Decizia penală nr. 147/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.147/R/2012
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G. : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M. având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului formulată de inculpatul V. A. A. apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul V. A. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M. prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului formulată de inculpatul V. A. A., casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 3002 rap. la art. 1. Cod pr.pen.
Arată că din dosar rezultă că circumstanțele pentru care instanța a dispus pentru a treia oară o asemenea măsură, nu se susține din punct de vedere al materialului probator din faza de cercetare judecătorească.
Prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. invocând egalitatea de tratament a inculpaților în procesul penal, lipsa antecedentelor penale și a stării de fapt care nu era pe deplin conturată la momentul arestării.
Într-adevăr inculpatul V. nu are antecedente penale, însă a comis fapta supusă judecății la scurt timp după îndeplinirea termenului de suspendare a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicate prin sentința penală 1225/2009 a
Judecătoriei B. M.
Solicită să se aibă în vedere că situația inculpatului V. A. A. nu este identică cu cea a inculpatului C. P., astfel că nu se impune aplicarea aceluiași tratament juridic. Inculpatul V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a înarmat cu un cuțit, a amenințat cu moartea mai mulți martori, după care i-a aplicat lovituri inculpatului - parte vătămată C. P., încercând să-i suprime viața.
Având în vedere gravitatea faptei comise și a modului de comitere care relevă un grad de pericol social concret al inculpatului, solicită menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul V. A. A.
Apărătorul inculpatului V. A. A., av. C. I. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și menținerea încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M., ca legală și temeinică.
Apreciază că instanța de fond corect a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V. A. A. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru respectarea principiului egalității de tratament, precum și raportat la faptul că în cauză s-a conturat o altă stare de fapt decât cea reținută la sesizarea instanței cu rechizitoriu.
Mai arată că inculpatul este arestat preventiv din luna august 2011 și că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Inculpatul V. A. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul V. A. A. prin apărătorul ales și în consecință:
În temeiul art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, art. 139 alin. 1, art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului V. A. A., CNP 1., fiul lui M. și Ș. I., născut la (...) în B. M., fără antecedente penale, domiciliat în B. M. str. Grănicerilor nr. 86/3 județul M. și fără forme legale în B. M. str. H. nr.
46A/320 județul M., aflat în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea B. M.
În temeiul art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: a. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 1 ind. 2 Cod procedură penală s-a impus inculpatului următoarele obligații: a. să nu se apropie de partea vătămată- inculpat C. P., de membrii familiei acestuia, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect; b. să nu se afle în locuința părții vătămate- inculpat C. P.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, respectiv a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. M. cu măsura arestării preventive, în caz de încălcare, cu rea- credință, a obligațiilor instituite de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 512/P/2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. A. A. pentru infracțiunile prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal și prev. de art.
20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...), primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 17 noiembrie 2011, dispunându-se amânarea pentru un nou termen, respectiv (...) și ulterior pentru (...).
Prin încheierea penală nr. 441 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.
33/U din (...).
În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...), pe strada H. din B. M., a provocat scandal și a agresat-o pe partea vătămată C. P. înjunghiind-o cu un cuțit în piept, leziunile cauzate punându-i acestuia viața în primejdie. Ulterior, pe baza plângerii formulate de inculpatul V. A. A., este cercetat și inculpatul-parte vătămată C. P., fiind trimis și acesta în judecată.
Prin încheierile penale ale T.ui M. din (...) și (...), s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului V. A. A. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, constatându-se că, în raport de infracțiunile reținute în actul de trimitere în judecată atât în sarcina inculpatului-parte vătămată V. A. A. cât și a părții vătămate-inculpat C. P. (trimis în judecată în stare de libertate) se impunea aplicarea unui tratament juridic egal ambelor părți.
Este adevărat că, împotriva încheierii din (...), prin decizia penală nr.1696/R/(...) Curtea de A. C. a admis recursul declarat de parchet cu consecința constatării ca legale și temeinice a măsurii arestării preventive, apreciind că nu se poate pune problema unui tratament juridic egal față de cei doi inculpați. T. reține însă că, prin rechizitoriu, sunt trimiși în judecată inculpații pentru aceleași fapte și nici unul dintre aceștia nu are antecedente penale. Contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor ce li se rețin în sarcină va fi analizată de instanță la momentul pronunțării unei soluții în cauză, soluție ce va avea la bază o stare de fapt ce se va desprinde și din probele ce sunt administrate în mod direct și nemijlocit în fața instanței. Astfel, pe baza pe baza acestora și, evident, a celor din faza de urmărire penală, se poate eventual contura o cu totul altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu. Ceea ce este cert până la acest moment, a subliniat instanța de fond, este încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care cei doi au fost trimiși în judecată și faptul că nici unul, așa cum s-a menționat și anterior, nu are antecedente penale.
Aceste considerente și, implicit, principiul egalității persoanelor în procesul penal, au stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum s-a dispus prin prezenta. F. de inculpatul V. A. A. s-a instituit obligațiile cuprinse în dispozitivul prezentei.
Împotriva acestei încheieri PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
MARAMUREȘ a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 3002 rap. la art. 1. Cod pr.pen.
S-a arătat că prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B. M. invocând egalitatea de tratament a inculpaților în procesul penal, lipsa antecedentelor penale și a stării de fapt care nu era pe deplin conturată la momentul arestării.
Într-adevăr inculpatul V. nu are antecedente penale, însă a comis fapta supusă judecății la scurt timp după îndeplinirea termenului de suspendare a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicate prin sentința penală 1225/2009 a
Judecătoriei B. M.
S-a mai arătat că situația inculpatului V. A. A. nu este identică cu cea a inculpatului C. P., astfel că nu se impune aplicarea aceluiași tratament juridic. Inculpatul V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a înarmat cu un cuțit, a amenințat cu moartea mai mulți martori, după care i-a aplicat lovituri inculpatului - parte vătămată C. P., încercând să-i suprime viața.
Având în vedere gravitatea faptei comise și a modului de comitere care relevă un grad de pericol social concret al inculpatului, s-a solicitat menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul V. A. A.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul V. A. A. este trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că la data de 28 august 2011 ar fi provocat scandal public pe aleea dintre blocurile 46 A și 46 B de pe strada H. din B. M., proferând injurii și alte trivialități la adresa persoanelor prezente acolo și i-ar fi amenințat cu un cuțit pe martorii B. A., T. C. A. și M. P. și la aceeași dată, în loc public, ar fi aplicat lovituri cu cuțitul asupra unei zone vitale a corpului părții vătămate C. P., cauzându-i leziuni corporale primejdioase vieții.
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpatul V. A. A. la data de (...), prin încheierea penală nr.441/2011 a T.ui M., ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod penal, respectiv pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare pentru faptele pentru care era cercetat și faptul că lăsarea sa în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică., raportat la rezonanța socială negativă a faptelor și la antecedența penală a inculpatului.
În cauză există probe și indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul V. A. A. este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Indiciile și probele temeinice despre care face vorbire art.143 C.pr.pen. sunt menționate în rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (f.46, 26-34), constatări preliminare medico-legale (f.39) raport de expertiză medico-legală traumatologică (f.71-72), constatări preliminare medico-legale (f.53) raport de expertiză medico-legală traumatologică (f.107-109), plângerile și declarațiile părții vătămate-inculpat C. P. și ale inculpatului V. A. A. (f.54, 94-96, 232-234,
215-219), declarațiile martorilor T. C. A., C. P., C. V., Z. R. D., G. A., B. A., N. I., B. D., B. I., V. C., C. R., C. V., B. M., B. G., V. Z., C. C., S. E. și M. P., procese-verbale de confruntare.
Curtea constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului V. A. A. subzistă.
În ce privește art.148 lit.f Cod procedură penală, prima cerință a textului de lege este îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul V. A. A. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că a fost săvârșită, din datele referitoare la persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra
Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de (...), a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații în data de (...), urmând a fi audiați 5 martori care nu s-au prezentat în data de (...) și au fost citați cu mandat de aducere.
Astfel, în ce privește durata rezonabilă a arestării preventive se constată că potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - (...) și până în prezent, într-o perioadă de circa 5 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatului și fiind declanșată cercetarea judecătorească.
Raportat la tipologia cauzei, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului recurent.
Din fișa de cazier (f.69) reiese că în anul 2009 inculpatul V. A. A. a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, termenul suspendării împlinindu-se în luna iulie 2011.
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o predispoziție de comitere de fapte antisociale, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să influențeze martorii ori să comită noi infracțiuni, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare acesta riscând aplicarea doar a unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise, operând cumulul juridic și nu cel aritmetic.
În ce privește principiul egalității de tratament invocat de instanța de fond în raport de coinculpatul C. P., trimis în judecată sub aceleași acuzații, se constată că deși cei doi inculpați au o situație asemănătoare, iar rezonanța negativă a faptelor este persistentă pentru ambii inculpați, situația lor personală este diferită, inculpatul C. P. fiind la prima confruntare cu legea penală.
F. de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, pentru a se asigura egalitatea de tratament era mai oportună formularea propunerii de arestare cu privire la ambii inculpați, însă cum procurorul nu a procedat în acest mod, instanța are la rândul său posibilitatea de a dispune arestarea coinculpatului C. P., conform art.160/a Cod procedură penală.
Asigurarea unui tratament egal prin punerea în libertate a inculpatului V. A. A. nu este oportună câtă vreme există riscul de comitere de noi infracțiuni, precum și riscul de reluare a conflictului cu inculpatul C. P., aflat în libertate.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată nu este temeinică curtea va admite în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie
2012 a T.ui M. având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului, pe care o va casa în întregime și rejudecând va respinge cererea inculpatului V. A. A., fiul lui M. și Ș. I., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, de înlocuire a măsurii arestului preventiv, menținând starea de arest a inculpatului conform art.300/2, art. 160/b Cod procedură penală.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului
C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M. având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului, pe care o casează în întregime și rejudecând respinge cererea inculpatului V. A. A., fiul lui M. și Ș. I., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla, de înlocuire a măsurii arestului preventiv, menținând starea de arest a inculpatului conform art.300/2, art.
160/b Cod procedură penală.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av. C. I., sumă ce se va avansa din FMJLC.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G., | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. V.-G. |
Red.L.M.
Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: S. L.R.M.
| ← Încheierea penală nr. 434/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
