Decizia penală nr. 204/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.204/R/2012
Ședința publică din 07 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 380 din 4 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul N. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art.260 alin 1 și 4 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărători aleși, av.Hosu Ș., din Baroul București și av.C. L., din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Sârb A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în acest moment și nu are de făcut completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Concluziile inculpatului la obiectivul de la pct. D din expertiză sunt în mod cert mincinoase. Din textele legale în materie rezultă că perisabilitățile sunt deductibile doar pe baza unor acte justificative, prin care acestea au fost constatate, urmate de o decizie a administratorului societății în acest sens. Rezultă din raportul de expertiză întocmit de inculpat că asemenea acte nu au fost întocmite. Prin urmare, rezultă că aceste perisabilități de 8141 lei și implicit TVA- ul aferent, de 28.253,64 lei nu era deductibil. Astfel, sub nicio formă, prejudiciul nu putea fi mai mic de 28.253,64 lei. Existența prejudiciului, dar și cuantumul acestuia sunt probleme esențiale într-un dosar de evaziune fiscală, inculpatul fiind întrebat cu privire la acest aspect. Referitor la latura subiectivă, infracțiunea se poate comite cu intenție directă sau indirectă. Având în vedere calculele făcute este evident că inculpatul și-a dat seama că prejudiciul final stabilit este unul nereal. Nu a menționat că potrivit legii aceste perisabilități nu sunt deductibile, ceea ce s-ar fi impus dacă era de bună- credință. Deși a fost audiat pentru a da lămuriri cu privire la prejudiciu, inculpatul și-a menținut concluziile. Nu se poate vorbi de o culpă, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Apărătorul inculpatului, av.C. L. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Rechizitoriul, în esență, se bazează pe o declarație a inculpatului care a fost dată la procuror în condiții atipice. Procurorul l-a chemat pe inculpat, i-a solicitat explicații, apoi i-a luat declarație, după care a fost făcut învinuit și apoi trimis în judecată. Nu s-a dovedit niciun moment că ar fi date, probe, indicii că inculpatul ar fi avut vreun interes să fie părtinitor cu acel inculpat din dosarul în care s-a dispus efectuarea expertizei. A fost desemnat expert oficial de organul de urmărire penală și nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească în mod corect atribuțiile de serviciu. S-a făcut dovada că inculpatul nu se cunoștea cu acel învinuit din dosar înainte de efectuarea expertizei. A. a purtat o singură discuție cu acel învinuit anterior efectuării expertizei, ce viza obiectivele ce urmau să fie stabilite și s-a purtat în prezența mai multor persoane. De altfel, învinuitul din acel dosar nu a achitat nici până astăzi expertiza efectuată. Toate aceste aspecte trebuiau să fie avute în vedere de organul de urmărire penală. Infracțiunea de mărturie mincinoasă se poate comite numai cu intenție, ori ca să existe intenție, trebuie să existe un motiv care să justifice intenția respectivă. Nu s-a dovedit vreo relație de prietenie a inculpatului cu învinuitul din acel dosar, nici vreo relație de rudenie sau vreo tentație financiară. În opinia sa, se dorește materializarea unei grave erori judiciare și condamnarea inculpatului cu orice preț.
Apărătorul inculpatului, av.Hosu Ș. arată că Garda Financiară Z., declanșând un control la o societate comercială, stabilește fapte pe care le consideră de natură infracțională și fixează obiective la o expertiză dispusă în cauză. Este o situație nemaiîntâlnită, deoarece în mod obișnuit, se verifică o societate, se ajunge la o concluzie, se stabilește un prejudiciu și apoi Garda Financiară și ANAF își recuperează prejudiciul pe calea procesului penal. Garda Financiară nu poate solicita obiective la o expertiză. În speță, Garda Financiară stabilește ca obiective la pct.C - dacă există procese-verbale de perisabilități. V. contabilitatea societății, se poate ajunge la concluzia că nu există procese-verbale de perisabilități. De mai multe ori pe parcursul expertizei, s-a spus că nu există aceste procese-verbale. Inculpatul a făcut o singură greșeală, a calculat care ar fi fost acele perisabilități dacă ar fi existat, însă trebuia să se mărginească să spună că nu sunt, nu să facă un calcul care nu i s-a cerut. Citind expertiza în întregul ei, rezultă concluzia că nu există latura obiectivă a infracțiunii. Neexistând latura obiectivă, nu există nici latura subiectivă, astfel că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului.
Reprezentantul P. arată că potrivit art.6 din HG 831/2004 se pot deduce acele perisabilități dacă există documente justificative. În expertiza efectuată nu s-au evidențiat astfel de documente, însă inculpatul a stabilit că se pot deduce. Nu trebuie să existe mobil pentru această infracțiune, ci se poate comite și cu intenție indirectă, când făptuitorul nu urmărește producerea rezultatului, dar acceptă producerea lui.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că-și menține declarațiile date până în prezent.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 380 din 4 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. (...), în baza prevederilor art.11 pct.2 lit. a)
C.proc.pen. raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. d) C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului N. I. fiul lui M. și O., născut la data de (...) în loc. Beliș jud. C., domiciliat în mun. Z., str. Corneliu Coposu, nr.20/A, bl. 91, ap.1, jud. S., CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin.1 și 4 C.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din Dosar nr. 679/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. I. cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. 1 și alin.4 C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr. (...).
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că învinuitul a stabilit concluzii mincinoase în cuprinsul Raportului de E. judiciară efectuat în dosarul nr.
2774/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău stabilind un prejudiciu final de
27.088,69 lei în loc de 28.253,64.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului s-au indicat următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului (f.10-13, 50-51), declarația martorului P. I. (f.14) declarația martorului C. L. O. (f. 15-16), adresă DGRFP S. nr. 2625/(...) (f. 19-20), copie de pe declarația expertului dată în dosarul nr. 2774/P/2007 (f.27), copie raport de expertiză contabilă judiciară dosar 2774/P/2007 (f. 28-31), copie punct de vedere asupra raportului de expertiză judiciară (f. 32-39), alte înscrisuri (f.40-49).
La termenul de judecată din (...), după citirea actului de sesizare al instanței, a fost ascultat inculpatul (f. 71-72). În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a arătat faptul că în raportul de expertiză întocmit în dosarul 2774/P/2007 a calculat un plafon maxim care s-ar fi putut reține ca și perisabilități dar nu a afirmat niciodată că această sumă ar fi trebuit efectiv acordată, precizând de altfel în raport că pentru a putea stabili perisabilitățile se impune obținerea de lămuriri suplimentare.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii C. L. O. (f.79) și P. I.
(f.85).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În dosarul 2774/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău în care C. L. O.- administrator la SC D. SRL a fost cercetat pentru evaziune fiscală, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, pentru efectuarea acesteia fiind desemnat inculpatul N. I. expert contabil. Printre obiectivele stabilite, propuse atât de către C. L. O. cât și de către D. S. figurau și următoarele obiective:
- pct.3 - dacă societatea avea dreptul la perisabilități și dacă au fost scăzute aceste perisabilități
- pct.C - dacă există procese verbale de perisabilități sau dacă era posibil să existe la natura mărfurilor cu care lucra societate și dacă au fost înregistrate în contabilitate
- pct.D - ce sume reprezentând venituri și TVA, aferente mărfurilor lipsă în gestiune nu au fost înregistrate în contabilitate și care ar fi fost obligațiile fiscale (impozit pe profit și TVA) către bugetul de stat dacă veniturile ar fi fost înregistrate .
În raportul de expertiză contabilă din data de (...) , inculpatul N. I. în calitate de expert a formulat următoarele concluzii la obiectivele enumerate mai sus:
- pct.3 și pct. C : nu se regăsesc perisabilități/procese verbale de perisabilități înregistrate, societatea avea dreptul de a beneficia periodic de perisabilități stabilite prin decizie emisă de administrator, potrivit legii este la latitudinea administratorului de a stabili atât mărfurile, cât și nivelul procentual al perisabilităților. Pentru a nu se face exagerări, expertul având ca element de referință O. M. S. nr. 754/(...) face un calcul al nivelului maxim la care ar fi putut ajunge aceste perisabilități în perioada 2002-2007, respectiv la suma de 8 141 lei care ar determina diminuarea diferențelor de gestiune.
- pct.D - În ce privește aplicarea scăzămintelor rezultate din perisabilități de
8 141 lei (vezi.pct.3) acestea ar influența TVA-ul de recuperat în final prin diminuare cu
1.164,95 lei rezultând o valoare finală a TVA de recuperat /. de 27.088,69 lei. Expertul mai precizează la acest punct că având în vedere întocmirea defectuoasă a documentelor primare de scădere din gestiune urmează a se cere lămuriri suplimentare administratorului asupra realităților petrecute în perioada anilor 2002- 2007 pentru diferențele de gestiune/ inventar.
Inculpatul, ulterior întocmirii raportului de expertiză a fost citat pentru a da lămuriri în fața procurorului cu privire la conținutul expertizei, în declarația dată în data de (...) acesta arătând că nu au fost întocmite documente justificative privind perisabilitățile, dar consideră că acestea puteau fi deduse deoarece activitatea firmei a fost condusă defectuos și consideră că aceste perisabilități au existat în fapt.
În apărarea sa inculpatul a susținut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată că a răspuns în mod corect obiectivelor stabilite, concluziile sunt corecte și nu conțin nici un neadevăr, că răspunsurile formulate în raportul de expertiză sunt în concordanță cu întrebările și modul în care au fost formulate, că a calculat în mod pur teoretic perisabilitățile de 8.141 lei, că nu a menționat în mod expres în raportul de expertiză că suma de 8141 lei poate fi dedusă în lipsa documentelor justificative, că a afirmat doar că aplicarea scăzămintelor din perisabilități ar influența TVA-ul și nu a spus că influențează TVA-ul, formulând un răspuns ipotetic la o întrebare ipotetică. Față de declarația dată în fața procurorului în dosarul 2774/P/2007 inculpatul susține că a dat procurorului explicații ample aprox. 30 min care au fost rezumate în mod defectuos în câteva rânduri nefiind foarte atent la formulare când a semnat.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că concluziile formulate la punctul D sunt mincinoase în ceea ce privește prejudiciul final stabilit de expert, acest prejudiciu fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de art. 4 și 6 din HG 831/2004 care prevăd că perisabilitățile se aprobă de administratorul persoanei juridice la nivelul cantităților efectiv constatate ca pierderi naturale, cu ocazia recepției, inventarierii și că perisabilitățile pot fi acordate numai după o verificare faptică, iar potrivit art.6 din legea
82/1991 orice operațiune economico-financiară trebuie consemnată într-un document justificativ.
În raportul de expertiză întocmit, instanța a constatat că inculpatul a făcut referire în mod corect la aceste prevederi legale: a constatat că nu sunt înregistrate perisabilități, că acestea se puteau stabili prin decizie de către administrator, că fiind întocmite defectuos documentele primare sunt necesare lămuriri suplimentare pentru a stabili diferențele de gestiune/inventar, nu a susținut că perisabilitățile trebuie/trebuiau scăzute chiar dacă nu sunt documente justificative în acest sens, iar din ansamblul concluziilor raportului nu rezultă că inculpatul ar fi făcut afirmații contrare acestor prevederi legale invocate de către procuror (apreciem că numai astfel de declarații vădit contrare unor prevederi legale ar putea fi calificate ca și concluzii mincinoase).
Raportat la răspunsurile formulate la obiectivele de la pct.3 și pct.C instanța a constatat că inculpatul a stabilit că nu există perisabilități înregistrate, că societatea avea dreptul la perisabilități, că acestea trebuiau aprobate prin decizie a administratorului și a stabilit un plafon maxim al perisabilităților, până la care în opinia sa s-ar fi putut aproba de către administrator perisabilitățile, acest calcul a fost făcut de expert în scopul declarat al stabilirii unui nivel rezonabil, neexistând riscul interpretării greșite a acestei concluzii; nu a calculat un nivel concret al perisabilităților care trebuie scăzut și nici nu a susținut că trebuie scăzută suma respectivă.
La răspunsul formulat la punctul D de asemenea, instanța a constatat că prin obiectivul formulat i s-a cerut expertului să formuleze un răspuns pentru o situație ipotetică: „ care ar fi obligațiile fiscale către bugetul de stat d a că ve n itu rile a r fi fo st înregistrate"; iar răspunsul formulat este ipotetic așa cum s-a și solicitat „ în ce privește aplicarea scăzămintelor rezultate din perisabilități de 8 141 lei (vezi.pct.3) acestea ar
inf lue nța TVA-ul";. Prin formularea răspunsului în acest mod și mai ales făcând și trimitere expresă la pct. 3 (pentru a se putea verifica natura și modul de calcul al sumei respective) instanța apreciază că inculpatul a reliefat corect și clar faptul că face vorbire de o situație ipotetică și că nu stabilește un prejudiciu cert, de fapt nici nu i s-a cerut acest lucru. În mod eronat s-a apreciat de procuror că prin concluziile raportului de expertiză inculpatul a stabilit un prejudiciu cert mai mic nesocotind prevederile legale în domeniu.
Concluziile din raportul de expertiză contabilă așa cum au fost acestea formulate de inculpat, având în vedere atât obiectivele formulate dar și prevederile legale care se pretinde în actul de sesizare a fi nesocotite cu intenție de expert, nu se încadrează în noțiunea de „. mincinoase„ element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Nu este de neglijat faptul că atunci când se cere opinia unor experți față de o anumită situație, chiar de către instanța de judecată, de cele mai multe ori se obțin soluții/păreri diferite, chiar diametral opuse. Considerăm că este exagerat și profund greșit a afirma că în aceste situații experții au dat concluzii mincinoase (mai puțin unul). Opinia unui expert reprezintă rezultatul trecerii prin filtrul personal și al cunoștințelor profesionale pe care le deține a unor date și informații ce i se oferă, și nu poate fi calificată ca și concluzie mincinoasă o asemenea opinie decât în prezența unor dovezi clare și indubitabile din care să reiasă că expertul în mod conștient și intenționat a formulat concluzii despre care să știe că nu corespund adevărului și realității. Sub acest aspect intențional instanța constată că nu este dovedit în cauză nici un interes al inculpatului sau altă împrejurare din care să reiasă intenția acestuia de a denatura realitatea și de a formula concluzii contrare convingerilor lui profesionale privind situația de fapt oferită spre analiză.
Analizând starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului N. I. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 și 4 C.p. nici sub aspectul laturii obiective nici sub aspectul laturii subiective, așa cum s-a arătat anterior. În aceste condiții în baza prevederilor art.11 pct.2 lit. a) C.proc.pen. raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. d) C.proc.pen. instanța a dispus achitarea inculpatului N. I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin.1 și 4
C. p.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art.260 C.
În motivarea recursului s-a arătat că deși în raportul de expertiză inculpatul a menționat expres că nu există documentele justificative prevăzute de HG nr.831/2004, în pofida prevederilor legale a calculat perisabilități și a concluzionat cert asupra unui prejudiciu constând în TVA de recuperat diminuat, dovedindu-se astfel existența elementelor constitutive ale infracțiunii.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondat.
Infracțiunea de mărturie mincinoasă presupune, sub aspectul laturii obiective, că subiectul activ, cu intenție directă sau indirectă, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat.
În speță, în dosarul penal nr. 2774/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău s- a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, fiind numit expert inculpatul N. I. În vederea întocmirii acestei expertize au formulat obiective atât inculpatul din respectiva cauză, numitul C. L. O. M., cât și partea civila A.
Curtea observă că inculpatul N. I. a răspuns punctual tuturor obiectivelor stabilite, iar la pct. C și pct. 3 din obiectivele stabilite de părți, a arătat neîndoielnic că societatea controlată, față de natura mărfurilor, avea dreptul la perisabilități prin decizie emisă de administrator, că nivelul acestora era la latitudinea administratorului și că pentru perioada supusă verificării nu s-au identificat procese-verbale de perisabilități înregistrate în contabilitate.
Totodată, inculpatul a avansat și asupra modului și a limitelor legale de stabilire a acestor perisabilități, avansând și un cuantum ipotetic a acestora, precum și consecințele asupra TVA -ului de recuperat.
Practic, inculpatul N. I. a procedat prin expertiza efectuată la calculul în două variante a prejudiciului (deși acest lucru nu i s-a solicitat), respectiv după cum se rețin sau nu scăzăminte rezultate din perisabilități de 8141 lei, arătând că în primul caz exista un TVA de recuperat de 28.256,64 lei, iar în al doilea caz valoarea TVA de recuperat era de 27.088, 69 lei.
Procedând în maniera arătată inculpatul a evidențiat o situație ipotetică în ceea ce privește perisabilitățile, respectiv a ținut să arate care ar fi fost marja de calcul a valorii acestora în condițiile respectării de către administrator a legislației și, evident, consecința acestuia fapt în ceea ce privește obligațiile fiscale, urmând ca organele abilitate, să se oprească asupra acelei variante care se sprijinea pe întreg probatoriul cauzei.
Prin urmare, atâta timp cât inculpatul nu a indicat ca unică valoare a prejudiciului cel rezultând din scăderea perisabilităților, văzând și faptul că asupra cuantumului acestora nu a fost întrebat și că susnumitul, sub acest aspect, s-a limitat la expunerea unei situații pur ipotetice (fără a omite lămurirea situației rezultând cert din actele cauzei), Curtea consideră că în cauză nu s-a probat existența elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, soluția instanței fiind legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de
100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 380 din 4 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, D. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. M. D. E.
| ← Decizia penală nr. 244/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1787/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
