Decizia penală nr. 1464/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1464/R/2012
Ședința publică din 24 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: V. C. G. : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul L. V. și de partea civilă C. C.-I. împotriva sentinței penale nr. 1505 din data de 20 iunie
2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), privind pe inculpatul L. V. trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria
Baia Mare nr. 1. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru partea civilă C. C. I. apărător ales, avocat P. N., din Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 4 ), lipsă fiind inculpatul L. V., părțile civile
C. C. I. și S. J. de U. „. C. O. B. M., precum și asigurătorii E. R. - A. R. S. B. și A.
S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a comunicat pe fax și depus la dosarul cauzei o cerere de strigare a cauzei la ora 1. de către asigurătorul S. E. R. A. - R. S. prin avocat A. M., din Baroul Mureș, cu copia delegației justificative și note scrise.
Curtea, raportat la lipsa de procedură inițială și cererea formulată în cauză, constată acoperit viciul de procedură și, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (12) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, va striga din nou această cauză.
La cea de-a două strigare a cauzei se prezintă pentru partea civilă C. C. I. apărător ales, avocat P. N., din Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 4 ), lipsă fiind inculpatul L. V., părțile civile C. C. I. și S. J. de U. „. C. O. B. M., precum și asigurătorii E. R. - A. R. S. B. și A. S. M..
Curtea, raportat la lipsa reprezentantei asigurătorului S. E. R. A. - R. S., în baza dispozițiilor art. 104 alin. (12) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, va striga din nou această cauză la ora 1..
La cea de-a treia strigare a cauzei se prezintă pentru partea civilă C. C. I. apărător ales, avocat P. N., din Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 4 ), lipsă fiind inculpatul L. V., părțile civile C. C. I. și S. J. de U. „. C. O. B. M., precum și asigurătorii E. R. - A. R. S. B. și A. S. M..
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei note scrise de către intimata S. E. R. A. - R. S. prin apărător, prin care se solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă și care au fost studiate.
Curtea pune în discuție viciul de procedură existent în cauză.
Reprezentanta M.ui P. apreciază ca fiind acoperit viciul de procedură prin scriptul comunicat ce atestă faptul că partea are apărător ales, că acesta a luat la cunoștință de termen, depunând și note scrise. A., raportat la aspectele anterior expuse consideră cu certitudine acoperit viciul de procedură și apreciază cauza în stare de judecată.
Apărătorul părții civile C. C. I. formulează aceleași concluzii.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul părții civile C. C. I. solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând, să se acorde pe latura civilă o majorare a daunelor morale stabilite de prima instanță, apreciind că suma de
45000 de lei acordată este insuficientă pentru a compensa în mod rezonabil suferințele fizice și psihice suferite în ultimii ani de către partea vătămată. A., solicită să se aibă în vedere că judecarea cauzei s-a derulat pe parcursul a 3 ani de zile, perioadă în care partea vătămată a trăit și un sentiment de abandonare, iar prietenul cu care era pe același scuter, respectiv conducătorul scuterului, cu precizarea că partea vătămată era pasager, și-a rezolvat problema primind despăgubiri de la E., care se identifică cu A., fiind doar o schimbare de denumire și nu mai mulți asigurători. Prin urmare, arată că A. a înțeles să despăgubească daunele materiale invocate de către conducătorul scuterului, care are calitatea de martor în proces, neglijând pur și simplu partea vătămată, poziție adoptată și de către inculpat. Cu privire la inculpat arată că acesta a tergiversat soluționarea cauzei și a respins orice tendință de împăcare.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că legislația română a cunoscut o evoluție în sensul majorării cuantumului maxim al despăgubirilor care pot fi acordate în baza unei poliție RCA, respectiv 1500000 de euro în anul 2009, apoi
2500000 de euro, iar în anul 2011, ajungându-se la cuantumul de 3500000 de euro. În acest sens invocă și jurisprudența în materie și depune o hotărâre a unei instanțe inferioare din partea de vest a țării prin care pentru un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale s-au acordat despăgubiri în cuantum de 60 000 de lei. A., arată că partea vătămată a suportat 100 de zile de îngrijiri medicale și că pe parcursul întregii sale vieți aceasta va purta o tijă în picior, cu precizarea că nu a reușit să se angajeze, urmările fiind suferite și în prezent. Cu cheltuieli de judecată constând din onorariu de avocat în cuantum de 1500 de lei, sens în care depune chitanța justificativă la dosar.
Reprezentanta M.ui P. apreciază că recursul declarat de către inculpatul L.
V. este nefondat pentru motivele invocate, sens în care consideră că hotărârea primei instanțe de judecată, din punctul de vedere al stabilirii vinovăției inculpatului și de rezolvare al laturii civile, nu poate fi criticată pe o perspectivă a inculpatului. A., solicită respingerea ca nefondat a recursului, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apreciind că inculpatului îi revine culpa în exclusivitate.
Cu privire la recursul părții civile, care vizează exclusiv latura civilă a cauzei compusă doar din pretenții cu titlu de daune morale apreciază ca fiind dificil de stabilit în ce măsură suma acordată de către prima instanță de judecată, respectiv 40 000 de lei cu titlu de daune morale este sau nu îndestulătoare pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral cauzat. A., arată că suferința este incontestabilă, numărul de zile de îngrijiri medicale este mare, respectiv 90-100 de zile, confirmând și intervalul de timp derulat de la momentul producerii accidentul rutier și până la momentul judecării cauzei, precum și până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Apreciază că soluționarea laturii civile trebuie realizată pe criteriile proporționalității între prejudiciul efectiv suferit și despăgubirile acordate și, de asemenea, încercându-se o uniformizare a practicii judiciare, cel puțin la nivelul curții de apel, perspectivă din care consideră recursul ca nefondat întrucât în cauze similare având ca obiect vătămare corporală din culpă sumele acordate părților civile sunt în jurul celei acordate de către prima instanță de judecată.
De asemenea, consideră că nu poate interveni cu mare fermitate asupra aspectului invocat și că poate fi combătută cu greu susținerea părții civile în sensul că suma reprezentând daune morale acordate este neîndestulătoare. A., raportat la criteriile evidențiate arată că, în principiu, suma acordată de către prima instanță este corectă, iar recursul declarat de către partea civilă este nefondat.
În concluzie, pentru considerentele anterior expuse solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea celor două părți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul părții civile C. C. I., cu privire la recursul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia, precum și să se constate lipsa motivării, apreciind că nu există motive obiective, precum și niciunul dintre cele care se iau în considerare din oficiu.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1505 din data de 20 iunie 2012, pronunțată de
Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul L. V. fiul lui V. și V., născut la data de (...) în Poiana Blenchii, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, 8 clase, stagiul militar satisfăcut, de profesie stivuitorist, fără antecedente penale, domiciliat în B. S., str. F., nr. 181/3, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În temeiul art. 81 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a
Cod penal și suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 999 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească:
- părții civile C. C. I., domiciliat în G., str. G., nr. 38A/10, jud. C. și cu reședința în B. S., str. A. M., nr. 16/4, jud. M., suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării și până la achitarea efectivă a debitului
- părții civile S. J. DE U. B. M. cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 31, jud. M., suma de 4419,35 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate C. C. I., cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării și până la achitarea efectivă a debitului.
S-a constatat că în cauză a fost citată în calitate de asigurător SC E. R. A.- R. SA cu sediul în str. Dimitrie Pompeiu, nr. 10A, et. 2, sector 2, B..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de (...), în jurul orei 09:00, inculpatul L. V. conducea autoturismul marca Opel Kadett cu numărul de înmatriculare (...), proprietate personală, pe DN 18, din direcția B. M. înspre B. S. În autoturism se mai găseau martorul C. M., pe bancheta dreapta față și martora C. O. C. pe bancheta din spate.
În timp ce se deplasa pe str. F. din B. S., la intersecția cu str. Gordanului, fără să se asigure, inculpatul a efectuat un viraj la stânga cu scopul de a intra pe această stradă și nu a acordat prioritate motocicletei marca Yamaha YP250, cu numărul de înmatriculare MM 0., condusă de martorul N. S., care circula regulamentar din sens opus.
Martorul a încercat să evite impactul, apropiindu-se de bordura din partea dreaptă a direcției de mers, însă autoturismul condus de inculpat a acroșat motocicleta în partea din spate, unde se afla în calitate de pasager partea vătămată C. C. I.
După impact, motocicleta și-a continuat deplasarea câțiva metri, apoi s-a răsturnat pe carosabil.
În urma accidentului partea vătămată C. C. I. și martorul N. S. au suferit vătămări corporale și au fost transportați cu o ambulanță la S. J. de U. ". C. O. B. M.
Prin Raportul de constatare medico-legală nr. 493 din (...) al Serviciului Medico-Legal J. B. M. (filele 21-22 dosar de urmărire penală) s-a concluzionat faptul că partea vătămată C. C. I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin accident rutier. Leziunile necesită 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile pot data din (...).
În drept:
Fapta inculpatului L. V., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație a constat în nerespectarea dispozițiilor art. 54 alin.1 din OUG 195/2002 care îl obligau ca la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers respectiv de virare spre stânga, să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei, urmarea produsă, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta sa ilicită cauzatoare de prejudicii, acesta a fost ținut la plata unor daune morale corespunzătoare pentru suferința fizică și psihică cauzată părții vătămate C. C. I., urmare a leziunilor pricinuite, într-un cuantum proporțional cu numărul de zile de îngrijiri medicale acordate în vederea vindecării și ținând seama de complexitatea și multitudinea manoperelor medicale la care a fost supusă această parte vătămată.
Din această perspectivă partea vătămată, persoană tânără, activă, a fost imobilizată o perioadă lungă de timp fiind împiedicată să aibă o locomoție normală și să desfășoare activități specifice vârstei sale.
În aceeași măsură inculpatul a fost obligat să acopere cheltuielile efectuate de S. J. de U. B. M. în vederea acordării asistenței medicale părții vătămate C. C.
Fiind în culpă procesuală inculpatul a suportat cheltuielile efectuate de partea vătămată C. C. în legătură cu procesul penal precum și cele avansate de stat în procesul penal.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs inculpatul L. V. și partea civilă C. C.-I.
În motivarea recursului partea civilă a criticat sentința susținând că daunele morale acordate de 40.000 lei sunt insuficiente pentru a compensa în mod rezonabil traumele fizice și psihice suferite precum și sechelele posttraumatice care îi afectează negativ participarea sa la viața socială procesională și de familie.
A învederat că până în prezent nu a fost despăgubit iar limitele despăgubirilor stabilite de C. de supraveghere a asigurărilor au crescut de la un an la altul.
Inculpatul recurent deși a precizat în declarația de recurs că va motiva în termen recursul, nu s-a conformat acestei obligații, astfel încât sentința va fi analizată din perspectiva recursului acestuia sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art.3856 Cod procedură penală.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza tuturor probelor necesare aflării adevărului, constatând că în 26 aprilie 2009 la ora 9,00 inculpatul conducea autoturismul său Opel Kadett dinspre B.-M. spre B.-S. iar în intersecția cu str. Gordan din B.-S., fără să se asigure, a efectuat virajul la stânga și nu a acordat prioritate motocicletei condusă de martorul N. S. care venea din sens opus și care transporta pe partea vătămată C. C. I., producându- se astfel coliziunea dintre autovehicule.
Ca urmare a coliziunii, cele două persoane aflate pe motocicletă au suferit vătămări corporale; partea civilă recurentă a fost internată între 26 aprilie 2009-
8 mai 2009 în Secția Ortopedie a S.ui B.-M., prezentând leziuni care au necesitat
90-100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
În mod justificat și contrar apărărilor inculpatului prima instanță a stabilit pe baza expertizei criminalistice efectuată în cauză, și a declarațiilor martorilor oculari că doar inculpatul este vinovat deoarece nu a acordat prioritate.
Într-adevăr, Curtea observă că din declarațiile martorilor oculari (f. 79, 80 fond) rezultă că inculpatul în momentul impactului rula cu autoturismul pe care îl conducea, și nu staționa, astfel încât nu poate fi primită declarația inculpatului (f.46 fond) în care a susținut că a oprit pe sensul său de mers și nu își explică cum motocicleta l-a acroșat.
Așadar în mod legal prima instanță a încadrat în drept fapta inculpatului în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin 2 și
4 Cod penal pentru care i-a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei în mod judicios s-au avut în vedere toate criteriile generale și speciale prevăzute de art. 72 Cod penal, dintre care se remarcă lipsa de sinceritate a inculpatului care s-a prevalat de faptul că drumul nu era marcat pe mijloc și a susținut că s-a oprit, acordând prioritate motocicletei.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile recurente, se observă că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei daune morale (f.34 dosar nr. 2 fond) justificată de internarea sa în spital, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, traumele fizice și psihice suferite, diminuarea temporară a capacităților psiho-fizice afectând negativ participarea sa la viața socială și acuzând un prejudiciu estetic constând în cicatricile cu care a rămas.
Se constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea daunelor morale de 40.000 lei atât suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, cât și complexitatea și multitudinea manoperelor medicale la care a fost supusă.
În mod just la cuantificarea daunelor morale a avut drept criteriu principal numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, respectiv 90-100 zile, revenind pentru fiecare zi suma de 400 lei; este evident că în această sumă au fost incluse atât prejudiciul estetic localizat la nivelul genunchiului, cât și împrejurarea dovedită a schimbării modului de viață însă doar sub un aspect limitat, respectiv acela că în prezent inculpatul nu mai poate juca fotbal cu prietenii săi ( f.77-80).
Faptul că, în decursul anilor, au crescut limitele de despăgubire stabilite în sarcina asigurătorului de răspundere civilă delictuală, nu are incidență asupra obligării inculpatului la plata acestora.
În jurisprudență s-a considerat în mod just că daunele morale nu pot fi apreciate matematic deoarece prejudiciul moral nu se pretează la așa ceva, ci acordarea daunelor reprezintă o recunoaștere a prejudiciului suferit și o compensație a acestuia, însă până la limita îmbogățirii fără justă cauză.
Față de acest aspect, acordarea integrală a daunelor solicitate de 150.000 lei ar depăși limitele compensației cuvenite și stabilite în echitate.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga recurenții să plătească suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, avansate de stat în recurs.
Având în vedere că părții civile i s-a respins recursul declarat, va respinge cererea acesteia de obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei, onorariu de avocat, în temeiul art. 193 alin.6 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă C. C. I. si inculpatul L. V. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 1505 din 20 iunie 2012 a JUDECĂTORIei B. M.
Respinge cererea părții civile de obligare la plata cheltuielilor judiciare.
Obligă pe recurenții parte civilă si inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 24 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. M. R. V. C.
L. A. S.
G.,
Red. V.C./dact. V.R.
2 ex. (...)
J..fond O. F.
| ← Decizia penală nr. 759/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1742/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
