Decizia penală nr. 425/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 425/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. V.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpata A. G. O. împotriva sentinței penale nr.
1454/13 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 al.2 și art.13 C.. (cu referire la art.11 al.1 lit. c din Legea nr. 87/1994 rep.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av. P. P., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpata A. G. O. și părțile civile S. R. prin A. - D. G. a F. P. a J. C., A. N. de A. F. și A. F. P. T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei A. G. O., av. D. Ida, cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu.
Apărătorul inculpatei A. G. O. solicită amânarea judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării. În subsidiar, având în vedere că recursul privește atât latura penală cât și cea civilă, solicită amânarea judecării cauzei, în vederea efectuării unei adrese către A., pentru a ne comunica care este prejudiciul recuperat de către inculpați cu ocazia judecării fondului, întrucât anumite sume au fost achitate, deci s-a recuperat o parte din prejudiciu.
Solicită a se avea în vedere că pe rolul C. de A. C. există un dosar privind pe coinculpatul P. M., față de care s-a disjuns cauza și unde s-a recuperat o parte din prejudiciu. De asemenea, arată că la fila 68 dosar de fond există un angajament de plată al coinculpatului, sens în care s-a și deschis un rol fiscal în T., unde s-au achitat sume de bani recuperate din acest prejudiciu, iar chitanțele emise în acest sens se află și în dosar nr. (...) al C. de A. C. cu termen de judecată la data de 23 aprilie 2012. Învederează instanței că s-a reproșat inculpaților că dovezile de achitare a prejudiciului au fost folosite în ambele dosare. În aceste împrejurări, solicită ca până la următorul termen de judecată A. să precizeze prejudiciul referitor la Pro-S. SRL și acvirarea dosarului nr. (...) al C. de A. C.
Mai solicită amânarea judecării cauzei și pentru ca inculpata să încerce să mai recupereze din prejudiciu.
T., învederează instanței că cei doi inculpați sunt concubini, iar plățile au încetat în momentul în care inculpatul P. s-a îmbolnăvit, însă în cauză s-a dispus disjungerea cauzei față de acesta. În prezent starea de sănătate a inculpatului este aproximativ aceeași, sens în care și depune o copie de pe încheierea penală din data de 21 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C.
Solicită, de asemenea, acordarea unui termen mai lung, pentru continuarea recuperării prejudiciului și întrucât există și posibilitatea unei eventuale însănătoșiri a inculpatului P.
Reprezentanta Parchetului apreciază că cererea de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea apărării este nefondată, deoarece inculpatei i s-a mai acordat în cauză un termen în acest sens, iar avocat P. P. a asigurat asistența juridică a inculpatei și în fața instanței de fond, neimpunându-se amânarea judecării cauzei pentru acest motiv. A. că solicitarea apărătorului inculpatei este nefondată câtă vreme acesta a asigurat asistența juridică a inculpatei și în fața instanței de fond, iar în recurs n-au intervenit elemente noi ce să justifice această cerere.
În ceea ce privește efectuarea unei adrese către A. pentru a ne comunica care este prejudiciul pe care îl apreciază ca fiind nerecuperat întrucât de la momentul pronunțării hotărârii atacate nu s-au mai făcut plăți de către inculpați, iar A. a arătat că prejudiciul cauzei nu este recuperat. P. aceste motive apreciază că amânarea judecării cauzei pentru acest motive este nejustificată, nefiind utilă în soluționarea cauzei. Consideră că cererea de amânare a judecării cauzei pentru recuperarea prejudiciului vizează o prelungire nejustificată a soluționării cauzei, în condițiile fapta dedusă judecății a fost comisă în anul 2003, iar inculpata a avut suficient timp să recupereze prejudiciul.
Referitor la cererea de acvirare a dosarului la care și instanța de fond face referire, arată că lasă la aprecierea C., cu precizarea că în opinia sa acvirarea nu este deosebit de utilă, dar n-ar impieta asupra judecării recursului la acest termen de judecată.
Apărătorul inculpatei A. G. O. solicită a se avea în vedere că se contestă și latura civilă a cauzei.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către apărătorul inculpatei A. G. O. în vederea pregătirii apărării, constatând că acesta este cel de-al doilea termen de judecată în recurs, iar același apărător a asigurat asistența juridică a inculpatei și în fața instanței de fond.
Respinge și cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul inculpatei A. G. O. pentru acvirarea dosarului nr. (...) al C. de A.
C., apreciind că acest dosar nu este necesar soluționării cauzei.
De asemenea, va respinge solicitarea aceluiași apărător de efectuare a unei adresă către A., pentru a ne comunica care este prejudiciul pe care îl apreciază ca fiind nerecuperat, constatând la dosarul de fond la filele 170 și următoarele se află răspuns acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei A. G. O. solicită admiterea recursului declarat în cauză atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
Pe latură civilă, solicită a se avea în vedere că pe numele coinculpatul
P. s-a deschis un rol fiscal în T. pentru efectuarea unor plăți în baza angajamentului de plată, astfel că s-a recuperat o parte din prejudiciu. În acest sens arată că la fila 68 dosarul de fond există un angajament de plată, unde nu se distinge între cele două societăți comerciale și constituirile aferente, astfel că s-au efectuat plăți în ambele dosare și în baza principiului in dubio pro reo s-au depus chitanțe doveditoare în amândouă. Față de această situație și având în vedere principiul in dubio pro reo, precum și că răspunderea inculpaților ar trebui să fie indivizibilă, consideră că se impune a se constata că prejudiciul este integral recuperat, neexistând o clasificare a ce și unde s-a încasat, astfel că în baza art. 13 C.. solicită a se constata recuperat prejudiciul și a se dispune încetarea procesului penal față de inculpată. Arată că în fața instanței de fond a solicitat același lucru, dar consideră că solicitarea apărării a fost ignorată, deoarece există o hotărâre prin care nu se recunosc plăți făcute în celălalt dosar, ce-l privesc strict pe inculpatul P. P. aceste motive solicită admiterea recursului și încetarea procesului penal în baza art. 74/1 C.., raportat la art13 C. sau 10 din Legea nr. 241/2005, cu consecința încetării procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. i/1 C. Învederează faptul că prima instanță, față de chitanțele de recuperare a prejudiciului, depuse la dosar de apărare și de către procuror, pentru a se verifica dacă există suprapuneri, a constatat recuperată suma de 27.000 lei din valoarea totală a prejudiciului, dar după calculele sale și având în vedere cele două chitanțe în valoare de 10.000 lei fiecare ce nu au fost reținute de prima instanță, solicită a se constata recuperată suma de 47.000 lei.
În subsidiar, învederează instanței că în esență inculpata a recunoscut comiterea faptei, arătând că se consideră nevinovată și precizând că nu a ținut acte contabile la zi și că nu a făcut plăți către stat. Chiar dacă nu s-a mers pe procedura simplificată prev. de art. 3. C. solicită a se reține că inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiuni, deci în favoarea acesteia trebuie reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c C.. și art. 74 lit. a C.., respectiv lipsa antecedentelor penale. Raportat la recuperarea unei părți din prejudiciu, solicită aplicarea art. 74 alin. 1 C.. și, chiar dacă prima instanță a dispus aplicarea unei pedepsei orientate spre minimul legal solicită stabilirea unei pedepse sub minimul special, cu menținerea modalității de executare a acesteia.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. A. că recursul este nefondat pe latură penală dar și pe latură civilă. Astfel, solicitarea de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. i1 C., cu reținerea art. 10 din Legea nr.
241/2005 și a art. 13 C.. sau art. 74/1 C.. nu este justificată, iar piedica analizării acestor dispoziții o constituie nerecuperarea prejudiciului pentru fapta imputată inculpatei. A., totodată, ca fiind evidentă împrejurarea că în cauză nu a fost recuperat prejudiciul, iar indicarea unor plăți făcute de inculpatul P. nu are relevanță, deoarece același inculpat în baza acelorași chitanțe a solicitat a se constatat stins prejudiciul cauzat în dosar nr. (...), astfel că nu se pot stinge două prejudicii prin aceleași plăți. Mai mult, consideră că în mod corect sau reținut cele trei chitanțe de către prima instanță ca fiind cele prin care s-a recuperat o parte din prejudiciu, respectiv suma de 27.000 lei, care de altfel a fost dedusă din prejudiciul total.
Raportat la timpul scurs de la data săvârșirii faptei, la fapta comisă, care a constatat în sustragerea de la plata obligațiilor către stat și după derularea procedurii insolvenței, apreciază că prima instanță a dat dovadă de clemență în aplicarea unei pedepsei orientate spre minim, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că inculpata a recunoscut că nu s-au făcut înregistrări contabile, deoarece aceasta a negat că-i pot fi imputate, neimpunându-se astfel reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei.
P. toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1454/13 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N. în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.. și art. 13 din C.. a fost condamnată inculpata A. G. O., cetățean român, fiica lui G. și Ana, născută la data de 20 iunie
1967 în Oradea, jud. Bihor, CNP 2., fără antecedente penale, domiciliată in
C.-N., str. A. S., nr. 18, ap. 47, jud. C., f.f.l. în C.-N., str. N. T., nr. 1-5, jud. C., necăsătorită, studii 12 clase, fără loc de muncă, mamă a unui copil minor la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C.. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C..
În baza art. 81 și 82 din C.. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei A. G. O. și s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 rap. la art. 346 din C., cu aplicarea art. 998-999 și
1000 al. 3 din C.civ., s-a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 222.797 lei către bugetul statului, la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale până la achitarea integrală a debitului, reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C.. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C.. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C..
P. a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin rezoluția din data de 11 ianuarie 2007 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatei A. G. O., iar rezoluția a fost confirmată de către procuror la aceeași dată. Ulterior a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, învinuirea fiind adusă la cunoștința inculpatei în condiții legal.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare s-a întemeiat pe plângerea penală și procesul verbal de control efectuat de către reprezentanții părții civile la societatea S. PRO S. S., societate administrată de către inculpată împreună cu inculpatul P. M.
Verificările făcute de către partea civilă au fost determinate de sesizarea făcută de martora G. M., lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul sindic odată cu deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății administrate de către inculpată prin sentința civilă nr. 4. octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj. S-a reținut așadar că evidența contabilă a societății nu a fost condusă la zi, ultima balanță fiind cea aferentă lunii august 2003. T. s-a constatat că lipsesc balanțele de verificare și documente contabile cum ar fi fișe și jurnale auxiliare aferente lunilor iulie, septembrie, octombrie și noiembrie 2002 și jurnalele de vânzări și cumpărări aferente lunilor aprilie - decembrie 2002.
Din balanța aferentă lunii august 2003 s-a stabilit că soldul debitor, adică bunurile aflate în stocul societății erau în valoare de 561.710 ron din care mărfurile la preț cu amănuntul în valoare de 10.643 ron. Martora G. M. a declarat că inculpata nu a prezentat tocul de marfă în materialitatea lui, ceea ce a atras concluzia necesară marfa a fost înstrăinată, fără ca modalitatea de înstrăinare să fie evidențiată în documentele contabile ale societății. La baza de impozitare de 571.930 ron revine o valoare a TVA de
108.667 ron.
T. s-a reținut că deși în balanța aferentă lunii august 2003 apare suma de 350.281 ron reprezentând creanțe ale societății S. PRO S. S. datorate de alți agenți economici, aceste sume nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil și nici la stabilirea valorii TVA datorat bugetului de stat, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru stabilirea obligațiilor fiscale s-a avut în vedere stocul de marfă.
În aceleași condiții au fost stabilite și datoriile pe care societatea le datora cu titlu de impozit pe salarii, CAS, C. și contribuția la fondul de
șomaj.
S-a reținut de asemenea că în cursul anilor 2003 -2004 societatea administrată de către inculpată a fost sancționată contravențional de două ori pentru practicarea unor prețuri de vânzare mai mici decât prețurile minime stabilite pe produse. T. în perioada 10 septembrie 2003 - 9 iunie
2004 societatea a înstrăinat prin vânzare patru autovehicule marca Dacia fără ca aceste operațiuni să fie evidențiate în documentele contabile și fără să fie stabilite și virate obligațiile către bugetul de stat.
În fața instanței de judecată inculpata a recunoscut datoria către bugetul de stat fără să își asume și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală arătând că nu a intenționat să prejudicieze bugetul consolidat al statului, dar a fost în imposibilitate obiectivă de a achita obligațiile fiscale datorită creanțelor nerecuperate de la terți agenți economici. O astfel de afirmație, în afara recunoașterii obligațiilor fiscale care rezultă și din celelalte probe administrate în dosar, va fi privită cu reticență întrucât nu poate fi verificată atâta vreme cât pentru stocul de marfă existent în luna august 2003 nu au fost întocmite documente justificative cu privire la înstrăinarea lui.
Starea de fapt de mai sus rezultă și din declarația martorei G. M. L. persoana desemnată administrator judiciar în procedura de insolvență a S. PRO S. S.
Martora Mureșan Florița Nastasia a declarat că a fost angajată ca și contabilă la S. PRO S. S. în cursul anului 2002, iar în această perioadă inculpata primea sume de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute de către societatea pe care o administra, iar sumele de bani le cheltuia în interese propriu și chiar se lăuda cu acest lucru (fila 130). T. martora a declarat că în acea perioadă s-au efectuat mai multe vânzări de bunuri fără întocmirea facturilor, iar ulterior erau întocmite bonuri de consum pentru a scădea marfa din stoc ca și cum ar fi fost degradată ori lipsea din inventar din diverse motive. Pe toată perioada de 6-7 luni cât timp martora a fost angajata societății nu s-a făcut inventarul bunurilor, iar din casieria societății se achitau ratele la leasing pentru autovehicule care nu aparțineau societății sau datorii personale ale celor doi administratori.
Așadar prin faptul că nu se întocmeau documente justificative pentru înstrăinarea bunurilor, iar banii erau folosiți de către inculpată și inculpatul P. M., în mod implicit inculpata a acceptat că va prejudicia bugetul consolidat al statului prin neachitarea obligațiilor fiscale.
Instanța a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatei care în perioada 11 ianuarie 2002 - 22 octombrie 2003 cât timp a avut calitatea de administrator statutar al S. P. S. împreună cu inculpatul
P. M., precum și după această perioadă - când prin sentința civilă nr. 4. octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței a societății și s-a ridicat dreptul de continuare a activității - până în luna octombrie 2004 nu a evidențiat în actele contabile și în celelalte documente legale cea mai mare parte a operațiunilor comerciale efectuat și veniturile realizate, sustrăgându-se în acest mod de la plata unor obligații față de bugetul consolidat al bugetului de stat în cuantum de 219.531 lei, constând în impozitul pe profit stabilit suplimentar la suma de 102.379 lei și TVA în cuantum de 117.152 lei, la care s-au adăugat penalități și majorări de întârziere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b in
Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 și 41 al. 2 din C..
La individualizarea pedepsei Instanța a luat în considerare disp. art.
72 din C.., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, la gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la cuantumul prejudiciului și la perioada infracțională, de vârsta inculpatei și de faptul că este la prima abatere de la normele legale penale și are un copil minor în întreținere. T. vom reține conduita procesuală a inculpatei care a folosit modalități speculative de apărare, negându-și vinovăția prin invocarea ignoranței sau faptei contabililor ori existenței unor creanțe care trebuia să fie recuperate de la alți agenți economici deși operațiunile de înstrăinare a bunurilor nu au fost evidențiate în contabilitatea societății.
Așa fiind în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.. și art. 13 din C.. a condamnat pe inculpata A. G. O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 al. 2 din C.. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art. 64 al. 1 lit. c din C.. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a din C.. s-a interzis inculpatei dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C..
În baza art. 81 și 82 din C.., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, raportat la împrejurarea că inculpata este o persoană relativ instruită și prezenta sentință, alături de procedurile penale ale cărui subiect a fost inculpata, vor contribui la reeducarea acesteia, trezind respectul față de legea penală, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilind termenul de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Instanța a reținut că faptele ilicite săvârșite de către inculpată cu intenție directă au produs un prejudiciu nemijlocit bugetului de stat, contând în taxa pe valoare adăugată, în procent de 19%, impozitul pe profit
și obligațiile fiscale cu titlu de impozit pe salarii, CAS, C. și contribuția la fondul de șomaj. I. a prezentat o serie de chitanțe cu care, împreună cu inculpatul P. M. a achitat diverse sume de bani către bugetul de stat. Cu privire la aceste împrejurări s-a reținut că inculpatul P. M. a fost trimis în judecată cu privire la săvârșirea unor infracțiuni similare în calitate de administratori la o altă societate comercială respectiv SC L. I.-E. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. (...) în care s-a pronunțat sentința penală nr. 591/17 mai 2011. La dosarul acestei cauze au fost depuse mai multe chitanțe, iar instanța a considerat prejudiciul acoperit. Întrucât pentru inculpatul P. M. a fost angajată răspunderea în calitate de administrator al SC L. I.-E. SRL și al S. P. S. s-a creat un singur rol fiscal care a cumulat prejudiciile la bugetul de stat pentru ambele fapte, respectiv pentru faptele care fac obiectul cauzei de față și cele care fac obiectul dosarului nr. (...).
La filele 152-159 din prezentul dosar au fost atașate toate chitanțele depuse în dosarul nr. (...), iar s-a constatat că în afara chitanțelor TS6 nr.
5423181/17 mai 2011 în valoare de 10.000 lei, TS6 nr. 5422103/16 mai
2011 în valoare de 10.000 lei și TS6 nr. 54315668/5 septembrie 2011 în valoare de 27.100 lei, restul chitanțelor au fost depuse în ambele dosare. Întrucât cu restul chitanțelor a fost acoperit un alt prejudiciu rezulta din săvârșirea unei infracțiuni similare, pentru calculul prejudiciului din prezenta cauză s-a ținut seama numai de cele trei chitanțe arătate mai sus.
În baza art. 14 rap. la art. 346 din C., cu aplicarea art. 998-999 din
C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011 s-a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata la plata sumei de 222.797 lei către bugetul statului, la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale până la achitarea integrală a debitului, reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs inculpata A. G.
O.
În susținerea recursului s-a învederat că pe numele coinculpatului P. s-a deschis un rol fiscal în T. pentru efectuarea unor plăți în baza angajamentului de plată, astfel că s-a recuperat o parte din prejudiciu; s-a apreciat că nu se distinge pentru care dosar penal s-au efectuat plăți către partea civilă, astfel încât, în baza principiului in dubio pro reo trebuie să constate prejudiciul integral recuperat, iar procesul penal trebuie încetat.
S-a mai învederat că nu s-au luat în considerare două chitanțe de plată a câte 10.000 lei fiecare, împrejurare față de care prejudiciul recuperat este de 47.000 lei, și nu de 27.000 lei cum s-a reținut.
În subsidiar s-a precizat că, în esență, inculpata a recunoscut comiterea faptei arătând că se consideră nevinovată și precizând că nu a ținut actele contabile la timp și că nu a făcut plăți către stat, împrejurare care trebuie reținută ca circumstanță atenuantă prev.de art.64 lit.c C.
Examinând sentința atacată prin perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și potrivit art.3856 alin.3 C., sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut pe baza probelor administrate și a declarațiilor martorilor audiați că inculpata, în perioada
11 ian.2002 - 22 oct.2003 în calitate de administrator al SC P. SRL, iar apoi după deschiderea procedurii insolvenței societății până în octombrie
2004 împreună cu coinculpatul P. M. nu a evidențiat în documentele legale o bună parte din operațiunile comerciale și veniturile realizate cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 219.531 lei constând în impozit pe profit
și TVA neîncasate.
Într-adevăr, rezultatul produs reiese inclusiv din declarația inculpatei
(f.109) prin care a recunoscut datoria fiscală însă nu a recunoscut toate actele materiale, dar nici nu a precizat detaliat actele care nu le recunoaște; faptele rezultă din declarațiile persoanelor care au ținut contabilitatea
(f.129, 130), precum și din împrejurarea că nu s-au contestat procesele verbale ale organelor fiscale (f.137 d.u.p.).
Afirmația inculpatei că, sub aspectul laturii civile, trebuie reținut principiul in dubio pro reo, iar despăgubirile achitate de către coinculpat în două dosare penale trebuie considerate ca fiind acoperitoare integral al prejudiciului din actualul dosar nu poate fi acceptată; în primul rând, singurul care a achitat prejudiciul a fost coinculpatul, iar nu recurenta; deși nu se poate afirma că această împrejurare nu i-ar profita inculpatei, se poate totuși concluziona că prejudiciul achitat parțial potrivit chitanțelor depuse la dosar de către coinculpat nu acoperă integral despăgubirile și penalitățile ce trebuie achitate statului; în caz contrar s-ar ajunge la împrejurarea ca plata parțială a unui prejudiciu în două dosare diferite să fie considerate liberatoare pentru un singur dosar în ciuda actelor depuse.
Pe lângă copiile chitanțelor la dosar s-a depus (f.170) situația A. a plăților efectuate de către coinculpat, iar din coroborarea acestora cu copiile chitanțelor rezultă că prima instanță a reținut temeinic că prejudiciul achitat parțial este compus inclusiv conform celor două chitanțe de câte
10.000 lei.
Susținerea inculpatei că în favoarea sa trebuie să fie reținute circumstanțe atenuante deoarece a recunoscut faptele nu poate fi primită din cauză că recunoașterea faptelor presupune asumarea acestora, ori, inculpata a declarat că se consideră nevinovată, nu a recunoscut toate actele materiale, iar la ultima declarația (f.275 d.u.p.) a arătat că își menține declarațiile anterioare și că nu are de făcut precizări.
La individualizarea pedepselor prima instanță a ținut cont de toate criteriile generale și speciale prev. de art.72 C. astfel încât justificat i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
În același timp s-a ținut seama de datele sale persoane favorabile, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
P. motivele precizate anterior cuantumul despăgubirilor civile a fost just stabilit.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata A. G. O. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 1454 din 13 decembrie 2011 a J. C. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. M. R., A. D. L.
T. G.
GREFIER
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 106/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1567/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
