Decizia penală nr. 1518/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1518/R/2012
Ședința publică din 30 octombrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M. , judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: V. V. A.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.
O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații D. E. M. și B. A. Z., împotriva încheierii penale din data de (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalul Sălaj, prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, trimiși în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S. , din data de (...), dosar nr.40/D/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 16 din Legea
143/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a și c C.p. (12 acte materiale D. E. M. și 5 acte materiale B. A. Z. ) și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 , cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000,totul cu apl.. art. 33 lit. a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. E., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Groza Cristinel, din cadrul Baroului S. M. și inculpatul B. A. Z., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului B. A. Z., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive. În încheierea atacată, instanța de fond, în mod nelegal, a justificat menținerea arestului făcând aprecieri care vizează fondul cauzei, vis-a-vis de reținerea art.16 din Legea 143/2000 sau cantitatea de droguri valorificată și consumată, încălcându-se astfel prevederile art.300/1 C. Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării arestării nu mai subzistă la acest moment. Mai mult, urmărirea penală a fost efectuată. Este adevărat că pericolul generic este unul ridicat însă nu justifică menținerea măsurii arestului preventiv.
Scopul măsurii este reinserția socială care nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea inculpatului de societate. În circumstanțierea inculpatului, solicită a se avea în vedere că activitatea infracțională a fost de doar câteva luni, a recunoscut fapta iar la judecarea cauzei se va prevala de disp.art.320/1 C. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului D. E., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, respingerea sesizării de menținerea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă. Astfel, consideră că instanța avea oblilgația să motiveze corespunzător încheierea, inclusiv cu privire la examinarea separată a motivelor care justifică necesitatea menținerii măsurii arestului a fiecăruia dintre aceștia. Hotărârea trebuia motivată corespunzător astfel încât să justifice temeinic existența indiciilor concrete care să demonstreze o cerință veritabilă de interes public și faptul că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar tulbura cu adevărat ordinea publică. Trebuie menționat că textul de lege nu cere date certe pentru a se lua sau a se menține starea de arest a inculpatului, ci, în conformitate cu disp.art.148 lit.f C., trebuie să existe probe. Potrivit CEDO, instanța trebuie nu doar să afirme și să facă aprecieri generale ci să motiveze temeinic și să analizeze probele administrate în cauză din care rezultă acest pericol care trebuie să fie concret și actual. Prima instanță nu a motivat și nu a analizat probele faptice din care să rezulte riscul de obstacol în calea bunei desfășurări a procesului penal. Mai mult, gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului pentru ordinea publică. Susține că în cauză se ajunge la concluzia că nu este vorba despre un pericol concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta ci despre unul abstract, ceea ce nu satisface cerințele CEDO. Arată că măsura arestării este cea mai severă dintre toate măsurile preventive și se impune a fi luată numai atâta timp cât buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată prin luarea altei măsuri preventive, mai puțin restrictivă. Pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, consideră că este suficientă înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părări țara.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică, legală și judicios motivată a încheierii recurate. Apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților deoarece temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent. Sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată. De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond, la pagina 4 paragrafele 2,3,4 din încheierea recurată a analizat datele din care rezultă existența pericolului pentru ordinea publică și starea de tulburare în societate. Arată că lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor și denunțarea altor persoane, pot constitui elemente de individualizare a pedepsei. Își însușește în totalitate motivarea instanței de fond, sens în care solicită respingerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului D. E. M., în replică, arată că în ceea ce privește susținerea instanței de fond de recunoașterea faptelor de către inculpați și reținerea art.16 din Legea 143/2000 vor fi analizate la individualizarea pedepsei
și nu la menținerea arestului preventiv.
Inculpatul B. A. Z., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul D. E. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că se va supune tuturor regulilor impuse de instanță. Solicită a se reține și faptul că a fost sincer și a colaborat cu organele de cercetare penală.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la 25 octombrie 2012 de Tribunalul
Sălaj, în baza art.300/a alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 160 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților D. E. M., fiul lui I.-E. și M. A., născut la data de (...) în S. M., jud.S.-M., domiciliat în S.-M.,str. Ambudului,bl. CA11,ap.10, jud. S.-M., CNP 1. și B. A. Z.,fiul lui I. și M., născut la data (...), în municipiul S. M., judetul S. M., domiciliat în mun. S. M., str. T. V. bl. C3, ap.2, judetul S. M., CNP 1., măsură dispusă prin încheierea penală nr.35/C/(...) a T.ui S..
În baza art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților D. E. M. și B. A. Z.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. S., din data de (...), dosar nr.40/D/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D. E. M. și B. A. Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 16 din Legea
143/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a și c C.p. (12 acte materiale D. E. M. și 5 acte materiale B. A. Z. ) și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 , cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000,totul cu apl.. art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut, prin rechizitoriu, în esență, că în perioada mai 2012- septembrie 2012,în mai multe rânduri, inculpații au intermediat sau vândut, sub diferite forme de participație cu minora C. M. G., inculpatul P. D. V. și inculpatul P. D. M., cannabis și rezină de cannabis. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă, inculpații au deținut droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, pentru consum propriu.
Măsura arestării preventive a inculpaților s-a dispus la data de 02 septembrie 2012, prin încheierea penală nr. 35/C/2012 a T.ui S., pe o durată de
29 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1491 C. raportat la art. 143 C., art. 148 lit. b, f C., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri pentru consum propriu, precum și faptul că existau date că prin lăsarea în libertate a inculpaților aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, inculpații săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe ca lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost prelungită prin încheierea penală nr.41/C/(...) a T.ui S., prelungirea fiind dispusă până la data de 29 octombrie 2012 inclusiv.Prin Î. penală nr. 1310/R/(...) a Curții de A. C., s-au respins ca nefondate recursurile inculpaților declarate împotriva încheierii penale nr.41/C/(...) a T.ui S..
Potrivit art.3001 alin.1 Cod procedură penală, „după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.3001 alin.3 Cod procedură penală,
„când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezulta presupunerea că inculpații au săvârșit fapta, avându-se în vedere declarațiile de recunoaștere ale acestora, coroborate cu declarațiile învinuiților și martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte probe si mijloace de probă.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 b) și f) Cod procedură penală, însă, Curtea de A. C., în Î. penală nr. 1310/R/(...), a apreciat că temeiul prev. de art.148 lit.b C. nu-și găsește aplicabilitatea în privința nici unuia dintre inculpați. În consecință, la prezentul moment procesual, se impune a fi avută în vedere analizarea temeiului prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f) C., la luarea măsurii constatându-se că au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de acest articol, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc cercetate în prezenta cauză este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a reținut, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea de acte materiale repetate de vânzare de droguri de risc, activitatea infracțională a acestora fiind desfășurată sub diferite forme de participație, împreună cu o minoră - C. M. G. și cu inculpații P. D. M. și P. D. V. S-a reținut, totodată, că inculpații sunt acuzați și de deținere de droguri de risc pentru consum propriu.
Din probele administrate până în acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. A. Z. și-a asumat un oarecare rol de conducător sau de lider a activității ilicite, el fiind cel care a participat la toate cele cinci acte materiale care au fost descoperite până în acest moment de către organele judiciare și a deținut droguri de risc pentru consum propriu. De asemenea, din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D. E. M. a fost cel care a participat la toate cele douăsprezece acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și a deținut droguri de risc pentru consum propriu .
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. E. M., în sarcina acestuia s-a mai reținut că l-a transportat, în repetate rânduri, pe inculpatul B. A. Z., cu autoturismul proprietate personală, în vederea comercializării drogurilor, de unde se poate deduce că acesta avea o participație mai mare la comiterea presupuselor fapte ilicite.
În plus, la data de (...), asupra celor doi inculpați a fost descoperită o cantitate însemnată de droguri, o balanță electronică de mare precizie și un cuțit de culoare argintie cu mâner de culoare maro.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina inculpaților este de la 3 ani la 15 de ani și interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu reținută în sarcina inculpaților este de la
6 luni la 2 ani sau amendă, prin reținerea art. 16 din Legea nr.143/2000 inculpații beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege.
La aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, sunt avute în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, presupusa activitate infracțională, care a fost relativ îndelungată în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, B. A. Z. și D. E. M., dar și de atitudinea pe care aceștia au avut-o pe parcursul procesului penal. Mai sunt avute în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și recrudescența faptelor de acest gen.
Pericolul social constă, de fapt, într-o stare de insecuritate, de neliniște la nivelul societății - nu se estompează, în general, prin trecerea timpului, mai ales când vine vorba de trafic de droguri de risc. În același timp, nu se poate ignora faptul că inculpații sunt acuzați de comercializarea, în mod repetat, de droguri de risc, cumpărători fiind în special tineri, inculpații alegând ca în acest mod să obțină ușor venituri substanțiale, manifestând indiferență față de consecințele pe care le-ar fi putut avea acțiunile lor. La fel de grav este faptul că în sarcina inculpaților s-a reținut comiterea infracțiunilor împreună cu o minoră.
Cât privește recrudescența faptelor de acest gen, nu comportă discuții împrejurarea că infracțiunile de trafic de droguri de risc sunt de o amploare deosebită, aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică,criminalitatea ce ține de traficul de droguri atentând la sănătatea și viața celor cărora li se creează dependența.
Potrivit jurisprudenței naționale și internaționale, măsura arestării preventive este una de excepție, dar, în prezenta cauză , prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, existența pericolului public rezultând și din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații. C. de droguri, traficul de droguri, consumul de droguri, reprezintă activități care prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere impactul care-l are consumul de produse stupefiante asupra persoanei, pericolele la care sunt expuși consumatorii. Este binecunoscut faptul că organismele internaționale și naționale în această materie desfășoară o asiduă campanie de prevenire a infracționalității în materia traficului și consumului de droguri, or, lăsarea în libertate a acestor inculpați și aprecierea că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, vin în contradicție cu principiile acestor instituții, dar și cu principiile care trebuie să guverneze o societate într-un stat de drept.
Cât privește susținerile apărătorilor inculpaților referitoare la faptul că aceștia nu au antecedente penale, au recunoscut cele reținute în sarcina lor, au denunțat alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de traficul de droguri, aceste aspecte sunt reale, însă pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepsei, în situația în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați. Totodată, reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare reținerii, în favoarea inculpaților, a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ori a prevederilor art. 3201 C., reprezintă aspecte ce țin de individualizarea judiciară a unor eventuale pedepse ce pot fi aplicate în cauză.
Referitor la susținerile apărătorilor inculpaților cu privire la faptul că doar
D. E. M. și B. A. Z. sunt arestați în cauză, deși alte persoane trimise în judecată sunt cercetate în stare de libertate, s-a reținut, din actul de sesizare, că participația acestora la comiterea faptelor ilicite a fost mai amplă, neputându-se invoca lipsa egalității de tratament în acest sens.
Nu în ultimul rând, pentru a putea afla adevărul în prezenta cauză și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, instanța a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpaților și în continuare, cu atât mai mult cu cât și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la momentul emiterii mandatelor de arestare preventivă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a respins cererile inculpaților de a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă de drepturi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații D. E. M. și B. A. Z., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că urmărirea penală a fost finalizată, că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar procesul penal se poate desfășura și fără menținerea inculpaților în stare de arest.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Așa cum s-a reținut și de instanța de fond, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. .
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpații au comis o infracțiune este o condiție pentru luarea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe de natură să convingă și un observator imparțial asupra existenței unei stări reale, existente și persistente pe viitor, că odată lăsați în libertate, inculpații ar reprezenta efectiv un pericol.
Mai mult, în cauză temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia subzistă, inculpații fiind arestați de scurt timp, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 C. în sensul existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpaților în libertate și a limitei de pedeapsă prevăzută de lege.
În baza acestor considerente, cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apar ca nefondate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, obligându-i, conform art. 192 alin. 2 C., la
400 lei pe inculpatul D. E. M. și 450 lei pe inculpatul B. A., reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. E. M. si B. A.
Z. împotriva încheierii penale f.nr. din 25 octombrie 2012 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 150 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul D. E. M. să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorar avocatial.
Obligă pe recurentul B. A. Z. să plătească în favoarea statului suma de
450 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. L. H. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Red.V.V.A./(...).
Dact. H.C/3 ex./(...). Jud.fond. Ț. D. B.
| ← Decizia penală nr. 648/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 180/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
