Decizia penală nr. 382/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.382/R/2012
Ședința publică din 08 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul T. C. și de părțile vătămate S. P. A. și S. M. M. împotriva sentinței penale nr.491 din 18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 1 C. penal cu aplic. art. 37 lit. b C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în A.ul IPJ A., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.M. Bodescu, în substituirea av.G. A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, partea vătămată S. M., asistată de apărător ales, av.Papp C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru partea vătămată S. P., lipsă fiind părțile vătămate A. A., S. P., S. G., părțile civile C. de O. C. și S. M. T.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 C.. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, la o pedeapsă în cuantum redus. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, reținând disp.art.74 lit.b și c C.. Cu privire la recursul părților vătămate, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că hotărârea este legală și temeinică pe latura civilă, fiind în mod corect înlăturată constituirea de parte civilă. Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în termenul legal și nici nu există raport de cauzalitate între prejudiciul invocat și fapta comisă de inculpat.
Apărătorul părților vătămate solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev.de art.183 C.. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului inculpatului pentru garantarea recuperării prejudiciului și obligarea acestuia la plata daunelor morale către părțile civile și a cheltuielilor judiciare efectuate la instanța de fond, în recurs și în faza de urmărire penală.
Susține că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt atunci când a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, deoarece din probele administrate în cauză rezultă legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și moartea victimei. În ceea ce privește latura civilă, instanța a respins cererea de acordare a daunelor morale, la fel și cheltuielile judiciare. R. civilă a inculpatului s-a născut atunci când partea vătămată a fost lovită și s-au produs leziunile constatate în certificatul medico-legal. Partea vătămată S. M. a arătat explicit că înțelege să solicite daune morale pentru vătămarea tatălui său și nu pentru moartea sa, așa cum greșit s-a consemnat în încheierea de ședință. V. s-a sinucis în faza de urmărire penală înainte de a i se lua o declarație, aspect ce nu are relevanță în cauză, cât timp părțile vătămate au formulat pretenții pentru suferințele lor în urma vătămării tatălui lor și nu pentru deces. S-a arătat că nu s-a dovedit existența unei legături afective între victimă și părțile civile și că victima locuia singură. Din probele administrate în cauză nu rezultă acest aspect, ci că victima locuia în același bloc cu partea vătămată S. P., care-l ajuta constant. Referitor la partea vătămată S. M., aceasta este elevă, iar tatăl reprezenta un factor de stabilitate în viața ei. Părțile vătămate nici nu aveau obligația să facă dovada existenței unei legături afective între ei și tatăl lor. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat. F. de numărul zilelor de îngrijiri medicale - 65, constatate printr- un certificat medico-legal, nu există vreun dubiu cu privire la gravitatea faptei. Nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei așa cum solicită inculpatul, ci cum solicită părțile vătămate. V. s-a sinucis pentru că a realizat că nu poate face față consecințelor faptei comise de inculpat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că încadrarea juridică a faptei este corectă, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise și a persoanei inculpatului, acesta fiind recidivist.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a lovit victima, ci doar l- a împins, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut. V. a decedat, dar nu ca urmare a faptului că l-a împins, ci pentru că era bolnav psihic. Solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în cea de vătămare corporală din culpă. Arată că inițial, concubina inculpatului i-a cerut suma de 2 miliarde lei pentru a nu formula plângere, deși nu avea nici un drept să formuleze această solicitare, apoi i-a cerut 3 miliarde lei despăgubire. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi audiați martorii propuși de el.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.491 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Turda în dosarul, nr. (...), în baza art. 334 C. pr. penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. penal, respectiv în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.2 C. penal.
In baza art. 182 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal, a fost condamnat inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.
In baza art. 71 C.. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.
64 lit. a tz II C.. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
S-a constatat că inculpatul e arestat în altă cauză.
S-a constatat că A. A.-M. - T., str. T., nr.36, ap.27, jud. C. și S. G.-H. -
C.-N., str. F., nr.40, ap. 16, jud. C. nu au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de S. P.-A. - T. str. M., nr. 11, ap. 11, jud. C. S.
M.-M. - T., str. G-ral Ion D., nr.2, ap.36,jud. C.
În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. J. de U. C.-C. N., str. C. nr.3-
5 și obligă inculpatul la plata către această unitate spitalicească a sumei de
1886,96 lei si majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală de la data de (...), până la data achitării, cu titlu de despagubiri materiale.
In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art. 193 alin.1 C. pr. penală, s-a respins cererea părții civile S. M. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător.,
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orei 18,30, partea vătămată S. G.-P. se afla pe str. L. nr.2 din municipiul T., în fata atelierului de reparații TV, administrat de martorul S. A.-T.
Inculpatul T. C., care consumase băuturi alcoolice în barul aflat vis -a
- vis de atelierul de reparații TV, a ieșit din bar și văzând-o pe partea vătămată, a lovit-o cu pumnul în ochiul drept. În acest conflict a intervenit martorul S. A.-T. care nu i-a mai permis inculpatului să o lovească pe partea vătămată, conflictul aplanându-se.
În urma loviturilor primite partea vătămată a fost internată în perioada 13.11-(...) la C. de O. C.-N. cu diagnosticul contuzie forte de glob ocular prin agresiune. H. R. sclerală. Luxația cristalinului."
Din Certificatul medico-legal nr.8795/I/a/1842 din (...) emis de I. C.- N. rezultă că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar acestea necesită 65-70 zile de îngrijiri medicale (f.11 dosar u.p.).
La data de (...) partea vătămată S. G. - P. s-a sinucis prin spânzurare în propriul apartament ( f. 5 A,19 dosar u.p.).
Este de menționat că partea vătămată s-a pensionat în luna mai 2009, cauzele acestei pensionări rezultând din decizia asupra capacității de muncă nr. 1131 din (...) emisă de C. N. de P. și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv diagnosticul clinic fiind de DZ tip II dezechilibrat. HTA esențială severă. BPOC. Hipertriglicendemie. Spondiloză diseminată. Steatoză hepatică. Tulburare de personalitate de tip iritabil-exploziv. Litiază renală stg. ( f.17 dosar u.p.).
În cauză s-a solicitat la I. C.-N. să se precizeze dacă leziunile suferite de partea vătămată puteau produce una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora sau sluțirea, iar din concluziile Raportului de expertiză medico - legală nr.804/11/a/16 din data de (...) întocmit de I. C.-N. rezultă că întrucât nu există date medicale cu privire la evoluția traumatismului suferit de partea vătămată S.
G. - P. ( dacă acesta a dus în timp la pierderea vederii la nivelul ochiului drept) nu se pot pronunța dacă leziunile suferite au dus la pierderea uni simt sau organ, încetarea funcționării acestuia sau crearea de prejudiciu estetic
Inculpatul T. C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că a comis-o pe fondul consumului de alcool, declarația acestuia fiind coroborată cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor, rezultând probe care demonstrează fără nici un dubiu săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă de către acesta.
In drept, fapta inculpatului T. C. care în data de (...), în jurul orelor
18,30, a agresat fizic pe partea vătămată S. G. P., lovind-o cu pumnul în ochiul drept și provocându-i leziuni care au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al.1 C. penal.
S-a respins solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă întrucât probele cauzei, inclusiv declarația inculpatului indică faptul că a lovit partea vătămată în mod intenționat.
De asemenea, s-a respins solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât nu există un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului prin care a lovit partea vătămată și decesul părții vătămate survenit ca urmare a sinuciderii acesteia la (...).
Doar culpa de a nu fi prevăzut rezultatul mai grav al acțiunii sale agresive ar putea fi reținută în sarcina inculpatului, ca parte a praeterintentiei, nu și rezultatul produs în urma unei acțiuni independente de conduita inculpatului (sinuciderea părții vătămate), raportul de cauzalitate fiind întrerupt în situația menționată.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului rezulta că a mai fost condamnat anterior la pedeapsa rezultanta de 4 ani si 6 luni inchisoare, prin
S. penală nr.501/(...) a Judecătoriei T., fiind arestat la data de (...) si liberat conditionat la data de (...), cu un rest de 608 zile. Intrucat fapta dedusa judecatii a fost savarsita după considerarea ca executată a pedepsei și înaintea împlinirii termenului de reabilitare, in cauza sunt incidente prevederile art. 37 lit. b C.., privitoare la recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 C., urmările faptei si antecedenta penala a inculpatului care a suferit multiple condamnări anterioare.
Prin urmare, în baza art. 334 C. pr. penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. penal, respectiv în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.2 C. penal.
In baza art. 182 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal, a fost condamnat inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.
In baza art. 71 C.. s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.
64 lit. a tz II C.. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
S-a constatat că inculpatul e arestat în altă cauză.
Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut ca in persoana inculpatului sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998-999 C., în sensul că urmare a faptei ilicite a cauzat un prejudiciu care se impune a fi reparat.
Fapta inculpatului are, în mod evident, un caracter ilicit, fiind certă existența unui prejudiciu.
S. G. H. si A. A. M. arata ca nu au pretentii civile fata de inculpat, solicitand doar achitarea de catre acesta a cheltuielilor de judecata, in cazul in care acestea vor fi efectuate (f. 48 dosar).
S. C. J. de U. C.-a solicitat obligarea inculpatului la plata către această unitate spitalicească a sumei de 1886,96 lei si majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală de la data de (...), până la data achitării, cu titlu de despagubiri materiale pentru serviciile medicale acordate părții vătămate S. G. P.
S. P.-A. și S. M.-M., in calitate de succesori ai părții vătămate (fiu și fiică), au formulat pretenții civile în cauză.
Astfel, la termenul din (...), partea civilă S. P. A. a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri pentru daune morale in suma de 180.000 lei, din care 90.000 lei pentru suferintele psihice provocate tatalui sau si 90.000 lei pentru suferintele psihice care i-au fost cauzate personal de lovire si ulterior de decesul tatalui sau (f. 48 dosar).
Potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din (...), reprezentanta partii vătămate S. M. M. arata ca aceasta se constituie parte civilă cu suma de 180 000 lei daune morale reprezentând suferintele provocate de decesul tatalui sau.
La termenul de judecată din (...), instanta a constatat, verificându-se caietul grefierului, că in sedinta publica din data de (...) partea civila S. M. M. a arătat ca suma pretinsa cu titlu de daune morale reprezinta despagubiri pentru suferintele cauzate de vătămarea corporală a tatălui sau, iar ulterior avocatul acesteia a arătat că suma mentionată reprezintă despagubiri pentru suferintele cauzate de decesul tatalui.
La intrebarea instantei, partea civila S. M. M. arata ca suma solicitata cu titlu de daune morale reprezinta despagubiri pentru suferintele cauzate de vătămarea corporală a tatălui sau.
Prin urmare, au fost analizate pretențiile formulate cu titlu de daune morale atât cu privire la suferințele provocate părții vătămate, în prezent decedate, cât și cu privire la suferințele cauzate părților civile S. M. M. și S. P. A. pin vătămarea, respectiv decesul antecesorului lor.
În ce privește acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale pentru traumele suferite de victima infracțiunii (partea vătămată în prezent decedată) instanța reține că în această situație inculpatul nu mai poate fi obligat să plătească succesorilor părții vătămate vreo sumă de bani cu titlu de daune morale.
Astfel, drepturile care privesc existența și integritatea fizică și morală a persoanei sunt drepturi personale nepatrimoniale, drepturi subiective care nu au un conținut economic și care, fiind strâns legate de persoană, servesc la individualizarea acesteia.
Dreptul personal nepatrimonial, fiind strâns legat de persoană, nu poate fi exercitat decât de titularul acestui drept.
Întrucât în cauză titularul dreptului a decedat, dar nu ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală de către inculpat, iar partea vătămată nu emis pretenții civile cu acest titlu, nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor bănești către părțile civile menționate.
Raportat la solicitarea părților civile ca inculpatul să fie obligat la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale pentru suferințele cauzate de decesul tatălui (partea vătămată, în prezent decedată), instanța a reținut că nu sunt întemeiate cât timp, așa cum s-a arătat mai sus, nu suntem în prezența unui raport de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul părții vătămate.
În sfârșit, în ce privește pretențiile formulate de părțile civile ca despăgubiri pentru trauma la care, personal, au fost expuși ca urmare a vătămării corporale a părții vătămate, instanța nu neagă că fiii partii vatamate in temeiul relatiilor de afectiune specifice relatiilor de familie, prin vătămarea si suferintele fizice provocate părți vătămate, justifica la randul lor atat o suferinta psihica, cât si un disconfort.Acest disconfort este determinat de faptul că o persoană apropiată a suferit leziuni prin fapta comisă de inculpat, insa acest disconfort in timp se atenueaza pe măsură ce intervine vindecarea victimei si reluarea vietii acesteia și a relațiilor de familie. directă.
Părțile civile pretind in prezenta cauza calitatea de victimă
Instanța, in analiza acestor cereri, a apreciat ca se impune a fi subliniate doua considerente care justifica lipsa indreptatirii fiilor părții vătămate la daune morale.
Primul considerent priveste imprejurarea conform careia fiii acordă sprijinul afectiv si material partii vatamate(tată) in virtutea relațiilor de familie.
Al doilea considerent are in vedere o reglementare legala, referitor la repararea prejudiciului de afectiune invocat de victimele indirecte, respectiv, R. C. de M. al C. E. nr. 75 ( adoptata la 14 martie
1975).
Actul normativ invocat este chiar restrictiv in materia prejudiciului corporal, dispunand ca in caz de supravietuire a victimei directe , tatal, mama si sotul victimei, care pe temeiul unei atingeri a integritatii fizice a acesteia, suporta suferinte psihice, nu pot sa obtina reparatia acestui prejudiciu decat in prezenta unor suferinte cu caracter exceptional.
Or, in prezenta cauza desi fiii victimei pot pretinde o suferinta psihica intemeiata pe relatia de afectiune dintre copii și părinți, aceasta suferinta a părților civile nu poate fi caracterizata ca fiind exceptionala mai ales dacă se are în vedere că în cauză nu s-a probat existența, între victimă și părțile civile, a unei strânse legături afective cât timp partea vătămată locuia singură anterior comiterii de către inculpat a infracțiunii, fără a beneficia de vreun sprijin din partea părților civile.
În aceste condiții, acordarea unor satisfactii banesti cu titlu de daune morale nu este, in mod manifest, justificata.
Instanța a sesizat faptul ca satisfactia echitabila se justifică a fi acordată victimei directe, iar in cauză nu ne aflam in prezenta unor situatii exceptionale in acceptia Rezolutiei C. de M. al C. E. cu nr. 7..
De asemenea, o prelungire a raspunderii civile a inculpatului ar incalca principiul proportionalitatii intre interesul patrimonial ce se impune a fi ocrotit si fapta generatoare de prejudiciu.
Astfel, pretențiile solicitate cu acest titlu sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Prin urmare, s-a constatat că A. A.-M. și S. G.-H. nu au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de S. P.-A. și S. M.-M. .
În baza art. 14, 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. J. de U. C.-C. N., str. C. nr.3-
5 și obligat inculpatul la plata către această unitate spitalicească a sumei de
1886,96 lei si majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală de la data de (...), până la data achitării, cu titlu de despagubiri materiale, sumele fiind probate prin decontul de la dosar
In baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art. 193 alin.1 C. pr. penală, s-a respins cererea părții civile S. M. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a respingerii pretențiilor civile.
Chiar dacă una dintre chitanțele atașate dosarului privește acordarea serviciilor juridice părții vătămate în prezent decedate, instanța a reținut că nici suma în discuție nu poate fi acordată întrucât partea civilă S. M. M. este cea care solicită suma totală cu titlu de cheltuieli de judecată pentru propria acțiune civilă, deci cheltuielile pe care le-a presupus promovarea acestei acțiunii civile, fără a se solicita vreun moment, în calitate de succesor al părții vătămate, cheltuielile efectuate de partea vătămată (în prezent decedată) pentru serviciile juridice prestate acesteia constând în formularea plângerii penale față de inculpat.
În ce privește cererea de instituire a sechestrului asigurător, aceasta a fost respinsă întrucât potrivit art. 163 C. pr. penală, acesta presupune indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune (în acest caz până la concurența valorii probabile a pagubei), precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Or, așa cum reiese din considerentele de mai sus, instanța nu a constatat existența unei sume la care inculpatul să fie obligat pentru repararea pagubei produse prin infracțiune.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpatul T. C. și părțile civile S. P. și S. M.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 C. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, la o pedeapsă într-un cuantum redus, iar în subsidiar să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art.74 lit.b și c C.
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 C. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului pentru garantarea recuperării prejudiciului și obligarea acestuia la plata daunelor morale către părțile civile și a cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală, la instanța de fond și în recurs.
În motivele de recurs părțile civile au arătat că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt în momentul în care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, deoarece din probele administrate în cauză rezultă o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și moartea victimei.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a arătat că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de constituire de parte civilă și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, deoarece raportul juridic s-a născut în momentul în care partea vătămată a fost lovită și s-au produs leziunile constatate în certificatul medico-legal.
Părțile vătămate au arătat în mod expres că solicită daune morale pentru vătămarea antecesorului acestora (tatăl părților civile) și nu pentru moartea sa.
V. s-a sinucis în faza de urmărire penală, înainte de a i se lua o declarație, aspect care nu are relevanță în cauză, întrucât părțile civile au formulat pretenții pentru suferința acestora în urma vătămării antecesorului lor și nu pentru deces.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, de părțile civile, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că la data de (...) în jurul orelor 18,30 inculpatul T. C., care se afla sub influența băuturilor alcoolice a lovit pe partea vătămată S. P., care se afla pe str. L. nr.2 din municipiul T., cu pumnul în față, respectiv ochiul drept, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale și pierderea vederii la nivelul ochiului drept.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, aplicându-i o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție.
Solicitarea inculpatului referitoare la schimbarea juridice a încadrării faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C. în in fracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 C. , solicitare formulată și la instanța de fond și care în mod întemeiat a fost respinsă, nu este întemeiată.
Așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv din declarațiile inculpatului , acesta din urmă a lovit cu pumnul pe partea vătămată în față, respectiv ochiul drept, lovitură în urma căreia partea vătămată și-a pierdut vederea , faptă comisă cu intenție, chiar dacă inculpatul nu a urmărit ca partea vătămată să-și piardă vederea la ochiul drept, prin lovirea cu pumnul în față putea să prevadă urmările pe care le-a produs fapta acestuia , eventual ar putea fi pusă în discuție o faptă comisă cu preaeterintenție, respectiv depășirea urmărilor pe care inculpatul le-a prevăzut în momentul comiterii faptei și nu o faptă comisă din culpă, cum în mod neîntemeiat susține inculpatul.
Nici solicitarea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b și c C. cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege , nu este întemeiată , raportat la fapta comisă de inculpat, la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, la urmările produse , respectiv pierderea unui organ de către partea vătămată, precum și la antecedentele penale ale inculpatului , care este recidivist fiind condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, iar executarea acestor pedepse nu au condus la reeducarea inculpatului (f.14-
15 dosar fond).
Neîntemeiată este și solicitarea părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât partea vătămată în urma loviturii aplicate de către inculpat a suferit vătămări corporale descrise în certificatul medico-legal și care au fost precizate mai sus, leziuni care nu au condus la decesul acesteia , ci victima a decedat prin axfixie mecanică (spânzurare), încă din faza de urmărire penală, fără vreo contribuție din partea inculpatului, ceea ce nu implică schimbarea încadrării juridice a faptei.
Nici solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale, de instituire a unui sechestru asigurator asupra imobilului proprietatea inculpatului și de obligare la plata cheltuielilor judiciare din faza de urmărire penală la instanța de fond și în recurs, nu este întemeiată, întrucât victima nu s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, sens în care părțile civile nu au avut un drept de creanță, care să fie transmis prin moștenire de către antecesorul acestora
Daunele morale sunt daune cu caracter personal, respectiv anumite suferințe psihice cauzate de o faptă care a avut efect lezarea integrității corporale, suferințe care nu se transmit prin moștenire, așa cum în mod neîntemeiat solicită părțile civile prin motivele de recurs.
Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, sau în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și nici obligarea inculpatului la plata daunelor morale față de părțile civile, instituirea unui sechestru asigurator și obligarea la plata cheltuielilor judiciare , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. recursurile formulate de inculpatul T. C. și părțile civile S. M. și S. P. împotriva sentinței penale nr.491 din (...) a Judecătoriei T. urmează să fie respinse ca nefondate.
Inculpatul este arestat în altă cauză, urmând să se constate această împrejurare.
În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de
A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C. părțile civile urmează să plătească statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatul suma de 600 lei, cu același titlu, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul T. C. - A.
IPJ A. și părțile civile S. M. M., S. P. A. împotriva sentinței penale nr. 491 din
18 noiembrie 2011 a Judecătoriei T.
Constată că inculpatul este arestat în alta cauza.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat G.
A.).
Obligă pe părțile civile recurente să plătească statului suma de câte
400 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe T. C. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond.V. M.B.
| ← Decizia penală nr. 34/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1497/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
