Decizia penală nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 59/A/2012
Ședința publică din 21 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI: C. I.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat de către procuror A. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul Z. I., împotriva sentinței penale nr. 13/F din 1 februarie 2012 a T.ui B. - N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin 1 rap. la art.175 alin 1 lit c și art.176 alin 1 lit c Cod penal cu aplic. art.37 lit a, art,73 lit b și art.76 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. I., în stare de arest, asistat de av. F. A. cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. Gligor din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile S. C. J. de U. C. C. de N. C. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține apelul formulat în cauză prin care solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, arată că își menține declarațiile date în cauză și nu are de făcut completări.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului Z. I., av. F. A. solicită în tem. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 13/F din 1 februarie 2012 a T.ui B. - N. și, rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei aplicate de prima instanță ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. și reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 44 alin.1 și alin. 3, art. 73 lit. lit.a sau lit. b Cod pr.pen. raportat la raportat la poziția procesuală adoptată de inculpat și la faptul că acesta s-a aflat în legitimă apărare.
Apreciază că instanța nu a făcut o corectă aplicare a legii în sensul că a reținut scuza provocării fără a reține ca victima a dovedit o agresivitate deosebită prin obiectul folosit în agresiune, inculpatul reacționând într-o situație de legitimă apărare.
În subsidiar, solicită în tem. art. 344 Cod pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin 1 rap. la art.175 alin 1 lit c și art.176 alin 1 lit c Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că intenția inculpatului nu a fost de a ucide.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii arată că fapta a fost săvârșită cu praeterintenție. Inculpatul a recunoscut că a a lovit victima cu pumnii și picioarele și nu cu un corp contodent dar fără să urmărească ori să prevadă rezultatul.
De asemenea, apreciază că în cauză sunt aplicabile și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod pr.pen. având în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum și faptul că acesta a anunțat organele de poliție.
Reprezentantul Parchetului solicită în tem. art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat cu consecința menținerii sentinței penale nr. 13/ 2012 a T.ui B. - N., ca legală și temeinică.
Apreciază că prima instanță a a dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în ceea ce privește incidența prevederilor art. 44 și
73 lit.a Cod penal cu depășirea limitelor legitimei apărări, apreciază că nu este incident în cauză, singura circumstanță atenuantă legală este starea de provocare, reținută corect prin rechizitoriu și hotărârea recurată, în care inculpatul a comis infracțiunea.
Infracțiunea de omor deosebit de grav este realizată și că s-a săvârșit cu intenție indirectă care rezidă din modul în care a acționat, intensitatea loviturilor, numărul loviturilor și urmările produse.
Este evident că inculpatul chiar dacă nu a dorit să suprime viața victimei raportat la modul în care a acționat a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Infracțiunea de lovituri cauzatoare de morate nu poate fi reținută în sarcina inculpatului întrucât nu este vorba de o culpă care să se grefeze pe o simplă intenție de lovire câtă vreme inculpatul a aplicat victimei lovituri intense și aplicate în zone ale corpului ce vizează zone vitale respectiv în principal în zona capului și toracelui.
Din raportul de constatare medico-legală se stabilește cauza decesului și sunt descrise leziunile suferite de victimă ceea ce denotă o intensitate deosebită a loviturilor aplicate.
De asemenea, apreciază că nu suntem în situația legitimei apărări pentru că deși disproporția apărării este evidentă, consideră că la momentul la care inculpatul a aplicat numeroase lovituri victimei, nu mai era un atac direct material imediat îndreptat împotriva persoanei inculpatului. R. la aceste aspecte, prima instanță corect a reținut doar starea de provocare pe care conduita victimei de a aplica o lovitură anterior inculpatului, a determinat-o și a contribuit în luarea hotărârii inculpatului de a săvârși infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze.
Împrejurarea că fapta a fost săvârșită în locuința inculpatului, arată că nu are relevanță deoarece inculpatul și victima erau frați, au locuit împreună un timp.
Apreciază că în cauză nu sunt incidente nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal și nici dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen. raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
R. la probele administrate în cauză, apreciază că încadrarea juridică a fost corect stabilită, având în vedere că inculpatul a mai comis un omor și asupra unei rude apropiate.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței recurate, menținerea stării de arest a inculpatului, deducerea din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv din data de (...) la zi și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului Z. I., av. F. A., în replică, arată că inculpatul a aplicat lovituri victimei fără intenția de a ucide.
Inculpatul Z. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate
și că a acționat în acest mod deoarece anterior a fost lovit de victimă. Solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.13/F din (...), T. B.-N. a condamnat pe inculpatul Z. I., fiul lui D. și P., născut la data de (...) în B.-B., jud. B.-N., domiciliat în com. B.-B., nr. 387, jud. B.-N., CNP-1., recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin 1 rap. la art.175 alin 1 lit c și art.176 alin 1 lit c Cod penal cu aplic. art.37 lit a, art,73 lit b și art.76 lit a Cod penal.
În baza art.61 cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 2169 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.19/1993 a T.ui B.-N. și contopește acest rest cu prezenta pedeapsă urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit a,b Cod penal, sporită cu 1 an, deci, în total, 14 ani închisoare și
5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a,b Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a,b Cod penal.
Conform art.350 Cod procedură penală și 88 Cod penal s-a menținut starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv al acestuia începând cu 10 aprilie 2011 la zi.
În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevare de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Potrivit art.346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. C. J. de U. C. suma de 4767,325 lei cu titlul de despăgubiri civile constatând că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.
S-a acordat avocatului din oficiu Cîrceie Fabiola onorariu în sumă de
200 lei ce se va suporta din fondurile M.ui Justiției.
A fost obligat inculpatil să plătească 4000 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu pentru avocatul din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B.-N. nr. 3., a fost trimis în judecată inculpatul Z. I., fiul lui D. și P., născut la data de (...) în B.-B., jud. B.-N., domiciliat în com. B.-B., nr. 387, jud. B.-N., posesor al C.I. seria XB nr. 1., CNP-1., recidivist, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 73 lit. b Cod penal, constând în aceea că la data de 25 martie 2011 i-a aplicat mai multe lovituri fratelui său, victima Z. V. cauzându-i leziuni care au produs decesul acestuia, după ce, în prealabil, a fost lovit la rândul său de victimă cu un vătrai în cap.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: referatul organului de cercetare penală (f. 1-2); procese-verbale de sesizare (f. 3-4); proces verbal de c.f.l.(f. 5-17); expertize medico-legale (f. 18-32); declarațiile inculpatului (f.
33-37); declarațiile martorilor (f. 38-48up și 60, 72, 91, 92 și 103 din dosarul instanței); raportul tehnico-științific de interpretare criminalistică (f.49-57); cazier judiciar (f. 58); constatare medico-legală privind pe inculpat (f. 59-60); procese-verbale de depistare și identificare (f. 61-62); rezoluția de începere a urmăririi penale (f. 65); ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (f.
66); proces-verbal de ascultare preliminară (f. 67); ordonanța de reținere și alte acte privind măsurile preventive (f. 68-81); expertiza medico-legală psihiatrică (f. 82-87); proces-verbal de ascultare preliminară și de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 88-89), toate coroborate cu declarațiile inculpatului tribunalul reține în sarcina sa următoarea stare de fapt:
În seara de (...), orele 20,15, Postul de P. B.-B. a fost sesizat telefonic prin apel la 112, despre faptul că frații Z. V. și Z. I. din localitatea B.-B., nr.
387, jud. B.-N., s-au agresat reciproc în locuința lor, iar în urma agresiunilor
Z. V. se află în stare gravă.
Din cercetări s-a stabilit că frații Z. V. și I. dețin fiecare case în aceeași curte, însă de o perioadă de timp au locuit împreună la inculpatul Z. I. A. din urmă este divorțat, are doi copii majori și a fost condamnat, prin sentința penală 19/1993 a T.ui B.-N. la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat asupra mamei sale, fiind liberat condiționat în cursul anului 2006. Z. V. nu a fost niciodată căsătorit, lucra ocazional pe la diverse persoane pe sume de bani, pe care îi cheltuia în special pe băuturi alcoolice.
În seara de (...), în jurul orelor 19,30, Z. V. s-a întors din sat având asupra sa un flacon de 0,5 l cu țuică. Vicitma, împreună cu fratele său, inculpatul Z. I., au consumat țuică din flaconul respectiv și la un moment dat, în timp ce inculpatul se uita la televizor, victima Z. V., a aplicat o lovitură în cap cu vătraiul de la sobă, provocându-i o plagă la nivelul capului, în zona parietală stângă, inculpatul pierzându-și cunoștința pentru o perioadă scurtă de timp.
Când și-a revenit, inculpatul l-a observat pe fratele său cu vătraiul în mână îndreptându-se spre el și a ripostat imediat, smulgându-i vătraiul din mână, apoi fiind tulburat de atacul fratelui său a început să-l lovească cu pumnii și palmele. Victima Z. V. a căzut pe dușumea, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, deși evident nu mai riposta, până când a constatat că victima a rămas în stare de inconștiență.
Văzând consecința faptelor sale, inculpatul Z. I. s-a speriat și s-a deplasat imediat la vecinul său, martorul C. D., căruia i-a relatat ce s-a întâmplat, rugându-l în același timp să anunțe organele de poliție și salvarea.
La fața locului a fost solicitat un echipaj SMURD care a acordat îngrijiri medicale celor doi, iar victima Z. V. a fost transportat și internat la C. de N. C.-N., cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral; comoție cerebrală; hematom subdural parietal drept";, fiind supus unei intervenții chirurgicale.
La data de (...), cei doi frați au fost examinați medico-legal ocazie cu care s-a stabilit că inculpatul Z. I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și necesită pentru vindecare un nr. de
3-4 zile îngrijiri medicale, iar Z. V. prezintă leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare un nr. de 65-70 zile îngrijiri medicale și întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții.
La data de (...), victima Z. V. a decedat la C. de N. C.-N. iar în urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea acestuia a fost violentă și se datorează insuficienței cardiorespiratorii acute consecutive trombemboliei și bronhopneumoniei, complicații survenite în evoluția unui traumatism cranio-cerebral și maxilo-facial cu hemoragie, contuzie și dilacerare cerebro- meningee, hematom subdural operat, fractură de perete anterior sinus maxilar stâng cu hemosinus, fractură oase proprii nazale și traumatism toracic cu fractură costală. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp dur și cădere de la același nivel iar între acestea și deces există legătură de cauzalitate.
Fiind expertizat medico-legal psihiatric s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip disocial";, însă păstrează capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă mai sus, susținând că a comis fapta pe fondul tulburării cauzate de atacul victimei. De asemenea inculpatul a mai arătat că a aflat după agresarea victimei, în ziua următoare, că victima, anterior, s-a exprimat în prezența altor persoane că îl va omorî, afirmații dovedite de martorii I. G., B. I. și R. A.
De menționat este faptul că victima a fost înmormântată pe cheltuiala
P. B.-B. care a arătat prin scriptul depus la dosar ( f.32/1) că nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului precizând totodată că victima are ce moștenitori pe Z. D. (frate) care locuiește în zona Banatului, precum și
2 nepoți de frate, respectiv Ș. M. și Ș. I.
În cauză a fost citată în calitate de parte vătămată numita Ș. M. care a arătat că nu are petenții civile față de inculpat și nu cunoaște cu exactitate unde se află fratele victimei, ca și fratele său Ș. I.
Atât la termenul de judecată din 14 septembrie 2011, cât și cu ocazia dezbaterii cauzei în fond inculpatul a solicitat, prin avocatul desemnat din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin 1 rap. la art.175 alin 1 lit c și art.176 alin 1 lit c Cod penal cu aplic. art.37 lit a, art,73 lit b, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal arătând că din probele cauzei rezultă că inculpatul nu a acționat cu intenția de a-l ucide pe fratele său, ci doar activitatea de lovire a fost realizată cu intenție, moartea victimei fiind din culpă.
Într-adevăr, între infracțiunea de omor și cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte există deosebiri importante pe planul laturii subiective.
Astfel, forma de vinovăție specifică infracțiunii incriminate de art. 183
Cod penal este praeterintenția, respectiv fapta de lovire sau vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, are loc din culpa subiectului care nu urmărește, dar nici nu acceptă posibilitatea producerii morții victimei.
Spre deosebire de aceasta, omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane, adică, fie cu intenție directă, atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale (moartea victimei) și a urmărit producerea acestuia, fie cu intenție indirectă, când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări, a acceptat totuși producerea acestuia.
Poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz în parte, în raport de împrejurările concrete ale acestuia, aceasta putându-se deduce, în cele de mai multe ori, din chiar materialitatea actului.
În prezenta cauză, așa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală (f.24-32), leziunile cauzate victimei s-au produs prin loviri repetate cu un corp dur ( pumnii și picioarele), zonele vizate de loviturile inculpatului au fost zone vitale, respectiv capul și toracele, intensitatea loviturilor a fost una ridicată dovadă fiind că urmare a acestora s-a produs un hematom subdural, dar și fracturi ale oaselor feței și ale arcului costal VIII stâng, rezultând, fără îndoială că, deși nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a acceptat posibilitatea producerii acestei, săvârșind fapta de omor cu intenție indirectă.
Față de cele de mai sus a rezultat că fapta inculpatului astfel reținută întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 alin 1 rap. la art. 175 alin 1 lit c și art. 176 alin 1 lit c Cod penal.
Față de inculpat s-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată acestuia pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor prin sentința penală 19/1993 a tribunalului B.-N., pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiționat la 15 august
2008, cu un rest neexecutat de 2169 zile închisoare.
Pe de altă parte, din probele cauzei a rezultat că la originea incidentului a stat atitudinea agresivă a victimei, care l-a lovit pe inculpat cu un vătrai în cap, astfel că riposta acestuia s-a datorat stării de tulburare în care s-a aflat ca urmare a acestui fapt și în condițiile în care, anterior, victima a afirmat, în prezența mai multor martori, că îl va ucide pe inculpat, în favoarea inculpatului urmând a se reține scuza provocării prev. de art. 73 lit b Cod penal.
În baza textelor de lege mai sus arătate și văzând și disp. art. 72 Cod penal, orientându-se spre pedeapsa alternativă a închisorii de la 15 la 25 de ani tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a,b Cod penal făcând și aplic. art.76 lit a Cod penal.
Având în vedere gravitatea faptei, în baza art.61 Cod penal tribunalul a revocat liberarea condiționată pentru restul de 2169 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.19/1993 a T.ui B.-N. și va contopi acest rest cu prezenta pedeapsă urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit a,b Cod penal, sporită cu 1 an, deci, în total, 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a,b Cod penal.
Conform art.350 Cod procedură penală și 88 Cod penal tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv al acestuia începând cu 10 aprilie 2011 la zi, făcând și aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a,b Cod penal, iar în baza art.7 din Legea
76/2008 a dispus prelevare de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În latura civilă a cauzei, apreciind culpa inculpatului ca fiind de 50%, potrivit art.346 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. C. J. de U. C. suma de 4767,325 lei cu titlul de despăgubiri civile, constatând că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Z. I. solicitând desființarea sentinței și să se dispună reducerea pedepsei aplicate de prima instanță ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. și reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 44 alin.1 și alin. 3, art. 73 lit. lit.a sau lit. b Cod pr.pen. raportat la poziția procesuală adoptată de inculpat și la faptul că acesta s-a aflat în legitimă apărare.
Apreciază că instanța nu a făcut o corectă aplicare a legii în sensul că a reținut scuza provocării fără a ține cont că victima a dovedit o agresivitate deosebită prin modul în care a acționat și obiectul folosit pentru a lovi pe inculpat, acesta din urmă ripostând în legitimă apărare.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin 1 rap. la art.175 alin 1 lit c și art.176 alin 1 lit c Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că intenția inculpatului nu a fost de a ucide.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii arată că fapta a fost săvârșită cu praeterintenție. Inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu pumnii și picioarele și nu cu un corp contondent, dar fără să urmărească ori să prevadă rezultatul.
De asemenea, apreciază că în cauză sunt aplicabile și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod pr.pen. având în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat, precum și faptul că acesta a anunțat organele de poliție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește încadrarea juridică, în mod corect s-a apreciat că raportat la modul în care inculpatul a acționat, faptul că loviturile au fost aplicate cu intensitate, zonele vizate au fost vitale, împrejurări care conduc la concluzia că, deși nu a urmărit moartea victimei, inculpatul a acceptat posibilitatea ca aceasta să se producă, neputându-se considera că nu a putut să prevadă, pentru a fi în prezența unei praeterintenții și în consecință, fapta este judicios încadrată în disp.art.174 alin.1, rap.la art.175 lit.c și art.176 alin.1 lit.c C.pen.
Ținând cont că, potrivit art.3201 alin.7 C.pr.pen., dispozițiile alin.1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune ce se pedepsește cu detențiune pe viață, iar pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, detențiunea pe viață este prevăzută alternativ cu închisoarea, nu se poate considera că inculpatul beneficiază de aceste dispoziții legale de atenuare a pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției.
Cu privire la atitudinea victimei anterior comiterii faptei de către inculpat, corect s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile privind scuza provocării conform art.73 lit.b C.pen., nefiind întrunite cele referitoare la legitima apărare, deoarece inculpatul, lovit fiind cu un vătrai în cap, a ripostat inițial smulgându-i vătraiul din mână, după care l-a lovit cu pumnii
și picioarele și, deși a căzut la dușumea, a continuat să-l lovească până când victima s-a aflat în stare de inconștiență, împrejurări în raport de care nu se poate considera că atacul nu putea fi înlăturat altfel, decât săvârșind fapta prevăzută de legea penală, pentru a fi aplicabile disp.art.44 alin.1 și 3 C.pen.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită de inculpat după liberarea condiționată din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată tot pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, în mod judicios s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie și față de această împrejurare, ținând cont și de gradul de pericol social concret al faptei reținute în prezenta cauză, nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind just individualizată și proporțională cu toate criteriile prev.de art.72 C.pen.
Pentru aceste motive, apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Se va menține starea de arest preventiv a inculpatului Z. I.
Potrivit articolului 88 Cod Penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. I. fiul lui D. și P., născut la data de (...) în B.-B., jud. B.-N., domiciliat în com. B.-B., nr. 387, jud. B.-N., CNP-1., recidivist, împotriva sentinței penale nr. 13/F din 1 februarie 2012 a T.ui B. N..
Menține starea de arest preventiv a inculpatului Z. I.
Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. M. Gligor.
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER | |
M. R., | C. I. | M. V. G. |
red.CI/AC
4 ex.(...)
jud.fond.P. L.
| ← Decizia penală nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 136/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
