Decizia penală nr. 1787/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1787/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: M. B. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. C. M., împotriva încheierii penale din data de 29 noiembrie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., prin care s-a menținut starea de arest a acestuia, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul dat în dosar nr. 77/D/P/2012 al P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la trafic de minori prev. de art. 26 rap. la art. 13 alin. 1, alin. 2, alin. 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal ( față de partea vătămată P. S. S. ); trafic de persoane, prev. de art.
12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal ( față de partea vătămată B. V. A. ), totul cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul D. C. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V. I. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 9 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul D. C. M. întrebat fiind, arată că își menține recursul formulat și se declară de acord cu asistența judiciară asigurată prin apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii penale pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura alternativă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara întrucât nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice prelungirea sau menținerea acesteia.
Față de motivele reținute de prima instanță consideră că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefiind reținut niciun motiv care să poată fi considerat suficient și pertinent în acest sens. Totodată, opinează că nu există date certe și probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului întrucât nu s-a dovedit în mod real că acesta i-ar fi cerut martorei B. să își schimbe declarația sau să practice prostituția.
Pentru motivul anterior redat consideră că măsura arestării preventive este o măsură excesivă întrucât nu există împrejurările excepționale care să justifice menținerea acesteia. Prin urmare, solicită să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale din data de 29 noiembrie 2012 a T.ui C., prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Consideră că încheierea penală recurată de către inculpat este legală, temeinică și bine motivată. Astfel, apreciază că, în mod corect, instanța fondului, a constatat potrivit art. 3002 raportat la art. 1. alin. 3 Cod procedură penală că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, precum și prelungirea și menținerea acesteia până în prezent, subzistă în continuare în cauză. Mai arată că în mod corect instanța fondului a apreciat că sunt întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, cât și cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală, în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, de art.
148 lit. e Cod procedură penală, în sensul că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate pentru a ajunge la o înțelegere frauduloasă cu aceasta și pentru a o determina să schimbe atitudinea și declarațiile în sensul exonerării inculpatului de răspundere și de asemenea, de disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată solicită a se avea în vedere faptul că acestea au fost analizate în repetate rânduri, atât de instanța fondului, începând cu data luării măsurii arestării preventive, prelungirea ulterioară a acesteia și menținerea măsurii, la primirea dosarului, cât și de către instanța de control judiciar, respectiv de către Curtea de A. C., care în mod succesiv a respins recursurile formulate de către inculpat împotriva încheierilor prin care s-a luat, prelungit și, respectiv menținut măsura. Astfel, apreciază că existența lor a intrat deja în puterea autorității de lucru judecat și arată că instanța fondului a indicat la pagina 3 din încheierea penală recurată, în primul aliniat, mijloacele de probă din care rezultă indiciile.
Cu privire la disp. art. 148 lit. b și e Cod procedură penală solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate mijloacele de probă din care rezultă că, ulterior începerii urmăririi penale față de inculpat și dispunerii arestării preventive a acestuia, prin intermediul familiei, s-a încercat o determinare a părții vătămate B. V., care ulterior, datorită presiunii la care a fost suspusă, a declarat că nu dorește să se constituie parte vătămată în cauză, având astfel calitatea de martor, deși este victima exploatării. Astfel, consideră că există în continuare riscul ca inculpatul să influențeze atât poziția, cât și declarația acesteia, dar și a celeilalte părți vătămate, respectiv P. S. S., care a fost de asemenea victima exploatării și a traficului în cauză.
Raportat la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că prima condiție este realizată în mod evident întrucât pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 și cea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, reținute ca prezumate a fi săvârșite de către inculpat, este cu mult mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, susține că instanța fondului a reținut în mod corect că judecarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere impactul negativ pe care astfel de infracțiuni îl provoacă în conștiința membrilor comunității. În speță, având în vedere și modalității în care au fost săvârșite faptele, respectiv violențele exercitate asupra părții vătămate, martor în prezent, de către inculpat și crearea unui sentiment de neîncredere în instituțiile abilitate să combată astfel de fapte și să înfăptuiască justiția.
Pentru considerentele anterior expuse solicită respingerea recursului. Inculpatul D. C. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate sau sub control judiciar pentru a-și putea vizita minorul aflat în întreținerea fostei sale concubine, actualmente căsătorită.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) în baza art.300/2 rap. la art.160/b al.3 C., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul D. C. M., și respinsă implicit cererea de revocare a măsurii formulate în cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. C. M., prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 lit.b,e și f C.p.p, constată că, a fost luată în mod temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din probele administrate până în prezent în cauză, instanța a constatat că, există suficiente indicii în sensul disp. art.68/1 C. și chiar probe potrivit disp. art.63 C., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul D. C. M. ar fi autorul pretinselor fapte pentru care a fost trimis în judecată; în acest sens sunt declarațiile părții vătămate P. S. S., ale martorei B. V. A. date în faza de urmărire penală, ale inculpatului E. F. C., ale martorilor audiați în cauză, percheziție domiciliară, procese verbale de investigații, procese verbale de recunoaștere după planșe foto, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, raport de evaluare psihologică a părții vătămate și a martorei B. V. A., procese verbale de constatare a contravențiilor pentru partea vătămată și pentru martora B. V. A., procese verbale de conducere la fața locului, copia fișelor medicale întocmite de UPU C. în raport de martora B. V. A.
Temeiurile prevăzute la lit.b și e ale art.148 C. subzistă în condițiile în care, sus-numitul a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului, cerându-i martorei B. V. A. să nu dea declarații împotriva lui. Cu ocazia unei vizite la familia martorei, mama acesteia a insistat să afle ce se întâmplă cu fiica ei, întrucât, primise la domiciliu procese-verbale din care rezulta că aceasta practică prostituția. La insistențele mamei, martora a recunoscut că desfășoară această activitate, fiind însă obligată de către sus- numit, care a bătut-o în acest scop. În prezența mamei ei, inculpatul D. C. M. a lovit-o pe B. V. A. cu palma peste față, reproșându-i că a spus adevărul. Ulterior, familia martorei B. V. A. a discutat în mod repetat cu inculpatul, spunându-i că îl vor reclama la poliție, însă acesta i-a sfidat spunându-le că, poliția nu are ce să-i facă.
Totodată, încă înainte de finalizarea percheziției domiciliare la acesta, rudele inculpatului s-au deplasat la spitalul unde martora B. V. A. era internată cu fiul ei, pentru a o aduce la parchet să dea declarații „., să vadă „ ce pot să facă"; pentru inculpat.
O dovadă în plus că, inculpatul are autoritate și control asupra martorei, o constituie și faptul că, atât, la termenul din data de (...), cât și la termenul de azi, persoana vătămată B. V. A. s-a prezentat în instanță, deși nu a fost legal citată, exprimându-și poziția procesuală în sensul că, nu dorește să participe în calitate de parte vătămată, nu se constituie nici parte civilă, dar dorește a fi audiată în calitate de martor;
Audiată în cauză în calitatea mai sus amintită, martora și-a schimbat total declarația, pe care instanța, fără a prejudicia fondul cauzei a apreciat-o ca fiind subiectivă, având în vedere că, martora îl iubește pe inculpat, au un copil împreună și vrea să formeze o familie cu acesta; inclusiv din declarațiile celor doi care sunt contradictorii între ele.
În plus, aspectele reținute conduc la concluzia rezonabilă că și asupra părții vătămate P. S. S. există riscul exercitării de presiuni similare, ca și în cazul martorei B. V. A.
De asemenea, temeiul prev. de art.148 lit.f C. subzistă, inculpatul fiind acuzat că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia rezidă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care faptele au fost comise: astfel, timp de aprox. un an, respectiv aprox. 4 luni, inculpatul a obținut venituri din activitatea de prostituție desfășurată de martora B. V. A., respectiv partea vătămată minoră P. S. S., încălcând grav drepturile acestora, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care societatea este informată constant, pe diferite canale, oficiale și neoficiale de pericolul proliferării fenomenului infracțional de acest gen, cu consecințe de nebănuit pentru dezvoltarea ulterioară fizică, dar mai ales psihică a persoanelor ce cad victime ale unor asemenea infracțiuni, ca și pentru climatul familial din care provin acestea.
Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 al.3 rap. la art.160/b al.3 C., a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul D. C. M. și a respins implicit cererile de revocare și înlocuire a măsurii formulate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul D.
C., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive privative de libertate, că nu există probe în sensul că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și nu s-a dovedit în mod cert că acesta l-ar fi determinat pe martorul B. să-și schimbe declarația.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate, fiind în continuare îndeplinite cerințele art.143 C.
De asemenea, verificând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, cele prevăzute de art.148 lit.b,e,f C., curtea apreciază că acestea subzistă în continuare și că nu au intervenit împrejurări noi din care să rezulte încetarea sau schimbarea acestora.
Ne însușim argumentația instanței de fond cu privire la subzistența temeiurilor invocate mai sus, reținând mai întâi faptul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin aceea că a încercat să o determine pe martora B. V. A. să nu dea declarații împotriva acestuia, depoziția martorei fiind, de altfel una esențială cauzei. Mai mult, în prezența mamei martorei, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, reproșându-i că a spus adevărul.
Un alt aspect important ce trebuie avut în vedere este conduita procesuală a martorei, care în fața instanței de fond și-a schimbat declarația și arăta în mod expres că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată și nici nu se constituie parte civilă în cauză.
De asemenea, toate aceste împrejurări conduc la concluzia rezonabilă că există riscul ca inculpatul odată lăsat în libertate să încerce și intimidarea părții vătămate P. S. S.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit.f C., raportat la natura și gravitatea deosebită a faptei imputate inculpatului, de modul și mijloacele în care se bănuiește că a fost comisă fapta, de persoana inculpatului care se presupune că timp de aproximativ un an a profitat material de martoră și circa 4 luni de partea vătămată minoră P. S. S.( în cazul acesteia reținându-se în sarcina inculpatului prin rechizitoriu comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de minori), încălcând grav drepturile acestora și folosindu-le cu scopul de a obține profit, apreciem că și acesta subzistă, lăsarea în liberate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C., deținut in Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din 29 noiembrie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. M. R. M. B.
L. A. S.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. N. B..
| ← Decizia penală nr. 204/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1496/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
