Decizia penală nr. 648/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 648/R/2012
Ședința publică din data de 25 aprilie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : C. V.
M. R.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul Z. D. împotriva încheierii penale din data de 19 aprilie
2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., privind menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Codreanu Iusco, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. R. C., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu, urmând a se pronunța cu privire la onorariul avocațial din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului Z. D. solicită admiterea recursului în baza art.
385/15 alin. 1 pct. 2 lit. d C., apreciind încheierea atacată ca fiind neîntemeiată, deoarece în mod incorect s-a procedat la menținerea stării de arest a inculpatului, întrucât motivele ce au întemeiat această soluție sunt considerentele pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a, d și f C.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.1 48 lit. a C. constată că în cauză s-a reținut că inculpatul a încercat să se sustrag urmăririi penale deoarece nu s-a prezentat o anumită perioadă de timp la solicitarea organelor de cercetare și nu s-a conformat obligațiilor de a aduce la cunoștință autorităților schimbarea de domiciliu. S. a se avea în vedere că a fost vorba despre o scăpare, de o eroare neintenționată deoarece inculpatul nu a intenționat să se sustragă urmării penale. În acest sens arată că în dosar există o pozitie de totală recunoaștere a inculpatului, o recunoaștere dezarmantă în opinia sa, din care rezultă fără urmă de tăgadă că inculpatul s-a manifestat în dorința de a lămuri situația și și-a acceptat greșeala. Mai mult, de la momentul controlului inculpatului a prezentat benevol actele societății, a dus toate documentele la organele de verificare fiscală, care s-au și putut pronunța în acest sens. Consideră că din această recunoaștere a inculpatului încă de la început rezultă dorința inculpatului de lămurire a situației și de găsire a soluției cea mai puțin dificilă de rezolvare a problemei.
Aduce totodată în atenția instanței jurisprudența CEDO, respectiv cauza
Pantea contra R.iei, unde se stabilește că sustragerea trebuie să fie efectivă și să fie probată, precum și să existe o intenție vădită de sustragere. Inculpatul nu a vrut să se sustragă, iar când a fost contactat telefonic a anunțat organele de cercetare că nu este în țară, dar se va întoarce și s-a întors. În acest sens, arată că încă de la prima declarație a inculpatului a existat acel nr. de telefon la care putea fi contactat, iar în dosarul de urmărire penală există dovada clară că în perioada septembrie 2011 - februarie 2012 numărul de telefon al inculpatului se cunoștea și deci putea fi contactat.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. d C., respectiv existența unei noi infracțiuni săvârșite de inculpat, apreciază că aceste dispoziții nu pot fi reținute în cauză, deoarece nu este vorba de o infracțiune constatată de către instanța de judecată și nici nu există o hotărâre de condamnare definitivă și irevocabilă, mai ales că dispozițiile art. 148 lit. d C.pr.pen fac vorbire despre o infracțiune dovedită. În cauză este vorba despre o infracțiune prezumată, dosarul fiind în stare de judecată și nu există o hotărâre judecătorească de condamnare, deci prezumția de nevinovăției trebuie să primeze. Pentru aceste motive consideră că nici aceste dispoziții nu sunt aplicabile.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C. solicită a se avea în vedere practica CEDO, respectiv cauzele Pantea, Tase, L. și Calmanovici contra R., unde se stabilește că pericolul social trebuie să fie esențial și probat. Apreciază că pentru infracțiunea de evaziune fiscală pericolul social s-ar justifica prin natura infracțiunii sau cuantumul prejudiciului, ce este exagerat în cauză raportat la probațiunea dosarului. În acest sens dă citire din cauza Tarău contra R.iei, unde se menționează că trebuie respectat principiile asistenței juridice și protejarea inculpatului, principii ce trebuie avute în vedere și cu ocazia verificării stării de arest preventiv.
Raportat la prevederile art. 136 alin. 1 coroborat cu alin. 8 C. solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului și starea de sănătate a inculpatului, care suferă de diabet și ce de când a fost arestat s-a agravat, deoarece nu poate beneficia de consult medical și tratament corespunzător, dozele de insulină fiind stabilite la nivelul anului 2009. În acest sens solicită a se avea în vedere că aproape zilnic inculpatul are crize și vărsături. Apreciază că starea de sănătate este un aspect ce trebuie avut în vedere în situația de față, fiind un argument în plus pentru revocarea măsurii arestului preventiv.
Pentru toate motivele precizate solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate. În măsura în care se va considera oportun, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta P. solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că prima instanță în mod temeinic și legal a dispus menținerea arestului preventiv al inculpatului, în baza art. 300/2, raportat la art. 1. C. A., în baza art.
385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondat a recursului atât pentru cererea de revocare, ce presupune nelegalitatea sau înlăturarea temeiurilor de arestare cât și pentru cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Apreciază că recursul declarat de către inculpat este nefondat pentru cele trei temeiuri, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a, d și f C., care sunt în vigoare în cauză și în prezent, iar arestarea preventivă se menține conform art. 136 C. și art. 143 C., existând la dosar nu doar indicii și ci probe concludente de vinovăție.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. a C. solicită a se avea în vedere că inculpatul a încercat să se sustragă, deoarece pentru o perioadă de câteva luni nu a putut fi găsit, nefiind esențial ca acesta să fie citat legal ci să se prezinte pentru a se stabili vinovăția și în vederea aflării adevărului. Deși inculpatului i s-a adus la cunoștință obligația de a încunoștința organele de cercetare cu privire la schimbarea domiciliului, inculpatul nu a respectat această obligație, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 148 lit. a C., în perioada septembrie 2011 - februarie 2012 inculpatului nefiind găsit.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 148 lit. d C. arată că, conform practicii săvârșirea unei noi infracțiuni în timpul cercetărilor este suficientă pentru reținerea acestor temeiuri, nefiind necesară existența unei hotărâri de condamnare, pentru că ar fi existat în mod expres această mențiune. Deci cât timp inculpatul cercetat în cauză a mai comis o nouă infracțiune de evaziune fiscală, în cauză sunt perfect aplicabile dispozițiile art. 148 lit. d C.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f C. din caracterizările de la dosar și conduita inculpatului rezultă că într-o perioadă de 2 ani ocupația de bază a inculpatului, singura de altfel, a fost desfășurarea de activități comerciale cu scopul sustragerii de la plata taxelor, cu precizarea că organele de control au efectuat controale repetate ce nu l-au oprit pe inculpat să continue în activitatea infracțională, ci din contră, a înființat o nouă societate unde inculpatul a continuat activitatea infracțională. S., totodată, a se avea în vedere prejudiciul extrem de ridicat peste 6 milioane lei, deoarece timp de circa 2 ani inculpatul nu a efectuat nicio plată către autoritățile statului, iar această recunoaștere formală a activității infracționale nu poate avea o semnificație la luarea sau menținerea măsurii arestului preventiv. Sunt incontestabile actele medicale, dar apreciază că starea de sănătate nu poate fi singură un argument pentru revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestuia, câtă vreme se impune această măsură preventivă. De asemenea, raportat la infracțiune de o astfel de amploare și la durata în timp în care s-a desfășurat, precum și sustragerea de la organele de urmărire penală, nu se poate discuta despre faptul că dispozițiile art. 148 lit. f C. nu sunt incidente, opinia publică fiind prejudiciară dacă o astfel de faptă nu are un ecou.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Apărătorul inculpatului Z. D. solicită a se avea în vedere că s-a făcut referire la starea de sănătate a inculpatului ca element esențial, însă precizează că acesta nu este singurul, în acest sens solicită a se reține situația inculpatului în societate și situația personală a acestuia.
În cea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C. consideră că acestea trebuie apreciate raportat la pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, iar prezumția că în stare de libertate ar comite o nouă infracțiune ar înlătura buna credință a inculpatului și ar însemna că o persoană care a făcut o greșeală nu se poate îndrepta.
Inculpatul Z. D., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că starea sa de sănătate este tot mai gravă și face des hipoglicemie în jurul orei
8.30. De asemenea, arată că este dependent de insulină și face patru doze injectabile pe zi, dar deja vederea îi este afectată. Arată și că achiesează concluziilor apărătorului său.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/2 rap. la art.1. al.3 C., a fost menținută starea de arest preventiv luată față de inculpatul Z. D. deținut în prezent în PNT Gherla.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția 1. a
P. de pe lângă T. C. din data de (...), s-a dispus confirmarea rezoluției de începere a urmăririi penale față de învinuitul Z. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.a,b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p.
Prin ordonanța 258/P/2011 a P. de pe lângă Curtea de A. C., emisă la data de (...), s-a dispus extinderea cercetărilor față de învinuit, pentru săvârșirea de noi acte materiale ale infracțiunii mai sus-amintite, precum și schimbarea încadrării juridice față de sus-numit, din infracțiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din Lg. 241/2005, cu aplic. art.41 al.2
C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p. (așa cum s-a reținut în rezoluția de confirmare a urmăririi penale din data de (...)), într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din Lg.241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p.
Prin ordonanța cu același număr a P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/ 2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p.
La aceeași dată de mai sus, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore conform ordonanței cu același nr., respectiv de la data de (...) până la data de (...).
Prin Încheierea penală nr. 10/C/(...) a T. C., s-a admis propunerea P. de pe lângă Curtea de A. C. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de (...) până la (...).
Prin ordonanța 258/P/2011 a P. de pe lângă Curtea de A. C., emisă la data de (...), s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de sus-numit, din infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din Lg. 241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p., în două infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prev. de art.9 al.1 lit.b din Lg. nr. 241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p., prima comisă în perioada iulie 2009-septembrie
2010, iar a doua comisă în perioada octombrie 2010-decembrie 2010.
Ulterior, la data de (...), s-a întocmit rechizitoriu în cauză, prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prev. de art. 9 al.1 lit.b C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p., reținându-se în fapt că, în calitate de asociat unic și administrator al S.C. R. C. S. C.-Napoca, în perioada iulie 2009-septembrie
2010, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania, Belgia și Austria, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând un prejudiciu de
1.591.039 lei, bugetului de stat.
Totodată, în aceeași calitate de asociat unic și administrator al S.C. R. C.
S. C.-Napoca, în perioada octombrie 2010- ianuarie 2011, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania, Belgia și Austria, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând un prejudiciu de 2.814.252 lei, bugetului de stat.
Instanța a constatat că, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, inclusiv declarațiile de recunoaștere date de inculpat rezultă că, sunt indicii temeinice în sensul disp. art.68/1 C. și chiar probe care fac rezonabilă presupunerea că sus-numitul este autorul pretinselor fapte deduse judecății.
Totodată, din actele dosarului reiese că, inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, având în vedere că el nu s-a prezentat în perioada septembrie 2011 - februarie 2012 la citațiile repetate ale organelor de urmărire penală, respectiv nu a anunțat în termen de 3 zile organele de urmărire penală potrivit art.70 al.4 C. cu privire la schimbarea locuinței, deși acesta, în perioada amintită, și-a schimbat de mai multe ori domiciliul.
De asemenea, datele în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, dând dovadă de perseverență în câmpul infracțional, deoarece, după ce a fost depistat în mod repetat de către organele de control fiscal în timp ce comitea acte materiale ale unor infracțiuni de evaziune fiscală, în calitate de administrator al SC R. C. S., pentru a scăpa de verificările acestor organe, și-a continuat activitatea prin derularea de operațiuni frauduloase similare, în calitate de administrator al SC C. C. S. din C.-Napoca, fapte ce au făcut obiectul unui alt dosar de urmărire penală cu nr. 360/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. subzistă, întrucât, la data de (...), i s-a întocmit rechizitoriu cu același număr de mai sus și trimis în judecată, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 al.1 lit.b din Lg. 241/2005, cu aplic. art.41 al.2 C.p.
În fapt se reține în sarcina inculpatului în esență că, în calitate de asociat unic și administrator al S.C. C. C. S. C.-Napoca, în perioada februarie 2011- iulie 2011, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania, Belgia, Franța, Olanda și Polonia, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând un prejudiciu de 1.517.116 lei, bugetului de stat.
Dosarul 360/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. a fost înregistrat pe rolul T. C. sub nr. (...) la data de (...) și conexat la data de (...) la prezenta cauză, pentru identitate de obiect și părți, cauzele urmând a fi judecate împreună.
Inculpatul Z. D. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezidă din natura infracțiunilor, gravitatea acestora constând în modul și împrejurările concrete de comitere; valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului cauzat și nu în ultimul rând, din contextul economic actual, prin care organele abilitate ale statului încearcă stoparea acestor fenomene infracționale.
Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 rap. la art.1. al.3 C., a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul Z. D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, întrucât inculpatul nu a urmărit niciodată să se sustragă urmăririi penale, a recunoscut cu sinceritate faptele imputate, a colaborat încă de la început cu organele de cercetare penală, prezentând benevol actele societății, documentele ce urmau a fi verificate fiscal. Mai mult decât atât, organele de cercetare penală cunoșteau numărul de telefon a inculpatului, iar când a fost sunat, inculpatul, deși plecat în străinătate a înțeles că trebuie să se întoarcă și s-a întors.
De asemenea, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu a mai comis vreo faptă penală pentru care să fi fost judecat și condamnat definitiv astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile art.148 lit.d C.
Un alt argument în favoarea cercetării inculpatului în stare de libertate a fost acela referitor la starea precară a sănătății acestuia, ceea ce face ca regimul din penitenciar să fie greu de suportat pentru inculpat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate mai sus, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. întocmit la data de (...), rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat în prezent de către Tribunalul Cluj.
Instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, constatând în mod corect că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri subzistă în continuare.
A., în condițiile în care sunt în mod evident îndeplinite cerințele art.143
C.p.p, starea de fapt fiind pe scurt redată de către prima instanță fără a se antama în vreun fel fondul cauzei și ținând seama de modul de comitere a faptei, de natura acesteia, de perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așadar, trebuie reținut faptul că raportat la noțiunea de probe care se regăsește în teza II a articolului 148 lit.f C., aceasta trebuie să reiasă din existenta la dosar a unor date care să ateste fără echivoc că membrii unei colectivități ar fi puși în primejdie în situația în care acest inculpat ar fi lăsat în libertate, însă pericolul nu privește doar integritatea fizică a acestora ci și asupra bunurilor materiale, în contradicție deci cu cele susținute de apărare.
Mai mult, în cauză sunt îndeplinite cumulative și cerințele art.148 lit.a și d C., inculpatul neprezentându-se o perioadă relative lungă în fața organelor de cercetare penal cu toate că a fost legal citat și se presupune că a comis prezenta faptă după ce a fost epistat în mod repetat de organele de control fiscal în timp ce comitea acte materiale a unor infracțiuni de evaziune fiscală, acte pentru care ulterior a fost trimis în judecată.
Existența cerinței art. 148 lit.d C. nu este condiționată de pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fiind necesar- potrivit jurisprudenței în materie- ca inculpatul în timp ce era cercetat în cauză să fi comis o nouă infracțiune.
În ceea ce privește starea de sănătate precară a inculpatului, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, nefiind o cauză de revocare a arestului preventiv, întrucât potrivit art.139 ind.1 C. aceasta putând fi tratat sub pază permanentă.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. D., arestat in
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 aprilie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. V. C. M. R.
T. G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond. I. N.B.
| ← Decizia penală nr. 859/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1518/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
