Decizia penală nr. 34/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.34/A/2012
Ședința publică din data de 20 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: Ș. M. - judecător JUDECĂTOR : L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
P. : V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul S. I. V. și partea civilă S., împotriva sentinței penale nr.395 din 13 octombrie
2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.83 al.1 lit.a din L. nr.84/1998 modificată prin OUG nr.1. cu aplic.art.13 C. și art.5 al.1 lit.a din
L. nr.1. modificată și republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. P.cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 395 din 13 oct.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată SC D. S. C.-N. prin apărătorul său ales, din infracțiunile de contrafacere de marcă și concurență neloială, prevăzute de art. 83 al. 1 lit. a din L. nr. 84/1998 modif. prin OUG 1. cu art. 13 C. și art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 1. în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 C.
În baza art. 334 C.p.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 1. în infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 86 din L. nr. 84/1998 cu art. 13 C.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.p.pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului S. I. V., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Hida, jud. Sălaj, cetățean român, studii medii, dom. în C.-N., str. A. V. nr. 54, ap. 48, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, prev. de art. 86 din L. nr. 84/1998 cu art. 13 C., plângerea fiind tardiv introdusă.
În baza art. 346 al. 4 C.p.pen. s-a lasat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC D. S. C.-N.
În baza art. 192 pct. 2 lit. c C.p.pen. a obligat partea vătămată SC D.
S. C.-N. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A fost condamnat inculpatul S. I. V., fiul lui V. și M., născut la data de
(...) în Hida, jud. Sălaj, cetățean român, studii medii, dom. în C.-N., str. A. V. nr. 54, ap. 48, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de: 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere de marcă, prev. de art. 83 al. 1 lit. a din L. nr. 84/1998 cu art. 13 C.
În baza art. 81, 82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art.359 C.p.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 al. ultim C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14, 346 C.p.pen. și art. 85 din L. nr. 84/1998 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC D. S. C.-N. și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. P. N. S. C.-N. să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 35000 lei.
În baza art.163 al. 1 și 2 C.p.pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 35000 lei, asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului S. I. V., din imobilul situat în C.-N., str. A. V. nr. 54, ap. 48, jud. C., înscris în CF 2.-C1-U5, nr. top.24438/S/XLVIII.
În baza art. 193 al.2 C.p.pen. a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. P. N. S. C.-N. să plătească părții vătămate SC
D. S. C.-N. cheltuieli judiciare în sumă de 7000 lei reprezentând onorariul avocațial parțial.
În baza art.191 C.pr.pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. P. N. S. C.-N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de
25 mai 2009 s-a înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Cluj, o plângere penală formulată de către SC D. S. C.-N., prin reprezentantul său B. V., împotriva inculpatului S. I. V. în calitate de administrator al SC T. D. P. N. S. C.-N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 al.2 din C., art.5 lit.a din L. nr.l 1/1991 privind combaterea concurenței neloiale și art.83 din L. nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
În susținerea acestei plângeri, s-a arătat că în mod continuu, inculpatul folosește însemnele mărcii D. prin prestarea de servicii de taximetrie, care formează obiectul principal de activitate al firmei sale, fără autorizare scrisă, deci fără consimțământul titularului mărcii, care desfășoară același gen de servicii către beneficiari, această conduită fiind contrară practicilor loiale în activitatea comercială și având aptitudinea de a induce în eroare consumatorii, beneficiarii acestor servicii.
De precizat este faptul că între reprezentanții celor două societăți amintite, respectiv inculpatul S. I. V. și numitul B. V. există de mai mult timp un conflict privind dreptul de folosire a mărcii D. în activitatea de taximetrie desfășurată de cele două societăți.
Parte vătămată SC D. S. C.-N., administrată de către asociatul unic B. V., a fost înregistrată la ORC C. sub nr.J12/2729/(...), suferind în timp, până în anul 2003, modificări sub aspectul denumirii firmei (respectiv R. S.
- până în anul 1992, RAPID T. S. - până Ta data de (...) și D. RAPID T. S. - până în anul 2003, când a devenit SC D. S.).
La data de (...) SC D. RAPID T. S. C.-N. a depus la O. cerere de înregistrare a mărcii individuale verbale „D.", pentru clasa de servicii 39, respectiv „. auto de mărfuri și persoane, depozitare de mărfuri, organizare de călătorii, servicii de taximetrie", ulterior constituindu-se depozitul național reglementar nr. M2./05050. Firma în discuție, cu consimțământul titularului Daimler Crysler AG, în condițiile Legii nr.84/1998, a obținut certificatul de înregistrare pentru marca „D.", având numărul 4., pentru o perioadă de 10 ani, cu începere de la data de (...) (f.140).
Prin acest certificat de înregistrare SC D. S. a obținut protecție și exclusivitate pe teritoriul R. pentru clasa de servicii 39, al cărei conținut a fost arătat anterior, fiind prin urmare singura firmă îndreptățită să folosească marca D. în derularea obiectului de activitate, care în principal se axează pe prestarea de servicii de taximetrie.
Concret, SC D. S. C.-N., și-a materializat dreptul său exclusiv asupra mărcii D. prin aplicarea pe autovehiculele deținute și pe cele destinate prestării de servicii de taximetrie, în baza unor contracte de colaborare sau de prestări servicii de dispecerat încheiat cu terții, respectiv pe cupolele și pe portierele acestor mijloace de transport a însemnului mărcii D. Pe portiere s-au aplicat autocolante ce conțin inscripția mărcii D. scrisă cu alb pe fond de culoare roșie, alături de numărul de apel 946 (f. 181).
Pe de altă parte, inculpatul S. I. V. este asociat și administrator al SC T. P. N. S. C.-N. începând cu data de (...), corespunzătoare datei înregistrării acestei firme în registrul comerțului (J(...)), obiectul principal de activitate fiind transportul cu taxiuri. În perioada 1999-2006 inculpatul a fost asociat și administrator la firma T. D . C . 2 . S . , c a r e a f o s t înregist rată l a ORC sub nr. J. 12/3098/(...) și care a fost cesionată în anul 2006 numitului D. R. M.
La data de (...), deci ulterior datei când partea vătămată SC D. S. C.-
N., administrată de către B. V., a înregistrat la O. cererea pentru marca D., inculpatul S. I. V. în numele SC T. D. C. 2. S. a înregistrat la rândul său la O. marca D. 2., înregistrarea acestei mărci fiind anulată însă prin sentința civilă nr.236/(...) pronunțată de Tribunalul București. O. a înscris anularea mărcii D. C. (nr.0.) aparținând societății inculpatului, în R. N. al M. și a publicat acțiunea anulării mărcii în B.O.P.I. 9/2006 (f.41).
În acest context, inculpatul S. I. V. a declanșat o serie de procese civile prin care a urmărit ca și firma părții vătămate să piardă calitatea de titular al mărcii D.
Astfel, în luna iunie 2006 a promovat la Tribunalul București - Secția a
III-a C. o acțiune prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii D. nr.48868, clasa 39, invocând reaua-credință a părții vătămate în demararea procedurii de dobândire a mărcii. Acțiunea promovată de inculpat în calitate de asociat și administrator al SC T. D. C. 2. S. a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr.419/(...) (f.71-74) emisă de Tribunalul București. Curtea de A. B. - Secția a IX-a C. și pentru Cauze privind P.prietatea Intelectuală, prin decizia civilă nr.224 A, pronunțată la data de (...) (f.75), a respins ca nefondat apelul declarat de către SC T. D. C. 2. S., prin reprezentantul S. I. V.
Recursul declarat în cauză de către acesta a fost de asemenea respins ca nefondat prin decizia civilă nr.8170/(...) emisă de înalta Curte de C. și J.
Cercetările ce au avut loc, urmare a plângerii formulate la data de (...), au demonstrat că, în toată perioada februarie 2003 - august 2009, pe fondul derulării acțiunilor civile ce au avut loc, inculpatul S. I. V. a derulat activități de taximetrie prin firmele pe care le -a condus în calitate de asociat și administrator, respectiv prin SC T. D. C. 2. S. și SC T. P. N. S. C.- N., folosind neautorizat însemnele mărcii D. (cea din urmă firmă la rândul ei a suferit modificări sub aspectul numelui comercial, care inițial a fost SC T. D. P. N. S. - f.117).
Interzicerea folosirii semnului distinctiv D., a prestării, oferirii de servicii de taximetrie sub acest semn, a aplicării semnului distinctiv D. pe cupolele și caroseriile autovehiculelor folosite de firma inculpatului s-a dispus oficial prin sentința comercială nr.2461/(...), pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj (f.97 100), însă abia în luna august 2009 inculpatul S. I. V. a hotărât schimbarea inscripției mărcii D. de pe cupolele și caroseriile mașinilor, destinate a fi folosite în activitatea de taximetrie, cu denumirea
„." (f. 111-115).
Inculpatul S. I. V. la nivel declarativ, cu ocazia audierii sale pe parcursul procesului penal, a susținut că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, în condițiile în care a înregistrat la R. C. C. denumirea T. D. C. 2., la acel moment fiind singurul utilizator al denumirii D. de pe piață. A mai susținut inculpatul că din această cauză, s-a socotit îndreptățit să folosească în continuare denumirea D., mai ales că prin acțiunile în justiție întreprinse a încercat să dovedească acest lucru, iar în momentul în care Tribunalul Cluj a pronunțat prin sentința comercială nr. 2461/2009 în sensul interzicerii folosirii de către SC T. D. P. N. S. a semnului distinctiv D. s-a conformat, îndepărtând de pe cupole ori caroserii semnul distinctiv D.
Așadar, această folosire a însemnului mărcii D., neautorizată de către titular, îndelungată și continuă, în activitatea de taximetrie prestată prin firma sa, a fost recunoscută de către inculpatul S. I. V., însă susținerile acestuia cum că era îndreptățit la aceasta nu pot fi primite, deoarece nu se poate pune semnul egalității între numele comercial sau firmă și marcă, aceasta din urmă asigurând o protecție sporită titularului său prin înregistrarea sa la O. în condițiile Legii 84/1998.
Învinuirea adusă inculpatului a fost susținută și prin declarația reprezentantului părții vătămate SC D. S. C.-N., numitul B. V., care a descris natura relațiilor existente între cele două societăți, concretizată într- o serie de acțiuni în justiție, precizând că acesta a folosit fără drept denumirea D. până în anul 2009, deși în mod repetat a discutat cu inculpatul pentru a-l determina să-și reconsidere poziția, însă fără succes, inculpatul susținând că în realitate, determinant pentru atragerea clientelei era indicativul 953, nu denumirea D.
Printr-o adresă din data de (...) Camera T.metriștilor a Județului C.
(fila 33 d.u.p.) a comunicat că SC T. P. N. S. a purtat înscrisuri conținând cuvântul D. pe taxiurile deservite prin dispecerat în perioada februarie
2003-august 2009.
Totodată, la dosar au fost depuse fotografii efectuate în standurile de taxiuri în diferite perioade de timp, care fac dovada prezenței pe caroseriile unor taxiuri a însemnului mărcii D. cu numărul de apel 953 (f.56, 177-181) iar colaboratorii celor două firme concurente care au fost audiați ca martori în prezenta cauză, respectiv numiții M. D. (f. 194), C. D. I. (f.193), Mikita I. (f.195), E. I. S. (f.196), Ș. Sorin T. (f. 197), T. M. (f.194 ) și Banc A. M.(f.202), au confirmat aceste aspecte.
Cu titlu exemplificativ, din declarația martorului M. D. (f. 192), colaborator al firmei inculpatului, rezultă că acesta a folosit cuvântul D., prin aplicare pe cupolele, ușile, parasolarele și parbrizele mașinilor firmei SC T. P. N. S. C.-N., în mod continuu în perioada 2.-2009, că la un moment dat, începând cu luna august 2009 din dispoziția inculpatului cuvântul D. de pe mașinile folosite pentru prestarea activității de taximetrie de către firma sa, a fost înlocuit cu cuvântul „.", încetând astfel activitatea de folosire a mărcii D. în mod neautorizat de către titular.
Pe aceeași poziție declarativă s-a situat și martorul C. D. I. (f.
193) care este colaborator al firmei prejudiciate și care a confirmat în esență că sigla D. a fost prezentă pe mașinile firmei inculpatului până în luna august 2009 când a fost înlocuită cu denumirea N.
La dosarul cauzei s-au depus spre exemplificare și două contracte de prestări servicii de dispecerizare, încheiate de către societatea inculpatului T. D. P. N. S. cu doi colaboratori, în speță martorii S. T. și E. I. S., care sunt persoane fizice autorizate să presteze servicii de taximetrie.
În baza acestor contracte, firma inculpatului se obliga să presteze servicii de dispecerat pentru aceștia, respectiv predare comenzi de transport în regim taxi pentru cetățeni cu obligația pentru beneficiarii acestor servicii de dispecerat, respectiv pentru cei doi șoferi taxi, luați ca exemplu, de a purta pe mașinile folosite în activitatea de taximetrie a însemnelor, înscrisurilor și siglei operatorului dispecer, de a purta reclamele suplimentare distribuite de operatorul dispecer.
În faza cercetării judecătorești au fost reaudiați martorii C. D. I. (f.95), M. D. (f.172), Mikita I. (f.173), P. (fostă Banc) A. M. (f.286) și T. M. (f.312), care au menținut declarațiile formulate anterior în faza urmăririi penale.
S-a considerat că, probele administrate în cauză și la care s-a referit mai sus susțin teza că în perioada 2.-2009 inculpatul S. I. V., fie în calitate de asociat și administrator al SC T. D. C. 2. S. (până în anul 2006 când a cesionat-o numitului D. R. M.), fie în calitate de reprezentant legal al SC T. P. N. S. (care a purtat și denumirea D. inclusă în numele firmei în cursul anului 2009 până în luna iulie), a folosit continuu această inscripție a mărcii D. ,scrisă cu litere de culoare roșie pe fond galben, alături de numărul de apel „. fără a avea consimțământul titularului mărcii, în speță SC D. S. C.-N. conform dispozițiilor Legii nr.84/1998.
S-a susținut în apărarea inculpatului aceea că în realitate, deși există indicii că acesta a folosit marca D. pe mașinile proprii sau ale colaboratorilor firmei sale, totuși a acționat fără vinovăție, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor în discuție, respectiv intenția, deoarece nu a acționat cu rea credință, ci dimpotrivă a încercat să-și valorifice dreptul său prin acțiuni în justiție din momentul anulării mărcii D. 2., acțiune care a fost soluționată nefavorabil pentru acesta prin sentința civilă nr.236/(...) pronunțată de Tribunalul București, însă s-a considerat că odată ce inculpatul a luat la cunoștință despre conținutul sentinței civile nr.236/(...) pronunțată de Tribunalul București, acesta trebuia să-și reconsidere poziția și, indiferent de demersurile ulterioare întreprinse, la sugestii mai mult sau mai puțin avizate, trebuia să se abțină de la a folosi denumirea D. în orice modalitate, în activitatea pe care o desfășura, știind faptul că singurul titular al mărcii D., care era autorizat să folosească această inscripție pentru prestarea de servicii de taximetrie era partea vătămată SC D. S. C.-N.
S-a mai susținut în apărarea inculpatului că, pe fondul derulării proceselor civile în justiție în perioada 2003-2009, autocolantele folosite de acesta pe mașinile firmelor sale sau ale colaboratorilor, destinate să fie utilizate în activitatea de taximetrie, care purtau marca D., erau diferite sub aspect cromatic de cele aplicate pe mașinile titularului mărcii D., respectiv era vorba despre culori diferite ale fondului autocolantelor și despre numere de apel diferite, însă chiar așa fiind, simpla comparare a acestora evidențiază prezența inscripției mărcii D. pe autocolantele mașinilor firmei inculpatului.
În literatura de specialitate, s-a definit imitarea ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracțiunii analizate, ca fiind o contrafacere deghizată în materializarea căreia imitatorul reproduce doar trăsăturile esențiale, evidente, sperând cu ajutorul asemănării de ansamblu să inducă în eroare consumatorii, iar cu ajutorul deosebirilor (de ex. de cromatică) să se sustragă de la eventuale consecințe prescrise de lege (a se vedea M. A. Hotca, Maxim Dobrinoiu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale, comentarii și explicații, Editura C.H. Beck).
Cel mai adesea, utilizatorii serviciilor de taximetrie, nu observă diferențele de cromatică ale autocolantelor aplicate pe lunete sau pe caroseriile mașinilor destinate să presteze servicii taxi, numerele de apel diferite sau cuvintele scrise în format unic pe autocolante, însă inscripția D. iese în mod deosebit în evidență, acesta fiind un element dominant, care odată asimilat, va determina utilizatorul să apeleze la serviciul ofe rit de aceeași marcă.
Drept urmare, se poate afirma că inculpatul S. I. V., sub aparența materializării obiectului de activitate al firmei sale, care a prestat direct sau ca operator dispecer servicii de taximetrie folosind marca D., a imitat marca D. în perioada 2003 - august 2009, fără drept și a folosit-o în mod continuu, ca formă și poziționare pe mașinile de taxi care au deservit cetățenii, cu cea utilizată de dispecerul taxi SC D. S. C.-N., care este titularul acestei mărci și care are drept exclusiv de folosire pe teritoriul R. în baza Legii nr.84/1998 pentru clasa de servicii 39.
În mod evident, această conduită a inculpatului a avut aptitudinea de a-l induce în eroare pe consumatorul serviciilor de taximetrie cu privire la calitatea serviciilor ori cu privire la proveniența acestora, însă într-adevăr, riscul de confuzie dintre marca înregistrată și cea contrafăcută nu trebuie să se producă efectiv, fiind suficient ca semnul care materializează marca contrafăcută să aibă aptitudinea de a produce confuzie în raport cu marca înregistrată, în ceea ce privește prestatorul serviciului particularizat prin marcă și calitatea sa de utilizator legitim al mărcii.
Conform literaturii de specialitate, „." se poate realiza când marca este reprezentată de nume, ca în cazul în discuție, cifre, culori sau combinații ale acestora, caz în care pentru determinarea realizării elementului material al laturii obiective în varianta analizată (imitare) se procedează, la o analiză comparativă sub aspect fonetic, vizual și intelectual.
Pe de altă parte, „folosirea" presupune întrebuințarea sau utilizarea în interes propriu a unei mărci de către o altă persoană decât proprietarul, titularul, situație de asemene demonstrată în cauză.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.83 al. 1 lit.a din L. nr.84/1998 presupune pe de o parte, realizarea anumitor activități ilicite, respectiv contrafacere, imitare sau folosire fără drept și obținerea unor mărci false, de natură să producă confuzie printre consumatori iar pe de altă parte, producerea unei stări de pericol pentru titularul mărcii sub aspectul exercitării depline a drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ce decurg din aceasta.
Latura subiectivă a infracțiunii condiționează comiterea infracțiunii de cunoașterea de către autor a faptului că activitățile sale sunt realizate fără drept și pentru inducerea în eroare a consumatorilor.
În speța de față, intenția infracțională derivă din chiar conduita inculpatului, care a imitat și folosit marca D. cu privire la care nu era autorizat conform legii, pentru prestarea unor servicii identice cu cele ale titularului mărcii, conduită de natură să inducă o stare de confuzie în rândul consumatorilor cu privire la calitatea serviciilor și a identității prestatorului de servicii marca D.
Inculpatul S. I. V. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de contrafacere marcă, prev. de art. 83 al. 1 lit.a din L. nr .84/1998 modificată prin OUG nr. 1. cu aplic. art. 13 din C. și concurență neloială, prev. de art. 5 al.1 lit. a din L. nr.1. privind combaterea concurenței neloiale, cu aplicarea art.33 lit.b din C., reținându-se că activitatea sa infracțională s-a derulat în perioada 2003-august 2009.
S-a menționat faptul că L. nr.84/1998 a fost modificată succesiv prin
OUG nr. 1. care a intrat în vigoare la data de (...) și prin L. nr. 6. martie
2010, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în M. O. nr.
226/(...).
Prin OUG nr.1. s-a abrogat aliniatul 5 al art. 83 din L. nr. 84/1998, care prevedea că în privința infracțiunilor încriminate în art. 83 al legii acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Pe de altă parte, prin L. nr.6. s-a abrogat infracțiunea de concurență neloială incriminată în art.86 și s-a modificat conținutul infracțiunii de contrafacere de marcă prevăzute de art.83 al.1 lit.a din L. nr.84/1998 în sensul că este incriminată infracțiunea de contrafacere, termen care este definit în alineatul 3 al aceluiași articol, în sensul de „. sau utilizare fără consimțământul titularului de către terți, în activitatea comercială, a unui semn: a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată; b) care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul..."
Prevederile art.83 al.1 lit.a din L. nr.84/1998 înainte de modificarea în discuție se regăsesc incriminate în prevederile art.83 al.l lit.a și al.3 lit.a, b din L. nr.84/1998 după modificarea adusă prin L. nr.6., însă procurorul a considerat în mod corect că incriminarea inițială este mai favorabilă sub aspectul pedepsei prevăzute raportat la pedeapsa alternativă a amenzii care în prima variantă are un conținut mai atenuat sub aspectul pragului valoric aplicabil în cazul alegerii unei atari pedepse, spre deosebire de noile modificări ale amenzii penale care sunt de nivel superior sub aspectul cuantumului.
În concluzie analizând cele două incriminări ale faptei de contrafacere reținută în cauză s-a apreciat în mod just că varianta anterioară modificării aduse prin L. nr.6. este mai favorabilă inculpatului, motiv pentru care s-a reținut în cauză ca având aplicabilitate art. 13 C. privind legea penală mai favorabilă.
În ceea ce privește infracțiunea de concurență neloială reținută inițial în sarcina inculpatului în modalitatea prev. de art.86 din L. nr.84/1998, având în vedere abrogarea expresă a acesteia din conținutul
Legii nr.84/1998 prin L. nr.6., s-a apreciat că această faptă rămâne în vigoare în modalitatea reglementată prin L. nr. 1. privind combaterea concurenței neloiale, respectiv prin prevederile art.5 al.l lita din L. nr.
1., act normativ care are valoare de lege generală în comparație cu L. nr.84/1998 care era lege specială în materia combaterii concurenței neloiale în domeniul mărcilor până la momentul abrogării.
Drept urmare, în cauză procurorul a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de concurență neloială, prevăzută de art.86 din L. nr.84/1998 în infracțiunea de concurență neloială prevăzută de art.5 al.l lit. a din L. nr.1., astfel cum inculpatul a și fost trimis în judecată.
La termenul de judecată din data de (...) tribunalul, din oficiu, a pus în discuție în condițiile art. 334 C.p.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 1. în infracțiunea prevăzută de art. 86 din L. nr.
84/1998 cu art.13 C., apreciind că această reglementare a infracțiunii este mai favorabilă inculpatului, față de împrejurarea că, potrivit art. 86 al.2 din L. nr. 84/1998, acțiunea penală pentru infracțiunea în discuție se punea în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Într-adevăr, la momentul de început al activității infracționale desfășurată de către inculpat (nivelul anului 2003, ulterior pronunțării sentinței civile 2. a T. B.) era în vigoare L. nr. 84/1998, care incrimina infracțiunea de concurență neloială în art. 86, pentru ca la momentul epuizării infracțiunii de concurență neloială (august 2009), acest articol să fie abrogat expres prin L. nr. 6..
În perioada de referință infracțională era în vigoare, astfel cum a reținut procurorul, și L. nr. 1. privind combaterea concurenței neloiale, care încrimina infracțiunea în discuție în art. 5 al. 1 lit. a și care prevedea necesitatea unei plângeri a părții vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, fără a fi vorba despre o plângere prealabilă,care are o natură specifică.
Plângerea părții vătămate SC D. S. C.-N. a fost formulată la data de
(...), deci anterior abrogării art. 86 din L. nr. 84/1998, când erau în vigoare și dispozițiile care prevedeau necesitatea unei plângeri prealabile a persoanei vătămate, plângere supusă anumitor condiții expres prevăzute de lege, sub aspectul conținutului său, dar și al termenului de introducere.
Sub acest ultim aspect, este de observat faptul că infracțiunea de concurență neloială este o infracțiune continuă, caracterizată așadar printr- un moment al consumării sale și unul al epuizării, chestiunea în discuție prezentând relevanță în privința termenului de 2 luni pentru introducerea plângerii care potrivit art. 284 C.p.pen., curge de la data la care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Potrivit însă, deciziei ÎCCJ pronunțată în interesul legii nr. 10/2008, în cazul infracțiunilor continue, termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile curge de la data la care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul, fără a prezenta importanță momentul consumării ori acela al epuizării infracțiunii.
În cazul de față, reținând că L. nr. 84/1998 conține dispoziții legale mai favorabile inculpatului decât L. nr. 1., rezultă că plângerea prealabilă formulată de partea vătămată SC D. S. este tardivă, din mijloacele de probă administrate reieșind în mod cert că identitatea făptuitorului era cunoscută încă din anul 2003, însă partea vătămată prin reprezentatul său, a ales să depună plângere abia în luna mai 2009, deci mult după expirarea termenului de 2 luni.
P. vătămată s-a opus schimbării încadrării juridice în sensul precizat mai sus, argumentând cu faptul că art.13 C. privește strict norme de drept penal material sau substanțial și nu norme de drept procesual penal, iar dacă s-ar susține contrariul, s-ar realiza un transfer al situației de excepție a aplicării legii penale substanțiale mai favorabile în domeniul legii procesual penale, ceea ce nu ar fi admisibil, deoarece în cazul normelor de procedură penală operează doar principiul activității legii, fără nici o excepție.
Fără îndoială, teza avansată este corectă, în literatura și practica instanțelor de judecată fiind încetățenită ideea că nu este posibilă aplicarea unei alte legi de procedură decât cea activă în momentul efectuării unui anumit act sau la momentul luării unei anumite măsuri procesuale sau procedurale.
Însă, în cazul de față, la momentul formulării plângerii prealabile era în vigoare L. nr. 84/1998 care prevedea necesitatea plângerii prealabile în cazul infracțiunii de concurență neloială, pentru ca la un moment ulterior să fie adoptată L. nr.6. care abrogă expres art. 86 din L. nr. 84/1998 în întregul său.
Dar pe de altă parte, L. nr.6. nu ar putea retroactiva, deci nu s-ar putea aplica situațiilor ivite înainte de intrarea sa în vigoare, tocmai din considerentele reținute mai sus, astfel că problema nu ar putea fi rezolvată decât făcând apel la instituția legii penale mai favorabile, a cărei aplicabilitate este susținută și de faptul că instituția plângerii prealabile are un caracter mixt, de drept penal reprezentând o condiție pentru tragerea la răspundere penală a infractorului care a săvârșit anumite infracțiuni, cu implicații în planul dreptului procesual penal.
Altfel spus, așa cum s-a precizat în literatura de specialitate, plângerea prealabilă sub aspect penal reprezintă o condiție de pedepsibilitate iar sub aspect procesual penal o condiție de procedibilitate, aceasta găsindu-și reglementarea atât în norme de drept penal substanțial cât și în norme procesuale.
Drept urmare, în privința infracțiunii de concurență neloială, instanța a reținut că la momentul formulării plângerii prealabile erau în vigoare prevederile art.86 al.2 din L. nr. 84/1998 conform cărora acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ulterior aceste dispoziții legale fiind abrogate.
În aceste condiții, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.13 C. privind legea penală mai favorabilă, atâta timp cât de la săvârșirea faptei și până la momentul judecării sale definitive, au intervenit una sau mai multe legi penale, dintre acestea cea mai favorabilă fiind legea care în întregul ei conține dispoziții mai favorabile și care, în acest caz concret, este legea care condiționa punerea în mișcare a acțiunii penale de introducerea unei plângeri prealabile.
Pe cale de consecință, tribunalul, în baza art. 334 C.p.pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 1. în infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 86 din L. nr. 84/1998 cu art. 13 C.
S-a susținut de către inculpat prin apărătorul său că situația ar fi aceeași și în cazul infracțiunii de contrafacere de marcă, prev. de art. 83 al.1 lit. a din L. nr.84/1998, deoarece și în privința acestei infracțiuni, art.
83 al.4 din lege prevedea că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, acest text de lege fiind abrogat prin
OUG nr. 1., act normativ în vigoare din data de (...).
În realitate, situația este diferită, deoarece dacă în cazul infracțiunii de concurență neloială, actul abrogator intervenise ulterior epuizării sale, în cazul infracțiunii de contrafacere de marcă, aceasta a continuat și ulterior datei de (...), când a avut loc abrogarea expresă a art. 83 al.4 din L. nr.
84/1998 prin OUG nr. 1..
Aceasta înseamnă că pentru perioada ulterioară acestui moment nu se mai pretinde existența unei plângeri prealabile, însă infracțiunea se poate urmări din oficiu sau la plângerea persoanei vătămate.
Cum însă pentru perioada anterioară intervenirii actului de abrogare (OUG 1.), plângerea prealabilă formulată de partea vătămată la data de (...), apare ca fiind tardivă, instanța de judecată a reținut drept perioadă de referință infracțională pentru infracțiunea de contrafacere de marcă, perioada cuprinsă între data de (...) și luna august 2009.
La rândul său, partea vătămată prin apărător, a solicitat instanței să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de contrafacere de marcă, prev. de art. 83 al. 1 lit.a din L. nr .84/1998 și concurență neloială, prev. de art. 5 al.1 lit. a din L. nr.1. în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 al. 1 și 2 C., pe considerentul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt infracțiuni de rezultat, deci nu presupun existența unui prejudiciu, or în rechizitoriu s-a reținut crearea unui prejudiciu.
Afirmația nu este întrutotul exactă, deoarece procurorul nu a reținut nici un moment, producerea unui prejudiciu în dauna părții vătămate, produs urmare a activității infracționale desfășurate de către inculpat, ca element constitutiv al vreuneia dintre infracțiunile în discuție, ci pur și simplu a arătat că SC D. S. C.-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu o anumită sumă de bani pentru folosirea ilegală a mărcii D. de către inculpat.
Într-adevăr, analizând conținutul constitutiv al infracțiunilor în discuție, se poate observa că, atât infracțiunea de contrafacere de marcă prev. de art. 83 al.1 lit. a din L. nr. 84/1998 și infracțiunea de concurență neloială prev. de art. 86 din L. nr. 84/1998, cât și infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 și 2 C., au un element comun și anume inducerea în eroare.
Aceasta nu înseamnă însă că se poate pune semnul egalității între acestea, deoarece, dacă în cazul infracțiunii de înșelăciune, inducerea în eroare presupune prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obținerii unui folos material, în cazul infracțiunilor prevăzute de legile speciale, este încriminată contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, precum și orice utilizare a mărcilor contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială în scopul de a induce în eroare consumatorii.
Or, nici un moment nu se poate susține că inculpatul ar fi desfășurat o activitate de inducere în eroare a părții vătămate, dimpotrivă prin metodele folosite, acesta s-a adresat consumatorilor de activități de taximetrie, spre a-i atrage pe aceștia și a-i determina să apeleze la serviciile oferite de firma sa, bineînțeles această conduită a sa răsfrângându-se în mod negativ asupra activității similare desfășurate de titularul mărcii, care în această situație a fost în mod cert prejudiciat.
Deci chiar acceptând teza producerii unui prejudiciu, nu se poate afirma existența infracțiunii de înșelăciune, raportat la starea de fapt reținută, lipsind elementele constitutive ale infracțiunii în discuție. Pe de altă parte, afirmația că infracțiunile deduse judecății ar fi infracțiuni de pericol, nu de rezultat, nu schimbă cu nimic situația, atâta timp cât, chiar legiuitorul a prevăzut posibilitatea reparării daunelor patrimoniale sau morale care ar decurge din activități de concurență neloială ori contrafacere de marcă (art. 9 din L. nr.1., art. 85 din L. nr. 84/1998 sau art. 14 din OUG
10/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală) iar practica judiciară este constantă în acest sens.
Drept urmare tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată SC D. S. C.-N. prin apărătorul său ales, din infracțiunile de contrafacere de marcă și concurență neloială, prevăzute de art. 83 al. 1 lit. a din L. nr. 84/1998 modif. prin OUG 1. cu art.
13 C. și art. 5 al.1 lit. a din L. nr. 1. în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1 C.
Față de considerentele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 11 pct.
2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.p.pen. a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului S. I. V., pentru săvârșirea infracțiunii de concurență neloială, prev. de art. 86 din L. nr. 84/1998 cu art. 13 C., apreciind că plângerea părții vătămate a fost tardiv introdusă.
În baza art. 346 al. 4 C.p.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC D. S. C.-N.
În baza art. 192 pct. 2 lit. c C.p.pen. a obligat partea vătămată SC D.
S. C.-N. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că vinovăția inculpatului S. I. V. a fost dovedită pe deplin în privința infracțiunii de contrafacere de marcă, prev. de art. 83 al.1 lit. a din L. nr. 84/1998, acesta urmând a răspunde penal pentru această faptă, reținând ca perioadă de referință infracțională, perioada cuprinsă între data de (...) și luna august 2009.
În drept, fapta inculpatului S. I. V., care în perioada (...) - august 2009, în calitate de administrator și asociat al SC T. D. C. 2. S. și al SC T. P. N. S. (fostă T. D. P. N. S.) în mod continuu, a imitat și folosit însemnele mărcii D. în activitatea de prestări servicii taximetrie și dispecerizare, care a format și formează obiectul principal de activitate al firmelor sale, fără autorizarea scrisă din partea titularului mărcii, respectiv a SC D. S. C.-N., care desfășoară același gen de servicii către beneficiari, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere de marcă prev. de art. 83 al.l lit.a din L. nr .84/1998 mod., prin OUG nr. 1. cu aplic. art. 13 din C.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C., respectiv gravitate concretă a faptei comise, raportat la modalitatea de săvârșire și mijloacele folosite, limitele speciale prevăzute de lege și desigur, persoana inculpatului.
În legătură cu aceste aspecte este de remarcat activitatea infracțională desfășurată de inculpat, pe parcursul unei perioade de timp de câțiva ani, dar și lipsa antecedentelor sale penale și conduita adoptată în fața organelor judiciare penale, inculpatul recunoscând fapta comisă în materialitatea sa,chiar dacă a susținut că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni.
Raportat la toate aceste elemente de individualizare, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare, apreciind că o atare pedeapsă corespunde pe deplin scopului pedepsei, în sensul art. 52 C.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, faptul că are o familie legal constituită și desfășoară activități lucrative, consideră că scopul acestei pedepse va putea fi atins și fără executarea sa în regim de detenție, fiind așadar îndeplinite toate cerințele art. 81C.pen
Pe cale de consecință, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art.359 C.p.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 al. ultim C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
P. vătămată SC D. S. C.-N. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente SC T.
P. N. S. C.-N. la plata unor despăgubiri civile în sumă de 840.000 lei cu titlu de daune materiale și 4.000.000 lei cu titlu de daune morale, generate de folosirea ilegală a: mărcii D. "de către inculpat în activitatea comercială desfășurată de-a lungul timpului, până la încetarea actului ilicit. Totodată, s-a solicitat luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând acestora până la concurența sumelor pretinse.
În legătură cu daunele materiale pretinse, s-a afirmat că acestea reprezintă profitul estimativ al societății inculpatului pe o perioadă de 7 ani, raportat la contractele de colaborare încheiate de societate cu diverse persoane, contracte având ca obiect prestarea de servicii de dispecerat pentru aceștia, respectiv predare comenzi de transport în regim taxi pentru cetățeni, beneficiarii având obligația achitării unei taxe fixe lunare.
Așa cum s-a arătat deja, în mod cert activitatea infracțională desfășurată de inculpat ( care se configurează infracțiunii de contrafacere de marcă desfășurată în perioada 2005-2009), a fost prejudiciabilă pentru partea vătămată titulară a mărcii D., existând probabil pe piața serviciilor de acest fel persoane care preferă să folosească aceeași firmă de taximetrie din diverse considerente, însă totuși, este greu de susținut teza că, consumatorii serviciilor de taximetrie, au ales să apeleze la serviciile uneia dintre cele două firme, exclusiv în considerarea acestei mărci și a serviciilor oferite, în mare parte având relevanță și alte elemente, cum ar fi indicativul folosit (și care era distinct, fie 953, fie
946), fiind lesne de observat că pentru a beneficia de serviciile firmelor în cauză, era necesar să se apeleze unul dintre cele două numere de telefon, or în acest caz era necesar ca respectivul consumator să rețină numărul de telefon și nu marca D.
Mai mult, cu siguranță există consumatori pe piața serviciilor de taximetrie cărora le este indiferentă firma de taximetrie la care apelează.
Ca atare, nu se poate afirma că profitul uneia dintre societăți reprezintă beneficiul nerealizat de cealaltă, sau că acesta din urmă ar fi fost egal cu suma rezultând dintr-o evaluare financiară a mărcii D.
Din aceste considerente, cererea în probațiune formulată de partea vătămată în sensul efectuării unei expertize contabile care să stabilească profitul SC T. P. N. și a unei evaluări a mărcii D. a fost respinsă, la dosar existând și extrase de informare de la O. R. C. C. privind situația financiară a celor două societăți, care în perioada respectivă era comparabilă.
Drept urmare, s-a apreciat că solicitarea părții vătămate în sensul obligării inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de
8. lei cu titlu de daune materiale nu poate fi primită.
În ceea ce privește acordarea unor daune morale, situația este diferită, atâta timp cât inculpatul a imitat și folosit fără drept marca D., în detrimentul titularului, prin activitatea sa inculpatu l atrăgând consumatorii serviciilor de taximetrie oferite de partea vătămată, aceștia fiind direcționați spre alte servicii decât cele vizate.
Imitarea și folosirea fără drept a mărcii D. de către inculpat o perioadă îndelungată de timp reprezintă acte de contrafacere în sensul Legii nr.84/1998 și ca atare, acestea se impun a fi sancționate și din punct de vedere civil, fiind cert că partea vătămată a suferit un prejudiciu de ordin nepatrimonial, deoarece dincolo de faptul că a fost lipsită de un anumit câștig material, renumele și prestigiul firmei au avut de suferit, partea vătămată fiind pusă în situația de a-și reafirma constant credibilitatea pe piața consumatorilor de servicii de taximetrie din C.-N., însă chiar așa fiind, cuantumul daunelor morale pretinse este exagerat.
Ca atare, în baza art. 14, 346 C.p.pen. și art. 85 din L. nr. 84/1998 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC D.
S. C.-N. și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente
SC T. P. N. S. C.-N. să plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de
35000 lei, reprezentând daune morale.
Conform art. 163 al. 1 și 2 C.p.pen. în cursul procesului penal se iau măsuri asiguratorii constând în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente în vederea reparării pagubei, până la concurența valorii probabile a acesteia.
Drept urmare, tribunalul constatând existența unui prejudiciu în dauna părții vătămate a admis cererea acesteia și a dispus instituirea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 35000 lei, asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului S. I. V., din imobilul situat în C.-N., str. A. V. nr. 54, ap. 48, jud. C., înscris în CF 2.-C1-U5, nr. top.24438/S/XLVIII.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel inculpatul S. I. V. și partea civilă S. D. S.
În susținerea apelului promovat inculpatul S. I. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacată doar în ce privește condamnarea pentru comiterea infracțiunii de contrafacere de marcă, prevăzută de art. 83 alin.1 lit.a din L. nr.84/1998, menținând integral celelalte dispoziții cuprinse în sentința atacată.
S-a solicitat, în principal, încetarea procesului penal față de inculpat, constatând că plângerea penală formulată împotriva acestuia a fost tardiv introdusă, în ce privește comiterea infracțiunii prev. de art.83 alin.1 lit.a din
L. nr.84/1998.
În temeiul art.346 alin.4 C.p.p. în latura civilă a cauzei solicită lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile promovată de partea civilă SC D. S. C.-N.
În subsidiar solicită în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.p.p., raportat la art.10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art.83 alin.1 lit.a din L. nr.84/1998, cu aplicarea art.13 C.p.
În acest caz, conform art.346 alin.1 Cpp solicită respingerea ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de partea civilă SC D. S.
În cazul în care instanța de apel nu va da curs solicitărilor formulate anterior, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 alin.2 lit.a C.p.p., raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.p.p. cu aplicarea art.181 C.p. constatând că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Referitor la apelul declarat de partea civilă consideră că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale ale inculpatului în solidar cu partea civilmente responsabilă, astfel că solicită respingerea acestor pretenții ca neîntemeiate.
În ce privește latura penală a apelului declarat de partea civilă SC D. S. în temeiul art.379 pct.1 lit.a C.p.p. solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
P. civilă SC D. S. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței T. C. și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în ceea ce privește latura penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de contrafacere de marcă, art.83 alin.1 lit.a din L. 84/1998 și concurența neloială, art.5 alin.1 lit.a din L. nr.1. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 și 2 C.p. și condamnarea inculpatului S. I. V. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În ce privește latura civilă solicită admiterea acțiunii civile formulată pe baza administrării de noi probe în condițiile art.377 alin.2 C.p.p. și obligarea în solidar a inculpatului S. I. V. cu partea responsabilă civilmente
SC T. P. N. S. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 840.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 1.680.000 lei daune morale conform art.14
C.p.p. raportat la art.998 C., art.85 din L. 84/1998.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru urmărirea penală cât și pentru faza procesuală a fondului, în cuantumul dovedit cu înscrisurile depuse.
Analizând apelurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.379 și urm. C.p.p., Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul S. V. I. în perioada 2003 - august 2009, în calitate de administrator și asociat al SC T. D. C. 2. S. și SC T. P. N. S. - anterior T. D. P. N. S. -în mod continuu și contrar practicilor loiale în activitatea comercială și în scopul inducerii în eroare a consumatorilor, a imitat și a folosit însemnele mărcii D. în activitatea de prestări servicii taximetrie și dispecerizare care a format și formează obiectul principal de activitate a firmelor sale, fără autorizarea scrisă din partea titularului mărcii respectiv partea civilă SC D. S. C.-N. care desfășoară același gen de servicii către beneficiari.
Având în vedere că starea de fapt a fost expusă de o manieră amplă însă sintetică de către instanța fondului și nu este contestată de către părți nu vom mai reveni asupra acesteia. Vom constata că din probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească în fața instanței de fond și în fața instanței de apel rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul S. I. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de contrafacere marcă prev. de art.83 alin.1 lit.a din L. 84/1998, modificată prin OUG 1. cu aplic.art.13 C.p. și concurență neloială prev. de art.5 alin.1 lit.a din L. 1. privind combaterea concurenței neloiale, faptele fiind comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni.
Nu vor fi primite solicitările apărătorilor aleși ai inculpatului S. I. V. de a se dispune, în principal, încetarea procesului penal față de inculpatul apelant constatând că plângerea penală formulată împotriva acestuia a fost tardiv introdusă în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art.83 alin.1 lit.a din L. 84/1998, deoarece actul normativ ce reglementează această materie a suferit modificării succesive după cum urmează.
Inițial, prin L. publicată în M.O.161/(...) în alin.4 al art.83 se prevedea în mod expres că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin OUG nr. 190 din 21 noiembrie 2005 acest alineat al articolului 83 a fost abrogat, dispoziție ce a fost menținută și prin L. de aprobare a ordonanței menționate și prin L. .
Ca atare, așa cum în mod legal și temeinic a reținut instanța fondului, în cazul în care ne aflăm în prezența unei infracțiuni continue care s-a epuizat ulterior abrogării intervenite prin OUG 1. pentru perioada anterioară acestui act normativ lipsește plângerea prealabilă a părții vătămate, condiție esențială la acel moment pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și în consecință a constituirii unui cadru procesual corect , acea perioadă de activitate infracțională respectiv 2003-noiembrie 2005 nu va fi analizată , urmând a se face vorbire doar de perioada ulterioară acestei date și până la momentul epuizării infracțiunii.
Nici solicitarea subsidiară formulată de aceiași apărători de a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p. constatând cu privire la aceeași infracțiune anterior menționată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii subiective și a laturii obiective nu este fondată pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii obiective, ne aflăm fără dubiu în prezența unei acțiuni de contrafacere prin imitarea mărcii D. de o manieră aptă să inducă în eroare publicul prin asemănarea izbitoare cu marca utilizată de partea vătămată. Această percepție greșită a fost cu atât mai ușor indusă publicului cu cât 2 firme diferite, acționând sub o marcă relativ similară, prestau aceleași servicii de taximetrie și dispecerizare. Marca D. utilizată în mod legal de către partea vătămată SC D. S. consta într-o inscripție D. scrisă cu alb pe un fond de culoare roșie alături de un număr de telefon 946, în timp ce inculpatul S. a folosit denumirea D. scrisă cu litere de culoare roșie pe fond galben alături de numărul de apel 953.
Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate și în practica judiciară prin imitație se înțelege reluarea elementelor vizuale sau fonetice ale unei mărci în condiții susceptibile de a crea un risc de confuzie pentru consumatori.
Contrafacerea prin imitație este analizată după întregul mărcii, după aranjamentul desenelor, distribuția lor, forma , culoarea și după impresia pe care o face asupra consumatorului. Or, așa cum am arătat și anterior, prin diferențele minime care existau între cele 2 mărci -gen culoarea fondului și a literelor și numărul de apel- a existat posibilitatea pentru consumatori de a fi inșelați, de a le fi indusă o anumită stare de confuzie.
De asemenea a ne aflăm și în prezența unei folosiri unei mărci fără acordul proprietarului. Noțiunea de folosință fără drept a unei mărci este interpretată foarte larg, fiind incluse în categoria acestora orice act de concurență făcut cu ajutorul mărcii reproduse sau imitate aparținând altuia.
Sub aspectul laturii subiective vom observa că inculpatul a acționat cu intenția de a crea o stare de confuzie pentru consumatori în ceea ce privește marca în litigiu.Vom constata că la data de (...) SC D. RAPID T. S. C. N. a depus la O. o cerere de înregistrare a mărcii individual verbale D. pentru clasa de servicii transport auto de mărfuri și persoane, depozitare de mărfuri, organizare de călătorii, servicii de taximetrie obținând certificatul de înregistrare pentru marca D. cu nr.4. pentru o perioadă de 10 ani , având în acest sens și acordul titularului Daimler Chrysler. Prin acest act partea vătămată a obținut dreptul exclusiv de a folosi marca D. în derularea obiectului de activitate pe teritoriul R. P. vătămată nu doar că a obținut acest drept, dar s-a și folosit de el inscripționând mijloacele de transport deținute și cele destinate prestării de servicii de taximetrie cuaceastă marcă.
La data de 12.12.200, ulterior datei formulării cereii de înregistrare la O. a mărcii D. de către partea vătămată, inculpatul a formulat în numele SC T. D. C. 2. S. o cerere de înregistrare a mărcii D., înregistrare ce însă a fost anulată prin s.c.236/(...) pronunțată de Tribunalul București, sentința fiind comunicată și înscrisă de către O. în R. N. de M. și publicată în BOPI.Din acest moment inculpatul S. a desfășurat activitatea de utilizare fără drept a unei mărcii având în mod cert reprezentarea faptului că titularul real al mărcii D. este societatea parte vătămată.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.83 alin.1 lit.a din L. 84/1998
și concurență neloială prev. de art.5 alin.1 lit.a din L. 1. s-a solicitat de către apărătorii părții civile schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev. de ped. de art.215 alin.1 și 2 C.p. apreciindu-se că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât cât privește latura obiectivă respectiv existând o acțiune de inducere în eroare, o urmare imediată și un raport de cauzalitate între inducerea în eroare și paguba pricinuită, precum și sub aspectul laturii subiective inculpatul acționând cu intenția de a obține pentru sine un folos material injust respectiv clientela fidelă a mărcii D., resursele financiare ale acestei clientele și no5torietatea pozitivă de care se bucura marca în rândul clientelei.
Cu privire la această schimbare de încadrare juridică s-a pronunțat
și instanța fondului motivând extrem de elaborat și întemeiat respingerea acestei cereri. Pe lângă argumentele aduse de instanța fondului vom mai adăuga doar că infracțiunea de înșelăciune presupune un subiect pasiv determinat, o persoană fizică sau juridică ce a fost indusă în eroare și căreia i s-a cauzat un prejudiciu.Or, categoria consumatorilor din municipiul C. N. a fost potențial și probabil indusă în eroare prin acțiunea ilicită a inculpatului S. și nu partea vătămată , constituită parte civilă în prezentul dosar.
Nu va fi primită nici solicitarea apărătorilor inculpatului de a constata că în cauza dedusă judecății sunt incidente disp.art.18/1 C.p. raportat la infracțiunea prev. de art.83 alin.1 lit.a din L. 84/1998 deoarece nu sunt îndeplinite cerințele acestui articol. În susținerea acestei afirmații vom aduce ca și argumente faptul că prin activitatea sa ilicită inculpatul nu a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de legile penale și prin conținutul ei concret nu este vădit lipsită de importanță. Vom constata de asemenea că inculpatul a acționat o perioadă îndelungată de timp, respectiv 2003 - august 2009 alegând să ignore hotărâri judecătorești pronunțate în materie civilă și comercială care îi erau defavorabile sau să le interpreteze de o manieră pe care le-a considerat convenabile. De asemenea, conduita inculpatului pe întreg parcursul procesului penal de nerecunoaștere a faptelor evidente îndreptățește instanța de control judiciar să aprecieze că nu se impune reținerea art.181 C.p.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei Curtea constată că daunele materiale de 840.000 lei nu sunt justificate în nici un fel pe de o parte pentru argumentele pertinente expuse în hotărârea apelată, iar pe de altă parte prin faptul că din scriptele depuse în fața instanței de apel nu a rezultat că urmare a activității ilicite a inculpatului firma pe care acesta o administra a obținut beneficii mai mari decât anterior utilizării mărcii D.
Apreciem însă că sub aspectul daunelor morale acordate părții civile SC D. S. se impune majorarea acestora până la un cuantum de
100.000 lei deoarece este evident că prin imitarea și folosirea o perioadă atât de îndelungată fără drept a mărcii D. s-a cauzat un prejudiciu semnificativ părții civile.
Vom mai constata că multitudinea de procese civile și comerciale derulate în perioada 2003-2009 precum și încercarea permanentă de a învedera societății că titularul mărcii D. este o singură persoană este titularul de drept al acestuia justifică acordarea sumei în cuantumul menționat anterior.
În conformitate cu disp.art.163 alin.1 și 2 și art.164 C.p. instanța de control judiciar, având în vedere cuantumul majorat al despăgubirilor acordat părții civile, a dispus instituirea sechestrului asigurător și asupra imobilului construcție și teren situat în str. Giordano Bruno nr.25-27 C.-N. identificat cu datele de carte funciară menționate în dispozitivul prezentei și a menținut sechestrul asigurător instituit prin sentința apelată asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului din imobilul situat în C.-N. str.A.V. nr.54 ap.48.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Curtea a admis apelul declarat de partea civilă, a respins ca nefondat apelul inculpatului menținând restul dispozițiilor sentinței atacate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de către partea civilă S. D. S. cu sediul în C. N., C. D. nr.114, corp I., etaj 2 apt.3 împotriva s.p.395/(...) a T. C. pe care o desființează în parte, doar sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate și judecând în aceste limite: Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora este obligat inculpatul S. I. V., domiciliat în C. N., str. A. V. nr.54, apt.48, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T. P. N. S., în favoarea părții civile S. D.
S. de la 35.000 lei la 100.000 lei.
Dispune instituirea sechestrului asigurător, conform art.163 alin.1,
2 și art.164 C.p.p., asupra imobilului- construcție și teren - situat în str. Giordano Bruno nr.25-27 C. N. identificate în CF 2. nr. cadastral 2. pentru teren și nr. cadastral 2.-C1 pentru construcție și menține sechestrul asigurător instituit prin sentința apelată asupra cotei devălmașe aparținând inculpatului din imobilul situat în C. N., str. A. V. nr.54/48 înscris în CF 2.- C1-U5, nr.top.24438/S/XLVIII, ambele măsuri asigurătorii până la concurența sumei de 100.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
II. Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul S. I. V. , domiciliat în C. N., str. A. V. nr.54, apt.48 împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din FMJLC pentru av. Bindea Maxim.
Obligă inculpatul apelant, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T. P. N. S., la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă S. D. S. în cuantum de 6.000 lei.
Conform art.191 alin.1, 3 C.p.p. obligă inculpatul apelant, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. T. P. N. S., la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat cu prezentul apel în sumă de 800 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu restul părților.
P.nunțată în ședința publică din 20 februarie 2012.
PRES., | JUDECĂTOR | GREFIER | |
M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Încheierea penală nr. 803/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 382/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
