Decizia penală nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 75/A/2012
Ședința publică din data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTOR : C. V.
G. : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P.
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală având ca obiect apelurile declarate de inculpatul G. M. și partea vătămată M. I. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 11 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C., cu aplicarea art. 33 lit. b și a art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 15 din data de 11 ianuarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul G. M. prin avocatul ales, de înlăturare a stării de recidivă, prev. de art. 37 lit.b C. pen. și de reținere a circumstanței legale a provocării, prev. de art. 73 lit. b C. pen., precum și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul ales al părții civile - inculpat M. I. din vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin. 2 C. în tentativă la omor, prev. de art.20 C. rap. la art.174 C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului G. M., porecla ,,B.’’, CNP 1., fiul lui V. și O., născut la data de (...) în Vișeu de Sus, jud. M., domiciliat în comuna S., sat F., nr. 38, jud. Arad, domiciliul ales în B., str.Al. I. C., jud. M., cetățean român, studii medii, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, recidivist, administrator SC. FEMA B. SRL B., pentru săvârșirea infracțiunii de:
- vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C. pen. raportat la prevederile art. 320 ind. 1 C. pr. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin. 1 C. pen. rap. la art. 320 ind. 1 C. pr. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b C., art. 34 C. lit. b C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen, lit. b a aceluiași articol din Codul penal.
S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 5. al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații M. I. (nume anterior T.) pentru comiterea infracțiunilor de: tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; vătămare corporală prev de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și G. M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.
321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că la data de (...) cu intenția suprimării vieții, inculpatul M. I. a aplicat mai multe lovituri de mare intensitate asupra părții superioare a corpului părții vătămate B. N., cu o bâtă ciobănească, context în care i-a cauzat acestuia leziuni corporale vindecabile în 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
La data de (...), în jurul orelor 1200, inculpații M. I. și G. M. s-au întâlnit pe str. L. din orașul B., loc unde în prezența martorilor T. V., Ș. N.,
T. M. și G. I., s-au certat apoi au început să se înjure și să se lovească reciproc, cu pumnii și picioarele provocându-și leziuni traumatice vindecabile în 23-25 zile, neprimejdioase vieții (G. M.) și respectiv primejdioase vieții (pierderea unui organ) și vindecabile în 28-30 zile (M. I.). Au fost despărțiți de martorii menționați.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea penală și declarația părții vătămate B. N. documentele medico-legale, respectiv certificatul medico-legal nr. 783/(...) emis de C. M. L. S. M. și raportul de expertiză medico-legală nr. 56/(...); depozițiile martorilor T. G. zis "Gîdim", Voropciuc I. "Ghisițeanului", Ș. M. "Cîrma", Ș. N. "Călbează"; procesul-verbal de confruntare între învinuit și parte vătămată; declarațiile învinuitului M. I. pe parcursul anchetei; plângerile penale și declarațiile de părți vătămate ale numiților G. M. și M. I. rapoartele de constatare medico-legală nr. 1169/(...) și respectiv nr. 1218/(...) ambele emise de S. M. L. J. B. M. depozițiile martorilor T. M., G. I., Ș. N., Ș. M., T. V., T. I., declarațiile învinuiților-părți vătămate M. I. și G. M. pe parcursul anchetei.
În cauză s-au constituit în calitate de părți civile atât partea vătămată
M. I., precum și instituțiile spitalicești unde acesta a beneficiat asistență medicală.
La termenul de judecată din (...) inculpatul G. M. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, după ce conținutul acestora i-a fost explicat de către instanță.
T., apreciind că sunt întrunite condițiile cuprinse în prevederile art.
3201 Cod procedură penală, mai exact, declarația inculpatului fiind făcută înainte de începerea cercetării judecătorești, declarație în care inculpatul a
2 arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de probe, a admis cererea de judecată în condițiile recunoașterii vinovăției de către inculpat.
T. a reținut vinovăția inculpatului G. M. pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. 2 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, în baza declarației făcute de acesta, de recunoaștere a tuturor faptelor reținute prin rechizitoriu și având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală. La data de (...), în jurul orelor 1200, inculpații M. I. și G. M. s-au întâlnit pe str. L. din orașul B., loc unde în prezența martorilor T. V., Ș. N., T. M. și G. I., s-au certat apoi au început să se înjure și să se lovească reciproc, cu pumnii și picioarele provocându-și leziuni traumatice vindecabile în 23-25 zile, neprimejdioase vieții (G. M.) și respectiv primejdioase vieții (pierderea unui organ) și vindecabile în 28-30 zile (M. I.). Au fost despărțiți de martorii menționați.
Cu privire la probațiunea administrată în faza de urmărire penală, tribunalul a reținut că inculpatul G. M. a recunoscut faptele, iar prin declarația dată în fața instanței a arătat că își însușește probele administrate de procuror în ceea ce privește acuzația ce i se aduce și nu dorește administrarea nici unei alte probe vizând faptele de care este acuzat. Singurul aspect pe care a dorit să fie lămurit este cel cu referire la starea de recidividă, considerând că nu se găsește în situația recidivei prev. de art. 37 lit. b C. așa cum s-a reținut în actul de trimitere în judecată. Totodată a arătat că nu este de acord cu despăgubirile civile formulate de partea civilă- inculpat M. I.
Recunoașterea inculpatului G. M. s-a apreciat că se coroborează cu următoarele mijloace de probă:
- plângerile penale și declarațiile de părți vătămate ale numiților G. M.
și M. I.
- rapoartele de constatare medico-legală nr. 1169/(...) și respectiv nr.
1218/(...) ambele emise de S. M. L. J. B. M. documente ce atestă leziunile suferite de M. I. care s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent dur (posibil pumn) pot data din (...), necesită 28-30 zile de îngrijiri medical cu mențiunea punerii în primejdie a vieții (ruptură splenică, ce a determinat splenectomie) cât și cele suferite de G. M., ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur necesitând pentru vindecare 23-25 zile nu au fost primejdioase vieții și pot data din (...);
- depozițiile martorilor T. M., G. I., Ș. N., Ș. M., T. V., T. I.
- coroborate cu relatările învinuiților-părți vătămate M. I. și G. M. pe parcursul anchetei.
În drept, fapta inculpatului G. M., care la data de (...), în jurul orelor
1200, inculpații M. I. și G. M. s-au întâlnit pe str. L. din orașul B., loc unde în prezența martorilor T. V., Ș. N., T. M. și G. I., s-au certat apoi au început să se înjure și să se lovească reciproc, cu pumnii și picioarele provocându-și leziuni traumatice vindecabile în 23-25 zile, neprimejdioase vieții (G. M.) și respectiv primejdioase vieții (pierderea unui organ) și vindecabile în 28-30 zile (M. I.), constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art.
182 alin. 2 Cod penal, raportat la prev. art. 3201 Cod procedură penală, pentru care îl condamnă pe acesta la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În drept, fapta aceluiași inculpat care la data de mai sus și în condițiile anterior descrise, în public, a săvârșit acte și gesturi, provocând scandal public și producând prin aceasta liniștea și ordinea publică, certâdu-se și agresându-se reciproc cu partea-vătămată-inculpat M. I.
3 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii dei ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, raportat la prev. art. 3201 Cod procedură penală, pentru care îl condamnă pe acesta la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b C., art. 34 C. lit. b C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de
5 ani închisoare, în regim de detenție, iar în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului, tribunalul a aplicat față de acesta și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b a aceluiași articol. T. a respins cererea formulată de inculpatul G. M. prin intermediul avocatului ales de schimbare a încadrării juridice a infracțunii, prin înlăturarea stării de recidivă în care ar fi fost comisă infracțiunea care constituie obiectul prezentului dosar.
T. a constatat însă că în raport de antecedența penală a inculpatului, infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în prezentul dosar sunt comise în starea recidivei postexecutorii, prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal, în raport de condamnarea pronunțată de Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 114 din (...) întrucât cu privire la pedeapsa pronunțată prin acea sentință un a fost împlinit termenul de reabilitare la momentul săvârșirii infracțiunilor din prezentul dosar. În consecință, cererea de schimbare a încadrării juridice, de înlăturare a stării de recidivă, a fost respinsă.
De asemenea, cu privire la cererea formulată de apărătorul părții vătămate - inculpat M. I. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă în infracțiunea de tentativă la omor, tribunalul s-a pronunțat în sensul respingerii cererii, întrucât din probațiunea administrată în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul G. M., deși a aplicat lovituri părții vătămate M. I. de o intensitate deosebită, leziunile cauzând ruptură splenică și punerea în primejdie a vieții, din împrejurările concrete în care s-a produs agresiunea nu rezultă că inculpatul G. M. ar fi urmărit sau acceptat ca și rezultat al faptelor sale producerea morții victimei. T. a apreciat că deși inculpatul G. M. a pus în mod obiectiv în pericol viața persoanei vătămate, nu a avut reprezentarea morții victimei sau chiar dacă și-a reprezentat această posibilitate nu a acceptat-o. Această concluzie se desprinde atât din numărul relativ mic al loviturilor aplicate, zona vizată, precum și lipsa unor altor obiecte contondente dure de natură a fi apte să producă moartea victimei agresiunea exercitată de G. M. asupra părții vătămate M. I. realizându-se cu pumnii.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele,modalitatea de comitere a acestora și urmările produse, faptul că inculpatul este recidivist dar și atitudinea sinceră și de recunoaștere a vinovăției, ceea ce a determinat ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie situată urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
4
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul G. M. și partea vătămată M. I. au declarat apel în termen legal.
Prin apelul declarat de inculpatul G. M. s-a solicitat în principal desființarea sentinței apelate, cu consecința trimiterii spre rejudecare, iar în subsidiar s-a apreciat că sentința penală pronunțată de către Tribunalul Maramureș este nelegală deoarece în mod greșit s-a procedat la disjungerea cauzei.
În acest sens s-a arătat că există în acest moment pe rol trei dosare, acesta, cel disjuns și un altul cu termen de judecată la data de 10 aprilie
2012 deși procurorul a sesizat instanța de judecată cu un dosar în care erau cercetați doi inculpați și existau trei părți vătămate.
În opinia apărării acest lucru nu era posibil, fiind este vorba despre conexitate și indivizibilitate, chiar dacă pentru inculpat s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen., disjungerea a fost greșită.
În subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 73 lit. b C.
și art. 74 lit. b și c C., respectiv scuza provocării și omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate care este excesivă în raport de împrejurările comiterii ei..
În ceea ce privește starea de recidivă a inculpatului s-a susținut că aceasta nu există, deoarece pentru condamnările anterioare s-a împlinit termenul de reabilitare la data de (...).
Partea vătămată M. I. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței penale atacate, în sensul majorării pedepsei înspre limita maximă și aplicarea unui spor de pedeapsă.
S-a arătat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ce au fost contopite, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani închisoare în regim de detenție. S-a subliniat faptul că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 72 Cod penal deoarece din fișa de cazier rezultă că în pofida numeroaselor condamnări inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, iar pedepsele aplicate au fost într-un cuantum redus, care nu au realizat scopul prev. de art. 52 C. S-a arătat că partea vătămată și-a pierdut un organ și astfel va suferi o infirmitate permanentă, care are repercusiuni asupra capacității de muncă a acesteia.
Având în vedere toate aceste considerente, s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la omor calificat și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale în materie și a actelor dosarului Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul G. s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1
C.pr.pen.
De asemenea, în mod corect a stabilit instanța de fond că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.
182 alin. 2 Cod penal și nu ale infracțiunii de tentativă de omor. A., inculpatul G. M., deși a aplicat lovituri părții vătămate M. I. de o intensitate
5 mare, cauzându-i ruptură splenică și punerea în primejdie a vieții, din împrejurările concrete în care s-a produs agresiunea nu rezultă că inculpatul G. M. ar fi urmărit sau acceptat ca și rezultat al faptelor sale producerea morții victimei.
Inculpatul G. M. a pus în mod obiectiv în pericol viața persoanei vătămate dar nu a avut reprezentarea morții victimei sau chiar dacă și-a reprezentat această posibilitate nu a acceptat-o. Această concluzie se desprinde în mod logic raportat la numărul relativ mic al loviturilor aplicate, zona vizată, precum și la lipsa unor altor obiecte contondente dure de natură a fi apte să producă moartea victimei agresiunea exercitată de G. M. asupra părții vătămate M. I. realizându-se cu pumnii.
Criticile aduse sentinței apelate prin motivele de apel ale inculpatului
G. M. de asemenea sunt în cea mai mare parte neîntemeiate.
A., cu privire la cererea principală de trimitere a cauzei spre rejudecare, aceasta nu este întemeiată, întrucât chiar dacă ar fi fost mai oportună judecarea în totalitate a dosarului, față de dispozițiile procedurale și având în vedere poziția exprimată de inculpat și solicitarea acestuia de aplicare a dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., prima instanță a dispus în conformitate cu prevederile legale, disjungerea cauzei nefiind de natură a influența soluționarea pricinii privindu-l pe inculpatul G. M., care oricum a ales să fie judecat în procedura simplificată.
Totodată, prima instanță în mod corect a reținut starea de recidivă a inculpatului și a respins în acest sens cererea de schimbare a încadrării juridice. În acest sens se va reține că pedepsele aplicate în străinătate au fost recunoscute de către Curtea de A. C. prin sentința penală nr. 13 /(...), acestea însumând 6 ani și 6 luni, iar inculpatul a fost eliberat în martie
2006 din executarea pedepsei rezultante, cu un rest de pedeapsă. De la împlinirea acestui rest de pedeapsă a început să curgă termenul de reabilitare, care nu s-a împlinit până la data comiterii prezentei infracțiuni, astfel că în mod corect s-a reținut starea de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante legale, Curtea apreciază că fapta nu a fost comisă în stare de provocare, fiind vorba despre acte de agresiune reciprocă, fizică și verbală între inculpat și partea vătămată iar fapta comisă anterior împotriva numitului B. nu este un temei provocator, dat fiind și intervalul de timp scurs de la acel incident.
A.ul inculpatului G. M. este însă fondat sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate pe care Curtea îl consideră disproporționat, în condițiile în care prin aplicarea prevederilor art. 320/1 C.pr.pen. maximul pedepsei ar fi fost de 6 ani și 8 luni, deci practic a fost orientat spre maxim.
Starea de recidivă a inculpatului desigur că este de natură să constituie un temei serios pentru aplicarea unei pedepse mai severe, însă nu poate fi ignorată împrejurarea că toate faptele anterioare (de violență) care au atras starea de recidivă au fost comise la începutul anilor 2000, fiind contopite ulterior doar în 2006. Prin urmare, nu se poate spune că inculpatul a perseverat în comportamentul infracțional, prezenta infracțiune fiind comisă pe fondul unei stări conflictuale între inculpat și partea vătămată, existentă de mai mult timp și în condițiile în care cu puțin timp înainte partea vătămată l-a agresat pe numitul B. N., angajatul părții vătămate. De altfel, și partea vătămată este judecată pentru infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, comisă tot în stare de recidivă postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară pentru același gen de infracțiune.
6
Având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii prezentelor infracțiuni, faptul că inculpatul a recunoscut în mod sincer fapta, regretând săvârșirea ei și s-a prezentat la termenele de judecată, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, chiar dacă nu se impune reținerea suplimentară a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C.penal.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 379 pct. 2 lit.a C.pr.pen.
Curtea va admite apelul declarat de inculpatul G. M. împotriva sentinței penale nr. 15 din 11 ianuarie 2012 a T.ui M., pe care o va desființa doar sub aspectul pedepselor aplicate si rejudecând va dispune condamnarea inculpatului G. M. la pedepsele de :
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 al.2 Cod penal raportat la art. 37 lit.b Cod penal si cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penala;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice, prev.de art. 321 al.1 Cod penal raportat la art.
37 lit.b Cod penal si cu aplicarea art. 320 ind.1 Cod penal.
In baza art. 33 lit.b șia rt. 34 lit. b Cod penal se va constata existența concursului ideal de infracțiuni și se va dispune contopirea pedepselor aplicate și se va dispune executarea pedepsei cele mai grele, aceea de 2 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, raportat la natura infracțiunilor comise, instanța va dispune interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Din aceleași considerente, per a contrario, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b va respinge ca nefondat apelul părții vătămate M. I.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. partea vătămată apelantă va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de inculpatul G. M., născ.la 22 septembrie
1972, deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 15 din
11 ianuarie 2012 a T.ui M., pe care o desființează doar sub aspectul pedepselor aplicate si rejudecând:
Condamna pe inculpatul G. M. la pedepsele de :
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art. 182 al.2 Cod penal raportat la art. 37 lit.b Cod penal si cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penala;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice, prev.de art. 321 al.1 Cod penal raportat la art.
37 lit.b Cod penal si cu aplicarea art. 320 ind.1 Cod penal.
In baza art. 33 lit.b Cod penal contopește pedepsele și aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a-II-a si lit.b
Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
7
Respinge ca nefondat apelul părții vătămate M. I., domiciliat în B., str. B., nr. 27.
Obliga partea vătămată apelantă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată si de la comunicare cu inculpatul.
Pronunțată în ședința publica din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.
A. D. L. C. V. T. G.
Red.A.D.L./ (...). Dact. H.C./5 ex./ Jud.fond. A. C.Violeta.
8
| ← Decizia penală nr. 960/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
