a fi victima unui accident rutier. Prin conduita sa, partea vătămată a încălcat prevederile Regulamentului de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător.
Față de toate cel expuse, Curtea va admite recursurile declarate de
P. DE PE L. J. B.-M., inculpatul R. F. V., partea civilă D. V. C. și asiguratorul U. A. S. împotriva sentinței penale nr. 2512 din 30 noiembrie
2011 a JUDECĂTORIei B.-M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va casa în întregime.
Rejudecând în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penală rap. la art. 10 lit. d C.pr.penală va dispune achitarea inculpatului R. F. V. de sub învinuirile de săvârșire a infracțiunilor de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. republic. și de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pr.penală.
Pe cale de consecință, constatându-se lipsa elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv lipsa culpei, având în vedere prev. art. 998 - 999 din vechiul Cod civ., Curtea va respinge acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile D. V. C. și S. J. DE U. „. O. B. M.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p., având în vedere și dispozițiile încheierii Camerei de consiliu din data de (...), din considerentele anterior menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D. V. C. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului la judecata în fond, iar în baza art. 189 C.pr.civ. se va stabili onorariu parțial în favoarea apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, care se va avansa din
F.M.J. - Baroul de avocați C.
În temeiul dispozițiilor art. 193 C.pr.pen. Curtea va respinge solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
P. art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
P. A.E MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală admite recursurile declarate de P. DE PE L. J. B.-M., inculpatul R. F. V., partea civilă D. V. C. și asiguratorul U. A. S. împotriva sentinței penale nr. 2512 din 30 noiembrie 2011 a JUDECĂTORIei B.-M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în întregime.
Rejudecând în baza dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penală rap. la art. 10 lit. d C.pr.penală achită pe inculpatul R. F. V. (CNP 1., fiul lui V. și F. M., n.la (...) în mun. Satu M., domiciliat în B. M., str.Grănicerilor, nr.93/58, fără forme legale în R. C., nr.152, jud.Maramureș) de sub învinuirile de săvârșire a infracțiunilor de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. republic. și de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4
C.pr.penală.
Respinge acțiunile civile formulate de părțile civile D. V. C. și S. J.
DE U. „. O. B. M.
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la judecata în fond.
În baza art. 189 C.pr.civ. stabilește onorariu parțial în favoarea apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, care se avansează din F.M.J. -
Baroul de avocați C.
Respinge solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. C. M.
G. T. G.
Red.A.D.L./(...). Dact. H.C./ 4 ex. J..fond. E. G..
| ← Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1211/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
