Decizia penală nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 150/R/2012

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A., judecător

JUDECĂTORI : L. H.

GREFIER : M. N.

I. M.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.

JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 356 din 19 octombrie

2011, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul B. I., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și tractarea unei remorci neînmatriculate, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 1. rep., art. 87 alin. 1 din OUG 1. rep. și art.

85 alin. 3 din OUG 1. rep., totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales avocat GUI A., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat A.-S. S., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.

Întrucât inculpatul are apărător ales se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.

Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății și nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.

Apărătorul ales al inculpatului depune un set de înscrisuri respectiv: memoriu la recursul declarat de parchet, copia certificatului de căsătorie al inculpatului; copia certificatului de naștere al minorului B. T. o adeverință emisă de SC N. SRL, prin care se aduce la cunoștință că inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi pentru obținerea permisului categoria B, înregistrat la numărul 1..

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele de pedeapsă prevăzute de textul art. 86 alin 1 , art 87 alin 1 și 85 alin 3 din OUG nr. 1. republicată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța a achitat pe inculpat, pentru infracțiunea de tractare a unei remorci, apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată este lipsită de pericol social, deoarece inculpatul optând pentru procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală era obligată să- l condamne pe inculpat. M. instanței de fond, prin prisma faptului că inculpatul a tractat remorca, deplasându-se de la domiciliul său până pe stradă unde a descărcat bunurile aflate în remorcă, după care s-a îndreptat înapoi spre domiciliu, în contextul în care acesta se afla într-o „stare de supărare";, apreciind astfel că în conținutul concret fapta nu prezintă pericol social. Având în vedere cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost în concurs ideal, în mod greșit instanța l-a achitat pe inculpat pentru o faptă, apreciind că aceasta este lipsită de pericol social și l-a condamnat pentru celelalte două infracțiuni, deoarece toate cele trei infracțiuni au ca obiect juridic special apărarea valorilor care contribuie la siguranța circulației rutiere, toate fiind infracțiuni care prezintă pericol social pentru ordinea de drept.

Se apreciază că instanța de fond a greșit când l-a achitat pe inculpat, iar împrejurările pe care le-a reținut în favoarea acestuia pot constitui circumstanțe personale și reale în favoarea inculpatului, care ar fi atras aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de art 87 alin 1 din OUG nr. 1. republicată.

Se mai apreciază că, și pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare, nu răspunde exigențelor care impun obligarea conducătorilor auto să nu conducă autovehicule dacă nu posedă permis de conducere sau au consumat băuturi alcoolice, și nu are efectul inhibator, care este unul din scopurile pedepsei ce se aplică persoanelor care săvârșesc infracțiuni, pericolul social al unor astfel de fapte este potențial.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii ca legală și temeinică. În memoriul depus la dosar se arată că, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză, procedând la individualizarea corectă a pedepsei, făcând aplicarea art 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului și alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se mai arată de apărătorul inculpatului că, inculpatul a explicat instanței că nu a avut intenția să conducă mașina, cu atât mai mult cu cât era noapte dar la insistențele unui prieten care a insistat să-i ducă o piesă de mobilier acasă a fost nevoit să facă acest lucru, împrejurare în care a atașat și o remorcă mică pentru transport. Inculpatul nu are permis de conducere, însă are cunoștințele necesare deoarece a făcut cursuri auto, însă fără a finaliza examenul. La ora respectivă nu era trafic sau pietoni pe stradă înafara echipajului poliției rutiere, fiind exclus pericolul unui accident.

Instanța de fond a procedat corect, fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, aceasta este și practica instanțelor, iar aplicarea art.

3201 Cod procedură penală nu constituie un impediment.

Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată ținându-se seama de împrejurările comiterii faptelor, a gradului de alcoolemie constatat, potrivit buletinului clinic, funcțiile fizice și psihice nefiind afectate, având orientare în timp și spațiu.

Inculpatul B. I. având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 356 din 19 octombrie 2011, pronunțată de

Judecătoria Zalău, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedura penală coroborat cu art. 18 ind. 1 Cod penal a fost achitat inculpatul B. I. fiul lui Ș. și E., născut la data de (...) in mun. Z., jud. S., domiciliat in mun. Z. str. M. nr.132 jud. S., fără antecedente penale CNP 1., pentru comiterea infractiunii de tractare a unei remorci neînmatriculate, prev. de art. 85 alin. 3 din O. nr.1. republicată

În baza art. 18 indice 1 alin.3 Cod Penal coroborat cu art.91 litera c Cod

Penal s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de

300 lei.

În baza art.87 alin.1 din O. nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea a art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. I. fiul lui Ș. și E., născut la data de (...) in mun. Z., jud. S., domiciliat in mun. Z. str. M. nr.132 jud. S., fără antecedente penale la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal de la data rămânerii definitive a hotararii si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

În baza art.86 alin.1 din O. nr.1. republicată, cu aplicarea a art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului de 9 luni închisoare, și 8 luni închisoare aplicate prin prezenta, si aplica pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal de la data rămânerii definitive a hotararii si până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 9 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului care a asigurat asistenta juridica obligatorie, d-na Gavrilă L.na în suma de 200 lei a fost avansat din fondurile MJ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din dosar nr.439/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. I., pentru săvârsirea infracțiunilor de tractare a unei remorci neînmatriculate, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fară a poseda permis de conducere si conducerea a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapte prevăzute de art. 85 alin. 3, art. 86 alin. 1 si art. 87 alin.1 din OUG 1. cu aplicarea art. 33 lit. b C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență faptul ca în data de

(...) învinuitul B. I., aflat in localul Omega din mun. Z., a consumat cantitatea de 500 ml, vin roșu după care s-a deplasat spre domiciliul sau. A. acasă învinuitul s-a urcat la volanul autoturismului apartinând martorului Zah S., autoturism pe care martorul l-a lăsat învinuitului în vederea efectuarii unor reparatii, atașându-i o remorca care nu era inmatriculata, in care a încarcat niste obiecte de mobilier după care s-a deplasat prin mun. Z. fiind oprit de organele de politie aflate in supravegherea traficului rutier. Invinuitul a fost legitimat si testat cu aparatul alcooltest. Cu aceasta ocazie invinuitul a recunoscut, faptul ca anterior conducerii autoturismului a consumat bauturi alcoolice, rezultatul testarii fiind de altfel 0,55 mg/l alcool in aerul expirat, faptul ca nu posedă permis de conducere iar remorca tractata de autoturism nu este înmatriculată.

În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.3), declarații martori ( f. 26,29,30), declarații învinuit (f. 7-10), proces-verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică (f.12-14) buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f. 16), adresa nr. 35294/2011 SP- R. P. de conducere și înmatriculare a vehiculelor (f.18), adresa nr. 35316/2011 SP- R. P. de conducere si înmatriculare a vehiculelor (f.20).

La termenul de judecată din (...), inculpatul a fost întrebat de către instanță dacă dorește să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art.

3. Cod pr. penală, adică judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, inculpatul declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a admis cererea de judecată în procedură simplificată a inculpatului și a procedat la audierea acestuia, declarația inculpatului fiind atașată la dosarul cauzei

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de (...) inculpatul, după ce în prealabil a consumat 500 ml alcool, respectiv vin rosu, în localul Omega împreuna cu mai multi prieteni, unde în urma unui conflict cu una dintre persoanele prezente, a parasit localu indreptandu-se spre casa. A. la domiciliu sau inculpatul s-a hotărât sa transporte niste piese de mobilier pe str. M., context in care a atasat la autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea martorului Zah S., autoturism care a fost lasat inculpatului în vederea efectuarii unor reparatii, o remorca pe care a încarcat-o cu piesele de mobilier. D.-de pe str. Gh D., dupa ce a descarcat mobilierul aflat în remorca, inculpatul a fost oprit de către un echipaj al politiei rutiere ocazie cu care i s-au verificat documentele si a fost testat cu aparatul etilotest. Concentratia de alcool în aerul expirat în urma testarii cu aparatul etilotest a fost de 0,55 mg/l, motiv pentru care, conform normelor prevazute de art. 88 alin. 6 din OUG 1., inculpatul a fost condus la S. judetean de urgenta Z. in vederea prelevarii probelor de sange. P. buletinului de analiza toxicologica nr. 204/IX/a/81,82 din data de (...) inculpatul prezenta o îmbibatie alcoolica de 1,20 alcool in sânge la ora 02,25, iar la cea de a doua proba prelevata la ora 03,25 prezenta o alcolemie de 1,00 g

0.. Inculpatul a recunoscut consumul de alcool precum și faptul ca s-a urcat la volanul autoturismului marca VW Passat fără a poseda permis de conducere, autoturism la care i-a atasat tot o data o remorca neînmatriculata, proprietate personala, în care a încarcat niste piese de mobilier pe care ulterior le-a transportat pe str. M. din mun. Z..

Prin adresa nr. 35294/(...) înaintata de către S. P. C. R. P. de conducere si Î. rezultă faptul ca inculpatul B. I. nu figurează în baza de date ca posesor de permis de conducere. De asemena prin adresa nr. 35316 din (...) înaintată de către aceeasi institutie rezultă faptul ca remorca având seria de sașiu X. nu figurează în baza de date ca fiind înmatriculată.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date pe parcursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, respectiv cu buletinul de examinare clinică, cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie și cu declarațiile martorului audiat în cauză, înscrisuri relevante emise de autoritati.

În drept, fapta inculpatului, care la data de (...) a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere la care i-a atasat o remorca neînmatriculata fiind si sub influenta bauturilor alcoolice intruneste elementele constitutive ale infracțiunilor de tractarea a unei remorci neînmatriculate prev. de art. 85 alin. 3 din OUG 1., conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 1. precum si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. 87 alin.1 din O.nr.1. republicată.

În ceea ce privește infracțiunea de tractare a unei remorci neînmatriculate instanța a constatat ca, desi sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, fapta prev. de art. 85 alin. 3 din OUG 195.2002 având in vedere modul de săvârșire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsa, persoana inculpatului, instanța a apreciat ca aceasta nu prezinta în concret gradul de pericol social al infracțiunii.

P. art. 18 ind.1 alin 2 Cod penal - la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Este de necontestat ca infracțiunea dedusa judecății face parte din categoria acelora de pericol, reglementate de art. O. nr. 1. (cu modificările si completarile ulterioare) ocrotind relatii sociale care asigura normala desfasurare a circulatiei pe drumurile publice, deci in conditii de securitate pentru traficul rutier, insa raportat la datele spetei, instanta constata ca fapta savarsita de inculpat - constand în aceea de a tracta o remorcă neînmatriculata pe un drum public, deplasându-se de la domiciliul sau pe o strada unde a descarcat bunurile aflate in remorca, dupa care s-a indreptat inapoi spre domiciliu, in contextul in care conform declaratiilor date, fiind intr-o stare de suparare pentru cele intâmplate in local, nu a mai tinut cont de faptul ca nu este înmatriculata, prin continutul ei concret, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, avandu-se in vedere pentru aceasta, modul de comitere a faptei, conduita inculpatului manifestata prin regret fata de fapta comisa, împrejurările în care inculpatul a comis fapta.

P. codului penal în vigoare, deși in abstracto orice faptă incriminată prezintă un pericol social, in concreto este posibil ca fapta comisă de o persoană să nu atingă gradul minim de pericol social necesar calificării faptei ca infracțiune.

Chiar daca fapta incriminata face parte din categoria infractiuniilor de pericol nu poate fi exceptata de la dispozitiile art. 18 ind.1 Cod penal considerându-se ca gradul de pericol social o data stabilit de legiuitor nu mai poate fi evaluat de catre instanta de judecata, intrucat aprecierea gradului de pericol social al faptei se face global, prin raportate la toate criteriile menționate de textul de lege, fără a se putea stabili preeminența unuia dintre ele, tinând cont de particularitatiile fiecarei fapte deduse judecătii. Prin aplicabilitatea dispozitiilor art.18 ind.1 s-a urmarit excluderea din sfera de actiune a legii penale a faptelor marunte, lipsite de gravitate si importanta, care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. (Decizia nr.106/R/2008 C.A C.- cu referire la aplicabilitatea art. 18 ind. 1 pentru infr. prev. de OUG 1.).

Față de cele reținute, s-a apreciat că fapta, în conținutul ei concret are un grad redus de pericol social si ca atare nu este necesara aplicarea unei pedepse, fiind suficienta aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru atingerea scopului preventiv si educativ.

În cauza inculpatul a fost judecat potrivit prevederilor art. 320 ind. 1

C.pr.pen care potrivit alin. 7 care prevad ca instanța a pronunțat condamnarea inculpatului care a beneficiat de reducerea pedepsei ( …). Instanța a considerat ca acest text de lege nu vine in contradictie cu o eventuala achitare a inculpatului pentru fapta săvârsita. In cursul judecatii prin parcurgerea procedurii prev. de art. 320 ind. 1 inculpatul trebuie sa recunoasaca faptele asa cum sunt descrise in rechizitoriul si nu incadrarea juridica. A. instanta a putut aprecia daca faptele deduse judecatii se incadreaza sau nu in infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata sau daca constituie infractiuni. In acest sens se poate dispune schimbarea incadrării juridice sau chiar achitarea inculpatului. Ar fi o inadvertenta sa se dispuna condamnarea unei persoane doar pentru faptul ca acesta recunoaste savarsirea faptei si a solicitat parcurgerea prevederilor art. 320 ind 1 C., care prevad textual condamnarea, dar raportat la ansamblul probator administrat în cauza, cu referire la speta de fata, faptei îi lipseste gradul de pericol social. Nu în ultimul rând ar fi o inechitate de tratament pentru cei care recunosc savarsirea faptelor si solicită aplicarea procedurii simplificate, recunoscand probele administrate în cursul urmaririi penale, sa nu poată beneficia de achitare in masura în care instanta apreciaza ca aceasta este solutia corecta si cei carora li se aplica aceasta masura desi nu recunosc fapta savarsita sau o recunosc doar partial.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 11 pct.2 lit a rap la art. 10 lit b ind. 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 18 ind. 1 C.pen, a fost achitat inculpatul pentru infractiunea prev de art 85 alin. 3 din OUG nr 1., iar în baza art 18 ind.1 alin 3 C. rap la art 91 alin 1 lit c C. i se va aplica o amenda administrativa în cuantum de 300 lei.

În ceea ce privește faptele inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influenta băuturilor alcoolice si fără a poseda permis de conducere instanța a constatat ca elementul material al laturii obiective a acestor infracțiuni s-a realizat prin s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a conduce un autovehicul dupa ce anterior consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge si fără a poseda permis de conducere. U. imediata a celor doua infractiuni constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. R. la pericolul social concret a celor doua fapte instanta retine faptul ca acesta este ridicat avand in vedere ca conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenta băuturilor alcoolice este de natura sa puna in pericol siguranta participațiilor la trafic, alcoolul, chiar consumat în cantități mici, diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție iar numărul erorilor în conducerea autovehiculului și al încălcărilor de lege crește în raport cu cantitatea de alcool consumat. De asemenea fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere generează aceasi stare de insecuritate si pune in pericol viata si bunurile celorlalti participanți la trafic întrucat o astfel de persoana nu are aptitudinile fizice calitati atestate de un permis de conducere valabil si corespunzator unei categori de autovehicule.

Sub aspectul laturii subiective, instanta a constatat ca inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, întrucât el a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. A., inculpatul a știut că se află sub influența băuturilor alcoolice, si nu poseda permis de conducere, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 86 alin. 1 si art. 87 alin.1 din O.nr.1. republicată.

Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 3. alin.7 Cod pr. penală, inculpatul a beneficiat de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum si circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 36 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut in cursul urmaririi penale si in fata instantei de judecata savarsirea faptelor. Deși în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunile comise, având în vedere gradul de pericol concret al faptelor, instanța nu va reține aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, dar va da eficiență acestora la individualizarea pedepsei, urmând să aplice o pedeapsă orientată spre minimul special.

Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvarsite, tinand cont si de valoarea alcolemiei precum si de prevederile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen s-a impus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere prevăzută 86 alin.1 din O.nr.1., la pedeapsa de 9 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala prev. de art. de art. 87 alin. 1 din O.nr.1..

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, pentru cele doua infractiuni stabilite, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infractiunii savârsite de inculpat.

P. art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii oper legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.

Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.

Prin raportare la această hotărâre instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.

Natura infractiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozitiile hotarârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab impotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor parintești in cadrul aplicarii pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infractiunilor ce a determinat condamnarea care în speta nu are legatura cu autoritatea parinteasca , cum interzicerea de exercitatre a drepturilor parintești instituie o incalcare a dispozițiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art 1 și art 32 alin 2 din Convenție cât și art art 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritațile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.

Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea.

Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanta apreciază că nu se impun a fi intezise aceste drepturi.

Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.

Fată de toate aceste aspecte reținute instanța în baza dispozițiilor art 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevazute la art 64 lit a taza a IIa ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) Cod penal, pe perioada legala.

Având în vedere ca infracțiunile au fost săvârșite în concurs ideal instanța în baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 lit. b C. a contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta si va aplica pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și constată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81

Cod penal astfel ca a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii

În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin 3 din OUG nr. 1. republicată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța l-a achitat pe inculpat, pentru infracțiunea de tractare a unei remorci, apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată este lipsită de pericol social. M. instanței de fond, prin prisma faptului că inculpatul a tractat remorca, deplasându-se de la domiciliul său până pe stradă unde a descărcat bunurile aflate în remorcă, după care s-a îndreptat înapoi spre domiciliu, în contextul în care acesta se afla într-o „stare de supărare";, nu este relevantă . Având în vedere cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost în concurs ideal, în mod greșit instanța l-a achitat pe inculpat pentru o faptă, apreciind că aceasta este lipsită de pericol social și l-a condamnat pentru celelalte două infracțiuni, deoarece toate cele trei infracțiuni au ca obiect juridic special apărarea valorilor care contribuie la siguranța circulației rutiere, toate fiind infracțiuni care prezintă pericol social pentru ordinea de drept.

S-a solicitat de asemenea și majorarea pedepselor ,apreciind că pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare, nu corespunde gradului de pericol social al faptelor comise de inculpat și nu are efect preventiv .

Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că recursul este întemeiat.

A.,prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului ,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și tractarea unei remorci neînmatriculate, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 1. rep., art. 87 alin. 1 din OUG 1. rep. și art.

85 alin. 3 din OUG 1. rep., totul cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tractare a unei remorci ,apreciind că fapta este lipsită de pericol social și l-a condamnat pentru celelalte două infracțiuni,în contextul în care toate cele trei fapte au fost comise prin aceeași acțiune,adică în concurs ideal

,este greșită .Mai mult ,infracțiunea există,și în considerarea faptului că toate cele trei infracțiuni sunt de pericol și au ca obiect juridic special apărarea valorilor care contribuie la siguranța circulației rutiere,pericolul social al acestor fapte fiind potențial și nu efectiv,ori tocmai împrejurarea că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului ,pe care l-a condus fără permis,în prealabil consumând băuturi alcoolice ,tractând totodată și o remorcă neînmatriculată,a creat o stare de pericol ,iar împrejurarea că inculpatul „se afla într-o stare de supărare"; nu exclude acest pericol,ci dimpotrivă comițând un număr de trei infracțiuni în concurs prin aceeași acțiune, a creat o stare de pericol mai accentuată la siguranța circulației rutiere.Mai mult,întrucât pentru manevrarea unui autoturism care tractează o remorcă orice conducător auto are nevoie de abilități sporite ,de reflexe și o putere de concentrare adecvată,abilități care evident i-au lipsit dat fiind consumul de alcool,pericolul social a crescut semnificativ.

În consecință,Curtea va admite recursul P.ui și va casa sentința în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.85 al.3 nr. OUG nr. 1.,procedând la condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune.

În ceea ce privește cererea de majorare a pedepsei aplicate,Curtea o va respinge raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele,beneficiind astfel de prev.art.320/1 C. ,având drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă ,context în care pedeapsa aplicată corespunde criteriilor prev. de art.72 C. și nu se impune majorarea acesteia ,pedeapsa fiind în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 C.

Rejudecând sub aspectul arătat mai sus , va dispune condamnarea inculpatului B. I. și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 85 al.3 din OUG

1., cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penala, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Va dispune contopirea acestei pedepse cu restul pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 9 luni închisoare.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Va stabili onorar parțial avocațial de 100 lei. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 356 din 19 octombrie 2011 a Judecătoriei Z., pe care o casează în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.85 al.3 nr. OUG nr. 1..

Rejudecând sub acest aspect, condamnă pe inculpatul B. I. (cu datele personale la dosar) pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 85 al.3 din OUG

1., cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod proc.penala, la pedeapsa de :

-3 luni închisoare.

Contopește acesta pedeapsa cu restul pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 9 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Stabilește onorar parțial avocațial de 100 lei. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...)

GREFIER, M. N.

← Decizia penală nr. 892/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1328/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj