Decizia penală nr. 192/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 192/R/2012

Ședința publică din data de 3 februarie 2012

I. constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L. GREFIER : T. G.

P.ul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală având ca obiect recursurile declarate de către inculpatul B. I. C., partea civilă O. I. D., partea responsabilă civilmente A. F. de P. a V. S., partea civilă S. de A. al J. C. și partea responsabilă civilmente SC M. S. F. G. împotriva sentinței penale nr. 1720/17 octombrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alineatele 2 și 4 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de

ședință din data de 25 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 1720 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...), de J. G. s-a dispus condamnarea inculpatului B. I.-C., fiul lui Ș. și V., născut la data de 31 august 1979 în municipiul G., județul C., domiciliat în municipiul G., str. D., nr. 19, județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 3. eliberată de S. G., codul numeric personal 1., cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, fără copii, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 182 alin. 2 și 4 din Codul penal.

S-a suspendat condiționat executarea pedepsei precizate la punctul 1, pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a din Codul penal. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii precizate.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

S. ,,M. S. F. G., să achite părții civile S. C. de U. ,,P. D. O. F., despăgubiri civile în sumă de 841,37 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. ,,M. S. F. G., să achite părții civile S. de A. al J. C., despăgubiri civile în sumă de 170,71 lei, plus dobânda legală începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

S-a admis în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. ,,M. S. F. G., să achite părții civile S. C. J. de U. din C., despăgubiri civile în sumă de 38,68 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că F. de P. a V. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

S. C. ,,M. S. F. G., să achite părții civile O. I.-D., despăgubiri civile în sumă de 10.043 lei, cu titlu de daune materiale.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.,,M. S. F. G., să achite părții civile O. I.-D., despăgubiri civile în sumă de

12.000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente

S. ,,M. S. F. G., să achite 1.300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 182 alin. 2 și 4 din Codul penal.

Pentru a dispune trimiterea în judecată, P.ul de pe lângă Judecătoria

Gherla a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 25 decembrie 2007 în jurul orelor 15,40, pe DN 1C (E 567), în localitatea R., în dreptul imobilului cu numărul administrativ 1, a avut loc un eveniment rutier, în care a fost implicat inculpatul-persoană vătămată B. I.-C., conducător auto și făptuitorul-parte vătămată O. I.-D., conducător auto, eveniment rutier din care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate O. I.-D. și a persoanelor vătămate B. I.-C. și Z. I.

Sectorul de drum pe care a avut loc accidentul era din asfalt, permitea deplasarea în ambele sensuri, câte o bandă pe fiecare sens, pe suprafața carosabilă existau marcaje longitudinale pentru delimitarea sensurilor constând în marcaj format dintr-o linie discontinuă simplă, iar suprafața părții carosabile avea o lățime de 12,30 m. D. era prevăzut cu șanțuri pe ambele sensuri și nu exista marcaj de delimitare a limitei din dreapta a părții carosabile. Carosabilul era uscat, drumul era în aliniament, vizibilitatea bună. La 60-70 m înaintea imobilului cu numărul administrativ

1, exista o curbă. (f.8-32, 81).

În data de mai sus, partea vătămată-făptuitor O. I.-D. a plecat din J. conducând autoturismul marca D. Logan cu numărul de înmatriculare (...), cu intenția de a se deplasa în R. la rude. În autoturism se mai aflau în calitate de pasageri soția părții vătămate, martora O. G.-M., ocupantă a locului din dreapta față, iar pe bancheta din spate se aflau copiii minori ai părții vătămate de 12 și 9 ani (f.104-106).

În aceeași direcție de mers se deplasa și inculpatul B. I. C., la volanul autoturismului F. Focus cu numărul de înmatriculare (...), având ca pasager pe locul din dreapta față pe prietena sa persoana vătămată Z. I., în prezent soția inculpatului purtând numele B. (f.97-100)

În jurul orelor 15,40, partea vătămată O. I. D. a ajuns în apropierea imobilului cu numărul 634 unde locuia familia rudelor, imobil situat pe partea dreaptă raportat la direcția de deplasare și intenționa să schimbe direcția de deplasare spre stânga, pentru a parca pe podul situat înaintea imobilului cu numărul 1, în scopul de a nu stânjeni circulația parcând pe partea carosabilă. Partea vătămată a oprit pe partea dreaptă a drumului său lângă marcajul longitudinal, într-o poziție paralelă cu axul drumului și a început executarea manevrei de virare spre stânga. În acest timp, inculpatul B. I. C., rulând cu o viteza de cca. 70 km/h înapoia părții vătămate, a intrat în depășirea mașinii conduse de partea vătămată inițiind manevra prin partea stângă. Cele două autoturisme s-au tamponat, autoturismul inculpatului lovind cu partea frontală autoturismul părții vătămate în partea laterală stângă. Autoturismul părții vătămate a fost proiectat pe rigola din partea stângă a drumului iar autoturismul inculpatului a ajuns în aceeași rigolă, lovind parapetul podețului de beton din fața imobilului cu nr.1.(f. 8-

32, 48-50, 97-100)

Au suferit leziuni corporale partea vătămată O. I.-D., inculpatul B. I.

C. și persoana vătămată Z. I.

Datorită leziunilor suferite, partea vătămată O. I.-D. a fost transportată cu ambulanța la UPU III C. N. și apoi la C. de O. C.-N. unde a fost internată în perioada 25 decembrie 2007-4 ianuarie 2008 cu dgs.,,Contuzei cervicală. TCC acut grad 0, fractură cominutivă ambele oase gamba dreaptă deschisă tip 3A,, și a suferit o intervenție chirurgicală practicându-se reducere sângerândă, osteosinteza tibiei dr. cu o placă mulată cu șapte șuruburi. C. raportului de constatare medico-legală eliberat de I. C.-N., pentru partea vătămată, leziunile corporale prezentate s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, necesită pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale și pot data din 25 decembrie 2007.(f.42-43)

Persoana vătămată Z. I. a fost transportată și examinată la UPU cu dgs.,,TCC minor. C. gambă stângă. Accident rutier,,, nu fost internată. C. raportului de constatare medico-legală eliberat de I. C.-N., pentru persoana vătămată, leziunile corporale prezentate s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și pot data din 25 decembrie 2007.(f.45)

Inculpatul-persoană vătămată B. I.-C. a fost transportat și examinat la

UPU cu dgs.,, TCC minor grad 0. C. toraco-abdominală, fără leziuni interne.

Accident rutier,,, însă nu fost internat. C. raportului de constatare medico- legală eliberat de I. C.-N., pentru persoana vătămată, leziunile corporale prezentate s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și pot data din 25 decembrie

2007.(f.47)

Din conținutul Buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie, rezultă că niciunul dintre conducătorii auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului.(f.33-40)

Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către expert tehnic judiciar, fiind desemnat de către organul de cercetare penală pentru efectuarea expertizei dr.ing. S. S., expert parte desemnat la solicitarea inculpatului fiind R. V.

Din conținutul Raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului B. I. C., inculpatul fiind singurul care putea preveni producerea accidentului, dacă ar fi circulat cu o viteză mai redusă și ar fi respectat regulile privind depășirea. E. S. a apreciat că inculpatul a respectat limita legală de viteză în interiorul localității de 50 km/h. respectiv a circulat cu viteza de 45,5 km/h. E. parte a apreciat că ambii conducători auto au încălcat regulile privind circulația pe drumurile publice, respectiv inculpatul a circulat cu o viteză ce depășește limita legală iar partea vătămată nu a respectat regulile privind efectuarea manevrei de schimbarea direcției de mers spre stânga. R. la viteză, expertul parte a menționat că în stabilirea vitezei de 45,5 km/h a fost utilizată o formulă pentru calcule mai puțin riguroasă, au fost considerate urme de frânare urmele mașinii părții vătămate deși acestea sunt de târâre și nu s-a valorificat energia vitezei avută de autoturismul inculpatului consumată pentru oprirea autoturismului, proiectarea autoturismului pății vătămate, deformarea celor două autoturisme, concluzionând că viteza avută de autoturismul inculpatului a fost de peste

50 km/h (f.63-70)

Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost prezentat părților iar inculpatul și partea vătămată au formulat obiecții solicitând efectuarea unei noi expertize (f.72-78)

Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto de către expert tehnic judiciar, fiind desemnat de către organul de cercetare penală pentru efectuarea expertizei Ș. L., expert desemnat la solicitarea părții vătămate fiind M. L.

Din conținutul raportului de expertiză rezultă că inculpatul a condus autoturismul în interiorul localității cu o viteză de 70 km/h, în momentul impactului, deci după frânare acesta având o viteză de impact de 44,8 km/h., depășirea vitezei fiind în raport de cauzalitate cu producerea accidentului, întrucât dacă circula cu viteza legală ar fi putut opri înainte de locul impactului cu 20,7 m. Momentul apariției stării de pericol pentru inculpat este acela in care autoturismul părții vătămate se afla la 39,9 m. În studiul evitabilității experții au avut în vedere varianta inculpatului, variantă în care partea vătămată ar fi oprit în partea dreaptă a direcției sale de deplasare și de acolo ar fi inițiat manevra de virare spre stânga. (f.79-84)

În privința părții vătămate O. I.-D., experții au apreciat că în momentul schimbării direcției de deplasare, nu a putut vedea inculpatul care se afla în urma sa la o distanță de 80,8 m. după o curbă lipsită de vizibilitate. (f. 79-84)

Autoturismului F., cu numărul de înmatriculare (...), condus de către inculpatul B. I.-C., aparținea SC M. S., F. G. și nu avea asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (f.110).

Culpa în producerea accidentului s-a apreciat că aparține în parte inculpatului, pentru motivele arătate în ambele expertize. I. de fond a împărtășit opinia separată a expertului parte din prima expertiză și a experților din a doua expertiză privind viteza cu care circula inculpatul, cu motivările experților la care s-a făcut trimitere.

Astfel, în sarcina inculpatului, prima instanță a reținut încălcarea prevederilor:

- art.35 din OUG 1. R. și anume: P. la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

- art.45 alin. 2 din OUG 1., R. care prevede următoarele:

Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.

- art.48 alin. 2 din OUG 1., R.art.49 din OUG 1. R, care prevăd următoarele:

Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Culpa în producerea accidentului s-a reținut că aparține în parte și părții vătămate. E. curbei lipsite de vizibilitate, înaintea drumului în aliniament pe care a avut loc accidentul, nu este de natură a înlătura culpa părții vătămate, dimpotrivă, câtă vreme a rulat pe traseul care includea curba, partea vătămată trebuia și putea să prevadă pericolul și să adopte conduita care nu periclitează siguranța participanților la trafic. În sarcina părții vătămate reținem încălcarea:

- art.35 din OUG 1. R. și anume: P. la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

- art. 54 din OUG 1., R care prevede următoarele:Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Starea de fapt reținută mai sus s-a apreciat că este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de sesizare din oficiu (f.7), proces-verbal de cercetare la fata locului (f.8-32), declarațiile părții vătămate (filele 48-51), constituirea de parte civilă a unităților spitalicești (f.53-61), raport de constatare medico-legală pentru partea vătămată (f.42-43), rapoarte de constatare medico-legală pentru inculpat și martoră (f.45-47), buletine de analiză toxicologică-alcoolemie pentru conducătorii auto (filele 33-40), primul raport de expertiză tehnică (f.63-70), al doilea raport de expertiză tehnică (f.79-94), declarațiile inculpatului (f.97-100), copia cazierului judiciar (f.116), declarațiile martorilor (f.101-107), copii înscrisuri (f.108-109), proces verbal de interogare baza CEDAM (f.110), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.117) și plic cuprinzând CD pus la dispoziție de inculpat și DVD (f.118), copie poliță Casco (f.119-120). De asemenea, în cursul judecății s-au administrat următoarele probe: declarațiile inculpatului (f.102), declarația părții civile (f.103) și declarațiile martorilor

(f.104-107, 147, 148).

Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că, în ansamblu, starea de fapt reținută de P. este corectă, dar există unele detalii care se impune a fi nuanțate.

I. a apreciat că, esențial în stabilire vinovăției celor doi conducători auto în producerea accidentului, este modul de comportare (manevrele efectuate de către cei doi conducători auto anterior producerii accidentului). În legătură cu acest aspect, opiniile exprimate au fost divergente.

Astfel, partea civilă O. I.-D. a susținut (f.48-50 din dosarul de urmărire penală și fila 103 din dosarul instanței) că, aproximativ cu 35 de metri înainte de a vira stânga, a redus viteza, a semnalizat intenția cu aproximativ

35 metri înainte după care s-a oprit lângă marcajul ce separă cele două sensuri de mers și s-a asigurat că poate efectua manevra în siguranță. A început virajul la stânga dar, înainte ca roțile din față ale mașinii sale să ajungă pe podețul de pe partea opusă, a fost lovit de o mașină care circula dinspre C.-N. A. variantă este susținută și de martora O. G.-M. (filele 104-

106 din dosarul de urmărire penală și fila 105 din dosarul instanței) precum

și de expertul S. S. (f.66 din dosarul de urmărire penală)

Inculpatul B. I.-C. susține (f.97-100 din dosarul de urmărire penală și fila 102 din dosarul instanței) că accidentul a avut loc astfel: circula prin localitatea R. spre G. iar la ieșire a văzut pe partea dreaptă un autoturism D. Logan de culoare roșie, care era staționat iar când s-a apropiat de această mașină, autoturismul Logan, fără să se asigure, a virat spre stânga și i-a ieșit în față. Deși a frânat, nu a reușit să evite tamponarea, astfel că a lovit mașina roșie în partea din stânga-față. A. variantă este susținută și de martora B. I. (f.101-103 din dosarul de urmărire penală și fila 104 din dosarul instanței) precum și (parțial) de expertul S. L. (f.82 din dosarul de urmărire penală).

Un alt aspect important este locul exact unde s-a produs accidentul. Și în această privință, opiniile sunt divergente. E. S. S. susține că accidentul s-a produs la marginea șanțului din partea stângă a direcției de deplasare a celor două autoturisme (fila 66 din dosarul de urmărire penală). E. S. L. arată că impactul s-a produs pe partea stângă a direcției de mers C.-N. - G., iar autoturismul D. avea o poziție aproximativ perpendiculară pe axul drumului și roata din dreapta spate era la o distanță de 1,65 metri de la marcajul longitudinal, pe partea stângă a drumului.

I. a apreciat că este mai credibilă varianta în care autoturismele s-au ciocnit în apropierea axului drumului, pe partea stângă a sensului de mers, având în vedere urmele de târâre lăsate de autoturismul D., evidențiate pe schița de la fila 13 din dosarul de urmărire penală. În schiță se observă că urmele încep la aproximativ 1 metru de axul drumului și este evident că aceste urme de târâre au fost determinate de lovirea mașinii D. de către autoturismul F..

Un al treilea aspect important este modul de coliziune dintre cele două autovehicule. Aici părțile și experții sunt în general de acord că, autoturismul D. a fost lovit în ușa din față-stânga și stâlpul dintre ușile din stânga (f.103 și 105 din dosarul instanței și fotografiile de la f.30-31 din dosarul de urmărire penală). A. mașină a fost lovită cu partea din față a autoturismului F. (a se vedea fotografiile de la f.21, 24 și 27 din dosarul de urmărire penală).

Din cele de mai sus se desprinde concluzia că, în momentul impactului, autoturismul D. se afla perpendicular pe axul drumului, la mică distanță de axul drumului (1,5 metri până la roțile din spate) și a fost lovit de mașina F. cu partea din față, în zona ușii stânga față - stâlpul sânge. A. în vedere că impactul s-a produs aproape de centrul drumului iar mașina D. era perpendiculară pe axul drumului, este mai credibilă varianta în care mașina D. a plecat în viraj spre stânga, de pe marginea dreaptă a drumului iar nu de lângă axul drumului. Dacă pornea de lângă axul drumului (paralel cu acesta) este imposibil ca la distanța de 1,65 metri să ajungă perpendicular cu axul drumului.

Prin urmare, concluzia logică este că partea vătămată a pornit manevra de viraj la stânga, de pe marginea dreaptă drumului, a omis să se asigure (probabil și să semnalizeze) iar mașina F., care venea dinspre C.-N. nu a reușit să evite impactul.

În concluzie, instanța de fond a apreciat că atât inculpatul cât și partea vătămată se fac vinovați de producerea accidentului. Partea vătămată este vinovată de faptul că nu s-a asigurat înainte de a începe virajul la stânga iar inculpatul se face vinovat că a depășit viteza legală care era stabilită pe acea porțiune de drum (50 kilometri/oră), acesta având o viteză de 70 kilometri/oră. Între depășirea vitezei legale și producerea accidentului există raport de cauzalitate, deoarece dacă circula cu viteză legală, inculpatul putea evita accidentul (a se vedea expertizele efectuate în cauză; filele 66 și 83-84). Trebuie precizat că expertul S. S. arată doar viteza mașinii F. din momentul impactului (45,5 kilometri/oră) dar având în vedere și declarația inculpatului în sensul că a frânat înainte de impact (f.102 din dosarul de urmărire penală), este evident că viteza sa anterior impactului era mai mare decât cea legală.

Așa cum s-a arătat anterior, în opinia instanței, ambii inculpați se fac vinovați de producerea accidentului însă este necesară stabilirea proporției culpei acestora.

Starea de pericol în cauză, a fost declanșată de inițierea virajului la stânga de către partea vătămată (fără asigurare și fără semnalizare), ceea ce l-a determinat pe inculpatul B., pentru a evita impactul, să vireze la stânga și să pătrundă pe sensul opus dar, în același timp, partea vătămată a continuat traseul spre pod, astfel că a avut loc ciocnirea celor două autovehicule.

În aprecierea gradului de vinovăție, instanța de fond a ținut cont de contribuția fiecărui inculpat la producerea accidentului. Astfel, inculpatul se face vinovat de nerespectarea regimului de viteză iar partea vătămată se face vinovată de faptul că nu s-a asigurat și nu a semnalizat virajul la stânga. A. în vedere că partea vătămată a declanșat starea de pericol, instanța apreciază vinovăția inculpaților astfel: 40 % inculpatul B. I.-C. și 60 % partea vătămată O. I.-D.

În drept, fapta inculpatului B. I.-C. care în data de 25 decembrie 2007, prin nerespectarea dispozițiilor art. 35, art. 45 alin. 2, art. 48 și 49 din O. 1., a cauzat din culpa concurentă cu a părții vătămate O. I.-D., un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate O. I.-D., care pentru vindecare a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 din Codul penal: a). gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate; culpa concurentă a victimei ; b). persoana inculpatului, care a fost condamnat în anul 2003 pentru evaziune fiscală la pedeapsa de 2 ani închisoare (fila 116 din dosarul de urmărire penală) prin sentința penală 841/2003 a Judecătoriei G., fiind arestat în 28 februarie 2003 și liberat condiționat la 29 septembrie 2004 cu un rest de 331 zile. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile recidivei și nici a pluralității intermediare, întrucât fapta prezentă este săvârșită din culpă, după considerarea ca executată a pedepsei; c). proporția culpei concurente a victimei; d). limitele speciale ale pedepsei.

În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 7 luni închisoare.

Deoarece inculpatul, deși a mai fost condamnat, nu a comis fapta în condițiile pentru recidivă sau pluralitate intermediară, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpatul a avut o comportare relativ sinceră în cursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art.

81 și art. 82 din Codul penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de 7 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni.

În temeiul art. 359 alineatul 1 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de art. 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.

În temeiul art. 71 alineatul 5 din Codul de procedură penală, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 din Codul penal.

Prin actul de la fila 111 din dosarul instanței, S. de A. al J. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 426,79 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei intervenției și până la data achitării integrale a sumei datorate. Din ordinul de misiune de la fila 112 și fișa de solicitare urgențe medico-legale aflată la filele 113-114 reiese că persoana vătămată O. I. a beneficiat de servicii de asistență medicală de urgență și transport medical asistat în data de (...) din localitatea R. în municipiul C.-N. iar cheltuielile de intervenție sunt în sumă totală de 426,79 lei.

Prin actul de la fila 53 din dosarul de urmărire penală, S. C. de U. ,,P.

D. O. F. C.-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.103,44 lei plus dobânda legală începând cu prima zi următoare datei externării pacientului și până la data achitării integrale a sumei datorate. Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la filele reiese că partea vătămată O. I.-I. a fost internat în C. O.-Traumatologie în perioada (...) - (...) iar cheltuielile de spitalizare sunt în sumă de 2.103,44 lei.

C. art. 313 alineatul 1 din Legea numărul 9. P. care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale… per a contrario, o persoană ce își cauzează din culpa sa daune de natură medicală, nu poate fi obligată să achite cheltuielile ocazionate de asistența sa medicală. Prin urmare, inculpatul trebuie obligat să suporte cheltuielile, proporțional cu vinovăția sa în producerea accidentului, respectiv 40 %. A. în vedere cele arătate și în temeiul art. 14 din Codul de procedură penală și articolele 998 și 999 și 1088 din Codul civil, art. 2 din Ordonanța Guvernului numărul 9. și art. 313 alineatul 1 din Legea numărul 9., instanța va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. ,,M. S. R. L. F. G., să achite cheltuielile de spitalizare precizate mai sus, în proporție de 40 %, respectiv suma de 170,71 lei pentru S. de A. al J. C. și suma de 841,37 lei pentru S. C. de U. ,,P. D. O. F. C.-N.

Prin actul de la fila 58 din dosarul de urmărire penală, S. C. J. de U. din C. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 106,34 lei, respectiv

96,71 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatului-persoană vătămată B. I.-C. și persoanei vătămate Z. I. (filele 58-

61). Din decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la filele 59-61 din dosarul de urmărire penală reiese că martora Z. I. a fost internată în U. P. U. în data de (...) iar cheltuielile de îngrijiri medicale sunt în sumă de 96,71 lei. De asemenea, decontul cheltuielilor de spitalizare aflat la fila 61 din dosarul de urmărire penală reiese că inculpatul B. I. a fost îngrijit în U. P. U. în data de (...) iar cheltuielile de internare sunt în sumă de 106,34 lei. Prin urmare, în total, cheltuielile sunt în sumă de 203,05 lei.

C. art. 14 alineatul 1 din Codul de procedură penală, (1) Actiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părtii responsabile civilmente. Prin urmare, având în vedere și cele menționate mai sus, în sensul că o persoană ce își cauzează din culpa sa daune de natură medicală, nu poate fi obligată să achite cheltuielile ocazionate de asistența sa medicală, inculpatul nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor necesare pentru leziunile cauzate lui însuși (106,34 lei), respectiv cota de 40% din cheltuielile pentru îngrijirea sa. El a fost obligat să achite doar cota de 40 % din cheltuielile pentru martora Z. (B.) I. (96,71 lei), adică suma de 38,68 lei. Pentru restul cheltuielilor, care ar trebui să cadă în sarcina părții vătămate, având în vedere că în procesul penal, conform celor de mai sus, doar inculpatul poate fi obligat la despăgubiri civile, acțiunea civilă a fost admisă doar în parte, respectiv pentru suma de 38,68 lei iar pentru diferența de sumă, partea civilă având posibilitatea de a se adresa instanței civile.

La filele 36-41 din dosarul instanței, partea civilă O. I.-D. a depus un act intitulat ,,constituire de parte civilă’’ prin care a solicitat obligarea inculpatului B. lstvan C. în solidar cu partea responsabilă civilinente SC M.

S. la despăgubiri civile în favoarea subsemnatului, după cum urmează :

- 22.808.17 Ron cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală începând cu luna mai 2008 și până la achitarea integrală a acesteia

- 4.300 Ron cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală începând cu luna ianuarie 2010 și până la achitarea integrală a prejudiciului

- 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale, inclusiv dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei

S-a mai solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la pluta sumei de 4.300 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorar avocat și onorar expert, conform chitanțelor anexate.

A. în vedere că nu s-a depus nici o dovadă că autoturismul condus de inculpat ar fi avut asigurare valabilă de răspundere civilă auto, instanța a introdus în cauză F. de P. a V. S., în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin decizia numărul 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție-S. U. într-un recurs în interesul legii, În procesul penal, F. de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. C. art.

4145 alineatul 4 din Codul de procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept în cadrul deciziile pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea

I.

A. în vedere că partea civilă, așa cum s-a arătat mai sus, nu a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu F. de P. a V. S. și având în vedere principiul disponibilității, specific procesului civil (și laturii civile a procesului penal), instanța nu va obliga F. de P. a V. S. la despăgubiri ci va constata doar că are calitatea de parte responsabilă civilmente.

R. la cererea de daune materiale reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea autoturismului, instanța reține că, la fila 48 din dosarul instanței se află contractul de credit numărul 5443405/(...) prin care B. R. pentru Dezvoltare acordă împrumutatului O. I.-D. un credit în sumă de

23.806,30 lei pe o durată de 120 de luni, în vederea achiziționării unui autoturism ,,D. Logan’’, cu o dobândă de 8,9 % pe an.

La fila 47 din dosarul instanței se află o chitanță ce atestă că numitul

O. I.-D. a achitat suma de 193,17 lei către S. ,,S. A. 2’’ S.A. C.-N. (fără a se preciza ce reprezintă suma).

La filele 61 și 62 din dosarul instanței se află două chitanțe din care reiese că numita P. I. a depus diverse sume într-un cont la B. R. pentru Dezvoltare (508 lei și 321 lei). Aceste sume au fost depuse în numele părții civile O. I., care nu putea să se deplaseze (fila 148 din dosarul instanței).

La fila 64 din dosarul instanței se află o chitanță ce atestă că numita O. G. a depus într-un cont la B. R. pentru Dezvoltare, suma de 508 lei, cu titlul de ,,depuneri în ct. pers. + depozite’’, în data de (...). La fila 65, există o chitanță ce atestă că aceeași persoană depune suma de 321 lei. La fila 66 se atestă că aceeași persoană a depus suma de 321 lei în data de (...), apoi la data de (...) a depus suma de 6.597 lei (fila 67).

La fila 68 din dosarul instanței se află o chitanță ce atestă că numitul

O. I.-D. a depus într-un cont la B. R. pentru Dezvoltare, suma de 740 lei, cu titlul de ,,depuneri în ct. pers. + depozite’’, în data de (...). La fila 69 se atestă că aceeași persoană a depus suma de 4.300 lei în data de (...), reprezentând

,,depunere închidere cont credit auto daună totală’’.

La filele 57-60, 63 și 64 din dosarul instanței se află mai multe chitanțe ce atestă că numitul O. I.-D. a depus într-un cont la B. R. pentru

Dezvoltare, anterior datei accidentului, diverse sume, cu titlul de ,,depuneri în ct. pers. + depozite’’ (321 lei; 508 lei; 321 lei; 321 lei; 320 lei și 508 lei.

Totalul sumelor indicate anterior este de 16.108 lei.

La fila 83 din dosar se află un deviz emis pentru clientul O. I.-D., de către S. C. ,,S. A. 2’’ S. A. C.-N., din care reiese că pentru reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare (...) sunt necesare anumite piese și se indică valoarea fiecăreia.

La fila 84 din dosar se află un deviz emis pentru clientul O. I.-D., de către S. C. ,,S. A. 2’’ S. A. C.-N., din care reiese că pentru reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare (...) sunt necesare anumite operațiuni și se indică valoarea fiecăreia; în total suma de 7.276,98 lei.

La fila 85 din dosar se află un deviz emis pentru clientul O. I.-D., de către S. C. ,,S. A. 2’’ S. A. C.-N., din care reiese că pentru reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare (...) sunt necesare anumite piese și materiale și se indică valoarea fiecăreia; în total suma de 39,291,88 lei.

La fila 70 din dosarul instanței se află un bilet de ieșire din spital din care reiese că numitul O. I. a fost operat la data de (...) și apoi externat cu indicația de a păstra piciorul imobilizat în atelă încă 4 săptămâni, mobilizare la planul și marginea patului fără sprijin timp de 6 săptămâni.

La filele 71-83 se află mai multe certificate de concediu medical din care rezultă că numitul O. I. a beneficiat de concediu medical în perioada (...)

- (...).

C. art. 1169 din Codul civil ,,Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.’’, iar potrivit art. 112 din Codul de procedură civilă, reclamantul trebuie să indice în cererea de chemare în judecată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea și să depună o dată cu cererea de chemare în judecată și probele necesare. De asemenea, conform art. 129 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, părțile au obligația … să-și probeze pretențiile și apărările. I. a pus în vedere părții civile O. I., asistat de avocatul acestuia, să depună la dosar toate probele necesare dovedirii pretențiilor civile și să îndeplinească dispozițiile specifice din art.112 și 129 alin. 1 din codul de procedură civilă (la data de (...), fila 95). Partea civilă nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale vizând dovedirea pretențiilor civile, astfel că, în temeiul dispozițiilor legale citate anterior, se vor admite în parte pretențiile civile, în măsura în care au fost dovedite.

A reieșit din chitanțele depuse că partea civilă a achitat suma totală de

16.108 lei în contul autoturismului distrus.

Din declarația martorului P. M. (fila 148 din dosarul instanței) reiese că O. I. a stat cam 2 săptămâni la spital și a fost operat. Acesta a avut nevoie de alimentație specială, respectiv carne, iaurt, fructe, etc. Pentru aceste alimente suplimentare a plătit cam 2.000 lei. Când O. I. s-a externat din spital venea doctorița de 2 ori pe săptămână acasă pentru a-i face injecții cu calmante și vitamine. Medicamentele și îngrijirea medicală și consultațiile, plus vitaminele au costat cam 3.000 lei. Aproximativ 3 luni, O. I. a stat pe pat și a angajat un băiat care să-l ajute. Acesta era plătit cu 500 lei pe lună. Fiind și timp de iarnă, au fost cheltuieli cu lemnele de foc, aproximativ 1.000 lei. Atunci când a fost dus la spital, lui O. I. i s-au tăiat toate hainele. În momentul accidentului O. I. a fost îmbrăcat cu cojoc, în costum, cizme. Toate acestea au costat cam 1.500 lei. În concluzie, cheltuielile părții civile cu alimente, medicamente, îngrijire medicală plus distrugerea hainelor, l-au costat pe acesta, suma de 9.000 lei.

A. în vedere proporția culpei inculpatului 40% și în temeiul art. 998 și art. 999 din Codul civil, instanța l-a obligat pe acesta, în solidar cu partea responsabilă civilmente S. ,,M. S. F. G. să achite părții civile O. I., un cuantum de 40 % din suma de 16.108 lei, respectiv 6.443 lei precum și un cuantum de 40 % din suma de 9.000 lei, respectiv 3.600 lei; în total, suma de 10.043 lei, cu titlu de daune materiale.

În legătură cu daunele morale, instanța de fond a reținut că, din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză (filele 42-43 din dosarul de urmărire penală) reiese că partea civilă O. I. a fost victima unui accident rutier în data de (...) iar în urma accidentului a suferit leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Un timp, partea civilă nu se putea autoservi, având nevoie de îngrijirea permanentă a altei persoane. I. apreciază că, din cauza leziunilor provocate prin accident, partea civilă a suferit dureri fizice foarte intense, pe o durată de timp mare. De asemenea, a fost imobilizată la pat un interval mare de timp, fiind lipsită de posibilitatea de se bucura de viață. În vederea compensării acestor suferințe fizice și psihice și în temeiul art. 14 alin. 5 din Codul de procedură penală și al art. 998 și art. 999 din Codul civil, având în vedere și proporția culpei părților în producerea accidentului, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.,,M. S. F. G., să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 12.000 lei, cu titlu de daune morale.

Partea civilă a solicitat prin avocat, cheltuieli judiciare constând în onorariul de avocat și onorar expert. La fila 43 s-a depus o chitanță ce atestă că numitul O. I.-D. a achitat suma de 1.500 lei cu titlu de onorar expert în favoarea expertului S. S.-P. La filele 45 și 46 din dosar s-au depus două chitanțe pentru suma totală de 2.000 lei, onorar avocat pentru partea civilă, astfel că în temeiul art.193 alin. 1 și 2 și art.191 alin. 3 din Codul de procedură penală, ținând cont și de proporția culpei fiecărei părți, instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite părților civile, o parte din cheltuieli judiciare efectuate, respectiv suma de 1.400 lei.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 și alin. 3 precum și art. 193 alin.

4 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.,,M. S. F. G., la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul B. I. C., partea civilă O. I. D., partea responsabilă civilmente A. F. DE P. A V. S., partea civilă S. DE A. AL J. C. și partea responsabilă civilmente S. M. S. F. G.

Prin recursul declarat de partea civilă O. I. D. s-a solicitat respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente SC M. S., solicitând respingerea acestuia pentru că se solicită exonerarea de la plata cheltuielilor la care au fost obligați în calitate de parte responsabilă civilmente, autoturismul F. fiind în proprietatea acestei societăți.

În ceea privește recursul părții responsabile civilmente A. DE P. A V. S. s-a solicitat a se constata că acesta are obligația de a răspunde în solidar cu inculpatul pentru plata despăgubirilor civile.

S-a mai solicitat a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, apreciindu-se că acesta a avut o culpă exclusivă în producerea accidentului ceea ce duce la concluzia că recursul părții civile este întemeiat. În ceea ce privește starea de fapt s-a arătat că accidentul s-a produs pe drumul C. - G., partea vătămată aflându-se în autoturismul din fața mașinii inculpatului, iar în localitatea R. partea vătămată a virat la stânga pe linie discontinuă, respectând toate dispozițiile legale. Din expertizele tehnice efectuate în cauză a rezultat că inculpatul nu a respectat limita de viteză pe acel tronson de drum, acesta fiind vinovat de producerea accidentului, care s-a soldat cu 150 de zile de zile de îngrijiri medicale și 100 de zile de spitalizare.

Pe cale de consecință, s-a solicitat ca în urma admiterii recursului să se stabilească culpa producerii accidentului exclusiv în sarcina inculpatului, să se dispună acoperirea integrală a prejudiciului și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata în integralitate a despăgubirilor civile și a daunelor morale dovedite.

În recursul declarat de inculpat s-a solicitat admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente SC M. S., cu consecința exonerării de la plata cheltuielilor stabilite și a despăgubirilor pentru partea civilă O. I. D.

Inculpatul a arătat că nu contestă proporția culpei stabilită de prima instanță în producerea accidentului, respectiv de 40 % în sarcina sa și sumele stabilite în baza acestei proporții.

În consecință, s-a solicitat casarea hotărârii atacate doar sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de partea civilă.

Prin recursul declarat în cauză, A. F.ui de P. a V. S. a solicitat înlăturarea garanției sale cu privire la plata cheltuielilor de spitalizare, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în raport cu părțile civile din prezenta cauză, respectiv unitățile spitalicești.

Partea civilă S. DE A. AL J. C. a solicitat acordarea în întregime a despăgubirilor solicitate iar partea responsabilă civilmente S. M. S. F. G. a solicitat exonerarea sa de obligația solidară cu inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate.

Analizând recursurile declarate în cauză din prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe un vast material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, reținând în mod corect modul și locul de producere al accidentului, respectiv faptul că acesta s-a produs în condițiile în care partea vătămată oprise inițial autoturismul pe partea dreaptă, într-o poziție paralelă cu axul drumului, în încercarea de a executa manevra de virare spre stânga, pe partea opusă.

În aceste condiții, inculpatul care venea din spate a ignorat disp. art.

45 alin. 2 din O. nr. 1., angajându-se în depășirea autoturismului condus de partea vătămată care intenționa să vireze stânga.

Independent de împrejurarea invocată de inculpat în recurs, respectiv faptul că în aceea zonă limita maximă de viteză era de 70 km./oră (sens în care s-a depus în instanța de recurs un înscris), limită pe care nu a încălcat- o, Curtea reține că în producerea accidentului culpa sa nu a constat neapărat în depășirea limitei de viteză legal admisă, ci în aceea de a se angaja într-o depășire fără a se asigura suficient dacă autoturismul din fața sa intenționa să efectueze o manevră de virare spre stânga. O., raportat la actele dosarului de urmărire penală, reiese că la data producerii accidentului pe sectorul de drum respectiv limita de viteză era de maxim 50 km-h (f.91, d.u.p.).

Analizând declarațiile inculpatului, ale părții civile și ale martorelor B. I. și O. G.-M., (soțiile celor doi), Curtea constată că acestea sunt aparent contradictorii sub aspectul împrejurării dacă partea civilă O. I. D. a semnalizat sau nu intenția de viraj la stânga. T. acest lucru este atestat atât de partea civilă cât și de martora O. G., în timp ce martora B. I. nu a putut da relații cu privire la împrejurarea dacă sa sau nu partea civilă a semnalizat intenția de virare la stânga.

De cealaltă parte, atât inculpatul cât și soția sa au confirmat împrejurarea că au observat mașina părții vătămate oprită pe partea dreaptă, pe banda de refugiu, situație în care inculpatul avea obligația să reducă viteza, până la limita evitării oricărui pericol.

În același timp, nu se poate susține că partea civilă nu a avut nicio culpă în producerea accidentului deoarece, la rândul său, aceasta avea obligația, potrivit disp. art. 48 alin. 2 și art. 49 din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevre în condiții de siguranță. Totodată, potrivit prev. art. 54 din același Regulament conducătorul auto are obligația de a efectua astfel de manevre de schimbare a direcției de mers sau de efectuare a unei întoarceri numai după ce, în prealabil, s-a asigurat că poate face această manevră fără a pune în pericol siguranța circulației și a celorlalți participanți la trafic.

Din planșele fotografice aflate la dosar reiese că accidentul s-a produs pe un tronson de drum drept și nu într-o curbă, astfel încât partea civilă nu poate susține că datorită configurației șoselei avea o vizibilitate scăzută în spate și nu a mai avut cum să-l observe pe inculpat. Cu toate acestea, culpa părții civile în producerea accidentului este mai redusă decât cea stabilită de prima instanță, având în vedere că acesta, cel mai probabil, a semnalizat intenția de virare spre stânga, iar culpa inculpatului este mai mare deoarece se deplasa din spate, a observat autoturismul părții civile care semnaliza, astfel încât avea obligația să reducă viteza și să nu se angajeze în efectuarea unei depășiri. De altfel, dacă se au în vedere chiar declarațiile inculpatului și ale soției sale în sensul că autoturismul părții civile era staționat pe partea dreaptă, pe banda de refugiu, nici nu se impunea efectuarea vreunei manevre de depășire, banda de pe sensul de deplasare al inculpatului fiind deci liberă.

În raport cu întreg materialul probator administrat în cauză, având în vedere și probele administrate în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, interpretând coroborat concluziile rapoartelor științifice efectuate în cauză, Curtea apreciază că în producerea accidentului inculpatul a avut o culpă de 80 %, iar partea civilă de 20 %.

Sub aspectul laturii civile, apar ca fiind în parte admisibile și recursurile declarate de către partea civilă O. I. sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, ale părților civile S. C. de U. „. și al S. de A. C. precum și al părții responsabile civilmente S. M. S. F.-G.

Astfel, chiar dacă autoturismul F. condus de către inculpat aparținea societății sus indicate, nu s-a dovedit în cauză existența raportului de prepușenie la momentul producerii accidentului, deplasarea nefăcându-se în interesul societății. În plus, așa cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. III/2010 a Înaltei Curți de C. și Justiție, autoturismul nefiind asigurat, în cauză calitatea de parte responsabilă civilmente o are F. de P. a V. S. Pe cale de consecință, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea părții responsabile civilmente S. M. S. F.-G. în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, aceasta neavând calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.

Pe baza acelorași raționamente, văzând motivele de recurs invocate de către inculpatul B. I. C. și F. de P. a V. S., Curtea apreciază că acestea sunt nefondate atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale.

Față de cele mai sus expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen.,

Curtea va admite recursul declarat de către părțile civile O. I. și S. DE A. AL J. C. și partea responsabila civilmente S. M. S. F.-G. împotriva sentinței penale nr. 1720 din (...) a Judecătoriei G. pe care o va casa numai cu privire la proporția culpelor concurente ale părții civile O. I. și a inculpatului B. I. C. și în consecință a soluționării laturii civile și a laturii penale a cauzei, a plății cheltuielilor judiciare către stat, precum și cu privire la greșita stabilire a calității de parte responsabilă civilmente a S. M. S. F.-G.

Rejudecând în aceste limite, va stabili culpa inculpatului B. I. C. în proporție de 80 % concurenta cu cea a părții civile O. I. în proporție de 20

% în producerea accidentului și va menține pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 și 4 C.p. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni.

Se va constata că S. M. S. F.-G. nu are calitate de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză și se va dispune înlăturarea obligației acesteia de a achita în solidar cu inculpatul despăgubirile civile către părțile civile O. I., S. C. de U. ,,P. D. O. F., S. de A. al J. C., precum și a obligației de a plăti cheltuielile judiciare către stat la judecata în fond.

În temeiul art. 1000 alin. 3 C.civ., inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata următoarelor despăgubiri civile (în cuantum dublu față de cele stabilite de către prima instanță având în vedere gradul de proporție al culpei reținut de către

Curte):

- către partea civila O. I. suma de 20.046 lei despăgubiri materiale, și suma de 24.000 lei daune morale.

- către partea civilă S. C. de U. ,,P. D. O. F. suma de 1682,74 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei .

- către partea civilă S. de A. al J. C., suma de 77,36 lei cu titlu de cheltuielile de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei.

În temeiul art. 191 alin. 3 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 1300 de lei, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. și inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 1720/(...) a

Judecătoriei G..

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la FMJ pentru d-na avocat B. P. .

În baza art. 193 C.p.p. inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă O. I. în sumă de 400 de lei în recurs și 2800 de lei pentru instanța de fond conform culpei concurente stabilite.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 de lei, din care suma de 200 de lei onorariu pentru apărător din oficiu iar pe partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 de lei, celelalte cheltuieli judiciare în recurs rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de către părțile civile O. I. și S. DE A. AL J. C. și partea responsabila civilmente S. M. S. F.-G. împotriva sentinței penale nr. 1720 din (...) a Judecătoriei G. pe care o casează numai cu privire la proporția culpelor concurente ale părții civile O. I. și a inculpatului B. I. C. și în consecință a soluționării laturii civile și a laturii penale a cauzei, a plății cheltuielilor judiciare către stat, precum și cu privire la greșita stabilire a calității de parte responsabilă civilmente a S. M. S. F.-G.

Rejudecând în aceste limite, stabilește culpa inculpatului B. I. C. în proporție de 80 % concurenta cu cea a părții civile O. I. în proporție de 20

% în producerea accidentului și menține pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 și 4 C.p. cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni .

Constată că S. M. S. F.-G. cu sediul în sat F. -., nr.9, jud. C. nu are calitate de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză și dispune înlăturarea obligației acesteia de a achita în solidar cu inculpatul despăgubirile civile către părțile civile O. I., S. C. de U. ,,P. D. O. F., S. de A. al J. C., precum și obligația de a plăti cheltuielile judiciare către stat.

Obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata următoarelor despăgubiri civile:

- către partea civila O. I. suma de 20.046 lei despăgubiri materiale, și suma de 24.000 lei daune morale.

- către partea civilă S. C. de U. ,,P. D. O. F. suma de 1682,74 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei .

- către partea civilă S. de A. al J. C., suma de 77,36 lei cu titlu de cheltuielile de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei.

Obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 1300 de lei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. și inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 1720/(...) a Judecătoriei G..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va avansa de la FMJ pentru d-na avocat B. P. .

În baza art. 193 C.p.p. va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă O. I. în sumă de 400 de lei în recurs și 2800 de lei pentru instanța de fond conform culpei concurente stabilite.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 de lei, din care suma de 200 de lei onorariu pentru apărător din oficiu iar pe partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 de lei, iar celelalte cheltuieli judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 03 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. R. A. D. L.

T. G.

GREFIER

Red.A.D.L./(...). Dact. H.C./ 4 ex. J.fond. G. I..

← Decizia penală nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1328/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 193/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 206/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1637/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 77/2012, Curtea de Apel Cluj