Decizia penală nr. 160/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR.160/A/2012

Ședința publică din 20 septembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. - judecător JUDECĂTOR : ANA C.

GREFIER : D. S.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. D. S.

S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de inculpatul D. F. M., împotriva sentinței penale nr. 137 din 5 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20

Cod P. rap. la art. 174 Cod P. combinat cu art. 175 lit. a, i Cod P. și port ilegal de cuțit în instituții publice, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 pct. 1 și alin. 2 din

Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod P. și art. 37 lit. b Cod P.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor

și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.137 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, formulată de inculpat, prin apărătorul său ales și în consecință, în baza art. 334 Cod

Procedură P.ă dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a și i Cod P., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prin înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de litera a) a articolului 175 Cod P., respectiv comiterea infracțiunii cu premeditare, urmând ca încadrarea juridică corectă a faptei să fie cea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod P.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, formulată de către inculpat prin apărătorul său, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod P. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod P.

A fost condamnat inculpatul D. F. M., poreclit „Gore";, în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 al. 1 lit. i Cod P., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod P. rap. la art. 39 al. 4 Cod P., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod P., prin înlăturarea circumstanței agravante a comiterii faptei cu premeditare, prev. de art. 175 lit. a Cod P., la pedeapsa de: 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și

3 și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 2 al. 1 pct. 1 și al. 2 din L. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b, 39 al. 4 Cod P., la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice.

În temeiul art. 33 lit. a Cod P. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod P. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 al. 1 Cod P., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de: 12 (doisprezece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod P. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod P.

În baza art. 88 Cod P. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură P.ă a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii

S.ului Național de D. G. J.

În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură P.ă și la art. 998 Cod C. rap. la art. 1357 din Noul Cod C. și la art. 313 din L. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă a părții civile S. C. J. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C.ilor nr. 3-5, jud. C., și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3523,42 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C. A. în această unitate spitalicească.

În baza art. 346 al. 1 Cod Procedură P.ă, a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile C. A.

În temeiul art. 191 al. 1 Cod Procedură P.ă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 7 august 2011, într-o zi de duminică, inculpatul s-a deplasat la S. C. J. de U. C.

- U. de P. a U. I C.-N., acuzând o stare de indispoziție în urma ingerării unor substanțe necunoscute. Inculpatul a avut un comportament agresiv, a refuzat să coopereze, a refuzat recoltarea de probe și a părăsit intempestiv unitatea, fără acordul medicului, așa cum reiese și din foaia de observație aflată în dosarul de urmărire penală la filele 108-109.

Din probele mai sus evidențiate ca și din declarațiile martorului C. V.

L. (filele 69 și respectiv 109), în seara zilei de 8 august 2011, la orele 22,51, inculpatul D. florin M., zis „Gore";, a revenit la aceeași unitate medicală acuzând stare generală alterată, senzație de greață, slăbiciuni, vărsături, refuzând examinarea toracelui și a abdomenului, astfel cum putem reține din foaia de observație întocmită cu acea ocazie (filele 112-114). Din același document reiese că inculpatului i s-au recoltat probe biologice, fiind stabilit diagnosticul, și anume „. dispeptic bilo-duodenal";, acordându-i-se tratament medical, inclusiv cu două flacoane de perfuzii a câte 500 de ml. T. aceste manopere s-au desfășurat pe întreg parcurs al nopții de 8 spre 9 august

2011, de la momentul internării până dimineața, în sala de așteptare și tratament a pacienților.

Noaptea a decurs liniștit pentru personalul Unității de P. a U. nr. I C., în raport de pacientul D. F. M., până în jurul orelor 4,00 ale dimineții zilei de (...), când, așa cum reiese din declarațiile martorilor H. P. și C. V. L. (filele 108 și 109), în cadrul unității a survenit decesul unui pacient , care a fost introdus într-un sac de culoare neagră, conform uzanțelor aplicate în cadrul acestei unități medicale, aspect ce l-a făcut pe inculpat să devină agitat, în condițiile în care acesta susținea că în acel sac a fost introdusă soția sa, pe nume A. M. C. V. L. a declarat în fața instanței de judecată că personalul medical ce își desfășura serviciul pe secția în care se afla și inculpatul au încercat să-l liniștească pe inculpat, spunându-i că soția sa nici nu a fost internată în spital, așa că nu are cum să fie ea persoana decedată introdusă în acel sac negru. Se pare că inculpatul a fost liniștit, deoarece din probele de la dosar nu rezultă că s-ar mai fi semnalat ceva incidente în legătură cu inculpatul.

În jurul orelor 5,30, însă, așa cum rezultă și din declarațiile părții vătămate C. A. (filele 52-53 și respectiv 61), inculpatul, s-a deplasat pe coridorul care face legătura între sala de așteptare și scările de acces, din spate, în incinta Unității de P. a U. I C.-N., unde se afla, stând pe scaune și tărgi, personalul medical, brancardieri, îngrijitori, care urma să iasă din schimbul de noapte.

Inculpatul, fără nici un preaviz, sau fără vreo discuție anterioară, de nici o natură - conflictuală sau pașnică, cu vreuna dintre personalele ce se aflau pe acel coridor, ajungând în dreptul persoanelor respective, a scos de sub brațul stâng o cârpă albă, cel mai probabil un tricou, după cum susțin martorii, în care se afla înfășurat un cuțit pe care îl avea asupra sa și s-a îndreptat spre martorul H. P., care, s-a îndepărtat grăbit, moment în care inculpatul s-a dus, cu cuțitul în mână, spre partea vătămată C. A., aceasta ridicând mâinile în semn de apărare, iar atunci inculpatul i-a aplicat o lovitură în antebrațul stâng. În acea clipă partea vătămată a luat-o la fugă pe scările din spate, cu inculpatul pe urmele sale, dar întrucât nu a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, a renunțat, iar apoi a părăsit unitatea prin sala de așteptare.

Partea vătămată C. A. a fost internată la S. J. de U. C. - C. C. I C.-N. în perioada 9-16 august 2011 cu diagnosticul „două plăgi prin înjunghiere în treimea medio-superioară a brațului stâng cu secțiunea completă a mușchiului biceps-brahial și incompletă a tricepsului brahial; plagă nepenetrantă latero- toracic stâng pe linia axilară anterioară, spațiul V intercostal; fractura arcului costal VII stâng pe linia axilară medie; agresiune";.

S-a intervenit chirurgical în data de 9 august 2011 practicându-se explorarea plăgilor, hemostază, miorafie, suturarea plăgilor. S-a practicat totodată imobilizarea în atelă gipsată a brațului stâng, astfel cum reiese din biletul de ieșire din spital (fila 20 din dosarul de urmărire penală).

Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauza (filele 22-23), rezultă că persoana vătămată C. A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp înțepător-tăietor. Leziunile necesită

55-58 zile de îngrijiri medicale. Leziunile suferite nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul D. F. M. a fost depistat în cursul aceleiași zile de 9 august

2011, în jurul orelor 12,20, în curtea S. C. de P. L. D. C.-N. Inculpatul avea asupra sa două cuțite de mărime considerabilă care au fost ridicate de organele de poliție, potrivit celor consemnate în procesul verbal de depistare, aflat la fila

10 a dosarului de urmărire penală.

Cele mai sus reținute sunt confirmate și de imaginile capturate de camerele video instalate în incinta unității medicale în care a avut loc fapta (filele 3-7), imagini cuprinzând scena agresării efective a părții vătămate, și care au fost puse la dispoziție de către C. de informatică al UPU I C.-N., înmagazinate pe CD-R O. seria U 07C26100210 2 80 M (fila 2).

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză medico-legală psihiatrică precum și o completare la acest raport (filele 45-46 și respectiv

82-83), din care rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv, dar că la data de (...) a avut discernământul păstrat în raport de faptă, nefiind necesară luarea unor măsuri de siguranță față de inculpat.

În drept, fapta inculpatului D. F. M., care, în dimineața zilei de 9 august

2011, în timp ce se afla în incinta Unității de P. a U. I C.-N., a agresat-o cu cuțitul pe partea vătămată C. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 din C. pen. rap. la art. 174 din C. pen. comb. cu art. 175 lit. i din C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în împrejurările descrise mai sus, a pătruns în incinta Unității de P. a U. I C.-N. având asupra sa un cuțit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice prev. și ped. de art. 2 al. 1 pct. 1 și al. 2 din Legea nr.

61/1991.

Deși în privința infracțiunii de tentativă la omor calificat, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a reținut prin rechizitoriu și agravanta prevăzută de litera a) a articolului 175 Cod P., tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpat, prin apărătorul său, înlăturând acest temei de agravare a faptei.

În sprijinul acestei încadrări juridice, prin rechizitoriu s-a reținut că în data de (...), deci în ziua anterioară evenimentelor din cauză, inculpatul a fost la aceeași unitate medicală, având un comportament agresiv, părăsind în mod intempestiv unitatea fără acordul medicului, și că a revenit în seara următoare, înarmat cu un cuțit și a agresat personalul medical, întrucât sorea să-l

„sancționeze";, fără să rezulte de unde anume reiese o astfel de dorință a inculpatului și nici de ce anume ar fi fost sancționată.

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, pentru existența acestei agravante este necesară existența mai multor condiții, și anume trecerea unui interval de timp de la momentul luării hotărârii de comitere a infracțiunii și până la momentul executării acțiunii, existența unei activități psihice a subiectului activ al infracțiunii, de reflectare, de chibzuire asupra modului în care își va pune în aplicare planul infracțional, apoi este necesar ca între momentul luării hotărârii săvârșirii omorului și până la punerea în aplicare a planului, făptuitorul să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

Dacă în privința primei și ultimei condiții, existența acestora este ușor de demonstrat prin date obiective, în privința celei de a doua condiții, care este de natură pur subiectivă, probarea sa este mai dificilă. În cauza de față, cel puțin aparent, se poate vorbi despre trecerea unui interval de timp ca și despre existența unor operațiuni de pregătire a faptei, constând în luarea unui cuțit asupra inculpatului, la momentul la care acesta s-a deplasat din nou, în seara zilei de (...), la UPU I C. În privința celei de a doua condiții, la dosar nu există nici probe directe dar nici măcar indirecte, simplul fapt că inculpatul a părăsit la data de (...) unitatea de mai sus, fără acordul medicului curant, nu demonstrează altceva decât caracterul impulsiv al inculpatului, probat odată în plus și prin expertiza psihiatrică efectuată în cauză.

În privința celei de a doua cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap. la art. 174 și la a1rt. 175 lit. i Cod P., formulată de către inculpat, prin apărătorul său, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată, ținând seama de obiectul vulnerant cu care partea vătămată a fost atacată de către inculpat, și anume un cuțit, de zona vizată de acesta, și anume cea costală, prin care pot fi atacate organe deosebit de importante cum sunt plămânii și inima, este evident că inculpatul a urmărit, sau doar a acceptat, ceea ce nu are relevanță prin prisma încadrării juridice a faptei, câtă vreme tentativa la omor poate fi comisă atât cu intenție directă cât și indirectă, suprimarea vieții victimei. Nu are relevanță în cauză nici aspectul că zona corpului părții vătămate, vizată de către inculpat, nu a fost afectată, câtă vreme acest lucru s-a datorat prezenței de spirit a părții vătămate, care, în semn de apărare a ridicat mâinile în sus, parând în acest fel lovitura cu cuțitul aplicată de către inculpat, și care în alte condiții ar fi lovit în zona pieptului.

Tot în legătură cu respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală prev. de art. 181

Cod P., trebuie să menționăm că lovitura a fost aplicată cu o intensitate deosebită, perforând mușchii antebrațului stâng și fracturând arcul costal VII stâng. De asemenea s-a apreciat că aici este locul să evidențiem și comportamentul inculpatului, care, după aplicarea loviturii, a urmărit-o în continuare pe partea vătămată, cu intenția de a-i mai aplica lovituri, renunțând numai datorită faptului că nu a reușit să o prindă.

La dozarea pedepselor aplicabile inculpatului, tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, gradul de pericol social al faptelor, reflectat în modul în care inculpatul a acționat, dând dovadă de temeritate infracțională, în condițiile în care a comis fapta într-o unitate spitalicească, destinată alinării suferințelor fizice ale unor persoane bolnave, și în care a pătruns înarmat cu un cuțit, în prezența unui număr destul de mare de persoane, fără nici un mobil, și fără motivație. Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul nu s-a mulțumit cu aplicarea unei singure lovituri, ci a dorit să o mai lovească pe partea vătămată, însă acest lucru nu s-a întâmplat pentru că inculpatul nu a mai ajuns-o pe aceasta din urmă. De asemenea s-a luat în considerare și urmările concrete ale faptelor inculpatului, constând în primul rând în cele evidențiate prin raportul de constatare medico-legală, cu privire la afectarea sănătății și integrității corporale a părții vătămate, dar și în consecințele materiale și psihice pentru partea vătămată, care a fost nevoită să suporte o perioadă de spitalizare și o mini-intervenție chirurgicală, reprezentată de suturarea plăgilor penetrante, cu implicații pentru situația sa materială.

T. a avut în vedere și persoana inculpatului, care, deși a recunoscut faptele în materialitatea lor, a încercat să eludeze răspunderea sa personală, invocând comiterea faptelor fără discernământ, și care, în vederea obținerii unei astfel de finalități, a întreprins manopere subiective de manipulare atât a organelor judiciare cât și a experților desemnați cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. De asemenea nu trebuie uitat nici faptul că inculpatul este recidivist postexecutoriu, în condițiile în care acesta fost anterior condamnat de mai multe ori pentru fapte penale ce presupun un comportament violent, ultima pedeapsă aplicată fiind aceea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată prin sentința penală nr. 1070/2001 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost liberat la data de (...), cu un rest neexecutat de 238 zile, rest ce s-a împlinit până la data comiterii prezentelor infracțiuni. Prin urmare la individualizarea pedepsei instanța a ținut seama și de prevederile art. 39 al. 4 Cod P.

Comportamentul său antisocial, în general, este vădit și de faptul că mai este cercetat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al. 1 Cod P., și de port ilegal de cuțit prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din L. 61/1991, în dosarul de urmărire penală nr.

452/P/2011, instrumentat de P. de pe lângă J. C. N.

Sintetizând toate argumentele mai sus prezentate, tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice, reprezintă sancțiuni apte să inhibe vreun eventual comportament infracțional viitor din partea inculpatului și să realizeze reeducarea sa.

Având în vedere că pentru comiterea infracțiuni de tentativă la omor calificat este obligatorie aplicarea unei sancțiuni complementare, și deoarece sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 65 Cod P., în temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., tribunalul a interzis inculpatului pe o durată de 4 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Întrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care este trimis în judecată înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în temeiul art. 33 lit. a Cod P. tribunalul a constatat că acestea sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod P. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea alături de care, în temeiul art. 35 al. 1 Cod P., s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de (...), ora 14,30 (fila 116), iar prin încheierea penală nr. 80/C/(...) s-a dispus arestarea sa pentru un termen de 29 de zile (fila 119), măsura fiind apoi prelungită prin încheierile penale nr. 90/C/(...) și 104/C/(...) (filele 120-124), toate pronunțate de Tribunalul Cluj. D. sesizarea instanței de judecată, măsura arestării inculpatului a fost menținută în condițiile legii. În consecință, conform art. 88 Cod P. tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu (...) și până la zi.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod Procedură P.ă a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, date fiind toate elementele despre care am făcut vorbire mai sus cu referire la gravitatea faptei și persoana inculpatului, și care conturează pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpatului în stare de libertate.

În baza art. 7 rap. la art. 4 al. 1 lit. b din L.76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii S.ului Național de D. G. J.

Partea vătămată S. C. J. de U. C. s-a constituit parte civilă cu suma de

3523,42 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C. A. (filele 50-51), având în vedere că în raport de această acțiune civilă sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru angajarea răspunderii delictuale, și anume existența faptei ilicite, existența vinovăției, existența prejudiciului și probarea întinderii acestuia, precum și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în temeiul art.

346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură P.ă și la art. 998 Cod C. rap. la art. 1357 din Noul Cod C. și la art. 313 din L. 95/2006 a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. J. de U. C., și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 3523,42 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate C. A. în această unitate spitalicească.

La termenul de judecată din data de (...), partea vătămată C. A. a declarat în fața instanței de judecată că se constituie parte civilă cu suma de 3.124 lei reprezentând daune materiale, depunând în dovedirea acestora copii xerox ale unor certificate de concediu medical. T. nu contestă existența vătămărilor suferite de partea civilă, și nici probabilitatea unor urmări materiale ca urmare a internării sale în spital și a refacerii sale, constând în diferența dintre salariul net și indemnizația de concediu medical, în costul eventualului tratament medicamentos, sau a unui regim alimentar mai bogat în vitamine, însă nu se poate să nu se constate că partea civilă nu a demonstrat întinderea unui astfel de prejudiciu.

Față de această situație, întrucât partea civilă nu a demonstrat în fața instanței propunerea pe care a făcut-o, în baza art. 346 al. 1 Cod Procedură

P.ă, tribunalul a respins acțiunea civilă a părții civile C. A.

În temeiul art. 191 al. 1 Cod Procedură P.ă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.200 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D. F. M. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa din tentativă la omor calificat în vătămare corporală, cu reducerea pedepsei , iar în subsidiar reducerea pedepsei, cu reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia și concluziile scrise depuse la dosar, a arătat că prin sentința penală pronunțată de instanța de fond , s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.i C. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C., însă din analiza împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta , sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul a săvârșit fapta cu preaterentenție , în sensul că producerea consecinței mai grave a depășit intenția inculpatului și nicidecum cu premeditare, element circumstanțial pentru existența căreia este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții și anume: trecerea unui interval de timp între momentul luării hotărârii și executarea infracțiunii, atitudinea psihică a inculpatului, dedusă din reflectare și chibzuire asupra modului de săvârșire a infracțiunii, dar și efectuarea unor acte premergătoare, condiție, care în cauză nu a fost probată.

La individualizarea pedepsei potrivit art.72 C. se ține cont de persoana inculpatului. O. sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui făptuitor în parte în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia. Instanța de judecată are în vedere dezvoltarea psihofizică a inculpatului, atitudinea avută față de victima infracțiunii, în fața organelor de urmărire penală și a instanței. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, așa cum reține și instanța de fond, care nu a încercat să eludeze răspunderea penală, invocând comiterea faptelor fără discernământ. Actele medicale existente la dosar indică faptul că inculpatul a fost internat la P. , iar din cuprinsul completării la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că acesta prezintă tulburare de personalitate, emoțional instabilă de tip impulsiv.

Prin memoriul depus la dosar s-a solicitat reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b și c C. raportat la atitudinea sinceră a inculpatului și la stăruința depusă de acesta pentru repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.

Instanța de fond nu face nicio referire sub aceste aspecte, nu reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nici nu motivează înlăturarea acestora.

Inculpatul a mai arătat că în cauză se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art.49 alin.2 C. raportat la starea în care s-a aflat în momentul comiterii infracțiunilor.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat , în sensul că , în dimineața zilei de 9 august 2011 în timp ce se afla în incinta unității de primire a U. 1 C.-N. inculpatul D. F. M. a lovit cu un cuțit pe partea vătămată C. A. , care de frica inculpatului a alergat pe scări, iar inculpatul a plecat în urmărirea părții vătămate, însă nu l-a ajuns, motiv pentru care a renunțat și a părăsit unitatea sanitară prin sala de așteptare.

Partea vătămată C. A. a fost internat la S. de U. C.- C. C. I în perioada 9-

16 august 2011 cu diagnosticul „două plăgi prin înjunghiere în treimea medio- superioară a brațului stâng cu secțiunea completă a mușchiului biceps-brahial și incompletă a tricepsului branhial ; plagă nepenetrantantă latero-toracic stâng pe linia axilară anterioară, spațiul V intercostal ; fractura arcului costal VII stâng pe linia axilară medie; agresiune.

La data de 9 august 2011 partea vătămată a fost operată , parcticându-i- se explorarea plăgilor, hemostază, miorafie, suturarea plăgilor . S-a practicat totodată imobilizarea în atelă gipsată a brațului stâng, așa cum reiese din biletul de ieșire din spital (f.20 d.u.p.).

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată C. A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovirea activă repetată cu un corp înțepător-tăietor, leziuni care necesită un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, care nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul D. F. M. a fost depistat în aceeași zi, respectiv 9 august 2011 în jurul orelor 12,20 în curtea spitalului C. de P. L. D. C.-N., având asupra sa doză cuțite de mărimi considerabile, care au fost ridicate de organele de poliție potrivit proceselor verbale de depistare (f.10 d.u.p.).

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat , întrucât acestea realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.i C. și ale infracțiunii de port ilegal de cuțit în instituții publice prev. de art.2 alin.1 pct.1 și alin.2 din Legea nr.61/1991, iar pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându- se seama de disp. art.72 C.

Susținerile inculpatului prin motivele de apel referitoare la faptul că acesta ar fi fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, cu premeditare, sunt eronate.

Corespunde adevărului că inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.a și i C., însă instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei , prin înlăturarea dispozițiilor art.175 lit.a C. și ca urmare susținerile inculpatului sub acest aspect nu mai au nicio justificare.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatului referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.i C. în vătămare corporală prev. de art.181 C., solicitare care a fost făcută și la instanța de fond și care în mod întemeiat a fost respinsă.

Infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Expresia

„uciderea unei persoane";, utilizată de textul art.174 C.pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „. special";, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă";, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei infracțiuni"; (art.19 pct.1 lit.a C.pen.), iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui"; (art.19 pct.1 lit.b C.pen.). Ceea ce deosebește deci, intenția directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă, făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului („.us ex re";) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.pen.) ori în vătămare corporală prev.de art.181 C.pen. este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care a săvârșit infracțiunea.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenția este de ucidere.

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului rezultate în urma consumului de anumite substanțe (etnobotanice) sau medicamente nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

Intenția de ucidere a părții vătămate rezultă cu certitudine din faptul că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit , de o intensitate deosebită, perforând mușchii antebrațului stâng și fracturând arcul costal VII stâng, partea vătămată încercând să se apere de loviturile inculpatului prin ridicarea antebrațului stâng , iar după aplicarea loviturii, au urmărit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i aplica și alte lovituri, însă nu a reușit să o ajungă din urmă pe aceasta.

Obiectul folosit de inculpat, respectiv un cuțit cu dimensiuni considerabile era apt să provoace leziuni care să conducă la decesul părții vătămate. La fel intensitatea loviturii aplicate de inculpat și zona vizată de acesta era aptă să producă decesul părții vătămate, însă rezultatul nu s-a produs , datorită comportamentului părții vătămate, care s-a apărat ridicând brațul stâng și cu toate acestea inculpatul prin lovitura aplicată i-a cauzat părții vătămate leziunile grave prezentate în detaliu mai sus.

Partea vătămată fiind cadru medical și fiind într-o unitate sanitară în momentul agresiunilor exercitate de inculpat asupra sa, i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență, fiind supusă unor intervenții chirurgicale, care au condus la salvarea vieții acestuia.

Față de cele de mai sus nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.i C. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, respectiv art.74 lit.b și c C. cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece inculpatul pe tot parcursul procesului a încercat prin diferite metode să scape de răspunderea penală, invocând starea în care s-a aflat în momentul comiterii faptei rezultată în urma consumului de substanțe interzise (etnobotanice) sau medicamente.

Potrivit art.74 lit.b și c C. constituie circumstanță atenuantă stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită (lit.b).

Atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților (lit.c).

La instanța de fond partea vătămată C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3124 lei reprezentând daune materiale, respectiv diferența dintre salariul pe care l-ar fi primit pe perioada îngrijirilor medicale și indemnizația pentru această perioadă, însă instanța de fond a respins constituirea de parte civilă a părții vătămate, pe motiv că aceasta nu a depus acte în vederea dovedirii pretențiilor civile, sens în care inculpatul nu a fost obligat să plătească părții vătămate nicio sumă de bani și ca urmare nu sunt aplicabile în cauză disp. art.74 lit.b C. referitoare la stăruința inculpatului cu privire la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.

În cauză nu sunt aplicabile nici disp. art.74 lit.c C., întrucât inculpatul după comiterea faptei a părăsit unitatea sanitară unde era internat, fiind depistat în aceeași zi în jurul orelor 12,20 în curtea S. C. L. D. C.-N., având asupra sa două cuțite de mărimi considerabile, de unde rezultă că pregătea comiterea de noi infracțiuni, dacă nu ar fi fost depistat și reținut de către organele de poliție.

Recunoașterea ulterioară a inculpatului cu privire la comiterea infracțiunii, nu se datorează comportamentului acestuia , ci împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea, respectiv într-o unitate sanitară în prezența mai multor persoane, care au asistat la comiterea infracțiunii și care puteau da relații detaliate referitoare la împrejurările în care s-a comis fapta , fără ca inculpatul să aibă vreun comportament pozitiv la descoperirea împrejurărilor în care s-a comis infracțiunea.

Nici solicitarea inculpatului referitoare la reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art.49 alin.2 C. nu este întemeiată.

Potrivit art.49 alin.2 C. starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.

În faza de urmărire penală s-a întocmit un raport de expertiză medico legală psihiatrică de către IML C. la data de 4 aprilie 2011 din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate polimorfă, datorită consumării substanțelor nocive pentru sănătate, că acesta poate aprecia critic conținutul și consecințele faptelor sale, având discernământul general păstrat în raport cu faptele comise (f.103-105 d.u.p.).

Tot în faza de urmărire penală s-a efectuat un nou raport de expertiză medico legală psihiatrică de către IML M. M. , din concluziile căruia rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (f.47-49 d.u.p.).

La instanța de fond s-a efectuat o completare a raportului de expertiză medico-legală întocmit de IML M. M. din conținutul căruia rezultă că inculpatul la momentul examinării evidențiază un comportament de manipulare a examinatorilor în scopul beneficiului personal , cu simularea psihopatologiei. Inculpatul afirmă că a consumat cocaină cu mulți ani în urmă și substanțe etnobotanice, ultimul consum cu o săptămână înainte de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.

Obiectivul stabilit de instanță legat de consumul de anfetamine nu-și găsește scopul (nu sunt date obiective, nici informații obținute de la inculpat, care să sprijine un consum dezadaptiv de anfetamină).

Nu se reconstituie tulburări induse de anfetamină la momentul săvârșirii faptelor. Inculpatul se pronunță asupra compoziției substanțelor legale că ar conține anfetamină, însă afirmațiile acestuia sunt nefondate și vin de la persoane neavizate.

Inculpatul D. F. M. prezintă tulburare de personalitate emoțional instabilă de tip impulsiv. La data de 9 august 2011 a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Nu sunt necesare măsuri medicale de siguranță (f.82-83 dosar fond).

La instanța de apel au fost audiați martorii M. C. și M. D. , primul martor a arătat împrejurările în care s-a comis fapta, reținute în detaliu mai sus, fără a preciza noi elemente iar cea de-a doua martoră nu a asistat la comiterea faptei, ci doar la văzut pe inculpat că avea asupra sa un cuțit cu dimensiuni între 20 și 25 cm în timp ce se afla la unitatea de primiri U. a S. C. C.-N. în noaptea de 8/9 august 2011(f.52-54 dosar apel).

Din expertizele medico legale și completările la acestea rezultă cu certitudine că inculpatul a avut discernământ în momentul comiterii infracțiunii , iar susținerile acestuia referitoare la faptul că discernământul său ar fi fost diminuat datorită consumului de substanțe etnobotanice sunt simple afirmații , fără nici un suport probator, acesta încercând în apel , așa cum a încercat și la instanța de fond, să se sustragă de la răspunderea penală.

La instanța de apel inculpatul a depus prin apărătorii aleși un număr de

40 de caracterizări pozitive la adresa inculpatului, din care rezultă că acesta a urmat cursurile Liceului de A. N. T. din București, unde a avut rezultate pozitive, că inculpatul a avut un bun comportament în societate, că i-a sprijinit pe cei apropiați și că a ajutat toate persoanele care i-au solicitat acest fapt, însă toate aceste aprecieri pozitive, nu sunt în măsură prin ele însele să conducă la reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu reducerea pedepselor aplicate acestuia, raportat la modalitatea și condițiile în care s-au săvârșit infracțiunile arătate în detaliu mai sus, precum și antecedentele penale ale inculpatului, care anterior a fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa închisorii, cu executarea în regim de detenție, iar executarea acestor pedepse nu au fost în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 C. raportat la art.174 și art.175 lit.i C. în infracțiunea de vătămare corporală simplă prev. de art.181 C., nici reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.b și c C. și art.49 alin.2 C. , cu reducerea pedepselor aplicate inculpatului, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.b C. apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.137 din 5 aprilie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.350 C.p, starea de arest a inculpatului urmează să fie menținută, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, iar la instanța de fond inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție , pedeapsă menținută și în apel, iar pentru buna desfășurare a procesului până la finalizarea acestuia și pentru a înlătura o eventuală sustragere a inculpatului de la executarea pedepsei, se impune menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest.

Potrivit art.88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 9 august 2011, la zi.

Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A.

C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

În baza art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cod.proc. penala respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. F. M. - fiul lui I. și M., născut la 19 aprilie 1970 - deținut preventiv în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 137/D din 5 aprilie 2012 a T.ui C.

Menține starea de arest preventiv a inculpatului si deduce din durata pedepsei aplicate perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de

9 august 2011 la zi.

In baza art. 189 Cod.proc.penala stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial apărător oficiu, sumă ce se va avansa din fondul M.ui

Justiției , avocat M. A.

In baza art. 192 al.2 Cod.proc.penala obliga pe inculpatul apelant să plătească 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și părțile civile.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTOR	GREFIER
V. G.	ANA C.	D. S.

Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...) Jud.fond. L. C.

← Sentința penală nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 304/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 160/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 160/2012, Curtea de Apel Cluj