Decizia penală nr. 85/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
D. PENALĂ NR. 85/A/2012
Ședința publică din 27 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H.- judecător
JUDECĂTOR : I. M. G. : M. N.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre pronunțare apelul declarat de inculpatul C. I.P. împotriva sentinței penale nr. 135 din 20 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), acesta fiind trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. raportat la art. 175 lit. c C., art.176 lit.a C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27 aprilie 2012.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 135 din 20 martie 2010 a T.ui M., a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C. rap. la art.175 lit.c, art.176 lit.a C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 C..
A fost condamnat inculpatul C. P., CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în S. M., județul M., cetățean român, fără antecedente penale, studii 8 clase, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna R. de Sus, sat C. nr.33, județul M., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea:
- tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C. rap. la art.175 lit.c, art.176 lit.a C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art.71 C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C..
În baza art.350 C.pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu (...) la zi.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a sentinței, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
S-a constatat că partea vătămată C. M., domiciliată în comuna R. de Sus, sat
C. nr.33, județul M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile astfel:
- părții civile S. M. S. M., suma de 590,94 lei cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea sumei;
- părții civile S. de A. J. M., suma de 486,12 lei cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea sumei.
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor de probă înregistrate la poziția nr.39/2011 în R. mijloace de probă al instanței.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu Ghiran C. ce s-a avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 5 octombrie 2011, dat în dosar nr.521/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. P. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C. raportat la art.175 lit.c, art.176 lit.a C..
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...), a aruncat cu intenție o cantitate de alcool sanitar asupra părții vătămate C. M., soția sa, iar apoi i-a dat foc cu o brichetă, cauzându-i leziuni corporale care i-au pus în primejdie viața.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe constatate în următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă; constatări provizorii și raport de expertiză medico-legală; raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și ale inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la ascultarea inculpatului, a părții vătămate și a martorilor.
Examinând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele: Inculpatul C. P. și partea vătămată C. M. sunt căsătoriți din anul 1984 și locuiesc în comuna R. de Sus, sat C. nr.33, județul M., într-un imobil împreună cu fiica lor - martora G. P.
În după amiaza de (...), inculpatul a găsit-o pe soția sa în încăperea de la subsolul locuinței, consumând spirt medicinal dintr-un recipient ce purta o etichetă cu denumirea produsului, respectiv „. - alcool sanitar, în care se mai găsea cantitatea de 200 ml de spirt. N. de cele constatate, mai cu seamă că în ultima perioadă partea vătămată obișnuia să consume alcool, inculpatul a întrebat-o de ce bea, partea vătămată replicându-i că și ea muncește, deci are dreptul să consume alcool.
Enervat, inculpatul a luat flaconul de spirt din mâna părții vătămate și i-a spus
„lasă că te ard";. Sesizând intenția inculpatului de a arunca spirtul pe ea, partea vătămată s-a îndreptat spre ușă, moment în care inculpatul a aruncat conținutul flaconului pe partea vătămată și i-a dat foc cu bricheta. Cu hainele arzând, partea vătămată a ieșit în curtea casei unde s-a trântit la pământ, reușind să-și îndepărteze singură hainele topite, întrucât inculpatul nu i-a dat ajutor.
La strigătele de durere ale părții vătămate, mai multe persoane, vecini și rude, au sosit la fața locului, solicitând intervenția unei ambulanțe.
Din declarația martorei G. P., fiica inculpatului și a părții vătămate, a rezultat că, imediat după comiterea faptei, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul, acesta cerându-i să vină acasă și spunându-i „am aprins-o pe maică-ta";.
Martorul C. D., în declarația dată în faza de urmărire penală (în fața instanței prevalându-se de dispozițiile art.80 Cod procedură penală) a arătat că a văzut-o pe partea vătămate care prezenta arsuri pe o suprafață mare a corpului, aceasta spunându-i că inculpatul a aruncat pe ea conținutul unei sticle de alcool sanitar după care i-a dat foc.
La scurt timp la fața locului a sosit o ambulanță, partea vătămată relatând personalului medical că inculpatul a turnat „voniacică"; și a aprins-o cu o brichetă („voniacică"; fiind denumirea ucrainiană pentru spirt), discuțiile fiind auzite de martorele R. I. și C. M. A. martore au arătat că inculpatul ar fi încercat să explice că aprinderea a fost accidentală, de la o țigară, însă au auzit-o pe partea vătămată replicând că nu este adevărat și că a turnat spirt pe ea și a aprins-o cu bricheta.
Tot martora C. M. a declarat că l-a auzit pe inculpat spunând, cu referire la partea vătămată, „am scăpat de ea";.
Partea vătămată a fost transportată la S. M. S. M., fiind internată în Secția Chirurgie, cu diagnosticul: arsuri de gradul II, III și IV hemitorace stâng anterior, lateral și posterior, hemitorace drept parasternal și membru superior stâng.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.265/(...) al Cabinetului Medico-Legal S. M. „Numita C. M. a prezentat: arsuri de gradul II, III și IV în regiunea membrului superior stâng, hemitorace stâng, anterior, lateral și posterior, cadrane supero și infero - interne sân drept și arsuri de gradul II pe flancul abdominal stâng, pe o suprafață totală de aproximativ 40% din suprafața corpului. Leziunile susmenționate s-au produs prin stropire a victimei cu spirt sanitar și ulterior acționarea unei brichete cu care s-a dat foc. Poziția agresor victimă a fost față-lateral stânga. Leziunilor pot data din (...) și necesită pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Arsurile susmenționate se încadrează în procesul de sluțire. A. în vedere teritoriul ars de pe suprafața corpului și în special arsurile de gradul III și IV, acestea au fost primejdioase pentru viață. Susnumita a prezentat la internare un șoc hipertermic cu o deshidratare masivă și risc crescut de blocaj renal";.
În raport de starea de fapt expusă așa cum rezultă din probele administrate, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului care a aruncat cu intenție o cantitate de alcool sanitar asupra soției sale, iar apoi i-a dat foc cu o brichetă, cauzându-i arsuri de gradele II, III și IV pe o suprafață corporală de 40% care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C. raportat la art.175 lit.c, art.176 lit.a C..
La încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că infracțiunea de omor se comite cu intenție directă sau indirectă, după cum autorul prevede că rezultatul faptei va fi moartea victimei și urmărește producerea acestui rezultat, ori, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
În cauză, inculpatul a acționat cu intenția specifică de a ucide, împrejurare ce rezultă din activitatea materială obiectivă desfășurată, acesta putând prevedea că incendierea unei persoane poate cauza decesul acesteia. În acest sens se au în vedere declarațiile constante ale părții vătămate, în care a arătat că inculpatul a aruncat cu intenție alcoolul pe ea și apoi i-a dat foc cu o brichetă, declarațiile martorilor și afirmațiile inculpatului, făcute în prezenta martorilor imediat după comiterea faptei.
De asemenea, din modalitatea în care a acționat inculpatul și urmarea cauzată, rezultă că acesta a săvârșit fapta prin cruzimi, fiind astfel incidente dispozițiile art.176 lit.a C.. Prin „., în sensul dispoziției legale, se înțelege nu numai provocarea de suferințe fizice victimei, ci și aspectul de ferocitate cu care infractorul a acționat, trezind în conștiința celor ce iau cunoștință de această faptă un sentiment oroare. Sub aspect subiectiv, este indiferent dacă autorul a urmărit anume să supună victima unor suferințe deosebite sau numai a acceptat acest lucru, ca rezultat al activității desfășurate de el.
Pe lângă modalitatea de concepere a activității infracționale, este semnificativă și atitudinea ulterioară a inculpatului, care, potrivit relatărilor părții vătămate și a martorilor, a asistat pasiv la strigătele de durere ale părții vătămate și apoi a plecat la un magazin, vecinii și rudele părții vătămate solicitând asistență medicală.
A. în vedere aspectele expuse, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 C. a fost respinsă ca neîntemeiată, neputându-se reține că inculpatul a urmărit doar vătămarea corporală și că punerea în primejdie a vieții părții vătămate ar fi rezultatul intenției depășite.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile inculpatului în sensul că în mod accidental a aprins-o pe partea vătămată, în momentul în care intenționa să arunce spirtul arzând spre un geam, aceste susțineri fiind contrazise de ansamblul probelor administrate.
În consecință, instanța a condamnat inculpatul pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 C. raportat la art.175 lit.c, art.176 lit.a C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, la individualizarea căreia se au în vedere dispozițiile art.72 C., gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de comitere și urmarea cauzată, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale și concluziile expertizei medico- legale psihiatrice, potrivit cărora inculpatul suferă de tulburare organică a personalității, dependență alcoolică, și a avut discernământ la momentul comiterii faptei.
Cu privire la cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b C., în raport de comportamentul părții vătămate care consuma alcool și nu se mai ocupa de gospodărie, instanța a constatat că această împrejurare nu poate primi semnificația unei provocări din partea persoanei vătămate, în sensul dispoziției legale, care să determine o stare de puternică tulburare inculpatului și să-i înlăture posibilitatea de autocontrol.
Cu titlu de pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 4 ani, apreciind că natura și gravitatea faptei sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care-l presupune exercitarea acestor drepturi.
În baza art.71 C., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C..
S-a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu (...) la zi.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, după rămânerea definitivă a sentinței, s-a dispus, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
S-a constatat că, în cauză, partea vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă. În cauză au formulat constituiri de parte civilă S. M. S. M. cu suma de 590,94 lei cu dobânda legală și S. de A. J. M. cu suma 486,12 lei cu dobândă legală, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate C. M.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat la plata acestor despăgubiri civile, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumelor.
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor de probă înregistrate la poziția nr.39/2011 în R. mijloace de probă al instanței.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. P., criticând sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună retinerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 al. 2 C. și aplicarea unei pedepse la individualizarea căreia să se retină circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a C. a cărei executare să se realizeze în condițiile art. 86/1 C.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu a acționat cu intenția de a ucide victima, că a aruncat sticla de spirt sanitar pe geamul beciului și că incendierea părții vătămate s-a produs accidental. A mai invocat lipsa antecedentelor penale și comportamentul pozitiv avut anterior ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni sub minimul special prevăzut de lege și o modalitate neprivativă de libertate a executării.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia inculpatul nu ar fi acționat cu intenția de a ucide victima.
A., în delimitarea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor de cea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 C., în varianta punerii în primejdie a vieții victimei, în teoria și practica judiciară s-a arătat că esențială este stabilirea corectă a poziției psihice a făptuitorului, ceea ce impune o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului. Altfel spus, în cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.
Așa fiind, rezoluția în baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptei sale, relevante fiind împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a acționat, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, regiunea sau zona anatomică vizată, precum și comportamentul ulterior al inculpatului.
La fel, există tentativă de omor ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.
În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art.182 alin.2 teza ultimă C., inculpatul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează cu intenția de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenția generală de a vătăma.
Expresia „uciderea unei persoane";, utilizată de textul art.174 C., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „. special";, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă";, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.
În cauză, probele testimoniale ale dosarului, administrate nemijlocit în fața tribunalului relevă fără echivoc că inculpatul a acționat cu intenția directă de a ucide atâta timp cât a aruncat pe corpul victimei o substanță inflamabilă după care i-a dat foc, iar după ce hainele victimei au fost incendiate, a avut o atitudine pasivă si de o manifestare de satisfacție.
Modul în care a acționat inculpatul este relevat de declarțiile părții vătămate și ale martorilor C. M. (f. 37 dos. up., f. 102 dos.fond), R. I. (f. 40 dos. u.p., f. 114 dos.fond), C. D. M. (f. 42 dos.u.p.), G. M. M. (f. 44 dos.u.p., f. 115 dos.fond), G. P. (f.
48 dos.u.p., f. 100 dos.fond), martorii relatând că partea vătămată a afirmat imediat după consumarea faptei că inculpatul a fost cel care a aruncat spirt medicinal pe hainele ei după care i-a dat foc cu bricheta. Totodată, inculpatul a afirmat într-o convorbire telefonică purtată în aceeași zi cu martora G. P., fiica părților că „ am aprins-o pe maică-ta";, discuția fiind auzită și confirmată de martora C. M. (f. 38 dos.u.p.).
Semnificativ este si comportamentul ulterior al inculpatului care, deși a observat că hainele ardeau pe corpul victimei, acesta a avut o atitudine pasivă, nu a intervenit în ajutorul acesteia, nu a solicitat intervenția ambulanței sau sprijinul altor persoane. Dimpotrivă, a chemat-o pe martor C. M. pentru a vedea „cum arde";, iar în prezența acesteia inculpatul a afirmat „am scăpat de scroafă";, „. să vezi că am aprins-o pe scroafă";, cu referire la persoana victimei. De asemenea, față de fiica sa a afirmat că va incendia „pe toată lumea"; și că „va aprinde totul";, afirmații care demonstrează că inculpatul a acționat direct asupra victimei deoarece acțiunile cu care a amenințat apar ca o continuare a celei anterioare comise asupra victimei.
Argumentul inculpatului în sensul că incendierea victimei s-a realizat accidental este nesinceră, concluzia rezultând atât din probele administrate, dar și din modul confuz și necredibil al explicațiilor oferite de inculpat. A., în faza de urmărire penală a afirmat că inițial a aruncat înspre geam conținutul sticlei de spirt medicinal și apoi a aprins bricheta, fără a demonstra în ce mod s-a aprins apoi lichidul care, teoretic, era epuizat (f. 59 dos.u.p.). În schimb, în fața instanței a afirmat că a turnat conținutul sticlei pe pardoseala din beton si a aprins o brichetă să vadă dacă arde, iar restul conținutului a ajuns pe hainele victimei în momentul în care l-a aruncat înspre geam, aceasta stând pe un fotoliu chiar lângă geam. Din nou inculpatul nu a explicat în ce modalitate s-a aprins restul de lichid atâta timp cât potrivit afirmațiilor sale, el ar fi dat foc doar la lichidul turnat pe pardosea, după cum nu a putut oferi nicio explicație asupra riscului de incendiere atât a locuintei în subsolul căreia a aprins cantitatea de spirt medicinal, cât și a acceptării posibilității ca pe corpul victimei, aflată pe traiectoria de aruncare, să ajungă lichid aprins.
În final, urmările cauzate demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima și a acceptat acest rezultat deoarece aceasta a prezentat: arsuri de gradul II, III și IV în regiunea membrului superior stâng, hemitorace stâng, anterior, lateral și posterior, cadrane supero și infero - interne sân drept și arsuri de gradul II pe flancul abdominal stâng, pe o suprafață totală de aproximativ 40% din suprafața corpului, leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, se încadrează în procesul de sluțire și au fost primejdioase pentru viață deoarece victima a prezentat la internare un șoc hipertermic cu o deshidratare masivă și risc crescut de blocaj renal (f. 24, 29 dos.u.p.).
Curtea mai retine că este corectă solutia instanței de fond de înlăturare a apărării potrivit căreia fapta s-ar comis în condițiile art. 73 lit. b C.
A., potrivit art. 73 lit. b C. constituie circumstanță atenuantă legală „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă";.
În practica judiciară s-a subliniat că pentru existența acestei circumstanțe atenuante este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoacve o puternică tuburare sau emoție în psihicul inculpatului
Inculpatul a susținut că acțiunea sa a fost generată de faptul că victima obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice și se sustrăgea obligațiilor casnice.
Curtea observă această atitudine a părții vătămate invocată de inculpat avea caracter de obișnuință, iar inculpatul, la rândul sau, a fost diagnosticat ca având dependență alcoolică și hepatită cronică etanolică (f. 67-67 dos.u.p.) ca si consecință a consumului de alcool, astfel că atitudinea părții vătămate nu poate fi caracterizată ca generatoare a unei tulburări de felul celei cerute de lege și nici nu a justificat reacția inculpatului în maniera reținută de către instanța de fond.
Referitor la încadrarea juridică dată faptei Curtea concluzionează că este corectă și reținerea formei aggravate a infracțiunii, respective cea a comiterii faptei prin cruzimi.
Cu privire la termenul „. curtea, în acord cu doctrina și jurisprudența în materie, apreciază că prin acest termen, în sens juridic se înțeleg modurile, procedeele, mijloacele și actele de violență aplicate victimei de natură sau pentru a-i provoca suferințe deosebit de mari și prelungite în timp, fie pentru a o ucide, fie pentru a o chinui înainte de a o ucide sau înainte de survenirea morții acesteia, sau actele care denotă ferocitate, sadism, un mod inuman, ieșit din comun de săvârșire a omorului, care trezește în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare.
Raportat la starea de fapt reținută și la concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, curtea constată că actele de violență aplicate victimei de către inculpat, respectiv incendierea acesteia, denotă ferocitate și sadism, un mod inuman, ieșit din comun de săvârșire a faptei și care, potrivit declarațiilor martorilor, a fost de natură să provoace un puternic sentiment de oroare în conștiința opiniei publice. A., martorii au arătat că victima a iesit din subsolul locuintei strigând și văitându-se, că a fost nevoită să se dezbrace și să rămână sumar îmbrăcată și că la aceste scene au asistat mai multe persoane (f. 51 dos.u.p.)
Referitor la temeinicia solutiei instantei de fond, Curtea constata că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului la integritatea si viata altei persoane.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecințele acesteia.
Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă doar dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În cauză nu poate fi omis faptul că inculpatul a încercat ca prin declarațiile sale să -și diminueze răspunderea penală acredintând ideea comiterii unei fapte sanționate mai putin sever si cu consecințe mult diminuate și că prin fapta sa a cauzat urmări greu de reparat astfel că reducerea cuantumului pedepsei si stabilirea unei modalități neprivative de libertate ar conduce la aplicarea unei sancțiuni în vădită disproporție cu gradul concret d epericol social al faptei.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecinței faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Curtea observă că în ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)- c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Totusi, prin D. nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, Curtea reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza II C. si a dreptului de a ocupa functii implicând exercitiul autoritătii de stat prev. de art. 64 lit. b C., toate acestea presupunând responsabilitate civică, încrederea publică si probitate morala, motive pentru care exercițiul acestora a fost corect interzis.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că apelul inculpatului este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen., iar sentința atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art.160b cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 septembrie 2011 și până în prezent.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 135 din 20 martie 2010 a T.ui M..
Menține starea de arest a inculpatului
Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 septembrie 2011 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
G., M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. A. S.-F.
| ← Decizia penală nr. 785/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 47/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
