Decizia penală nr. 180/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
DECIZIA P.Ă NR.180/A/2012
Ședința 2 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. Ș. judecător
JUDECĂTOR : L. M. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C.
O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 3 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. M., asistat de apărători aleși, av.L. M. Benea și Pârva I. Ines, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, partea civilă V. (fostă C.) V. asistată de către av.P. M. E. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și traducător limba engleză- germană Gecse Borgovan A. Romulus, lipsă fiind partea vătămată B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, traducător Gecse Borgovan A. Romulus depune la dosar copia autorizației nr.379 eliberată de Ministerul
Justiției.
Apărătorii aleși ai inculpatului M. M., depun la dosar acte în circumstanțierea inculpatului.
Curtea, având în vedere că instanța de fond a fost sesizată cu prezenta cauză înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.121/2011, aduce la cunoștință inculpatului prev.art.320/1 C.pr.pen., și întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu dorește să se prevaleze de acestea, își menține declarațiile date pe parcursul judecării cauzei și nu are de făcut completări la acestea.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. M., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen.
În susținerea apelului arată că instanța de fond a preluat motivarea rechizitoriului și în acest mod a distorsionat și chiar a compromis grav balanța pe care trebuia să o țină. S. aceste lucruri raportat la vastul material probator administrat în cauză și raportat la faptul că acest dosar a avut o soartă mai laborioasă. S. că din anul 2004, a fost începută urmărirea penală și a fost trimis un mandat de arestare iar inculpatul a fost dat în urmărire generală. Abia în anul
2008 au fost administrate probe de către acuzare și apărare, însă, indiferent cât de mare a fost perioada de timp petrecută din toamna anului 2003 și până în prezent, solicită a se observa inadvertențele și contrazicerile flagrante din declarațiile celor două părți vătămate C. V. și B. N. precum și a martorei M. M. De asemenea, solicită a se observa că martora M. M., din cele șapte declarații date, abia în anul 2008 îl încriminează pe inculpatul M. M. ca fiind persoana care ar fi racolat cele două părți vătămate. Din acest punct de vedere, a analizat fiecare declarație a părților vătămate și declarațiile martorei M.. S. că din nici un alt mijloc de probă nu rezultă vinovăția inculpatului. Mai mult, în apărare a propus probe care îl plasează pe inculpat într-un alt spațiu decât cel relatat de părțile vătămate și martoră, însă instanța le concediază cu sintagma „nu sunt relevante pentru cauză";.
În consecință, pentru motivele expuse, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al inculpatului M. M., av.Benea L. M., solicită achitarea inculpatului în baza art.10 al.1 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d C.pr.pen., lipsind unul din elementele constitutive a infracțiunii.
În susținerea apelului arată că instanța a mers pe ideea preconcepută că inculpatul se face vinovat de faptele imputate, încălcându-se prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.
Solicită a se observa că instanța de fond a luat în considerare doar declarațiile părții vătămate, înlăturând toate celelalte probe administrate prin comisie rogatorie, ca fiind subiective. Mai mult, nu se dovedește cu probe certe contribuția efectivă a inculpatului, afirmându-se doar că acesta a vorbit cu părțile vătămate.
Având în vedere că hotărârea instanței trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, ceea ce nu este cazul în speță, se impune pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.
Apărătorul părții vătămate V. (C.) V., solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate atât în latura penală cât și în latura civilă a cauzei.
Cu privire la mențiunile făcute de apărătorii inculpatului, precizează că nu există neconcordanțe între declarațiile părții civile C. și martorii audiați în cauză. De asemenea, infracțiunea există atât din punct de vedere al laturii obiective cât și subiective și este clar că a fost comisă de către apelant așa cum s-a reținut și de către instanța de fond.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele motive:
In opinia sa, sentința penală apelată este legală, temeinică și judicios motivată. Astfel, constată, ca și instanța de fond, că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza unor probe certe și legal administrate. De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului precum și pedeapsa aplicată este corectă atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
In ce privesc susținerile apărării, arată că între declarațiile părților vătămate și restul materialului probatoriu nu există suficiente elemente de divergență care să conducă la un dubiu serios în ceea ce privește vinovăția inculpatului, iar referitor la celelalte argumente invocate, referitoare la prezumția de nevinovăție avută în vedere de instanța fondului, apreciază că sunt simple speculații
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul M.i M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorilor săi. S. că nu se consideră vinovat pentru ceva ce altcineva a comis în spatele său și a folosit în interesul său propriu.
De asemenea, susține că declarațiile i-au fost modificate în cursul urmăririi penale, niciodată nu a făcut nimic ilegal iar ce i se poate reproșa este doar faptul că a transportat persoane pe o distanță de aproximativ 5 km, fără a avea cunoștință unde se duc acele persoane.
La final, arată că nu poate fi condamnat atât de drastic întrucât, având în vedere și starea sa de sănătate, aceasta ar fi o condamnare la moarte. S. că a aflat că are probleme în România abia în anul 2008, iar prima citație a primit-o în anul 2009.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 192 din 10 mai 2012 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui Z. și J., născut la data de (...), în Belgrad, R. S., cetățean sârb, posesor al pașapoartelor nr. 1472022 și nr. 3139959 eliberate de autoritățile din R. S., dom. în com. Smederevo sat D. nr.113, ap.2, R. S., cu reședința în Haupt Strasse nr. 7434 B., Oberwart, A.,
În temeiul art. 12 al. 1 și 2 lit. a din L. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2
Cod P., la pedeapsa de:
- 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și 66
Cod P. a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 al. 1 Cod P. ia interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod P., respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 88 Cod P. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul aretării preventive începând cu data de (...) și până la (...).
În temeiul art. 357 al. 2 lit. b Cod Procedură P.ă a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C.-N. luată prin decizia penală nr.
1919/R/(...) a Curții de A. C.
În baza art. 346 al. 1 Cod Procedură P.ă a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. (fostă C.) V. și I. (fostă B.) N. și în consecință s-a obligat inculpatul să le plătească acestora suma de câte 2.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, la cursul BNR din data respectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpatul în cursul anului 2003, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu M.
M., le-a racolat prin inducere în eroare pe părțile vătămate majore B. N. și V. V. - fostă C., a procurat documentele necesare transportării acestora în A., le-a preluat la sosirea în V. și le-a transportat la barul B. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Audiat în faza de urmărire penală (filele 238-244 din vol. II a dosarului de urmărire penală), ca și în fața instanței de judecată (filele 26-27), inculpatul nu a recunoscut învinuirea ce i s-a adus, arătând că, la un moment dat, când prietena sa de la vremea respectivă, numita M. M., a venit la V., în vizită la inculpat, aceasta i-ar fi spus inculpatului, că a cunoscut pe drum două tinere sărace care ar fi trebuit să fie așteptate la sosire în de către cineva, lucru ce nu s-a întâmplat, și întrucât el avea de rezolvat niște probleme urgente, le-a lăsat pe cele două fete
și pe prietena sa într-un centru comercial, iar la întoarcere a constatat că fetele plecaseră, M. M. relatându-i că persoana ce trebuia să le aștepte pe acestea a venit și le-a întâlnit, plecând împreună. Mai arată că nici măcar nu ar putea asocia chipul celor două fete pe care le-a văzut atunci la V. cu fizionomia celor două părți vătămate.
Potrivit declarațiilor date, aflate la filele mai sus indicate, inculpatul M. M. este cetățean sârb, însă din anul 1993 acesta și-a stabilit domiciliul în A., primind drept de ședere pe teritoriul acestei țării. Inculpatul este de profesie conducător auto și începând cu anul 2001 a efectuat curse regulate din Vestul Europei spre țări ale Europei de E. În acest an a cunoscut-o și pe martora M. M., în timpul unei astfel de curse, când martora mai sus amintită făcea autostopul, intenționând să se deplaseze de la O. la C.-N., unde aceasta locuia. După circa 2-
3 luni cei doi au devenit prieteni intimi, văzându-se cam la 2 săptămâni, fie cu ocazia curselor pe care inculpatul le efectua, fiind în trecere prin țara noastră, fie că martora îl însoțea pe inculpatul pe ruta pe care el se deplasa în cursă, prin țări ca S., B. ori Ungaria.
Astfel cum rezultă din declarațiile date de către martora M. M., în dosarul nr. 8299/2004 a T.ui C., în care a fost cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și prostituție (filele 191-213 din vol. I a dos. de u.p.), la vremea respectivă martora practica prostituția, aspect pe care însă, inculpatul nu-l cunoștea.
Fără a se cunoaște exact contextul ce a determinat o asemenea discuție, la un moment dat, se pare că între inculpat și martoră s-a discutat despre posibilitatea găsirii unor persoane dornice să lucreze în străinătate. În fața instanței de judecată (filele 70-72 din dosarul instanței), martora a afirmat că inculpatul i-a spus că ar avea un prieten care poate oferi locuri de muncă în străinătate. În fața instanței de judecată ce o cerceta pe martoră pentru infracțiunile despre care am vorbit mai sus, aceasta, în calitate de inculpată, a afirmat că inculpatul împreună cu un prieten intenționau să-și deschidă un restaurant, dând chiar destule detalii despre locul unde urma acesta să fie amplasat.
Cert este că în urma unei astfel de discuții cu inculpatul, martora a căutat în diferite ziare locale anunțuri ale unor persoane ce căutau locuri de muncă, dând peste numerele de telefon ale celor două părți vătămate pe care le-a și contactat.
Partea vătămată V. (fostă C.) V. a arătat (filele 12-52 și respectiv 200-202 din vol. I al dos. de u.p. și respectiv filele 28-29 din dos. i.) că, după ce a fost contactată de către martora M. M. în legătură cu posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă în A., tot aceasta a fost și cea care a mijlocit o întâlnire între inculpat și partea vătămată, pe terasa magazinului „Central";. Partea vătămată mai declară că martora M. M. i-a spus că inculpatul este concubinul ei și că deține în A. un restaurant, fiind asociat împreună cu o altă persoană. Tot M. M. i-a relatat că ar exista posibilitatea să lucreze ca barman la restaurantul respectiv.
Și partea vătămată I. (fostă B.) N. (filele 65-70, 74-76 și respectiv 193-195 din vol. I al dos. de u.p., și respectiv fila 30 din dos.i.) a declarat că î n cursul anului 2003, a dat un anunț în ziarul „Piața de la A la Z";, deoarece era în căutarea unui loc de muncă. Drept urmare a fost sunată pe numărul ce apărea în anunț de către martora M. M., care i-a comunicat că presupune că prietenul ei ar avea ceva de lucru pentru ea. În consecință partea vătămată a acceptat să se întâlnească cu M. M. și inculpatul pe terasa magazinului „Central"; din C.-N., iar inculpatul i-a spus părții vătămate că i-ar putea ajuta pe părinții săi la spălatul vaselor într-un restaurant al cărui asociat era inculpatul.
Ambele părții vătămate au declarat, că cu ocazia acelei întâlniri pe care a avut-o fiecare dintre ele, separat, pe terasa magazinului „Central"; cu inculpatul, s-au înțeles cu acesta în limba română, chiar dacă comunicarea a decurs puțin mai dificil.
În declarația dată în faza de judecată în dosarul în care era cercetată pentru trafic de persoane și prostituție, martora M. M. a arătat că inculpatul a fost și cel care a trimis în România suma de aproximativ 500 de euro, necesară pentru achitarea transportului părților vătămate în A. și pentru suportarea tuturor cheltuielilor rezultând din plecare.
Ulterior acestui moment au sosit și actele necesare plecării, din A., din cele declarate de martora M. M., de procurarea și trimiterea acestora ocupându-se de asemenea inculpatul.
Inculpatul a arătat că nu cunoaște nimic legat de invitațiile ce le dețineau părțile vătămate și care erau necesare pentru ca ele să se deplaseze în A. De asemenea inculpatul a mai aratătat că nu-i spune nimic numele de J. F. E.
În faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către autoritățile judiciare competente austriece, cu privire la audierea în calitate de martor a numitului J. F. E., semnatarul invitațiilor întocmite pe numele celor două părți vătămate. În esență, acesta a declarat că nu își amintește de numele părților vătămate dar presupune că ele au fost cele care l-au contactat, cu ocazia uneia din desele vizite pe care obișnuia să le facă în localitatea S. din Ungaria și i-au solicitat să le întocmească invitațiile. A. declarație este în contradicție cu datele aflate în dosar, constând în verificarea intrărilor și ieșirilor din țară a celor două părți vătămate. Așa fiind potrivit datelor comunicate de C. de I. și D. B. a rezultat că în cursul anului 2003 partea vătămată I. (fostă B.) N. a părăsit România doar la data de (...) intrând în țară în data de (...). De asemenea, partea vătămată V. (fostă C.) V. a părăsit țara doar la data de (...), ambele părți vătămate fiind la acea dată în posesia invitațiilor întocmite de către martor.
Având toate documentele de călătorie necesare asupra lor, cele două părți vătămate s-au deplasat spre A. împreună cu martora M. M., reîntâlnindu-l pe inculpat la destinație.
Referitor la acest moment, inculpatul M. M. a arătat că, în noiembrie 2003, când martora M. M. a venit la el în vizită, la V., el a așteptat-o la autogara. Cu acea ocazie M. M. i-a relatat inculpatului că la B. a întâlnit două fete românce care i-au comunicat că urmau să se deplaseze la V. să lucreze la un restaurant. Ajungând la destinație, M. M. l-a întrebat dacă ar putea să aștepte amândoi împreună cu fetele respective până va veni patronul restaurantului la care vor lucra să le ia, dar inculpatul i-a spus că nu poate să facă asta deoarece, avea ceva urgent de rezolvat și atunci le-a dus pe fetele respective până la un centru comercial situat în apropierea restaurantului la care ele urmau să lucreze, dar fără să își mai amintească despre ce restaurant era vorba de fapt. M. M. a rămas cu fetele la centrul respectiv întrucât acestea nu cunoșteau zona și nici orașul. În acel interval de timp inculpatul s-a întâlnit cu un prieten de al său și când s-a întors să o ia pe M. M., era însoțit de prietenul respectiv, iar fetele nu mai erau la acel centru comercial, și din câte a înțeles inculpatul din relatările prietenei sale, a venit cineva după ele.
Despre momentul sosirii sale la V., partea vătămată V. V. relatează că inculpatul a fost cel care i-a luat bagajele din autocar. Cum au ajuns la destinație, inculpatul i-a spus atât ei cât și părții vătămate B. N., că arată foarte rău și că ar trebuie să se aranjeze și să se fardeze, sens în care vor merge la un M. cu M. M. pentru a-și cumpăra farduri. Acest lucru s-a și întâmplat în sensul că împreună cu M. M. s-au dus la un M. unde M. M. împreună cu inculpatul au cumpărat farduri.
În același sens este și declarația părții vătămate I. (fostă B.) N., care declară că după întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul pe terasa magazinului „Central"; din C.-N., l-a reîntâlnit pe acesta în A., la destinație, unde le-a așteptat cu o mașină.
Și martora M. M. a susținut că la sosirea ei și a părților vătămate la V. erau așteptate de inculpat, care era însoțit de un prieten de-al său. Martora mai relatează că la un moment dat cei doi, adică inculpatul și prietenul său, au discutat ceva în limba germană, fără ca martora să înțeleagă despre ce este vorba, în condițiile în care nu cunoaște aceasta limbă, iar inculpatul care vorbea limba româna le spunea părților vătămate ce discutase, fără ca la momentul audierii martorei de către instanță, aceasta să își mai amintească conținutul relatărilor făcute de către inculpat părților vătămate.
După episodul cu M.-ul, inculpatul a declarat că s-a deplasat acasă la părinții săi, împreună cu M. M. și prietenul cu care avea ceva de rezolvat, aici aflându-se tatăl său și un prieten de-al acestuia.
Partea vătămată V. V. a relatat că de la autogară au plecat împreună cu inculpatul și martora M. M. acasă la un prieten de al său, care să le găzduiască pe cele două părți vătămate pentru o noapte, iar a doua zi dimineața inculpatul împreună cu M. M. le-a condus pe acestea până la un local care se numește B., din ce își amintește partea vătămată, dar se pare că era vorba despre B., și unde le-a prezentat unei persoane al cărui nume partea vătămată nu și-1 amintește, dar a reținut că persoana respectivă era patronul barului iar inculpatul s-a retras împreună cu acea persoană într-o cameră unde au discutat ceva, după care el și M. M. au plecat.
În același sens a fost și declarația părții vătămate I. N.
Martora M. M. a relatat că de la autogară s-au deplasat cu toții până într-o localitate de lângă V., unde prietenul inculpatului deținea restaurantul la care părțile vătămate ar fi urmat să lucreze. Părțile vătămate au rămas acolo, iar martora a plecat cu inculpatul la părinții săi.
Ajungând în localul respectiv, partea vătămată V. V. a declarat că după ce au fost date în grija patronului, au primit o cameră, împreună, însă părții vătămate i s-a părut ceva suspect, deoarece vedea că din alte camere ieșeau și intrau fete relativ tinere, și a întrebat-o pe partea vătămată I. N. că oare ce se întâmplă acolo. Seara a intrat la ele în cameră o fată care le-a explicat că trebuie să coboare și să se aranjeze înainte. Partea vătămată i-a comunicat acestei femei, prin semne, că nu va coborî, iar în acea primă noapte a stat în cameră, împreună cu partea vătămată B. N., și a plâns. A doua zi dimineața patronul respectiv văzând că nu a reușit să se înțeleagă cu ele a chemat un traducător și prin intermediul acestuia părțile vătămate au aflat că de fapt inculpatul le vânduse pe fiecare cu circa 800 - 1000 euro. Partea vătămată V. V. i-a explicat patronului respectiv ca ea știa că va veni să lucreze la bar într-un restaurant și după vreo 3 ore de discuții, patronul respectiv văzând ca într-adevăr ea nu știa ce anume ar fi urmat să facă în acel local a acceptat să le ducă pe cele două părți vătămate într-un alt bar care de asemenea îi aparținea, denumit T. F., unde le-a ținut ascunse timp de o noapte, ca să nu afle inculpatul. A doua zi dimineața soția patronului respectiv a condus-o pe partea vătămată V. V. la gară. Între timp a anunțat și poliția căreia i-a explicat în linii mari situația, partea vătămată fiind condusă într-un compartiment unde a stat singură, practic închisă, până când a ajuns la A.
Partea vătămată I. (fostă B.) N. a declarat că după ce inculpatul și martora M. M. au plecat din localul în care fuseseră conduse, părțile vătămate i-au comunicat patronului că nu vor să rămână acolo și au fost mutate într-un alt local. Părțile vătămate s-au înțeles ca să se despartă, în ideea că și inculpatul și martora M. M. să-și distribuie atenția în două părți, și după ce partea vătămată V. V. a revenit în țară, ea a mai stat ascunsă timp de 4 zile într-un apartament foarte mare. În cele din urmă patronul respectiv i-a dat părții vătămate banii necesari ca să revină în țară. Partea vătămată I. (fostă B.) N. mai declară că în momentul în care au ajuns la primul bar, martora M. M. i-a spus foarte clar ce urma să facă acolo.
Legat de ce anume a urmat după momentul despărțirii de cele două părți vătămate, martora M. M. a declarat că, la un moment dat, în timp ce se afla încă în A., a fost sunată de către partea vătămata B. N. A. i-a relatat că partea vătămata V. (fostă C.) V. venise în țară chiar a doua zi după momentul în care a rămas să lucreze la restaurantul respectiv, și că B. N. avea un alt loc de muncă și că ar mai vrea să rămână în A. să lucreze.
Legat de existența celor două localuri, pomenite de părțile vătămate în declarațiile lor, s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, pentru identificarea lor. În cadrul acestei proceduri la data de 12 august 2008 a fost audiat proprietarul acestora, martorul J. F., care a arătat că își amintește de părțile vătămate, nu poate să arate exact momentul în care cele două femei au sosit la localul B., dar că din primul moment și-a dat seama că nu sunt foarte fericite. Pentru a înțelege situația lor, proprietarul localului a chemat o cunoștință vorbitoare de limba română. Prin intermediul acesteia, martorul a aflat că părțile vătămate au fost aduse în A. sub pretextul fals de a fi angajate. Martorul a arătat că a doua sau a treia zi a cumpărat uneia dintre cele două femei un bilet de tren pentru a se întoarce în România, iar cea de a doua femeie a mai rămas câteva zile întrucât se vedea clar că femeii îi este frică, el a dus-o în localul T. Frutti iar după alte 3-4 zile i-a cumpărat și acesteia bilet pentru a se întoarce în România.
Din probele mai sus analizate a reieșit că apărarea inculpatului a fost de circumstanță. Astfel, este evident că la solicitarea inculpatului, martora M. M. a căutat persoane dornice de a-și găsi locuri de muncă în străinătate respectiv în A. În condițiile în care această martoră nu cunoștea limba germană nu avea posibilitatea de a fi ea personal promotorul unui astfel de demers, numai inculpatul, care este rezident austriac și cunoaște limba putea să afle despre oportunități de găsire a unor locuri de muncă în străinătate, fără a ne referi acum strict la cunoașterea ori necunoașterea naturii condițiilor de muncă, or la caracterul exploatatoriu sau neexploatatoriu a locurilor de muncă.
De asemenea a fost mai presus de orice îndoială că inculpatul a fost cel care a procurat documentele necesare deplasării părților vătămate la V., nici în procurarea invitațiilor neputând bănui că martora M. M. ar avea vreo implicare.
Inculpatul a fost cel care le-a condus pe părțile vătămate la clubul respectiv unde urmau să fie exploatate în scopul practicării prostituției.
A fost real că actele de la filele 99 - 103 din volumul II al dosarului de urmărire penală nu privesc barul T. Frutti din cauza de față, fiind vorba despre o cu totul altă locație, însă existența barului „T. Frutti"; în care au ajuns cele două părți vătămate, este neîndoielnică, câtă vreme a fost audiat chiar patronul celor două locații, „B."; și „T. Frutti";, iar acesta, mai mult,și-a amintit de prezența în localurile sale, a celor două părți vătămate, românce.
Nu mai puțin real este că acesta a declarat că nu-i cunoaște nici pe inculpatul M. M. și nici pe martora M. M., declarație pe care nu o putem pune la acest moment la îndoială, însă în mod cert din întregul lanț al unei rețele de trafic de persoane mai lipsește probabil o verigă sau poate chiar mai multe, fiind foarte posibil ca patronul celor două localuri să nu dorească angajarea unor persoane care nu vor benevol să practice prostituția, fiind de asemenea foarte posibil și să nu cunoască un astfel de element, al voinței reale a unei persoane angajate.
Instanța de fond a apreciat că apărarea invocată de către inculpat, că totul reprezintă înscenarea sau răzbunarea martorei M. M., pentru faptul că ar fi fost părăsită de către inculpat, nu poate fi primită. Așa fiind întregul șir de evenimente, ar reprezenta o punere în scenă mult prea grandioasă și cu costuri semnificative, și fără nici o miză, sau în tot cazul o miză nesperată. În sensul celor de mai sus, nu trebuie uitat că părțile vătămate și martora chiar s-au deplasat la V., cu costuri destul de importante pentru veniturile aproape inexistente ale celor trei femei, apoi s-au dus la localul B., riscând și acolo să fie implicate în activități de prostituție, de care se fereau și nu doreau să se implice, în condițiile în care partea vătămată V. V. încă din C.-N. și-a pus probleme legate de seriozitate ofertei de muncă și de condițiile concrete de muncă. S-au lăsat văzute de patronul barului și „au jucat"; cartea spaimei de lucrurile ce le-ar fi așteptat și pe care nu vroiau să le accepte. Dincolo de faptul că, evident, apărarea nu a explicat deloc, cum au aflat despre acel local B., și cum au ajuns în el, în condițiile în care părțile vătămate nu mai fuseseră anterior în A., și de altfel nu părăsiseră deloc România.
Dar mai ales instanța de fond a trebuit să sublinieze că nu pare deloc credibil ca martora M. M. să fi riscat o sancțiune penală, care de altfel i s-a și aplicat și a executat-o, pentru faptul că a acceptat racolarea celor două părți vătămate, numai de dragul de a se răzbuna pe inculpat.
Apărarea a mai invocat că între declarațiile uneia și aceleiași părți sau martore, în special fiind vorba despre martora M. M., au existat contradicții flagrante. Este real că asemenea contradicții au existat, însă ele nu poartă asupra elementele esențiale în cauză și care sunt: faptul că cele două părți vătămate își căutau un loc de muncă, în țară sau în străinătate, faptul că au fost contactate de către martora M. M., care a făcut acest lucru la solicitarea inculpatului, deoarece, așa cum am mai arătat, ea personal nu deținea cunoștințele necesare de limbă și sociale pentru a se angaja singură într-un astfel de demers, faptul că părțile vătămate au avut încă din țară o întâlnire cu inculpatul, pe parcursul căreia el vorbea limba română și le-a dat asigurări despre faptul că vor lucra într- un restaurant, faptul că inculpatul le-a trimis documentele de călătorie necesare, respectiv invitațiile de ședere, faptul că le-a plătit transportul, faptul că s-au deplasat la V., unde au fost așteptate de către inculpat, și faptul că au fost conduse la barul B., unde părțile vătămate ar fi urmat să practice prostituția.
Restul aspectelor au fost chestiuni colaterale, iar aceste contradicții au putut fi puse pe seama trecerii timpului, precum și pe seama de emoții trăite de părțile vătămate în cadrul stării de fapt cu care instanța a fost sesizată. Mai este necesar de subliniat că părțile vătămate, prin prisma experienței lor de viață destul de limitate, au tins să dea o oarecare „greutate"; situației pe care au traversat-o, accentuând, intenționat sau nu, unele aspecte, pentru a evidenția drama personală pe care au trăit-o.
În cauză, la solicitarea inculpatului, s-a dispus audierea martorilor M. J., mama inculpatului și B. S., prietenul inculpatului cu care acesta avea ceva probleme de rezolvat în ziua în care au sosit la V. părțile vătămate împreună cu martora M. M., prin comisie rogatorie. Evident că cele două depoziții (filele 290-
303) au confirmat apărarea inculpatului, însă ele oricum nu poartă asupra elementelor constitutive ale infracțiunii cu care este sesizată instanța. Astfel, martora M. J. a declarat aspecte legate de relația fiului său cu martora M. M., despre locul de muncă al fiului său din acea perioadă, despre cum își desfășura activitatea, și cam ce program de muncă avea, fără să cunoască detalii legate de racolarea, prin inducere în eroare a părților vătămate, ori detalii legate de procurarea documentelor necesare deplasării la V., ori despre localul în care cele două părți vătămate au ajuns. Martorul B. S. a relatat cu destul de multă precizie cursul evenimentelor din ziua de (...), în condițiile în care de atunci au trecut aproape 10 ani, amintindu-și exact cum în timp ce inculpatul l-a vizitat la domiciliu i-a spus că a sosit o cunoștință de a sa din România (probabil este vorba despre martora M. M.) pe care a lăsat-o la un complex comercial unde făcea cumpărături împreună cu niște prietene (probabil părțile vătămate). După ce inculpatul a rămas la martor maxim două ore, cei doi s-au dus la respectivul centru comercial de unde au luat-o pe M. M. și apoi toți trei s-au deplasat la domiciliul inculpatului, care era același cu al părinților săi, unde martorul a rămas peste noapte. Pe traseul de la V. la B., unde inculpatul își avea domiciliul, nu au mai oprit undeva anume.
În drept, fapta inculpatului M. M., care în cursul anului 2003, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu M. M., le-a racolat prin inducere în eroare pe părțile vătămate majore I. (fostă B.) N. și V. (fostă C.) V., a procurat documentele necesare transportării acestora în A., le-a preluat la sosirea în V. și le-a transportat la barul B. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.
41 alin.2 Cod penal.
În privința elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, ar mai putea exista discuții cu privire la cunoașterea de către inculpat a scopului pentru care le-a racolat și transportat pe părțile vătămate. Din modul în care acestea au fost racolate, prin inducere în eroare, din faptul că inculpatul, în ciuda evidenței neagă chiar că le-ar cunoaște pe părțile vătămate, este evident că acesta cunoștea cum anume ar urma să fie exploatate părțile vătămate, reamintind, nefiind necesar ca patronul localului în care ar fi lucrat acestea, respectiv domnul J.
Franna, să cunoască acest lucru, după cum nu este imposibil nici ca tocmai el să fie veriga lipsă din lanțul traficanților de persoane despre care am vorbit.
Cu toate că s-a cerut de către apărarea înlăturarea aliniatul 2 al art. 12 din L. 678/2001, a apreciat că, chiar dacă între inculpat și martora M. M. nu a existat o legătură subiectivă explicită, evident că cei doi au acționat împreună, rolul fiecăruia fiind distinct, însă conjugat aceluiași scop, de a exploata activitatea de prostituție pe care cele două părți vătămate ar fi desfășurat-o. Prin urmare, din această perspectivă, încadrarea juridică dată faptei de către P. a fost corectă.
Partea vătămată B. N., prin apărătorul său, a solicitat reținerea la încadrarea juridică a faptei și a circumstanțelor agravante prev. de art. 75 lit. b și d Cod P.. Instanța a apreciat că nici aceste circumstanțe nu există și nu sunt aplicabile în speța de față. În literatura de specialitate s-a arătat că prin acte de cruzime se înțelege comiterea infracțiunii prin asemenea manopere care presupun ferocitate din partea autorului, o sălbăticie în comiterea faptei, urmărindu-se provocarea de suferințe mari victimei, de ex. comiterea unui omor prin aruncarea asupra victimei a unei substanțe inflamabile și apoi aprinderea acesteia, comiterea unei vătămări corporale prin tăierea unor membre, etc.
În doctrina penală s-a arătat că motivele josnice sunt acele porniri contrare moralei, ca răzbunarea, setea de îmbogățire pe căi ilicite, etc.
Este lesne de observat că nici una din cele două circumstanțe nu își găsesc aplicarea în speța de față.
La dozarea și individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod P. și anume de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, și anume închisoare de la 5 la
15 ani și interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în faptul că inculpatul a acționat împreună cu o altă persoană, ceea ce a sporit șansele de reușită ale acțiunii sale, a acționat prin mijloace neelaborate, la îndemână și frecvent folosite în cauze similare, dar asupra a două părți vătămate, persoane destul de simple și naive, care prin pregătirea lor școlară și prin experiența limitată de viață nu au avut capacitatea de a decela oferta ce le-a fost făcută de către inculpat, prin intermediul martorei M. M., și a reflecta asupra seriozității ei, și eventual de a face verificări legate de veridicitatea celor susținute. Tot aici este momentul să arate și că părțile vătămate nu au fost în cele din urmă exploatate, însă datorită prezenței lor de spirit și inițiativei de a-și anunța familia despre situația în care se află, familie ce a anunțat și organele de poliție despre potențiala exploatare sexuală a părților vătămate. În privința urmărilor faptelor inculpatului, este necesar să evidențiem că și la momentul audierii părților vătămate, acestea erau încă, deși a trecut un interval de timp destul de semnificativ, destul de marcate din punct de vedere psihic de încercarea pe care au trebuit să o depășească. În speța de față nu este importantă numai urmarea de natură psihică, și care prin particularitățile sale subiective poate scăpa observației participanților la o asemenea procedură, ci și cea concretă, materială, constând în faptul că partea vătămată, așa cum a declarat, a fost pe punctul de a i se destrăma căsnicia tocmai din cauza evenimentelor faptice cercetate în această cauză, în condițiile în care soțul său i-a reproșat că este o femeie de moravuri îndoielnice și știa cu ce anume ar fi urmat să se ocupe în V., și și-a dorit o astfel de activitate.
Instanța a luat în considerare și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale însă a negat comiterea faptelor, manifestând nesinceritate.
Sintetizând toate argumentele mai sus reliefate, instanța a apreciat că o sancțiune de 6 ani închisoare a reprezentat o pedeapsă aptă să realizeze scopurile unei pedepse penale, să promoveze atât prevenția generală dar mai ales pe cea specială, și a crezut că prin exemplaritatea pedepsei inculpatul a fost atenționat asupra gravității faptei sale și nu va mai reitera pe viitor comportamente infracționale.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și 66
Cod P. instanța a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 al. 1 Cod P. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod P., respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin încheierea penală nr.620/2004 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. M. pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a Mandatului, în condițiile în care inculpatul a fost arestat în lipsă, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 119/2004 din (...) (f. 124, 168).
În cursul lunii august 2004, întrucât se sustrăgea urmăririi penale, inculpatul M. M. a fost dat în urmărire generală, iar ulterior a fost dat în urmărire internațională sub numărul de ordin 4. din (...), număr de dosar
„INTERPOL"; 8. din (...) (f. 132-133).
La data de (...) Tribunalul Cluj a emis mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 4 din 2010 și mandatul european de arestare nr. 7. privind pe inculpatul M. M. În baza mandatului european emis de Tribunalul Cluj, la data de (...) T. de L. E. a dispus încarcerarea inculpatului în vederea predării. La data de (...) inculpatul a fost eliberat în baza unei ordonanțe a tribunalului, stabilindu-se plata sumei de 5000 euro drept cauțiune, obligația de a locui în continuare în B. A. și de a se preda autorităților române în cazul în are se va dispune predarea sa.
La data de (...) inculpatul M. M. a fost arestat în Ungaria, în baza aceluiași mandat european emis de Tribunalul Cluj, iar în data de 09 iunie 2011 acesta a fost predat autorităților române.
Prin încheierea din data de (...) Tribunalul Cluj s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 119/2004 emis la data de (...) de către Tribunalul Cluj pe numele inculpatului M. M., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...), ora 13,00 și până a data de (...), ora 13,00.
Ulterior măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută în condițiile legii, până la data de (...), când prin decizia penală nr. 1919/(...) a Curții de A. C. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.-N.
Raportat la cele mai sus reținute, în temeiul art. 88 Cod P. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul aretării preventive începând cu data de (...) și până la (...).
În temeiul art. 357 al. 2 lit. b Cod Procedură P.ă s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C.-N. luată față de inculpat prin decizia penală nr. 1919/R/(...) a Curții de A. C.
Partea vătămată I. N. s-a constituit parte civilă, oral, cu suma de 10.000 euro, în ședința de judecată din data de (...) (fila 31). La aceeași dată, printr-un înscris depus la dosar (fila 24), partea vătămată V. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro.
Ținând seama de traumele psihice suferite de părțile vătămate, de urmările în planul relațiilor lor afective, pe care părțile vătămate le-au suportat, dar și de faptul că nu au fost exploatate sexual, deoarece s-au întors acasă la scurt timp după momentul la care au fost plasate în barul B., cu ajutorul unor persoane bine intenționate, instanța a apreciat că suma de câte 2.000 euro pentru fiecare din părțile vătămate a reprezentat o dreaptă dezdăunare pentru stresul și consecințele neplăcute pentru ele, ce au decurs din fapta inculpatului.
Drept consecință, în baza art. 346 al. 1 Cod Procedură P.ă a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. (fostă C.) V. și I. (fostă B.) N. și în consecință s-a obliga inculpatul să le plătească acestora suma de câte 2.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, la cursul BNR din data respectivă.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul M. M. solicitând instanței de control judiciar desființarea sentinței atacate și a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C. pr. pen. deoarece instanța fondului a interpretat eronat probațiunea administrată în prezenta cauză, respectiv nu a ținut cont de inadvertențele și contrazicerile flagrante cuprinse în declarațiile celor două părți vătămate și nici de faptul că abia în cursul anului 2008 martora M. M. a dat declarații care îl incriminează.
În opinia sa, nu există mijloace de probă care să îl incrimineze și din care să rezulte fără dubiu că se face vinovat de comiterea infracțiunii care a fost reținută în sarcina sa.
Apărătorii aleși ai inculpatului apelant au mai susținut ,în subsidiar, dacă nu va fi acceptată ideea achitării inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. a C. pr. pen. acesta să fie achitat în temeiul prevederilor art. 10 lit. d C. pr. pen. constatându-se lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, că a fost încălcată grav prezumția de nevinovăție instanța fondului luând în considerare doar declarațiile părților vătămate înlăturând celelalte probe administrate prin comisie rogatorie ca fiind subiective, încălcându-se astfel și principiul in dubio pro reo.
Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 371 și urm. C. pr. pen.
Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de control judiciar constată că în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești a fost administrat un amplu material probator care coroborat în mod judicios conduce la certitudinea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. emis în dosar
16/D/P/2004.
În sarcina acestui inculpat s-a reținut și dovedit că, în cursul anului 2003, în baza aceleași rezoluții infracționale, a racolat, prin inducerea în eroare a părților vătămate majore B. N. și V. V. (fostă C.), a procurat documentele necesare transportării acestora în A., le-a preluat la sosirea în V. și le-a transportat la barul B. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Așa cum am mai arătat și anterior fapta reținută în sarcina inculpatului este probată fără dubiu de întreg material probator administrat în cauză contrazicând poziția de nerecunoaștere a comiterii faptei pe care a manifestat-o inculpatul pe parcursul întregului proces penal.
Astfel, așa cum a reținut și instanța fondului, declarațiile părților vătămate C. V. (actualmente V.) date în faza de urmărire penală (f.14-23, 24-48, 49- 52 ), precum și ale părții vătămate B. N. de la filele (65-70,74-76 ), din procesele verbale de confruntare -(f.114)- dintre partea vătămată C. V. și numita M. M. și de la fila 117 între partea vătămată B. N. și M. M., depozițiile martorilor M. M. (f.244 dup) C. C. A., C. L., I. M. T., Boldijar Olga, C. M. L., Sabău S. C. (f.77-82), comisia rogatorie internațională efectuată de autoritățile austriece la solicitarea autorităților judiciare române a cărei traducere există la filele 59-103 vol -II- urmărire penală, conduc la concluzia că inculpatul M. M., prin intermediul și cu ajutorul consistent al martorei M. M. inducând în eroare părțile vătămate și promițându-le că le va găsi un loc de muncă în A., unde urmau să lucreze într- un magazin, le-a racolat pe acestea în vederea obligării la practicarea prostituției
.
Astfel, partea vătămată V. V. (fostă C.) atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii sale în ședință publică, în condiții de oralitate si contradictorialitate a declarat că a fost contactată de martora M. M. ca urmare a anunțului pe care l-a dat în ziarul Piața de la A la Z, în legătură cu posibilitatea găsirii unui loc de muncă în străinătate, respectiv i s-a indus ideea că va lucra ca barman la restaurantul pe care l-ar deține inculpatul în A. Pe tot parcursul procesului penal partea vătămată a declarat și a susținut în declarații, cu foarte puține modificări neesențiale, datorate trecerii unui interval mare de timp de la momentul primei audieri, din data de 19 noiembrie 2003 până în momentul audierii în fata instanței de judecată, în 3 august 2011aceleași aspecte și împrejurări.
Partea vătămată a declarat în mod pertinent că s-a întâlnit pe terasa magazinului „Central"; cu martora M. M. și cu inculpatul M. M. care, deși nu vorbea foarte bine limba română, a putut comunica cu partea vătămată. Pentru că a solicitat un timp de gândire având în vedere că era vorba de o plecare în străinătate, partea vătămată a fost căutată periodic la domiciliu de această martoră care a încercat să o convingă să accepte cât mai repede oferta care i-a fost făcută.
Partea vătămată a mai arătat că martora M. M. a suportat cheltuielile necesare obținerii pașaportului, taxele necesare transportului și lucrările dentare pe care le-a efectuat anterior plecării in A.
Din discuțiile cu inculpatul apelant partea vătămată a înțeles că salariul pe care îl va obține ca barman la restaurantul din A. unde este și el asociat va fi de cca. 700 euro/lună la început, urmând ca acesta să crească în următoarele lunii în strânsă legătură cu modul în care se va descurca la locul de muncă.
Tot inculpatul i-a spus acestei părți vătămate că va lucra cu contract de muncă pe o perioadă de 6 luni de zile și nu de 3 luni, așa cum a afirmat anterior martora M. M.
Partea vătămată C. V. (actualmente V.) împreună cu cealaltă parte vătămată B. N. s-au deplasat cu autocarul în data de 7 noiembrie 2003, spre B. fiind așteptate acolo de către martora M. M., împreună deplasându-se cu autocarul spre V. unde au fost așteptate de către inculpat.
Inculpatul le-a înmânat celor două părți vătămate suma de 250 euro spunându-le să cumpere cele necesare pentru a arăta cât mai bine sub pretextul că acest lucru este necesar pentru a atrage clienții ce vor veni în barul în care urmează să lucreze. Apoi cele două au fost transportate de către inculpat împreună cu martora M. M. la un local Night Club B. unde li s-a spus că vor rămâne provizoriu până li se va găsi un alt loc de muncă.
Partea vătămată C. V. (actualmente V.) a aflat de la cealaltă parte vătămată B. N. că a fost adusă în A. pentru practicarea prostituției lucru care însă a fost refuzat de acesta. De la barul B. părțile vătămate au fost transportate la clubul T.
- F. din V. reușind în cele din urmă să părăsească A.
Aceeași poziție procesuală a avut-o și partea vătămată B. N. actualmente I., care a arătat în declarațiile date atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului, în esență, că a plecat în A. ca urmare a stăruințelor martorei M. M., care i-a spus că va lucra într-un restaurant care ar aparține socrilor săi în calitate de barman și spălătoare de vase urmând să câștige suma de 500 euro/lună, să aibă un contract ferm și să obțină viză de lucru în A. Și această parte vătămată a arătat că a fost insistent sunată de M. M., că s-a întâlnit cu inculpatul M. M. pe terasa magazinului „Central"; din C. - N., si că acesta vorbea mai greu limba română, dar se putea face înțeles, că a fost achitat costul transportului de la C.- N. la V. de către M. M., că în V. au fost preluate de către inculpat care le-a data o suma în euro pentru a face unele cumpărături care să le îmbunătățească imaginea, au fost duse la clubul B. unde au aflat că vor practica prostituția putând să câștige chiar 1500 euro/ lună din care el își va lua un comision.
Discutând apoi cu patronul acestui club a aflat că inculpatul este o persoană foarte periculoasă, de cetățenie sârbă și că este proxenet. Apoi cu ajutorul acestui patron au fost mutate la un alt bar unde erau mai în siguranță, fiind apoi în data de 13 noiembrie 2003 urcată într-un autocar si revenind în România. Acesta parte vătămată a mai susținut că a fost amenințată după întoarcerea în România de către martora M..
Din declarația părții vătămate M. M. dată în fata instanței de judecată se confirmă o parte din cele susținute de părțile vătămate, respectiv că transportul acestora din România la V. ar fi fost suportat de către inculpat, că inculpatul înțelegea și vorbea satisfăcător limba română, că a avut loc o întâlnire între părțile vătămate și inculpat pe terasa magazinului „Central";, revenind asupra declarației date în faza urmărire penală în cursul anului 2004, în care arăta că acesta i-ar fi propus să găsească fete în România pentru a le duce în A. în vederea exploatării sexuale în diverse bordeluri din V. unde acesta avea legături, urmând ca beneficiul rezultat din activitatea fetelor să fie împărțit.
În fata instanței de judecată martora M. M. a arătat că nu mai retine momentul în care a data această declarație recunoscându-și semnătura și scrisul de la finalul declarației și declarând, sub prestare de jurământ, că nu a fost supusă unor presiuni de către organele de anchetă.
Poziția exprimată de părțile vătămate este susținută și de către declarațiile martorilor C. L., C. C. A. și C. M. L.
De asemenea, în fața instanței de judecată au fost audiați, prin comisie rogatorie martorii M. J. și S. B. a căror depoziții nu a fost concludente pentru soluționarea prezentei cauze, aceștia necunoscând aspecte legate de activitatea ilicita a inculpatului, respectiv aceștia au putut da doar date în legătura cu relația pe care inculpatul o avea cu martora M. M.
Pentru a constat fără dubii vinovăția inculpatului vom avea în vedere și comisia rogatorie internațională efectuată la solicitarea autorităților române de către autoritățile judiciare din A., prin care a fost audiat proprietarul localului B. J. F., care a arătat că își aduce aminte de părțile vătămate care i-au relatat că au fost aduse în A. sub falsul pretext de a fi vânzătoare la un magazin Billa și că nu îl cunoaște pe inculpatul M., că cele două părți vătămate au rămas in acel club câteva zile, cumpărându-i uneia dintre ele un bilet de tren pentru a se întoarce în România, iar pe cealaltă, pentru că se vedea clar că îi este frică, a dus-o la localul T. -.
Toate cele de mai sus contrazic susținerile inculpatului că împotriva sa nu au fost administrate de către organele judiciare probe din care să rezulte fără putință de dubiu vinovăția sa.
Instanța de apel constată că drepturile procesuale ale inculpatului au fost respectate pe parcursul întregii proceduri, acesta beneficiind de serviciile unui avocat și de cel a unui traducător autorizat și admițându-i-se cererile în probațiune pe care le-a formulat.
În opinia Curții, organele judiciare si-au îndeplinit obligația procesuală de a dovedi comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului răsturnând prezumția de nevinovăție de care acesta beneficiază.
Afirmația inculpatului că instanța fondul s-a raportat exclusiv la declarațiile părților vătămate și ale martorei M. M., ignorând restul probelor administrate este neadevărată, deoarece au fost coroborate toate probele administrate în cauză apreciindu-se care dinte ele sunt pertinente și utile pentru justa soluționare a cauzei.
Astfel, așa cum a mai arătat și anterior declarațiile martorilor propuși de către inculpat prin conținutul lor nu au fost în măsură să lămurească instanța cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului.
Pe de altă parte, vom observa că nu există contradicții și discrepante considerabile între depozițiile părților vătămate date pe parcursul a cca. 8 ani de zile. În esență părțile vătămate au susținut tot timpul aceleași împrejurări care au fost arătate mai sus și asupra cărora nu vom mai reveni.
Raportat la cele anterior expuse, Curtea de A. constată asemenea instanței fondului că inculpatul M. este vinovat de comiterea infracțiuni de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. dispozițiilor art. 41 alin.2 C. pen.
Singura critică care poate fi adusă hotărârii atacate vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant și modalitatea de executare a acesteia.
Astfel, Curtea constată că, raportat la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, la modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpatul nu a apelat la mijloace dolosive și la acțiuni de inducere în eroare a părților vătămate extrem de elaborate, nu le-a amenințat pe acestea, nu a exercitat violențe fizice asupra lor iar dacă părțile vătămate ar fi dat dovadă de mai multă prudentă și de mai putină naivitate acțiunea inculpatului ar fi fost sortită eșecului; - că părțile vătămate nu au fost efectiv exploatate, acesta si datorită înțelegerii pe care au găsit-o la patronul localului unde au fost duse de către inculpat, dar și la faptul că de la momentul comiterii infracțiunii în 2003 și până în prezent a trecut o perioadă de timp mai mult decât considerabilă, iar aplicarea unei sancțiuni foarte severă, după 9 ani de la comiterea infracțiunii, în condițiile în care autorități române aveau cunoștință de această faptă încă din anul 2003 finalizând însă urmărirea penală, în ceea ce îl privește pe inculpat abia în anul 2011, nu este de natură să ducă atingerea scopului prevăzut de legea penală.
Vom mai observa că părțile vătămate au trecut peste acest incident nefericit din viata lor, fiind căsătorite și nefăcând dovada, în vreun fel, că ar mai fi afectate de cele întâmplate, în urmă cu 9 ani.
Instanța de apel apreciază că o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.pen. pe durata a doi ani este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului și să prevină comiterea de noi infracțiuni.
La individualizarea acestei pedepse instanța a ținut cont și de faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, însă a avut o conduită procesuală corectă netergiversând soluționarea cauzei.
În favoarea sa instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a C.pen. constatând că inculpatul este lipsit de antecedente penale și considerând că doar o pedeapsă coborâtă sub minimul prevăzut de lege este în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a mai avut în vedere și faptul că din anul 2003 până în prezent inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală ceea ce îndreptățește instanța de control judiciar să aprecieze, raportat și la cele expuse anterior, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i acestuia atenția asupra prev. art. 83 C. pen.
Din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă conform art. 88 C. pen. durata detenției preventive în data de 9 iunie 2011 până în data de 28 noiembrie
2011.
Constatând că temeiurile ce au justificat măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea C. - N., măsura luată prin decizia penală nr. 1919/R/(...) a Curții de A.,nu mai subzistă, instanța de apel a revocat această măsură conform dispozitivului și aceasta deoarece lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment nemaiprezetând nici un pericol pentru ordinea publică datorită intervalului extrem de mare de timp trecut de la comiterea faptei.
Este greu de crezut că o faptă comisă în cursul anului 2003 este în măsură să stârnească în anul 2012 vreo reacție negativă din partea opiniei publice,iar pe de altă parte, din noiembrie 2011 când a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea inculpatul s-a supus tuturor măsurilor impuse de instanță conform prevederilor art. 145 alin.11 C.pr pen. Vom avea în vedere si faptul că inculpatul este cetățean sârb cu reședința în A. și că de mai bine de un an și jumătate nu și-a văzut familia și nu a fost în țara sa de reședință.
Constând că nu există alte motive de neegalitate sau de netemeinicie a hotărârii apelate, Curte va admite apelul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a C.pr. pen. admite apelul declarat de către inculpatul M. M., domiciliat în com. Smederevo sat D. nr.113 apt.2, R. S., cu reședința în A. Haupt Strasse nr.7434 B., Oberwart și Romania, str. L. nr.6 Bl. G1, et.4, apt.87, C.-N. împotriva sentinței penale 192/(...) a T.ui C. pe care o desființează în parte, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de individualizare a executării pedepsei și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M. M., fiul lui Z. J., născut la (...) în Belgrad, cetățean sârb, fără antecedente penale, domiciliat în com. Smederevo sat D. nr.113 apt.2 , R. S., cu reședința în A. Haupt Strasse nr.7434 B., Oberwart și Romania, str. L. nr.6 Bl. G1, et.4, apt.87, C.-N. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Lg.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și art.74 lit. a, 76 lit. b C. pen. de la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, art.65 alin.2 și 3 C. pen. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b C. pen.
În conformitate cu prev. art.81, 82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta pe un termen de încercare de 5 ani și atrage atenția inculpatului asupra prev. art.83 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, în baza art.88 C. pen., durata detenției preventive începând cu (...) până la (...).
În baza art.139 raportat la art.145 alin.23 și art.381 C. pr. pen. revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C.-N. luată prin decizia penală 1919/R/(...) a Curții de A. C.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial ce se va avansa din FMJLC pentru avocat R. C. C.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul apel rămân în sarcina acestuia potrivit art.192 alin.3 C. pr. pen..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. Ș. L. M. | M. B. |
Red. M.Ș /dact. V.R.
2 ex./(...)
Judecător fond. L. C.
| ← Decizia penală nr. 1518/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 727/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
