Decizia penală nr. 15/5, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 15 5/A/2012
Ședința publică din 19 septembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTORI : A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de inculpatul L. A. și partea civilă G. C. Ș. împotriva sentinței penale nr. 166 din 24 aprilie
2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 Cod penal și vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelurilor declarate, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă P. de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr. 614/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul L. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2 C.pen și vătămare corporală, prev. de art. 181 C., cu aplic. art. 33 lit. b C.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că inculpatul L. A., la data de (...), cu ocazia audierii, la sediul P. de poliție A., a părții vătămate G.
C. - Ș., a aplicat acestuia mai multe lovituri spre a-1 determina să recunoască comiterea unei infracțiuni de furt calificat reclamată de numitul H. V., cauzându-i în acest fel leziuni corporale ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Numitul H. V. a formulat la P. de P. A., la data de (...), o plângere penală privind săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, constând în sustragerea unui număr de 20 panouri metalice care se aflau la imobilul său din localitatea C., plângerea respectivă făcând obiectul dosarului
2671/P/2009 al P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Având în vedere că organele de poliție suspectau faptul că partea vătămată G. C. - Ș. a fost implicat în comiterea acestei infracțiuni, în dimineața zilei de (...), inculpatul L. A., agent de poliție și colegul său C. A. G., agent șef de poliție, s-au deplasat la domiciliul susnumitului pentru a-i înmâna o citație însă, partea vătămată G. C. - Ș. a fost de acord să îi însoțească la post pentru a fi audiat.
Audierea părții vătămate G. C. - Ș. a fost efectuată de către inculpatul
L. A., având loc în cel de al treilea birou din clădirea poliției pornind de la intrare (planșa fotografică nr. 422154/(...), fixează încăperea unde s-a efectuat această audiere, f. 150).
In timpul acestei audieri, s-a susținut partea vătămată G. C. - Ș., inculpatul L. A. l-a agresat fizic, victima precizând că a fost plesnit cu palmele peste față, a fost lovit cu pumnii și picioarele în față, în burtă, în stomac și în spate, fiindu-i rupt maxilarul iar piramida nazală i-a fost zdrobită.
Pe parcursul audierii sale la data de (...), partea vătămată a negat orice implicare în comiterea furtului reclamat de numitul H. V., cerându-i-se să scrie o declarație în acest sens, poziția acestuia de nerecunoaștere, determinând, probabil, reacția violentă a agentului de poliție care ulterior aplicării corecțiilor fizice părții vătămate, a pretins acestuia să scrie o nouă declarație, însă nici de această dată victima nu a recunoscut fapta în legătură cu care era audiat.
S-a menționat că inculpatul a continuat audierea părții vătămate până spre sfârșitul declarației când, din motive de serviciu, a părăsit clădirea poliției, solicitând colegului său, M. M., să rămână cu G. C. - Ș. până când acesta își va termina de scris declarația, ceea ce s-a și întâmplat, în prezența acestuia din urmă, partea vătămată G. C. - Ș., finalizându-și declarația.
După terminarea audierii, partea vătămată G. C. - Ș. a părăsit sediul P. de poliție A. singur, neînsoțit de vreo altă persoană, fiind însă întâmpinat de soția sa, martora G. I. Ana, care l-a așteptat la intrarea în clădirea postului și căreia i-a comunicat că a fost agresat fizic, martora observând că victima avea haine murdare și prezenta urme de lovituri în zona feței.
Cei doi s-au deplasat la locuința soacrei părții vătămate, situată pe strada E. P., întrucât era mai aproape decât locuința lor, apoi au mers la domiciliu, unde au așteptat până când numiții G. I., tatăl părții vătămate, D. C. - I., sora părții vătămate și D. V., soțul acesteia din urmă au venit cu mașina pentru a-1 transporta pe partea vătămată la spital în C.-N.
Partea vătămată G. C. Ș. a fost consultat medical mai întâi la UPU I și apoi a fost trimis pentru consult de specialitate la C. de C. M.-F. II iar la data de (...) a fost internat cu diagnosticul : „Traumatism maxilo-facial prin agresiune din (...). Fractură subcondiliană înaltă stângă, fără deplasare" (f.7).
Din cuprinsul certificatului medico legal nr.1443/Ia/273 din data de
(...) rezultă că partea vătămată G. C. - Ș. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și acestea au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul L. A. a negat comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a întrebuințat violențe fizice la adresa părții vătămate, însă acesta a susținut un aspect deosebit de important, anume că victima, la momentul prezentării la postul de poliție nu prezenta nici un fel de urme de agresiune fizică și că pe parcursul audierii sale, victima nu a avut, la rândul său, un comportament agresiv față de organele de poliție sau chiar față de propria sa persoană, ceea ce încă de la început, exclude varianta rănirii victimei de către inculpat, ca reacție la un eventual comportament agresiv la adresa agenților de poliție.
Pe de altă parte, nu au existat probe sau indicii temeinice care să facă verosimilă ipoteza agresării părții vătămate G. C. - Ș. după ieșirea din sediul
P. de P. A. până când a ajuns la spital, în C.-N., deși la un moment dat s-a avansat de către inculpat teza că, în cursul aceleiași zile, (...), partea vătămată ar fi avut un scandal într-un bar, pe fondul consumului de alcool sau chiar teza unei autoagresiuni, în vederea susținerii unei plângeri penale împotriva organelor de poliție.
Dimpotrivă, probele și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dintre care, cea mai mare parte au fost readministrate în faza cercetării judecătorești dezvăluie probe suficiente și utile pentru a convinge dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la data de (...), partea vătămată a fost victima agresiunii fizice exercitate de agentul de poliție L. A., după cum vom arăta în cele ce urmează.
Pentru început s-a precizat faptul că există la dosar, pe de o parte, declarațiile părții vătămate și ale aparținătorilor săi, iar pe de altă parte, declarațiile inculpatului și ale colegilor săi de serviciu, între care există o serie de contradicții, dar și declarațiile unor persoane care, în anumite momente, s-au aflat la data respectivă în sediul postului de poliție, există o serie de acte medicale relevante sub aspectul orei la care partea vătămată a fost examinată de personalul medical și există o adresă a Serviciului de T. S. din care rezultă că la data de (...) la ora 14,42 a fost efectuat un apel la
112 de către soția părții vătămate de la numărul de telefon 0769270481.
O primă chestiune care s-a impuns a fi clarificată este cea referitoare la intervalul orar în care victima a rămas în sediul postului și mai ales a orei probabile la care aceasta a părăsit clădirea deoarece, dacă partea vătămată G. C. Ș. a susținut că a stat în clădirea poliției mai multe ore, aproximativ între orele 08,00 și 15,00, inculpatul a susținut că s-a prezentat la locuința victimei însoțit de colegul său, martorul C. A. G., pe la orele 10,00-11,00 și că personal, a părăsit sediul postului la orele 14,00 în interes de serviciu, la acel moment partea vătămată aflându-se în continuare în post.
Afirmațiile inculpatului au fost susținute de declarația martorului C. A. G., în sensul că au mers la partea vătămată în jurul orei 10,30-11,00, însă acest martor în declarația sa inițială din faza de urmărire penală nu a precizat decât că „în dimineața zilei de (...)"; s-au deplasat la partea vătămată fără a preciza ora, însă audiat fiind în faza cercetării judecătorești, a făcut precizările de mai sus referitoare la ora la care s-a deplasat împreună cu inculpatul la domiciliul părții vătămate.
În legătură cu această chestiune, relevanță prezintă declarația martorei G. I. Ana, soția victimei, care a afirmat că cei doi agenți s-au prezentat la domiciliul lor la orele 7,30-8,00 iar după ce soțul ei a fost condus la poliție, s-a dus de circa trei ori la postul de poliție să afle motivul pentru care soțul său se afla acolo o dată „cam după o jumătate de oră" de la plecarea soțului de acasă, a doua oară, „pe la ora 12,00", iar a treia oară
„pe la ora 14,00";, soțul său ieșind din clădirea poliției pe la orele 14,45".
In tot acest răstimp, martora, pentru a afla ce se întâmplă cu soțul ei în postul de poliție a luat legătura cu martora P. T. E., inspector serviciu de asistență socială la C. Local A., împrejurare confirmată de aceasta. Mai mult, martora P. T. E. a precizat că s-a deplasat ea însăși la sediul P. A. ca să vorbească cu polițiștii despre G. C. Ș., însă nu a putut intra în clădire pentru că ușa era închisă. Relevante sunt, în speță, și reperele orare pe care le prezintă martora P. T. E., cu referire la întâlnirea ei cu soția părții vătămate, repere care nu ridică suspiciuni asupra credibilității prezenței martorei G. I. Ana la sediul P. de P. A.
Din declarația martorei P. T. E. mai rezultă și că, spre sfârșitul programului său de lucru, a fost sunată de soția părții vătămate care i-a spus că „soțul ei a fost bătut în postul de poliție" (martora P. T. E. precizează că programul ei de lucru se termina, de regulă, la ora 1530-f. 140).
Martora G. I. Ana mai arată că la ieșirea din clădire soțul ei era
„umflat la față" și că i-a spus că a fost bătut de polițiști și că „îl doare maxilarul", situație în care martora declară că a sunat de pe telefonul mobil al soțului ei la serviciul de urgență 112 solicitând o salv are, afirmând că soțul său a fost bătut, însă fără rezultat.
Într-o atare situație, s-a deplasat împreună cu partea vătămată acasă la mama sa R. O., în prezent decedată, pentru că locuința acesteia era în apropiere, după care s-au deplasat la locuința lor, unde au așteptat până când numitul D. V., cumnatul părții vătămate, a venit cu mașina lui pentru a-l transporta la spital, în C.-N.
Martorul D. V. a fost însoțit de martorii G. I., tatăl părții vătămate și
D. C. - I., sora acestuia. Partea vătămată a fost transportată la C.-N., fiind însoțit de tatăl, sora și cumnatul lui.
Martorii G. I., D. C. I. și D. V. au susținut cele declarate de soția părții vătămate și confirmă existența urmelor agresiunii fizice suferite de partea vătămată, cât și faptul că, în după amiaza acelei zile partea vătămată a fost transportată spre a fi consultată la C.-N. (micile contradicții referitoare la ora plecării spre C. nefiind relevante datorându-se probabil trecerii unui interval de timp semnificativ de la acel moment), conformând și că, în drum spre C.-N., au oprit la sediul P. A. ca să afle de ce partea vătămată G. C. Ș. a fost bătut, însă nu au aflat nimic deoarece erau prezenți polițiștii din schimbul doi, schimb care începe la orele 16,00, astfel cum a precizat martorul P. C., care la momentul incidentului, avea funcția de șef de post.
Martorul Câmpan Darius V., agent de poliție la P. A., a confirmat, în declarația dată, că el este cel care a discutat cu membrii familiei părții vătămate în ziua de (...), care au venit să reclame agresiunea comisă de polițiști și că își amintește că întâlnirea cu aceștia a fost la „. după o oră" de la intrarea lui în schimb (f. 134).
Contrar susținerilor inculpatului și ale martorului C., martorul P. C.
P., șef de post la acel moment, a declarat că partea vătămată s-a prezentat la sediu în data de (...) „la prima oră";, fiind preluat pentru audieri de către inculpat și a mai arătat că acesta nu prezenta urme de lovituri la momentul sosirii sale.
Același martor a arătat că a părăsit sediul, plecând la C., pentru a reveni în jurul orei 14,00 când partea vătămată nu se mai afla în sediul postului de poliție.
În fața instanței de judecată declarația martorului a fost nuanțată, acesta susținând că a revenit la postul de poliție A. abia pe la orele 16,00 iar despre partea vătămată a arătat că a venit la post în ziua respectivă pe la orele 8,30-9,00. În ciuda acestei nuanțări a declarației sale, putem observa că, chiar și așa, se confirmă prezența părții vătămate în post cu mult înainte de ora precizată de inculpat și mai aproape de ora indicată de către partea vătămată și soția sa.
O declarație singulară este cea a martorului M. M. F. care a afirmat că partea vătămată ar fi ajuns la sediu în jurul orelor 11,00-12,00 și l-ar fi părăsit pe la orele 13,30-14,00, moment la care starea părții vătămate era foarte bună, acest martor fiind persoana care l-a asistat pe acesta la finalizarea declarației.
Coroborând toate aceste declarații reținem că cel mai probabil, partea vătămată a ajuns la sediu în jurul orei 8,30 și l-a părăsit după orele 14,00, chiar 14,30, dacă avem în vedere împrejurarea că inculpatul a susținut că a părăsit sediul postului la orele 14,00 iar partea vătămată urma să-și finalizeze declarația în prezența martorului M. M., în timp ce la ora 14,42 este înregistrat apelul soției acesteia la numărul de urgență 112 (dosar instanță filele 20-22).
În continuare, prezintă relevanță ora prezentării părții vătămate la sediul UPU 1., respectiv ora 16,55, astfel cum rezultă din fișa de primire urgențe în triaj nr.5315/(...), întocmită la această unitate, din care mai rezultă că acesta a precizat că motivul prezentării este „agresiune", și a afirmat că a fost agresat de P. A. de cca. 2 h" (f. 164).
În intervalul orar 14,42-16,55 partea vătămată și soția sa s-au deplasat la domiciliul mamei acesteia din urmă, de acolo s-au deplasat la locuința lor pentru ca partea vătămată să se schimbe iar după prezentarea aparținătorilor lor, au plecat spre C., nu înainte de a trece pe la P. de poliție pentru a cere explicații.
Conform certificatului medico-legal emis de I. C.-N. partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur care au necesitat pentru vindecare „30-35 de zile de îngrijiri medicale", leziuni care pot data din (...).
Drept urmare, este dincolo de orice îndoială raportat la cele expuse, că partea vătămată a rămas în sediul postului, în mod nejustificat, o perioadă îndelungată, ( explicația oferită de inculpat în sensul că acesta scria foarte încet este neverosimilă), iar la momentul la care a părăsit clădirea postului acesta prezenta o serie de leziuni care au fost descrise în cuprinsul actului medico-legal, leziuni produse prin lovire activă cu un corp dur, ceea ce confirmă odată în plus varianta părții vătămate că a fost agresat fizic destul de violent de către lucrătorul de poliție undeva în jurul amiezii, probabil înainte de ora 13.
Inculpatul, deși a neagat agresiunea, recunoaște că partea vătămată nu era lovită atunci când a preluat-o spre audiere și nu poate oferi nici o explicație plauzibilă a producerii leziunile pe care partea vătămată le prezenta la momentul prezentării la unitatea medicală, încercările sale în acest sens, referitoare la automutilarea victimei ori agresarea sa de către alte persoane după părăsirea postului, fiind deloc credibile și total nedovedite.
Declarațiile martorilor audiați la solicitarea inculpatului, alții decât colegii de muncă ai acestuia, sunt mai puțin relevante, deoarece aceștia au afirmat că s-au aflat în post la diferite intervale de timp, că l-au observat pe partea vătămată în timpul audierii sale de către inculpat, dar că nu au observat nimic suspect la acesta și nu au auzit din biroul unde se desfășura audierea, zgomote, strigăte ori altele asemenea, care să dea de bănuit că partea vătămată ar fi victima unei agresiuni fizice.
Este vorba despre martorii P. M. D., J. P. și S. R., dintre care cel dintâi a fost chemat la audieri, în timp ce ceilalți doi urmau să execute anumite lucrări de reparații, fiecare dintre ei susținând dincolo de aspectele deja precizate, că nu s-au uitat cu atenție la partea vătămată.
Oricum, în privința lui P. M. D., s-a reținut că rezultă din copia declarației sale aflată la fila 22 d.u.p. că acesta a fost audiat între orele
11,00-11,30, ceea ce înseamnă că declarația sa este nesinceră atunci când susține că a ajuns la sediu la orele 12,00-13,00 în ziua de (...) și că partea vătămată ar fi plecat înaintea lui din post, după circa o oră, deoarece prezența sa în clădire după finalizarea audierii sale la ora 11,30 nu se justifică în nici un fel.
În privința celorlalți doi martori, acești au susținut că s-au prezentat la post în jurul orelor 11,00-11,30 și au rămas în incintă circa o oră, declarațiile acestora fiind oarecum nuanțate în faza cercetării judecătorești, în privința acestor repere orare.
S-a considerat însă, că aceste chestiuni nu prezintă relevanța vizată de inculpat în apărare, deoarece împrejurarea că aceștia nu au asistat la acte de agresiune ori nu au auzit strigăte de ajutor, nu înseamnă că respectiva agresiune nu s-a produs, îndeobște faptele negative neputând forma obiect al probațiunii.
Mai mult, agresiunea s-a petrecut în absența oricăror persoane străine iar leziunile produse nu au fost vizibile deîndată, raportat la consemnările din actul medico-legal referitoare la natura acestora și localizarea lor.
Oricum, așa cum s-a arătat deja, partea vătămată a rămas în sediul postului de poliție în mod nejustificat, mai multe ore, susținând că a fost agresat de un lucrător de poliție, deoarece a refuzat să recunoască o infracțiune, există acte medico-legale care confirmă că acesta a suferit anumite leziuni produse prin lovire cu un corp dur iar agentul de poliție nu a oferit nici o explicație rezonabilă cu privire la cauza producerii acestora.
S-a considerat în acest context, că existența raportului de cauzalitate dintre actele de violență fizică întrebuințate de agentul de poliție L. A. asupra victimei G. C. Ș., în timpul audierii sale în sediul P. A. și leziunile corporale suferite de aceeași persoană, este dincolo de orice îndoială.
În acest sens, este important de precizat că în viziunea Curții
Europene a Drepturilor Omului privind relele tratamente aplicate cetățenilor unui stat membru de către agenții autorității statului, din perspectiva art. 3 din Convenție, a fost avansat raționamentul conform căruia, autorităților statului le incumbă sarcina prezentării unor explicații plauzibile cu privire la cauza producerii leziunilor pe care le prez intă o persoană care a intrat într-o stare bună de sănătate în custodia autorităților statului, instituindu-se prezumția unui raport de cauzalitate între aceste leziuni și pretinsele rele tratamente din partea agenților statului.
Drept urmare, s-a considerat că se poate afirma că există un raport de cauzalitate între leziunile suferite de partea vătămată și actele de violență exercitate de inculpat din perspectiva acestei prezumții instituite de jurisprudența instanței europene în materia cauzelor privind î ncălcarea art. 3 din CEDO, prezumție consacrată în mai multe cauze, dintre care amintim aici cauza Bursuc c. României și cauza Pantea c. României.
Pe de altă parte, s-a reținut contextul în care s-au comis faptele, este greu de presupus că în situații de acest fel, ar exista posibilitatea identificării unor martori oculari ai agresiunii propriu zise, jurisprudența instanței europene în același domeniu, acceptând că se poate reține vinovăția unei persoane și din ansamblul circumstanțelor cauzei, dintr -un ansamblu de indicii sau prezumții suficient de grave, precise și concordante, condiție îndeplinită în cazul de față.
S-a apreciat așadar că, dincolo de prezumția la care s-a făcut referire mai sus, din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, rezultă dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului L. A. în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, starea de fapt reținută și descrisă mai sus, fiind circumscrisă conținutului constitutiv al infracțiunilor de cercetare abuzivă și vătămare corporală, inculpatul urmând a răspunde penal pentru acestea.
În drept, faptele inculpatului L. A., care, la data de
(...) cu ocazia audierii părții vătămate G. C. Ș. cu privire la infracțiunea de furt calificat reclamată de numitul H. V., a aplicat acesteia mai multe lovituri, pentru a-1 determina să dea declarații de recunoaștere a faptei, cauzându-i în acest fel, leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-3. zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 C. și vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. și anume: gradul de pericol social concret al faptelor comise, deosebit de ridicat din perspectiva în principal, a consecințelor acestor fapte asupra victimei, dar și a percepției generale negative, la nivelul societății civile, cu privire la modalitatea în care organele statului își exercită atribuțiile, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege și desigur, persoana infractorului care, deși se află la prima confruntare cu legea penală, nu a fost sincer pe parcursul procesului penal.
Instanța a apreciat că nu s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului în condițiile în care acesta nu și-a asumat responsabilitatea comiterii acestor fapte iar în virtutea funcției deținute, trebuia să adopte un comportament adecvat în relațiile de serviciu cu persoanele cercetate penal, fără a-și exercita în mod abuziv atribuțiile în detrimentul acestora.
În acest context, s-a tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa de 1
(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă, prev. de art. 266 al. 2 C. și pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C., apreciind că aceste pedepse sunt în măsură să asigure reeducarea inculpatului și o justă sancționare a acestuia , în raport de dispozițiile art. 52 C.
În baza art. 33 lit. b C. tribunalul s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, fiind săvârșite în condițiile concursului ideal iar în baza art. 34 lit.b C. a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 1 (un) an închisoare.
În baza art.71 C. au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza II C.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele legale cuprinse în art. 81 C., referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și împrejurarea că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea sa în regim de detenție, în condițiile în care inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, context în care, în baza art. 81, 82 C., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altor infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 al.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Partea vătămată, G. C. Ș., s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C. despăgubiri civile în sumă de 100.000 de lei reprezentând daune morale.
Totodată, a formulat pretenții civile în cauză S. C. J. de U. C. solicitând despăgubiri civile în sumă de 847,49 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu prima zi următoare externării părții vătămate, respectiv, data de (...) și până la achitarea integrală a debitului.
Fără îndoială prejudicial moral cauzat părții vătămate G. C. Ș., care a fost agresată fizic într-o unitate de poliție, suferind leziuni care au impus spitalizarea sa și o recuperare dificilă, se impune a fi reparat prin acordarea unei compensații bănești, însă considerăm că suma pretinsă este exagerată, urmând a fi cenzurată de către instanța de judecată.
Pe de altă parte, referitor la calitatea de parte responsabilă civilmente a
M. A. și I. - IPJ C., s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1373
C.civ. „ comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate"; și " este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său sau al altuia";.
O atare răspundere este subordonată așadar, îndeplinirii anumitor condiții, pe de o parte trebuie să fie îndeplinite toate cerințele răspunderii civile delictuale referitoare la existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta prepusului și prejudiciu și culpa sau greșeala prepusului, iar pe de altă parte, trebuie să fie întrunite alte două cerințe speciale care privesc: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite de către prepus în cadrul atribuțiilor sau funcțiilor încredințate de către comitent.
În ultima perioadă, dispozițiile referitoare la răspunderea comitentului pentru prepuși au fost interpretate tot mai extensiv, în sensul lărgirii sferei de cuprindere a situațiilor în care se poate angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, pentru a se asigura victimelor posibilitatea cât mai promptă de recuperare a prejudiciului, sens în care s-a avansat opinia conform căreia răspunderea comitentului s-ar angaja, în afara situației în care acesta a acționat în limitele normale ale funcției încredințate și în interesul comitentului, și pentru prejudiciul cauzat de prepus cu depășirea funcției sau chiar prin exercițiul abuziv al acesteia, cu condiția ca între acest exercițiu și funcție să existe, dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puțin o corelație necesară iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului.
Or, în cazul de față este evident faptul că inculpatul a acționat cu depășirea limitelor atribuțiilor încredințate, însă considerăm că se poate reține o culpă în supravegherea care ar fi trebuit să fie exercitată asupra acestuia, cu privire la modalitatea concretă de îndeplinire a acestora.
Pe cale de consecință, s-a constatat că în prezenta cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art.14,346 C.pen. și art. 1357 și 1373 C.civ. tribunalul a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - IPJ C. să plătească părții civile G. C. Ș. despăgubiri civile în sumă de 7500 lei reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel partea civilă G. C. Ș. și inculpatul L. A.
În motivarea apelului partea civilă a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, a precizat că art. 81 C.";induce"; o sancțiune de 2 ani închisoare ca maxim pentru a se putea aplica suspendarea, ori instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 1 an cu suspendare condiționată, pedeapsă ce este în afara legii, deoarece în caz de concurs de infracțiuni pedeapsa trebuie obligatoriu să treacă peste maximul prevăzut de 2 ani.
Sub aspectul laturii civile a menționat că a solicitat 100.000 lei despăgubiri morale rezultate din fracturarea maxilarului cu 35 de zile de îngrijiri medicale, precum și pentru arestare nelegală. Pe când instanța de fond a acordat numai 7500 lei, revenind pe zi de vindecare 214 lei, fără a se ține seama de arestare nelegală, astfel încât se impune acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat.
Inculpatul apelant a motivat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece probațiunea administrată în cauză ridică dubii cu privire la vinovăția inculpatului, s-a detaliat că partea vătămată a părăsit P. de poliția A. la ora 14,00, după plecarea inculpatului fără să prezinte urme de agresiune, urme pe care le prezenta doar la ora 14,45 când s-a întâlnit cu soția sa, astfel încât leziunile au fost produse după ce a ieșit din postul de poliție.
Referitor la cea de-a doua infracțiune a precizat că în data de 20 februarie 2011, însoțit de un coleg polițist, la ora 10,30 s-au deplasat la locuința părții vătămate, pe care intenționau să o audieze cu privire la o infracțiune de furt calificat comisă în 17 februarie 2011, partea vătămată a fost de acord să se deplaseze la P. de P. A., unde a ajuns la 10,45; s-a procedat la audierea acesteia în cel de-al treilea birou, la ora 14,00 inculpatul a trebuit să plece, iar finalizarea ultimelor trei rânduri din declarația a avut loc în prezența colegului său M., după care partea vătămată a aplecat din sediul postului de poliție.
Inculpatul a invocat declarațiile de martor ale persoanelor care montau un geam în unul dintre birouri, ale agenților de poliție prezenți la post în intervalul menționat și a mai analizat în motivele de recurs contradicțiile dintre declarațiile soției părții vătămate - martora G. I. și ale persoanelor cărora partea vătămată le-a povestit ce s-a întâmplat; în concluzie, a precizat că aceasta a fost văzută înainte de plecare din postul de poliție de cel pu’in puțin de șapte persoane, care nu au auzit nimic suspect și nu au observat urme de agresiune asupra acesteia.
Examinând sentința atacată sub toate aspecte de fapt și de drept,
Curtea constată următoarele :
Sub aspectul stării de fapt prin instanță a reținut că în data de (...) numitul H. V. a formulat plângere penală ( fila 21 ) pentru că persoane necunoscute au sustras 20 de panouri metalice de la imobilul său din C.; în dimineața de (...) inculpatul și colegul său C. A. G. agenți de poliție la P. de P. A. s-au deplasat la domiciliul părții vătămate G. C. - Ș. pentru a-i înmâna citația - spre a fi audiată în legătură cu plângerea penală a numitului H. V. - însă acesta a fost de acord să îi însoțească la postul de poliție pentru a fi audiată.
Pentru a stabili intervalul de timp în care partea vătămată a fost în sediul poliției prima instanță a analizat toate declarațiile persoanelor ce aveau cunoștință de acest aspect și plecând de la declarația părții că a stat în localul poliției între orele 08,00 - 15,00 a înlăturat declarația inculpatului și a colegilor săi C. A.S și M. M. - potrivit cărora partea a ajuns în sediu între
10,30 - 11,00 și l-ar fi părăsit la ora 13,30 - 14,00; a considerat relevantă declarația soției părții civile - martora G. I. - care a susținut că agenții de poliție s-au prezentat la domiciliul familiei G. între 07,30 - 08,00 iar soțul ei a ieșit din postul de poliție la ora 14,45 și a reținut declarația sefului de post
- martorul P. C. P., care a declarat că partea vătămată s-a prezentat la sediu
„la prima oră";, a fost preluată pentru audieri de către inculpat, iar la ora
14,00 partea nu se mai afla acolo.
Pe baza acestei analize prima instanță a reținut că partea vătămată cel mai probabil a ajuns la sediul poliției în jurul orei 08,30 și l-a părăsit după orele 14,00, chiar 14,30, având în vedere cele declarate de inculpat că a părăsit localul poliției după orele 14,00, iar partea a rămas să-și finalizeze declarația în prezența martorului M. M.
Curtea reține că stabilirea exactă a perioadei de timp în speță trebui să vizeze intervalul în care partea vătămată a fost audiată de către inculpat, deoarece infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă prev. de art.
266 alin. 2 C. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată alături de cea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C., constă în întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetată penal și de judecată , pentru obținerea de declarații, având în vedere că partea a susținut că a fost lovită pentru a recunoaște furtul calificat reclamat de numitul H. V.
În plus, plângerea penală ( fila 3 ) din (...) a fost formulată împotriva agenților din cadrul P. de poliție A. L., M., P. și C., care l-au insultat și l-au lovit cu pumnii, palmele și picioarele precum și cu o riglă peste picior, după care a scris o declarație cu ce a făcut toată săptămâna și a semnat; petentul a reluat conținutul plângerii în declarația din 14 aprilie 2009 ( fila 2 ) precizând că agentul C. nu l-a bătut ci doar l-a înjurat, iar agentul P. l-a lovit cu o bucată de scândură peste picioare, nu cu o riglă.
Prin ordonanța P.ui de pe lângă Curtea de A. C. ( fila 75 ) din 30 iulie
2010 dată în dosar nr. 175/P/2009 s-a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitorul P. C., subcomisar de poliție sub aspectul acelorași infracțiuni de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2
C., vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen, precum și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 1, 4 C. și de insultă, prev. de art. 205 alin. 1
C.pen, trimițându-se cauza la P. de p e lângă Tribunalul Cluj în vederea continuării cercetărilor față de făptuitorii L. A., M. M. și C. A., competent să efectueze urmărirea penală în cauzele privind agenții de poliție care fac parte din structura poliției judiciare, potrivit art. 14 alin. 2 pct. II din Legea nr.
360/2002, raportat la art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002.
S-a reținut că față de subcomisarul de poliție sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c C.pr.pen., pentru că nu rezultă din nicio probă că acesta a lovit partea vătămată cu o riglă peste picioare în toaleta postului de poliție și nici măcar din actele medicale nu reiese varianta unei lovituri aplicate cu un obiect contondent asupra picioarelor.
Se observă că între data primei audieri la poliție a părții vătămate ce reclama furtul - H. V. - a poliție și data presupusei agresări - 20 februarie
2009 - a formulării plângerii penale prin avocat - 13 iunie 2009 și a scoaterii de sub urmărire penală a subcomisarului de poliției, ce era șef poliție comunală la B. de P. C. A., inculpatul L. Al. - agent de poliție din structura poliției judiciare ( fila 18 ) care avea de efectuat lucrarea penală având ca obiect identificarea autorului furtului calificat - a efectuat cercetare penală începând cu audierea părții vătămate G. C. Șt. și în data de 20 februarie
2009 ( filele 26-27, fila 28 ), l-a audiat pe numitul R. F. ( fila 29 în 6 mai
2009, iar în (...) a efectuat recunoașterea după fotografie ( fila 98 ) a unui dintre făptuitori de către martorul B. I. - ce fusese audiat inițial chiar cu o zi înainte ( fila 90 ) de chemarea la post a părții vătămate, martor care a indicat-o ca fiind unul dintre autorii furtului panourilor metalice.
Se mai observă că partea vătămată în 2010 avea la P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca ( fila 45 ) dosar nr. 267/P/2009 și nr.
5854/P/2007 - pentru comiterea a cinci acte materiale de furt calificat comise pe raza localității C., dosare aflate în lucru la P. C. A. în aceste dosare au fost audiate persoane apropiate părții vătămate - R. A. ( fila 102 ), Lingurar Sorin - fratele soției părții vătămate - martora G. I.
În acest context trebuie privite declarațiile părții vătămate date în cursul anului 2010 în care a precizat ( fila 111 ) că inculpatul i-a tras 2 palme peste față în birou, după care l-a tras în baia de lângă biroul respectiv, iar agentul M. l-a prins de gât și l-a ridicat în sus pe perete, după ce a rămas singur cu inculpatul, care l-a lovit, printre altele dându-i vreo trei picioare peste maxilar, după care i s-au înmuiat genunchii și a picat jos, apoi l-a luat din baie l-a dus la chiuvetă și a strigat la el să se spele, după care partea vătămată s-a dus la masa din birou și a terminat de scris declarația în fața agentului M., deoarece inculpatul a plecat; în ciuda acuzelor aduse celorlalți agenți, partea vătămată constant a solicitat tragerea la răspundere penală doar a inculpatului și, eventual, a colegului acestuia, agentul C., care l-a înjurat, aceasta evident pentru că la inculpat se afla în lucru dosarul în care era suspectat de comiterea furtului calificat.
În ceea ce privește ce s-a întâmplat după părăsirea postului de poliție, partea vătămată a precizat că la ieșire nu a observat nicio persoană civilă, apoi a stat cu soția sa în fața postului însă nici atunci nu știe dacă i-a văzut vreo persoană care îi cunoștea, după care au mers pe jos la domiciliul soacrei sale - în prezent decedată - nici pe drum nu reiese că s-ar fi întâlnit cu cineva, după care a dormit iar apoi a fost dus la spital în aceeași zi.
Pe de altă parte, soția acestuia a declarat ( fila 116 ) că soțul ei a ieșit din P. de P. A. pe la ora 14,45, umflat la față, foarte murdar pe pantaloni de noroi și praf și i-a spus că a fost bătut de toți polițiștii de pe schimb,; a menționat că atunci a sunat l 112 pentru a cere o salvare dar a fost refuzată.
Declarația acesteia este contrazisă de martorul O. C. ( fila 125 ), care a ajuns la postul de poliție între 12,00 - 13,00 și a stat până după ce partea vătămată a ieșit din post; prezența acestuia este atestată prin declarația dată
- în care a precizat că la ora 12,00 a suferit în A. o avarie la autoturism,precum și prin copia de pe registru cu numerele de înregistrare ( fila 128 ) întocmit în aceeași dată, 20 februarie 2009, cu mult înainte de formularea plângerii penale; martorul a precizat că în primul birou după holul postului de poliție erau agenții C., L. și M., iar partea vătămată scris o declarație la masa inculpatului, acest martor nu confirmă că partea vătămată ar fi fost dusă într-o baie, apoi la chiuvetă, după care să-și continue declarația; în același timp agentul C. i-a întocmit dovada de circulație , iar martorul a stat pe o băncuță în fața biroului acestuia; a menționat că la plecare partea vătămată cert nu avea urme de lovituri, vânătăi sau zgârieturi ori urme de sânge, iar în fața postului nu îl aștepta soția, dimpotrivă, l-a văzut pe geam că a luat-o la stânga pe drumul principal al comunei.
Declarația martorului a fost citită de către instanța de judecată potrivit
327 alin. 3 C.pr.pen. ( fila 88 verso ) în prezența părților.
De asemenea, martorul P. M. D. ( fila 46 ), ce era audiat de agentul M.
M. a precizat că a ajuns la postul de poliție la 12,30 și a trecut prin biroul unde se afla partea vătămată, care a plecat înaintea lui fără a observa ceva suspect la acesta; a precizat că auzea cum inculpatul discuta cu partea vătămată.
Pe lângă cei doi martori ce nu sunt agenți de poliție, care s-au aflat în interiorul postului de poliție, simultan cu partea vătămată, trebuie reținute declarațiile martorilor S. R. ( fila 58 ) și J. P. ( fila 59 ), care montau un geam la o ușă termopan la un birou din spate al postului de poliție; aceștia au ajuns la orele 11,00 -11,30, au stat aproximativ o oră, iar la plecare au trecut prin biroul în care era audiată partea vătămată, fără să observe urme de lovituri.
Primul martor S. R. a precizat că ușa biroului în care se afla partea vătămată era întredeschisă, fiind defectă, acesta confirmă prezența martorului O. C. în sediul P..
Din toate declarațiile se poate deduce că partea vătămată susține că a fost lovită de mai mulți agenți de poliție tocmai înainte de plecarea de la post a inculpatului L., însă martorii ce nu sunt implicați în altă calitate în cauză afirmă că partea vătămată nu a prezentat urme de lovire, că inclusiv doi agenți despre care partea vătămată menționa că l-au lovit sau l-au înjurat, agent M. și agent C., în acea parte a zilei efectuau lucrări de față cu alte persoane.
Prima instanță în mod greșit a reținut probele indirecte dar care emană de la persoane cărora inculpatul le-a povestit că a fost bătut în sediul poliției, în detrimentul probelor directe, constatând în declarațiile persoanelor civile, ce au perceput cu propriile simțuri ce s-a întâmplat în interiorul localului poliției. Sub acest aspect, nici derularea ulterioară a evenimentelor nu prezintă relevanță, deoarece ambele fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt pretins săvârșite în postul de poliție, de asemenea, nu se constată leziunile suferite de către partea vătămată, acestea fiind relevante doar în măsura în care se corelează cu agresiunile la care susține că a fost supus, însă s-a notat anterior că unele agresiuni nu sunt atestate cu acte medicale, iar altele sunt greu de imaginat cum s-au produs sau cum de au produs alte leziuni, în special cele mai grave constând în fracturarea piramidei nazale; partea vătămată a declarat cum s- a menționat anterior, că a fost lovit de vreo trei ori cu picioarele în față de către inculpat, după care i s-au înmuiat genunchii și a picat jos - ceea ce presupune aplicarea a trei lovituri cu piciorul din poziție verticală a inculpatului direct în figura părții vătămate, care a precizat că era și ținută de gât și ridicată în sus pe perete de către agentul M.
Așadar, este greșit raționamentul primei instanțe, care a stabilit în termeni de probabilitate intervalul orar al prezenței părții vătămate, în sediul poliției, apoi a apreciat că cel mai probabil agresiunea s-a petrecut în absența oricăror persoane străine și a dedus că existența raportului de cauzalitate dintre actele de violență ale inculpatului și leziunile corporale suferite de partea vătămată este dincolo de orice îndoială justificând că în viziunea CEDO autorităților statului le incumbă sarcina prezentării unor explicații plauzibile, cu privire la cauza producerii leziunilor persoanelor aflate în custodia statului, instituindu-se prezumția unui raport de cauzalitate între leziuni și rele tratamente aplicate.
În speță, Curtea apreciază că prezumția a fost răsturnată prin declarațiile martorilor ce nu fac parte din autoritatea polițienească, precum și din existența intervalului de 40 de minute dintre plecarea părții vătămate din sediul poliției și apelarea numărul de urgență 112, constituind explicații plauzibile cu privire la o altă cauză a producerii leziunilor.
Ca atare, inculpatul nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată; așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. se va admite apelul inculpatului L. A., se va desființa sentința atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen., raportat la art. 10 alin. 1 lit. c C.pr.pen. va achita pe inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 C. și vătămare corporală, prev. de art. 181 C.
În baza art. 346 alin. 3 C.pr.pen. va respinge acțiunile civile.
Având în vedere că faptele nu au fost comise de către inculpat apelul părții civile prin care critică pedeapsa aplicată inculpatului și daunele acordate este nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea apelului inculpatului rămân în sarcina statului.
Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. partea civilă va suporta cheltuielile avansate de către stat pentru soluționarea apelului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de inculpatul L. A. împotriva sentinței penale nr. 166/(...) a T.ui C. pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C. achită pe inculpatul L. A., fiul lui A. și E., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în loc. A., str. Republicii nr. 8 bl. L6 ap. 15 jud. C., CNP 1. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. 2 C. și vătămare corporală, prev. de art. 181 C.
Respinge acțiunile civile formulate de partea civilă G. C. Ș. și S. C. de
U. C.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei la judecata în fond rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă G. C. Ș., domic. în loc A. str. Someș nr. 59 jud. C.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial în favoarea av. M. Octavian care se va plăti din fondurile M. Justiției.
Obligă pe partea civilă G. C. Ș. la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 200 lei, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Cu recurs în termen 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. A. D. L.
GREFIER,
L. A. S.
(...)
Red. C.V. Tehnored. G.F.
2 ex.
Jud. fond Ț. A.
| ← Decizia penală nr. 398/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 194/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
