Decizia penală nr. 892/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.892/R/2012
Ședința publică din data de 11 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul E. M. C. împotriva încheierii penale f.nr. din data de 24 mai 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul E. M. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. M. L. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul E. M. C., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul E. M. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință, a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul, lăsat în stare de libertate provizorie, ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are în întreținere patru copii minori și se află la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, în situația în care va fi pus în libertate, inculpatul intenționează să se angajeze în muncă și să respecte toate obligațiile impuse de către instanță.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
R.ul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, analizând disp.art.160/2 C., chiar dacă s-ar admite că prima condiție prevăzută la al.1 este din punct de vedere formal realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mică de 18 ani închisoare, solicită a se avea în vedere că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut al inculpatului, ci este o posibilitate a instanței, care analizează în raport de criteriile de temeinicie, luarea acestei măsuri în funcție de circumstanțele reale ale cauzei și de circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că în conformitate cu disp.art.160/2 al.2 C., liberarea provizorie nu se acordă atunci când rezultă necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi infracțiuni, și există acest risc. În acest sens, își însușește întru totul cele arătate în încheierea atacată, care se bazează pe probele administrate în dosar. Astfel, rezultă că mijloacele sale de existență au constat în veniturile obținute de concubina sa, inculpata O. V., care a fost și ea trimisă în judecată în cauză, venituri obținute din practicarea prostituției. Prin urmare, susține că revenit în mediul în care trăiește, există riscul ca inculpatul să recurgă din nou la desfășurarea unor activități infracționale pentru a-și asigura mijloacele de subzistență. De asemenea, există date cum că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, inclusiv în ședința publică din (...) a T.ui C., când a avut loc judecata la fond, inculpatul a încercat să ia legătura cu inculpata O. V., în opinia sa, pentru a o determina să dea declarații care să-l exonereze de răspundere.
Ca urmare, constată că dacă prima condiție, prev. de art.160/2 al.1 este formal îndeplinită, cea de a doua condiție prev. de art.160/2 al.2 C. nu este îndeplinită.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul E. M. având ultimul cuvânt, arată că va respecta obligațiile impuse. Susține că înainte de arestare a fost angajat la firma R.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.(...), în temeiul art. 1608a al. 6 Cod P. Penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul E. M. C. ( fiul lui V. și E., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla).
În baza art. 192 al.2 Cod P. Penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul E. M. C., depusă la dosar la termenul de judecată din data de (...), în baza dispozițiilor art. 1602 și următoarele din Cod P. Penală, s-a solicitat ca după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și de admisibilitate în principiu a acesteia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În motivarea cererii inculpatul arată că a fost arestat preventiv începând cu (...) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, între timp fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, însă îndeplinește condițiile necesare pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, prev. de art. 1602 al. 1 și 2 Cod P. Penală.
Din actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 142/(...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E. M. C., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod P. Penală.
La data de (...), prin rechizitoriul D. S. T. C., inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 rap. la art. 12 al. 2 lit. a din L. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpata O. R. V., în următoarele perioade: 3 săptămâni în cursul lunii mai 2009 și din luna iulie
2010 până la (...), ar fi găzduit-o pe partea vătămată minoră K. I. C. în locuința din C.-N. str. C. fără număr și ar fi transportat-o în zona Calea Turzii unde ar fi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul anului 2010, când partea vătămată a fugit, prin violență ar fi obligat-o să se întoarcă, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Se mai reține față de același inculpat, că în perioada 2009 - 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a obținut foloase din activitatea de prostituție desfășurată de concubina sa, numita O. R. V.
Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod P. Penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, s-a constatat că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce nu sunt sancționate cu pedeapsa închisorii care să depășească 18 ani. În privința celei de a doua condiții, s-a apreciat că la dosar ar exista unele date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, câtă vreme acesta nu a posedat un loc de muncă, cel puțin în cei trei ani anteriori arestării sale, mijloacele sale de subzistență constând practic din veniturile obținute de concubina sa, inculpata O. R. V., și ea trimisă în judecată în aceeași cauză, din practicarea prostituției. Prin urmare acesta, reîntors în mediul familial și social în care trăiește și în care practicarea unor astfel de activități reprezintă acțiuni firești de obținere a mijloacelor de trai, reprezintă o ocazie excelentă pentru ca inculpatul să reia „inactivitatea"; pe care o desfășura și să se lase întreținut.
De asemenea la dosar există și date din care ar reieși că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, câtă vreme chiar în timpul ședinței de judecată desfășurată la termenul din data de (...), acesta a încercat să ia legătura cu inculpata O., fără a putea fi bănuite aspectele pe care cei doi le aveau de comunicat.
Admițând că la dosar nu ar exista astfel de date, practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, așa cum s-a arătat în încheierea ședinței publice din data de (...), prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a impus așadar, a se stabili în ce măsura punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori, având în vedere impactul social și cel mediatic al unor fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării unor infracțiuni de trafic de persoane, și de minori, cum este cazul în speța de față, organele judiciare trebuie să se manifeste mai prompt în aplicarea legii.
Ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit inculpatul, de impactul social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, pentru cea mai gravă dintre infracțiuni inculpatul riscând până la 18 ani închisoare, de durata arestului preventiv, care se apropie de 6 luni, de persoana inculpatului, care este real că nu are antecedente penale, dar nici nu are ocupație și loc de muncă și nici o pregătire școlară care să-i asigure perspectiva găsirii unui loc de muncă, de vârsta lui relativ tânără, ca și de starea de sănătate bună, s-a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, sens în care, în temeiul art. 1608a al. 6 Cod P. Penală instanța s-a respinsv cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul E. M. C.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs
inculpatul E. M. C., recurs ce nu a fost motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință, a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului, s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul, lăsat în stare de libertate provizorie, ar săvârși alte infracțiuni sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
De asemenea, s-a arătat că inculpatul are în întreținere patru copii minori și se află la prima confruntare cu legea penală, iar în situația în care va fi pus în libertate, intenționează să se angajeze în muncă și să respecte toate obligațiile impuse de către instanță.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 C., rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
În cauză, într-adevăr, s-a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 C., în sensul că infracțiunile pentru care este judecat inculpatul fac parte din categoria celor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
Totodată, judicios a apreciat instanța și că, la dosar ar exista unele date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, date rezultate din împrejurarea că acesta nu a posedat un loc de muncă, cel puțin în cei trei ani anteriori arestării sale, mijloacele sale de subzistență constând doar din veniturile obținute de concubina sa, inculpata O. R. V. din practicarea prostituției, astfel că, s-a considerat întemeiat că reîntoarcerea în mediul familial și social în care trăiește și în care practicarea unor astfel de activități reprezintă acțiuni firești de obținere a mijloacelor de trai, reprezintă un real risc ca inculpatul să-și reia activitățile ce au determinat arestarea sa.
Cu toate acestea, așa cum a arătat și prima instanță, chiar și în ipoteza în care ar fi îndeplinită în cauză și condiția negativă, a inexistenței datelor anterior menționate, pe lângă analizarea condițiilor de legalitate, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate, instanța învestită cu o asemenea cerere trebuind să verifice, în cazul în care subzistă temeiurile arestării, în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Se știe că, prin ipoteză, liberarea provizorie presupune menținerea temeiurilor arestării, astfel că în cadrul soluționării unei astfel de cereri nu se impune a se analiza subzistența acestor temeiuri, ci doar împrejurarea dacă acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, arestarea inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 lit.f C. și, pentru că, în mod corect s-a apreciat că lăsat în libertate, inculpatul prezintă în continuare pericol pentru ordina publică, Curtea constată că, întemeiat, cererea de liberare provizorie a acestuia a fost respinsă.
Așa cum s-a arătat la momentul arestării, acest pericol rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și din modalitatea concretă de săvârșire și persoana inculpatului.
Este adevărat că, potrivit și practicii CEDO, la menținerea detenției unei persoane trebuie avute în vedere nu numai gravitatea faptelor, ci și elemente legate de persoana acuzatului, însă, prevalența unuia sau altuia dintre acești factori, va fi apreciată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În cauză, legat de persoana inculpatului, sunt date că aceasta nu are antecedente penale, dar pe de altă parte, a avut o atitudine procesuală de recunoaștere parțială a învinuirii aduse, contrar indiciilor ( până la acest moment) de comitere a faptelor imputate.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 15 decembrie 2011 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de natura și gravitatea activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, a naturii și gravității faptelor, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ( av. M. L.), sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul E. M. C. ( fiul lui V. si E., născ.la 17 noiembrie 1984) încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din (...) a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. M. L..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red./Dact. A.C.
4 ex./(...) Jud.fond: L.A. C.
| ← Decizia penală nr. 1634/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 150/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
