Decizia penală nr. 1496/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1496/R/2012
Ședința publică din data de 26 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. - judecător
JUDECĂTORI : V. C.
: D. P.
G. : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. P. I. împotriva încheierii penale f.n. din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev de art 174 alin 1 raportat la art 175 alin 1 lit c
Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat A. G., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. S. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate. În continuare se arată că, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri s-au schimbat în cauză. În cauză martorii acuzării au fost audiați de instanță. Temeiurile prevăzute de art 148 lit f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent, în cauză neexistând indicii că inculpatul a comis fapta și nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele administrate la dosar, se poate trage concluzia că, din declarațiile martorilor rezultă faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Consideră că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind arestat de 7 luni, timp în care s-au adus probe pentru a demonta toate susținerile acuzării.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Împrejurările în care se presupune că inculpatul a comis infracțiunea ce formează obiectul cauzei, sunt de natură să circumstanțieze pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea acestuia în libertate, inclusiv prin prisma sentimentului de insecuritate ce s-ar putea crea în rândul opiniei publice, dublat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de prompt și de ferm împotriva faptelor de acest gen.
Temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv, nu sunt modificate, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de inculpat și a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl reprezintă.
Inculpatul P. P. I. având ultimul cuvânt, arată că nu a atins deloc victima, care era vecin cu verișorul său Sabin. Mai arată că, a ignorat partea vătămată dând foc la bălării. A văzut cum verișorul său a aplicat părții vătămate lovituri cu piciorul. Se mai arată de inculpat faptul că victima a mers pe picioarele lui acasă.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A:
Prin încheierea penală f. n. din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul P. P. I. prin apărător.
În temeiul art. 160 ind. b rap. la art. 300 ind. 2 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S. M. D. (CNP 1., fiul lui V. și V., născut la (...) în B. M., domiciliat în B. M. str. Bobîlna, nr.6 județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și P. P. I. (CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în B. M., domiciliat în B. M. str. Grănicerilor, nr.87/22, fără forme legale în B. M. str. T., nr.6A/9 județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestora pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, la data de
(...), în timp ce se aflau pe terenul din "O. J." situat pe marginea drumului ce face legătura între localitatea T. și DN 108 D, pe fondul unor neînțelegeri legate de o suprafață de teren, au avut un conflict cu partea vătămată O. I., în vârstă de 73 ani, căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona toraco- abdominală, cauzându-i leziuni (ruptură de splină) care ar fi necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Ulterior, prin încheierea penală nr. 207 din (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) a fost prelungită arestarea preventivă a celor doi inculpați cu 30 zile, de la (...) până la (...), reținându-se și faptul că a intervenit decesul victimei O. I. (la data de
28/(...)) iar prin încheierea penală nr. 272 din (...) din dosarul nr. (...) cu încă 10 zile, de la (...) la (...) inclusiv.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că aceștia ar fi comis fapta ce li se reține în sarcină. Temeiurile avute în vedere de judecător la arestarea inculpaților(cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură) nu sunt modificate, astfel că nu s-a impus luarea unei alte măsuri neprivative de libertate, dat fiind faptul că au fost întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către inculpați și a pericolului social concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl reprezintă.
În cauză, inculpatul P., prin apărător, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, cerere ce nu poate fi primită în raport de cerințele art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, măsura nefiind luată cu încălcarea dispozițiilor legale, iar menținerea acesteia justificându-se în continuare. De asemeni, chiar în lipsa unei solicitări exprese de înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul, în baza obligației înscrise în sarcina instanțelor naționale prin art. 5 din Convenție de a analiza și măsurile alternative care pot fi luate împotriva inculpatului, a apreciat că în această fază a procesului penal ar fi ineficientă luarea uneia dintre măsurile prev. de art. 145 sau 145 ind. 1 din Codul de procedură penală față de acesta și ar fi nejustificate raportat la circumstanțele cauzei.
Or, împrejurările în care s-a presupus că inculpații au comis infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze au fost de natură să circumstanțieze pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea acestora în libertate, inclusiv prin prisma sentimentului de insecuritate ce s-ar putea crea în rândul opiniei publice, dublat de convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de prompt și de ferm împotriva faptelor de acest gen.
T. a reținut că măsura arestării preventive este conformă cu principiul instituit prin dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
E de precizat că timpul scurs de la momentul arestării inculpaților, respectiv (...), s-a circumscris termenului rezonabil pentru care s-a dispus o asemenea măsură privativă de libertate, fiind avute în vedere, evident, aceleași circumstanțe specifice cauzei de față.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P. și cea de înlocuire a acestei măsuri cu una neprivativă de libertate, dispunând menținerea stării de arest preventiv a ambilor inculpați pentru următoarele 60 de zile.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termen inculpatul
P. P. I.
În susținerea orală a recursului acesta a precizat că temeiurile avute în vedere la luarea arestării s-au schimbat deoarece martorii acuzării au fost audiați de către instanță.
A precizat că temeiurile prevăzute de art. 148 alin 1 Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent deoarece nu există indicii că inculpatul a comis fapta și acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate,
Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut în cursul judecății că inculpatul recurent a fost arestat împreună cu coinculpatul S. M. D. în data de 26 martie
2012 pentru cazul de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală deoarece în 24 martie 2012 pe terenul numit "; O. J. „ lângă drumul ce duce la localitatea T., datorită unor neînțelegeri legate de limitele unei suprafețe de teren avute cu partea vătămată O. I. de 73 de ani, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnul și cu picioarele cauzându-i leziuni care ar fi necesitat pentru vindecare
28-30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Motivarea inculpatului că nu există indicii temeinice din care să rezulte comiterea faptei de către el, nu poate fi primită, deoarece la data de 2. martie
2002 victima a decedat, datorită leziunilor constatate; probele administrate în cursul cercetării judecătorești conțin indicii că inculpatul recurent a lovit victima, așa cum rezultă din declarația martorului M. M. D. (f.171 fond) care a văzut pe cei doi inculpați mișcându-se pe lângă victimă, prinzând-o de haine, iar apoi au observat când victima a căzut la pământ.
Așadar, nu poate fi primită apărarea recurentului că probele administrate au înlăturat orice indiciu al participării sale la comiterea faptei.
Ca atare, în mod justificat prima instanță a reținut că se menține cazul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, fiindcă inculpatul este judecat pentru o infracțiune deosebit de gravă, cea de omor calificat prev. de art. 174 alin 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. e Cod penal, iar lăsarea sa în libertate este de natură să provoace o puternică tulburare și stare de nesiguranță în rândul comunității rurale căreia îi aparțin inculpații și căreia îi aparținea victima decedată.
Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. P. I. deținut în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f. nr. din 16 octombrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat S.
A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 285 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. C. I. V. C. D. P. M. N.
Red.V.C./dact.V.R
2ex. (...)
Jud.fond.S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 1787/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 936/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
