Decizia penală nr. 1495/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1495/R/2012
Ședința publică din data de 26 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. - judecător JUDECĂTORI : V. C.
: D. P.
G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L. J. B.-M. și inculpatul V. R. C. împotriva sentinței penale nr. 2004 din 14 septembrie 2012 pronunțată de J. B.-M. în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1,
209 alin.1 lit. a, e, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat A. G., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat O. R. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei pedepse corect individualizate în raport cu prevederile art
72 Cod penal, cu consecința majorării cuantumului acesteia. De asemenea solicită deducerea perioadei arestului preventiv începând cu data de 4 iunie
2012- la zi. Se apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că instanța fondului a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei raportându-se la minimul special prevăzut de lege, fără a arătat în concret criteriile de individualizare și împrejurările avute în vedere la stabilirea acestei pedepse minime.
Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului care a sustras un card bancar și banii aparținând părții vătămate. Din declarațiile martorilor prezenți la locul faptei, rezultă că aceștia au observat când inculpatul a sustras bunurile părții vătămate. De asemenea, din cazierul inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat de șase ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la recursul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit c Cod procedură penală. În continuare se arată că, martorii audiați au declarat că s-a furat din biserică și că l-au văzut pe inculpat pe trotuarul de vis-a-vis și atunci au tras concluzia că el este.
În cauză nu există probe concludente că inculpatul a sustras vreun bun, martorii declarând că au văzut-o pe soția inculpatului umblând în geantă, ca atare nu se poate reține în sarcină că inculpatul ar fi săvârșit fapta. Se mai arată că probele administrate în cauză nu au dus la concluzia că inculpatul este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa. În acea zi, camerele de luat vederi nu au funcționat la biserică.
În subsidiar, solicită raportat la declarația pe care a dat-o inculpatul ultima dată, schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de furt, cu consecința reducerii pedepsei aplicată de instanța de fond.
Cu privire la recursul parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul V. R. C. având ultimul cuvânt arată că totul este o minciună, instanța de fond aplicându-i pedeapsa de 3 ani închisoare pentru ceva ce nu a făcut. Mai arată că, portmoneul nu era în geanta părții vătămate la momentul când a vrut să fure și că a ajuns în posesia acestuia doar după ce a traversat strada, la momentul întâlnirii cu concubina sa, care a sustras banii părții vătămate. S. a se reține în sarcina sa forma tentativei la furt.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.2004 din 14 septembrie 2012, Judecătoria Baia
Mare a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătoarea inculpatului.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. e, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. R. C. născut la data de (...) în B. M., județul Maramureș, fiica lui E. și A., CNP 1., de cetățenie: română, studii: 9 clase, domiciliat în: B. M., str. M., nr.6/5, ffl comuna S., sat H. nr. 71, județul Maramureș, recidivist, aflat în Penitenciarul Baia Mare, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Î. penală nr. 1338/(...) a JUDECĂTORIei B. M.
În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la (...) la zi.
S-a constatat că partea vătămată M. C. domiciliată în B. M., str. Moldovei, nr. 9/26, jud. Maramureș nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2520/P/2012 din data de (...) al P.ui de pe lângă
Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul V. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art.
209 alin. 1 lit. e, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 4 iunie
2012, în jurul orei 12,00, inculpatul V. R. C. se afla împreună cu învinuita B. E. E. în curtea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Iosif Mărturisitorul"; din municipiul B. M.
Profitând de neatenția părții vătămate M. C., inculpatul i-a sustras din poșeta pe care o ținea pe umăr, un portmoneu conținând suma de 34 lei, actul de identitate și un card bancar. Inculpatul V. R. C. a traversat Bd. R. pe partea opusă bisericii, unde a fost reținut de doi martori.
Acesta i-a dat învinuitei B. E. E. portmoneul sustras, iar aceasta l-a aruncat sub o autoutilitară parcată în apropierea Policlinicii „Sfânta M.";, după care cei doi au fugit în direcția „Eurohotel";.
Fiind sesizate de martori, organele jandarmeriei i-au reținut pe cei doi, ocazie cu care i-au identificat și condus la sediul poliției pentru a fi audiați.
Martorul S. A. a ridicat portmoneul sustras din locul în care a fost aruncat de învinuita B. și l-a predat organelor de poliție. A. l-au restituit părții vătămate.
Pentru prejudiciul cauzat în valoare de 100 lei, recuperat, partea vătămată
M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că portmoneul a fost sustras de soție, fără ca el să fi avut cunoștință despre această împrejurare.
În fața instanței de judecată, deși inițial a refuzat să dea declarații în cauză, inculpatul a revenit asupra acestei poziții procesuale și a declarat că, în momentul în care a ieșit din Biserica „Sfântul Iosif Mărturisitorul";, a observat poșeta părții vătămate deschisă, a intenționat să-i sustragă portmoneul, însă în momentul în care a introdu mâna în poșetă nu a mai găsit nimic, întrucât, portmoneul fusese sustras anterior de soția sa.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
În data de 4 iunie 2012, în jurul orei 12,00, inculpatul V. R. C. s-a deplasat împreună cu învinuita B. E. E. în curtea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Iosif
Mărturisitorul"; din municipiul B. M.
În timp ce enoriașii așteptau în curtea bisericii, profitând de neatenția părții vătămate M. C., inculpatul V. R. C. i-a sustras din poșeta pe care o ținea pe umăr, un portmoneu conținând suma de 34 lei, actul de identitate și un card bancar, după care a traversat Bd. R. pe partea opusă bisericii, unde a fost urmărit de doi martori.
La solicitarea martorilor de a se întoarce la biserică și de a restitui portofelul, inculpatul a chemat-o pe soția sa care se afla în apropiere și i-a înmânat acesteia un portofel, pe care martora l-a aruncat sub un autoturism parcat în zonă, după care cei doi au fugit în direcția „Eurohotel";.
Fiind sesizate de martori, organele jandarmeriei i-au reținut pe cei doi.
Portofelul aruncat sub autoturism a fost recuperat de martorul S. A. care l-a predat organelor de poliție, bunul sustras fiind restitui părții vătămate, M. C. care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță se probează cu: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 4-5 din dosarul de urmărire penală), proces verbal de consemnare a plângerii părții vătămate (fila 6 din dosarul de urmărire penală), declarația părții vătămate (fila 7 din dosarul de urmărire penală, fila 79 din dosarul instanței), declarațiile martorilor (filele 21-37 din dosarul de urmărire penală, filele 28, 80-83 din dosarul instanței), dovadă de ridicare predare.
În drept, fapta inculpatului V. R. C., care în data de 4 iunie 2012, în timp ce se afla în curtea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Iosif Mărturisitorul"; din municipiul B. M., a sustras din poșeta pe care partea vătămată M. C. o ținea pe umăr, un portmoneu conținând suma de 34 lei, actul de identitate și un card bancar, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.
37 lit.b Cod penal.
Potrivit art. 69 Cod de procedură penală, declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări de rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Instanța a constatat că declarațiile date de inculpat nu sunt constante și nu se coroborează cu declarațiile date de soția sa, martora B. E. care a declarat că ea ar fi fost autoarea infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina inculpatului. A., în declarația din data de (...) (fila 8 din dosarul de ur măr ir e
pen al ă) , inculpatul V. R. C. a arătat că în timp ce se afla în interiorul bisericii a observat cum soția sa care traversase strada îi făcea semn să meargă la ea, urmărită fiind de mai multe persoane.
A mai arătat inculpatul că soția i-a povestit că ar fi sustras un portmoneu
în momentul în care a ajuns lângă ea, portmoneu pe care acesta îl avea în geantă și l-a aruncat sub o mașină parcată de unde a o fost ridicat de unul dintre cei care-i urmăreau și predat poliției. Această declarație dată de inculpat nu se coroborează cu declarațiile date în cursul cercetării judecătorești în cuprinsul cărora aceasta a arătat că, după ce a ieșit din biserică a observat poșeta deschisă a părții vătămate, a intenționat să sustragă portmoneul însă nu a mai găsit nimic, după care a observat-o pe soția sa pe partea opusă a drumului făcându-i semn cu mâna. D. ce a traversat strada, a arătat inculpatul că s-ar fi deplasat alături de soția sa pe o distanță de aproximativ 75 m, fără ca aceasta să-i fi spus despre infracțiunea săvârșită (fila 78 din dosarul instanței). Ulterior, văzând că sunt urmăriți, martora B. E. i-ar fi spus în limba țigănească că ar fi sustras un portmoneu, pe care tot ea l-a aruncat sub o mașină parcată.
În declarația dată în fața instanței, martora B. E., soția inculpatului a susținut că ea a fost cea care a sustras portmoneul, după care a traversat strada, i-a făcut semn soțului să i se alăture, și, fără să-l aștepte și-a continuat deplasarea. La un moment dat, văzând că este urmărită a aruncat portmoneul sub o mașină, între timp sosind și inculpatul. A. martoră, a declarat că nu i-a spus soțului că ar fi sustras portmoneul în nici un moment, mărturisire pe care a făcut-o abia la poliție (f il a 28 d in dos arul ins tanțe i) .
În schimb, declarațiile martorilor B. P., S. A., P. F. și F. V. au rămas constante de-a lungul întregului proces-penal, coroborându-se între ele. A., martorul P. F. a observat cum inculpatul a introdus mâna în poșeta părții vătămate, însă nu a văzut dacă acesta a luat ceva. Toți martorii l-au văzut inițial pe inculpat deplasându-se singur pe stradă, după care lângă acesta a apărut o doamnă, căreia inculpatul i-a încredințat un portmoneu, pe care doamna respectivă l-a aruncat sub un autoturism parcat. Portmoneul aruncat a fost recuperat de martorul S. A. și restituit părții vătămate căreia îi aparținea.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă acesta că a săvârșit infracțiunea în stare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.b Cod penal. Primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr. 298/(...) a JUDECĂTORIei B. M., definitivă prin decizia penală nr. 71A/(...) a T.ului Maramureș. A fost arestat la data de (...) și liberat condiționat la (...), cu un rest neexecutat de 243 de zile. D. executarea acestei pedepse și anterior împlinirii termenului de reabilitare, inculpatul a săvârșit infracțiunea care face obiectul prezentei cauze, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b privind recidiva postexecutorie.
Pentru aceste considerente, instanța, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tentativă la furt calificat, din probele administrate în cauză rezultând fără dubiu că inculpatul a fost cel care a sustras portmoneul părții vătămate.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. e, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul V. R. C. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni .
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin Î. penală nr. 1338/(...) a JUDECĂTORIei B. M. apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și impun privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la (...) la zi.
S-a constatat că partea vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Baia Mare și inculpatul V. R. C.
P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a solicitat casarea sentinței și rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului ținându-se cont de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, împrejurarea că acesta este recidivist, a suferit multiple condamnări la pedepse cu închisoarea tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând să inducă în eroare organele de cercetare, dar și aspecte care vizează modalitatea de comitere a faptei. Toate acestea imprimă uu grad sporit de pericol social și fac ca pedeapsa aplicată să fie insuficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv.
Inculpatul a solicitat casarea hotărârii și rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.proc.pen. să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de furt calificat, întrucât nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, la dosar nu există probe de inovăție.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la furt calificat și aplicarea unei pedepse reduse față de cea stabilită de instanța de fond.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu acesta, ci concubina sa a sustras portmoneul din geanta părții vătămate și că fapta sa de a introduce mâna în poșeta părții vătămate fără a sustrage vreun bun, constituie doar tentativa la infracțiunea de furt.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, în mod corect instanța de fond a stabilit starea de fapt din care a rezultat că la data de 4 iunie 2012 în jurul orei 12,00, inculpatul V. R. C. s-a deplasat împreună cu învinuita B. E. E. în curtea Bisericii Ortodoxe
„Sfântul Iosif Mărturisitorul"; din municipiul B. M.
În timp ce enoriașii așteptau în curtea bisericii, profitând de neatenția părții vătămate M. C., inculpatul V. R. C. i-a sustras din poșeta pe care o ținea pe umăr, un portmoneu conținând suma de 34 lei, actul de identitate și un card bancar, după care a traversat Bd. R. pe partea opusă bisericii, unde a fost urmărit de doi martori.
La solicitarea martorilor de a se întoarce la biserică și de a restitui portofelul, inculpatul a chemat-o pe soția sa care se afla în apropiere și i-a înmânat acesteia un portofel, pe care martora l-a aruncat sub un autoturism parcat în zonă, după care cei doi au fugit în direcția „Eurohotel";.
În mod corect au fost înlăturate declarațiile inculpatului și ale martorei B. E. E., concubina acestuia, în sensul că aceasta din urmă ar fi sustras portmoneul și că în momentul în care inculpatul a introdus mâna în poșeta părții vătămate acel portmoneu nu se mai afla acolo, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
A., din declarația martorului B. P. M. (f.80 dos.instanță) a rezultat că inculpatul avea portmoneul asupra sa și l-a înmânat concubinei sale, aspect confirmat și de martorul S. A. precum și de partea vătămată care a susținut că martorii prezenți, inclusiv preotul, au avertizat-o că inculpatul a fost cel care i-a luat portmoneul. Totodată, starea de fapt mai sus reținută se confirmă și prin declarațiile martorilor P. F. și F. V. prezenți la fața locului, aceștia constatând că inculpatul s-a aflat în posesia acelui portmoneu, după care l-a înmânat martorei B. E., iar aceasta la rândul său, l-a aruncat sub un autoturism de unde a fost recuperat.
În consecință, fapta inculpatului astfel cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.e și alin.2 lit.a C.pen. în forma consumată și nu a tentativei, sens în care nu se justifică schimbarea încadrării juridice, așa cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont atât de aspectele care vizează persoana inculaptului, cât și de circumstanțele reale ale faptei și anume, împrejurarea că inculpatul este recidivist, a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului, dar și valoarea redusă a prejudiciului, acesta fiind recuperat, criterii care analizate în ansamblu conduc la concluzia că pedeapsa stabilită este justă și proporțională și poate contribui la realizarea scopului de reeducare și prevenție.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare și de inculpat sunt nefondate și vor fi respinse în baza art.38515 pct.b C.proc.pen.
În baza art.38516 alin.2 rap. la art.381 C. art.88 C.pen.din pedeapsa aplicată se va scădea perioada arestului preventiv începând cu data de 4 iunie
2012 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, privind pe inculpatul V. R. C. si al inculpatului V. R. împotriva sentintei penale nr. 2004 din 14 septembrie 2012 a JUDECĂTORIei B. M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 4 iunie 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.
C. I. V. C. D. P. M. N.
red.C.I./A.C.
2 ex.- (...)
jud.fond.R. C.
| ← Decizia penală nr. 1570/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1576/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
