Decizia penală nr. 61/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.61/A/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.,judecător
JUDECĂTOR : L. H. GREFIER : L. C.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 451 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.a și i Cod penal.
La apelul nominal făcut cauză se prezintă inculpatul C. C. personal asistat de apărător ales, av.Capătă Antoniu, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile B. G. și S. C. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s- au depus motivele de apel ale inculpatului.
Apărătorul inculpatului, solicită în probațiune audierea martorilor B. A. din C.-N, str.Cîmpului, nr.40, sc.A, ap.4, jud. C. și S. M. C. din C.-N, str.Taberei, nr.4 ap.75, jud.C.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune audierii martorilor menționați. Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul inculpatului întrucât nu este concludentă și utilă cauzei.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o caracterizare de la locul de muncă al inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, susține apelul declarat solicitând admiterea lui, desființarea în parte a sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum diminuat și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile. A., arată că instanța de fond a omis să facă aplicarea prevederilor art.73 lit.b C.penal privind scuza provocării. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că agresivitatea verbală a părții vătămate urmată de amenințarea acestuia, a fost în măsură să-i provoace inculpatului o stare de puternică tulburare. De asemenea, consideră că instanța nu a făcut o justă individualizare a pedepsei raportat la disp.art.72 C. C. bună a inculpatului înainte de comiterea faptei este reliefată prin lipsa antecedentelor penale. Mai mult, inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea ei, prevalându-se de disp.art.320/1 C. T., partea civilă, la scurt timp după comiterea faptei l-a agresat pe inculpat, aspect dovedit cu certificatul medico legal depus la dosar. R. la latura civilă a cauzei, consideră că daunele morale acordate sunt prea mari sens în care solicită reducerea lor. Consideră că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere probele administrate în cauză, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată astfel că nu se impune reducerea ei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarațiile date și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 451 pronunțată la data de 22 noiembrie 2011 de Tribunalul Cluj, s-a dispus, în temeiul art. 334 C.pr.penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., zis „Coco"
- fiul lui C. și R., ns. la (...) în C.-N., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, pensionar, necăsătorit, un copil minor, domiciliat în C.-N., str. G., nr. 8, ap. 1, jud. C., CNP 1., din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. a și i C.pen., în tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbarea a încadrării juridice dată faptei, prin reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen.
În baza art. 20, rap. la art. 174, art. 175 lit. i C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. C., zis „Coco" - fiul lui C. și R., ns. la (...) în C.- N., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, pensionar, necăsătorit, un copil minor, domiciliat în C.-N., str. G., nr. 8, ap. 1, jud. C., CNP 1., la 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.
64 lit. a tz. a II-a C.pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 175 alin. 1 C.pen., rap. la art. 65 alin. 2 și 3 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a C.pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, conform dispozițiilor art. 66 C.pen.
În baza art. 313 din OUG 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata în favoarea S.UI C. JUDEȚEAN DE U. C. a sumei de 590,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C., rap. la art. 998-999 C., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată B. G., domiciliat în C.-N., Aleea Padin nr. 4, ap. 4, jud. C., obligând inculpatul la plata în favoarea acestuia a sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând compensații pentru daune morale.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 04 septembrie 2009, în timp ce se aflau în Barul „EMA" de pe strada P., nr. 10, din C.-N., între inculpatul C. C. și partea vătămată B. G. - care consumau băuturi alcoolice la aceeași masă - a intervenit un conflict verbal, fără ca martorii audiați în cauză să poată preciza care dintre cei doi protagoniști a inițiat starea conflictuală. Pe de altă parte, susținerile părților sub acest aspect sunt contradictorii, fiecare susținând că partea adversă a fost cea care a declanșat disputa.
Cert este că acest conflict iscat i-a produs inculpatului C. C. o stare de nervozitate, simțindu-se, potrivit propriilor declarații, insultat și amenințat de partea vătămată.
Pe cale de consecință, aflat și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a ieșit din local și a revenit după un interval de câteva minute, cel mai probabil deplasându-se până la domiciliu (f. 55 fond). La revenirea în local, inculpatul avea asupra sa un cuțit și îndreptându-se direct spre partea vătămată B. G., l-a atacat prin surprindere, pe la spate, tăindu-l la gât, regiunea cervicală-dreapta, după ce, pentru a executa acest act de agresiune, l- a prins cu o mână de cap. P. de spirit a părții vătămate care a dus instinctiv mâna la gât pentru a împiedica acțiunea violentă a împiedicat producerea unor consecințe fatale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală (f.7-8 u.p), partea vătămată prezenta multiple plăgi prin tăiere la nivelul regiunii cervicale anterior-lateral cu secționarea venei jugulare externe, plagă prin tăiere la nivelul degetelor III și IV mâna stângă, secționarea parțială a tendonului M flexor superficial al degetului la nivelul degetului III în dreptul art. interfalangiene dist. fața palmara; secțiune arteră digitală medială la nivelul degetului III mâna stg.
După ce a acționat în acest fel, inculpatul a ieșit imediat din local și a dispărut. A revenit însă mai târziu și doar după ce a fost apelat telefonic de martorul R. T. - N., care aflase între timp despre fapta comisă de învinuit.
Inculpatul a ajuns din nou în local când erau prezente deja organele de poliție (victima B. G. fiind transportată între-timp, de urgență, la spital). Cu acea ocazie inculpatul C. C. a recunoscut că el este autorul agresării corporale a numitului B. G., că pentru asta a folosit un cuțit și că, după ce i-a pus cuțitul la gât, a reușit să-l taie „dintr-o mișcare a mâinii".
În drept, fapta inculpatului C. C., care în loc public (în Barul Ema, situat pe str. P. din C.-N., pe durata programului de funcționare și în prezența clienților localului) l-a atacat pe partea vătămată B. G. cu un cuțit, luându-l prin surprindere, din spate, și l-a tăiat la nivelul regiunii cervicale, anterior lateral, secționându-i vena jugulară externă, precum și degetele 3 și 4 de la mâna stângă în timp ce aceasta se apăra pentru a împiedica acțiunea periculoasă de punere în primejdie a vieții, comisă de agresor, provocându-i astfel leziuni corporale care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit i) C. pen.
Deși prin raportul de expertiză medico-legală atașat filelor 7-8 dosar u.p se reține că acțiunea violentă exercitată de inculpatul C. C. nu a pus în primejdie viața victimei, această concluzie reflectă doar perspectiva medico- legală asupra acțiunii exercitate de inculpat.
În acest sens, instanța subliniază faptul că noțiunea de „. în primejdie a vieții persoanei"; prezintă două accepțiuni: una juridică, constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia (moartea) și caracterizate de intenția specifică de omor; cea medico-legală, constând în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă.
Or, infracțiunea de tentativă la omor are în vedere înțelesul juridic al noțiunii de punere în primejdie a vieții persoanei, impunându-se analizarea poziției subiective a inculpatului raportat la faptă.
În acest scop, doctrina de specialitate și practica judiciară a stabilit faptul că intenția de a ucide va fi analizată în raport de toate împrejurările cauzei, cum ar fi instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile anterioare dintre agresor și victimă, sau atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
În speță, prin modul în care a acționat inculpatul, pe fondul unei stări de iritare, folosind un cuțit, secționând vena jugulară a părții vătămate, secționarea degetelor 3 și 4 de la mâna stângă a victimei reflectând intensitatea crescută acțiunii violente, inculpatul luându-l prin surprindere, din spate, pe partea vătămată și părăsind locul faptei imediat după săvârșirea acțiunii incriminate, se desprinde intenția directă de a ucide, rezultatul socialmente periculos fiind prevăzut și urmărit de inculpatul C.
Acțiunea inculpatului nu a avut rezultatul scontat pe de o parte datorită prezenței de spirit a părții vătămate - care a dus instinctiv mâna la gât, dar și datorită intervenției medicale prompte, viața victimei fiind salvată.
Prin actul de sesizare s-a reținut săvârșirea faptei cu premeditare, în varianta agravată prevăzută de art. 175 lit. a C.pen.
La termenul de judecată de la data de (...), apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. a C.pen.
Instanța de fond a constatat întemeiată cererea formulată de inculpat prin apărător, având în vedere intervalul scurt de timp (de doar câteva minute) de la data părăsirii localului de către inculpat și momentul înarmării acestuia, neputându-se reține că inculpatul a chibzuit în condiții de calm asupra unui plan de acțiune. D., declarațiile date de părți și de martori reflectă starea de iritare sub imperiul căreia inculpatul se afla când s-a ridicat de la masă, stare care este în sine incompatibilă cu agravanta premeditării prevăzută de art. 175 lit. a C.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. C., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se aplice inculpatului o pedeapsă mai mică, cu reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a omis să facă aplicarea prev. art. 73 lit. b Cod penal privind reținerea scuzei - provocării întrucât din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că agresivitatea verbală și amenințarea părții vătămate B. G. au fost în măsură să-i provoace inculpatului o puternică tulburare, acesta acționând inexplicabil, de o manieră violentă.
Pe de altă parte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată este rezultatul unei greșite operațiuni de individualizare judiciară, fără reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, deși acesta a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, și-a crescut singur copilul, a recunoscut fapta în materialitatea ei și atitudinea ulterioară a părții vătămate.
În ce privește latura civilă, inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că suma la care a fost obligat cu titlu de daune morale este exagerată și în contradicție cu practica curentă a instanței și posibilitățile financiare ale acestuia,
A.ul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Potrivit art. 73 lit. b Cod penal, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, este o împrejurare ce constituie circumstanță atenuantă a provocării.
Pentru a se putea reține circumstanța atenuantă a provocării trebuie să existe o activitate de provocare, această activitate să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului, iar acesta să fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.
Este real că starea de provocare poate exista și ca urmare a atingerii grave a demnității prin vorbe sau orice faptă a provocatorului de natură să cauzeze o puternică tulburare sau emoție, însă simpla afirmație „îl dezmembrez dacă mai ridică tonul la mine"; a părții vătămate, aflată în bar la aceeași masă cu inculpatul, vădește lipsa unei atingeri grave a demnității inculpatului care nu constituie provocare, întrucât lipsește prejudicierea gravă a demnității.
Aceeași concluzie se desprinde și din declarația martorei S. M.-C. (f.23 d.urmărire) care stătea la aceeași masă cu inculpatul și partea vătămată, aceasta arătând că între cei doi „s-a iscat o discuție mai aprinsă"; după care inculpatul s-a ridicat, a spus că pleacă acasă, s-a întors în bar, după aproximativ 30 de minute, s-a îndreptat spre partea vătămată pe la spate „și fără să zică nimic, dintr-o mișcare i-a tăiat gâtul";.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptei, împrejurările de comitere a acesteia, modul de săvârșire al faptei, lovitură cu cuțitul pe la spatele victimei, într-o zonă vitală a corpului, urmarea socialmente periculoasă prin punerea în primejdie a victimei, atitudinea inculpatului după comiterea agresiunii în sensul abandonării părții vătămate și lipsa de interes în acoperirea prejudiciului.
Mai mult, în raport de cele reținute, gravitatea deosebită a faptei, circumstanțele invocate, respectiv lipsa antecedentelor penale și recunoașterea parțială a faptei, nu sunt suficiente pentru a se reține în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
În aceste condiții, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia și modalitatea de executare fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, atât în ce privește temeinicia pretențiilor civile, cât și în privința cuantumului daunelor morale în sumă de 10.000 euro.
A., în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul săvârșind o faptă penală gravă prin care s-a produs un prejudiciu părții vătămate și există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat.
În fine, în raport de suferințele fizice suferite de partea vătămată care a fost supusă unui act de agresiune ce i-a pus în pericol viața, spitalizarea acesteia și intervenția chirurgicală, locul public în care a avut loc incidentul, compania în care se găsea inculpatul, este evident că suma de 10.000 euro la care inculpatul a fost obligat cu titlu de daune morale a fost în mod corect stabilită, fiind o justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral stabilit.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.penală,
Curtea va respinge apelul inculpatului C. C. ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 pct. 2 C.pr.penală, la 450 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu parțial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 451 din 22 noiembrie 2011 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, V. V. A. L. H. L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: L.M. F..
| ← Decizia penală nr. 147/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 13/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
