Decizia penală nr. 1497/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1497/R/2012
Ședința publică din data de 26 octombrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. I. - judecător JUDECĂTORI : V. C.
: D. P.
G. : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. T. încheierii penale f.n. din 18 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol prev de art. 197 alin 1, alin 2 lit b1 și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin.2
Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. S. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, cu consecința punerii acestuia în stare de libertate. În subsidiar, solicită a se lua o altă măsură neprivativă de libertate față de inculpat, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, având în vedere că în cauză au fost administrate probe noi, apreciindu-se în momentul de față că măsura arestării preventive nu se mai justifică, schimbându-se temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Tot din probele administrate în cauză rezultă că, între părți există neînțelegeri legate de bani.
Se mai solicită a se avea în vedere faptul că din probele administrate rezultă că partea civilă și-a manifestat expres dorința de a fi trecută în acte ca proprietară (aspect recunoscut de aceasta și afirmat de inculpat) a apartamentului dobândit de inculpat prin programul prima casă, lucru pe care inculpatul l-a refuzat, existând și alte conflicte de ordin pecuniar între cei doi concubini.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun menținerea măsurii arestului preventiv. De asemenea, în cauză există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie-decembrie 2011 a întreținut de mai multe ori relații intime orale cu fiul său în vârstă de 7 ani, existând astfel indicii în sensul celor prevăzute de art 143 Cod procedură penală.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupusei fapte. În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă.
Inculpatul S. T. având ultimul cuvânt arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, deoarece nu el a săvârșit fapta. De asemenea, mai arată că nu a fost tratat niciodată de un medic psihiatru. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Deliberând constată că,
Prin încheierea penală f.nr.din 18 octombrie 2012, Tribunalul Maramureș a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul S. T.
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală și art.160b Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. T. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de (...) în Cehu Silvaniei, județul Sălaj, domiciliat în B. M., str. N. nr. 3/19, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 26 aprilie 2012 în dosarul nr.189/P/2012
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. T. pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1, alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La această instanță cauza s-a înregistrat sub nr.(...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002 Cod procedură penală și a art.160b Cod procedură penală, precum și la examinarea cererilor acestuia de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.184 din 6 aprilie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. T. pe o perioadă de 29 de zile (6 aprilie
2012 - 4 mai 2012 inclusiv), în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, acesta fiind cercetat pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b, alin.3
Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut în considerentele încheierii faptul că în cauză există indicii temeinice în sensul că inculpatul în perioada iulie - decembrie 2011 a întreținut în mod repetat relații intime orale cu minorul P. Ș. A. în vârstă de 7 ani (rezultat din relația de concubinaj cu numita P. Ș.).
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.610/R/2012 a
Curții de A. C.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a fi privat în continuare de libertate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu nu este posibilă în această fază a procesului penal), văzând și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru presupusele fapte pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul apreciază că există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie - decembrie 2011 a întreținut de mai multe ori relații intime orale cu fiul său în vârstă de 7 ani P. Ș. A., existând astfel indicii în sensul celor prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupusei fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă - întreținerea de relații intime orale cu propriul fiu - un minor în vârstă de 7 ani și din caracterul repetat al acestora) chiar dacă a avut un loc de muncă. În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că probele s-au administrat în cauză și nu poate influența vreun martor s-a respins, acesta nefiind arestat și în temeiul art. 148 lit.b C.pr.pen.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, cerințele prev. de art.139 alin.2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, cererea inculpatului de a se revoca această măsură urmând a fi respinsă.
Durata arestării preventive a acestuia se încadrează în limitele unui termen rezonabil (este arestat de circa 6 luni și jumătate) iar cercetarea judecătorească nu este încă finalizată.
Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. T. solicitând casarea acestei și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, sau eventual, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului, s-a arătat că de la momentul luării măsurii arestării preventive până în prezent s-au administrat și alte probe care conduc la concluzia că temeiurile inițiale nu mai subzistă. analizând actele dosarului, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea penală nr.184 din (...) a T.ui M. este legală și temeinică și că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și anume cele prev.de art.143 și art.148 lit.f C.proc.pen. nu s-au modificat și justifică menținerea inculpatului în stare de arest.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de viole prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., reținându-se în sarcina sa că în perioada iulie-decembrie 2011 a întreținut de mai multe ori relații intime orale cu fiul său, în vârstă de 7 ani P. Ș. A., pentru această faptă fiind arestat preventiv la data de (...).
La momentul luării măsurii arestării preventive s-a constatat existența unor indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei mai sus descrise, iar acestea s-au constituit în probe care ulterior au justificat trimiterea în judecată.
Starea de fapt reținută inițial nu s-a modificat, astfel că subzistă în continuare temeiul prev.de art.143 C.proc.pen.și având în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive, gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul este cercetat, persoana împotriva căreia s-a săvârșit infracțiunea fiind un minor în vârstă de doar 7 ani, acesta fiind chiar fiul inculpatului, se menține în continuare și temeiul prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., anume lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de aceste împrejurări și întrucât luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru prezervarea ordinii publice dar și buna desfășurare a procesului penal, se va aprecia că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. T., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 18 octombrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, avocat S. A.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. C. I. VALETIN C. D. P. M. N.
red.C.I./A.C.
2 ex. - (...)
jud.fond.B. C.
| ← Decizia penală nr. 382/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 960/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
