Decizia penală nr. 1527/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 1527/R/2012
Ședința publică din 31 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 621 din data de 15 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul B. S. Ș., trimis în judecată prin rechizitoriu P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 1680/P/2011 pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.
195/2002, modificată și republicată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul B. S. Ș. asistat de apărători aleși, avocat C. L. și Ș. H., cu delegații la dosar ( f. 11, 12 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Potrivit art. 38514 Cod procedură penală se aduce la cunoștința inculpatului obligativitatea ascultării, precum și faptul că în calea de atac promovată de către P. se poate modifica hotărârea și în defavoarea sa.
De asemenea, se aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a fi asistat de către un apărător, precum și că are dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul B. S. Ș. arată că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs, consideră că cele declarate până în prezent sunt suficiente și menține declarațiile date anterior.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M.ui P. susține recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 621/2012 a Judecătoriei C.-N., pe care îl apreciază ca fondat și solicită ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să se dispună casarea integrală a sentinței recurate care, în opinia sa, este rezultantul unei grave erori de fapt generată de greșita interpretare a probelor administrate în cauză, astfel încât și soluția de achitare întemeiată pe disp. art. 10 lit. d din Codul de procedură penală este greșită. Solicită înlăturarea de către instanța de recurs a erorii evidențiate și, în urma rejudecării cauzei, să se rețină vinovăția inculpatului B. S. Ș. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, să se dispună aplicarea sancțiunii închisorii în limitele prevăzute de textul legal menționat anterior, individualizată potrivit criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal, ținând seama de valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, respectiv de 0,95 g ‰, care se situează peste limita legală de 0,80 prevăzută de textul de incriminare.
Ca modalitate de executare solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 din Codul penal, întrucât elementele ce caracterizează persoana inculpatului sunt de natură a permite concluzia că pedeapsa își va îndeplini scopul și fără executarea acesteia în regim de detenție. Cu cheltuieli în sarcina statului, fiind recursul P..
Similar cu alte spețe, arată că discuția se poartă cu privire la semnificația concluziilor raportului de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei, întrucât în cauză, în cursul urmăririi penale, s-au administrat probe cu caracter științific care dovedesc că inculpatul prezenta o alcoolemie peste limita legală admisă la momentul opririi în trafic, respectiv în data de 12 februarie 2011. În acest sens indică buletinul de analiză toxicologică, care concluzionează că la prima probă recoltată inculpatul prezenta o alcoolemie de
0,95 g ‰, cea de-a două probă reflectând o alcoolemie de 0,80 g ‰, respectiv în scădere față de prima probă, coroborat și cu faptul că la testul respirației inculpatul a prezentat o halenă alcoolică corespunzătoare valorii de 0,41 ml alcool pur în aerul expirat. La probele științifice administrate în cursul urmăririi penale se adaugă expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei pentru realizarea căreia experții legiști au arătat că au avut în vedere declarațiile consumului de băuturi alcoolice făcute de inculpat, fără a cunoaște care declarație a fost avută în vedere întrucât, inclusiv în ceea ce privește consumul de votcă, inculpatul a avut mai multe declarații, respectiv cea de la examinarea clinică, în care nu se precizează cantitatea de votcă ingerată, după care, două declarații, una din 16 februarie și una din 22 aprilie, în care se arată, după caz, că a consumat 170 -
200 de ml de votcă și, în cealaltă 150-170 de ml de votcă. Susține că în cuprinsul expertizei medico-legale nu se face o astfel de distincție și o astfel de discuție, experții arătând doar că au în vedere cele două cantități consumate, cu cele două limite anterior redate, la aproximativ ora 01:20. A., arată că nu există îndoieli cu privire la consumul de votcă de către inculpat în cursul acelei nopți, întrucât acest fapt a fost atestat de martorul R. C. I., în locuința căruia a consumat băuturi alcoolice, dar cantitatea și momentul la care a avut loc acest consum de băuturi alcoolice arată că nu poate fi atestat de acest martor și nici de către inculpat. În acest sens precizează că se află în prezența unui fapt, respectiv a unei simple susțineri a inculpatului cu privire la consumul de băuturi alcoolice, cantitatea și momentul la care a avut loc această ingerință. De asemenea, susține că prin expertiza medico-legală de calcul retroactiv se arată că valorile stabilite prin această probă sunt teoretice și că ele depind ca și veridicitate de veridicitatea probelor care au fost puse la dispoziție, respectiv de declarația privind consumul de băuturi alcoolice. Consideră că în speță declarația inculpatului nu are nicio valoarea probatorie întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, iar singura atestare prin proba testimonială este faptul consumului de votcă, fără a se indica cantitatea și intervalul orar în care a avut loc. Apreciază că aceste două ultime elemente sunt deosebit de relevante în calculul teoretic retroactiv al alcoolemiei, precum și că valoarea stabilită prin expertiza medico-legală pentru calculul retroactiv se pierde, nemaiavând concludență și utilitate, pentru că depinde de veridicitatea declarației inculpatului. Mai arată că acest aspect rezultă din disp. art. 33 din Ordinul nr.
1134/2000 privind aprobarea normelor metodologice pentru recoltarea probelor biologice, articol care face referire la faptul că într-adevăr calculul retroactiv al alcoolemiei oferă doar valori teoretice aproximative, spre deosebire de buletinul de analiză toxicologică ce oferă valori obiective și incontestabile. La alineatul 4 al art.
33 arată că calculul retroactiv nu poate fi efectuat numai pe baza declarațiilor existente la dosar, fiind necesare și alte elemente și la alineatul 5 se arată că o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei se efectuează pentru o singură variantă de consum. A., susține că în speța analizată inculpatul prezintă cu certitudine cel puțin două variante de consum, care au fost declarate și avute în vedere de către experții medici-legiști, care însă nu fac nicio diferențiere între valorile teoretice ale alcoolemiei în funcție de cele două valori de consum exprimate de către inculpat, diferite și semnificative ca și cantitate și ca și interval de ingestie a băuturilor alcoolice.
Așadar, raportat la momentul atribuirii concludenței și utilității probei anterior expuse, disputabilă pentru motivele arătate și față de concluzia că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul consideră probabil ca instanța să fi avut în vedere că, fiind o valoare a alcoolemiei ce nu constituie infracțiune, se află de fapt în prezența unei simple contravenții, iar nu a unei infracțiuni.
În realitate, astfel cum a arătat anterior, având în vedere că declarația inculpatului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în această cauză, expertiza medico-legală de calcul retroactiv având doar o valoare teoretică, iar concluzia depinde de celelalte probe administrate în cauză, consideră că singura probă certă și indubitabilă care trebuie să fie avută în vedere este buletinul de analiză toxicologică, care atestă cu certitudine o valoare de 0,95 g ‰ alcool pur în sânge situată peste limita legală admisă de lege.
În condițiile anterior expuse solicită să se constate că s-a dispus în mod greșit achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d, să se rețină vinovăția acestuia și să se dispună condamnarea la pedeapsa închisorii. De asemenea, solicită individualizarea sancțiunii ținându-se seama, în principal, de valoarea alcoolemiei, care nu este deosebit de ridicată, dar care impune aplicarea unei sancțiuni penale, respectiv cea a închisorii, individualizată corespunzător și cu modalitate de executare potrivit art. 81 din Codul penal.
Apărătorul ales al inculpatului B. S. Ș., avocat C. L., constată consecvența P. în aprecierea și interpretarea cenzurată și trunchiată a probelor și susține că, în fond, și această instituție nu trebuie să urmărească decât aflarea adevărului și aplicarea dreptății, dar respectând întrutotul principiile de bază ale dreptului penal, cu privire la care nu insistă, fiind cunoscute tuturor celor prezenți în sala de ședință.
Solicită respingerea recursului formulat în cauză și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, pentru că, în opinia sa, starea de fapt și soluția dată de către instanța de fond sunt „cât se poate de clari și de limpezi";. De asemenea, consideră că starea de fapt are o mică importanță în economia speței discutate. A., confirmă depistarea inculpatului în trafic la ora 0. din noapte, fiind de presupus traficul redus, la un banal control de rutină, la volan, cu o oarecare alcoolemie, cu mențiunea că această stare de fapt se află la limita disp. art. 181
Cod penal având în vedere atât persoana inculpatului cât și faptul că nu s-a produs niciun fel de eveniment rutier. Raportat la starea de fapt și la aspectul juridic al problemei apreciază că ar fi nedrept să se prevaleze de disp. art. 181
Cod penal.
A., solicită a se observa mențiunea procurorului consemnată în rechizitoriu, sens în care redă textual „în practica judiciară s-a statuat că, în situația în care buletinul de analiză toxicologică reflectă o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar raportul de expertiză medico-legală reține o alcoolemie sub limita legală, expertiza medico-legală nu are forță probantă deplină, decât dacă este coroborată cu alte fapte sau împrejurări";. În acest sens indică existența buletinului de analiză toxicologică care îl inculpă pe inculpat și a expertizei privind calculul retro al alcoolemiei, care îl disculpă. În ipoteza expusă, exceptând principiul in dubio pro reo, arată că se apelează și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care, în principal, sunt testimoniale, respectiv declarațiile martorilor B. A., M. A., B. V. și R. C. A. că toți martorii declară că nu l-au văzut pe inculpat bând alcool cu acea ocazie, respectiv bere, cu o singură excepție, martorul B. V., care l-a văzut consumând o anumită cantitate dintr-o sticlă de votcă. Această declarație se coroborează cu rezultatul expertizei privind calculul retro al alcoolemiei, care stabilește o alcoolemie de 0,30-0,55 g ‰ la momentul depistării în trafic a inculpatului.
Totodată formulează două întrebări și anume: „de ce să dăm crezare și credibilitate mai mare buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei și nu unei expertize?";, precum și „de ce există o relativă neconcordanță în declarația inițială a inculpatului, care a arătat că a consumat una sau două beri și declarația ulterioară, în care arată că a consumat votcă?";. În acest sens invocă situația evident intimidantă în care se afla inculpatul, precum și instinctul de conservare, care determină adoptarea opiniei majorității, respectiv consumarea uneia sau a două beri, pentru a fi mai puțin incriminantă decât consumarea unui alt gen de alcool cu un grad de îmbibație alcoolică mai ridicat. Consideră că explicația dată este singura normală și firească primei declarații a inculpatului, care ulterior, realizând consecințele declarațiilor sale, a spus adevărul cu privire la specificul alcoolului consumat.
În încheiere arată faptul că probele nu au valoare mai dinainte stabilită și solicită ca, respingând recursul formulat de către P. și menținând hotărârea instanței de fond, să se aibă în vedere practica profund consacrată și nesănătoasă din perspectivă etică juridică a P. de a solicita sau ignora proba expertizei privind calculul retro.
Apărătorul ales al inculpatului B. S. Ș., avocat Ș. H., apreciază că concluziile formulate de către procuror încearcă să salveze urmărirea penală efectuată deficitar și, mai ales concluziile acesteia privind trimiterea în judecată. Apreciază că probele din dosar se coroborează între ele și duc la concluzia certă că la ora când a fost oprit în trafic inculpatul B. S. Ș. avea o alcoolemie de sub
0,80 g ‰. În acest sens se bazează pe faptul că testarea cu aparatul alcool test s- a efectuat după o perioadă de 16 minute, indicând o valoare de 0,41 în aerul pur expirat, care de obicei se dublează pentru a se efectua sau nu proba de sânge.
Mai arată că valorile alcoolemiei au fost în coborâre ulterior primei probe, iar reproșul procurorului ce vizează faptul că expertiza nu a luat în calcul declarațiile fluctuante apreciază că trebuia soluționat de către procurorul de caz prin solicitarea de lămuriri.
De asemenea, solicită a se avea în vedere diferența efectuată chiar de către legiuitor, respectiv consumul de alcool la volan este contravenție sau infracțiune și nu trebuie să se dispună condamnarea contravenienților. Consideră că, în ipoteza în care se dorește dovedirea faptului că nu sunt contravenienți, ci infractori se impune efectuarea urmăririi penale complete în sensul stabilirii alcoolemiei și arată că nu este obligația inculpatului să își demonstreze nevinovăția. Totodată achiesează la susținerile anterior expuse de către colegul său și invocă decizia Curții de A. C. nr. 1806/R/(...) prin care s-a dat eficiență interpretării evidențiate, dispunându-se achitarea, într-o speță similară a unui inculpat tocmai pentru că schimbarea declarațiilor a fost justificată și că nu au fost probe cu privire la consumul de alcool.
Consideră că nu există latura obiectivă a infracțiunii și invocă ca temei de drept disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală, dar totodată apreciază ca fiind evident că a existat consumul de alcool și, respectiv săvârșirea unei contravenții
și nu a unei fapte prevăzută de legea penală, sens în care invocă și disp. art. 10 lit. b Cod procedură penală.
Inculpatul B. S. Ș., având ultimul cuvânt, regretă consumul de alcool și arată că acest fapt i-a schimbat viața.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 621 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d C.pr.penala, s-a dispus achitarea inculpatului B. S. S. - fiul lui Ș. si S., născut la data de (...) în mun. C. N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. I., nr. 2, ap. 2 jud. C., cetățenie romana, căsătorit, un copil, administrator la SC R. SRL, cu antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificat prin OUG nr.6. si republicata.
In baza art.192 Cod pr. penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...), dosar parchet nr. 1680/P/2011, inculpatul B. S. S., a fost trimis în judecata în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. si ped.de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificat prin OUG nr. 6. si republicata.
Ca stare de fapt, s-a reținut ca, la data de (...) în jurul orelor 01,40, înculpatul B. S. Ș. a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare (...), proprietate personala, pe strada O. din C. N., iar la ora 01,56 a fost testat cu aparatul alcooltest care la poziția 00292 a indicat valoarea de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul ulterior, a fost condus la clinica UPU 1 unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Rezultatele din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1222/IX/a/350 din (...) indică că la ora 02,30 inculpatul a avut o alcoolemie de 0,95 g%o, respectiv de 0,80 g%o la ora 03,30.
Procurorul a reținut ca, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, semnat de către inculpat, acesta a declarat că a consumat două beri fără a face precizări referitoare la intervalul de timp în care a consumat cantitatea de alcool sau eventualul aport alimentar, aspect confirmat și de către martorul M. A. I.
Cu ocazia prelevării probelor biologice la C. UPU 1 C.-N., inculpatul a declarat că a consumat votcă în data de (...) în intervalul de timp 01,40-01,50, fără a preciza cantitatea, menționând că nu a mâncat.
Procurorul mai arata ca, la data de (...) inculpatul a declarat că a consumat
170 ml.-200 ml. în intervalul orar 01.20-01.30, cu aport alimentar în intervalul orar 01.00-01.15.
Procurorul retine ca, în data de (...), fiind audiat în calitate de învinuit, inculpatul B. S. Ș. a arătat că a consumat 150-170 ml. votcă în data de (...), în jurul orelor 01.20, iar în privința aportului alimentar arată că a mâncat un sandwich în intervalul orar 01.00-01.15.
De asemenea inculpatul declară că în momentul opririi sale în trafic nu a declarat adevărul în privința felului și cantității de alcool consumate sau a aportului alimentar deoarece la fața locului se aflau și reprezentanți mass-media, motiv pentru care s-a jenat să declare adevărul, fiind o persoană publică. Procurorul a apreciat ca, această justificare a neconcordanței evidente în declarațiile consemnate, nu poate fi primită, având în vedere că inculpatul deținea funcția de administrator la S. R. S., nefiind o „. publică";, iar pe de altă parte, inculpatul avea posibilitatea de a declara adevărul la sediul B. R., unde, cu ocazia audierii, a declarat că își „rezervă dreptul de a nu declara nimic";.
Cu privire la dreptul la tăcere, procurorul a arătat ca, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este învinuit și de asemenea nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a prezenta în mod voit eronat starea de fapt, fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta, dar aceste împrejurări nu absolvă organele judiciare de obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.
In actul de sesizare a instanței, se amintește ca, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 din C.pr.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile învinuitului în conformitate cu art. 69 C.pr.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Procurorul a considerat ca în cauză declarația învinuitului referitoare la consumul de alcool nu se coroborează cu alte probe. Martorii B. V. și B. A. C. au declarat că nu l-au văzut pe învinuit consumând alcool.
S-a apreciat că rezultatele raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr.5719/IX/d/239 din (...), efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont atât de consumul de băuturi alcoolice declarat cât și de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că inculpatul putea avea la ora evenimentului rutier (ora 0140 în data de (...)) o alcoolemie mai mică de 0,80 g%o, cu o valoare teoretică cuprinsă în intervalul de 0,30-0,55 g%o, valorile alcoolemiei fiind condiționate de verosimilitatea și certitudinea probării lor.
Procurorul menționează în rechizitoriu că în practica judiciară s-a statuat că, în situația în care buletinul de analiză toxicologică reflectă o îmbibație alcoolică peste limita legală iar în raportul de expertiză medico-legală se reține o alcoolemie sub limita legală, expertiza medico-legală nu are forță probantă deplină și nu se poate exclude vinovăția inculpatului numai în măsura în care această probă este coroborată cu alte fapte sau împrejurări. De asemenea procurorul a afirmat că este cunoscut faptul că foarte frecvent conducătorul auto face afirmații nereale cu privire la consumul unei cantități de alcool cu foarte puțin timp înainte de a fi oprit în trafic însă toate acestea sunt făcute exclusiv în scopul eliminării pericolului social al infracțiunii, al obținerii unui rezultat biologic eronat și al preconstituirii de probe în vederea sustragerii de la răspunderea penală.
In actul de sesizare a instanței s-a reținut ca, fapta inculpatului B. S. Ș. care, la data de (...), în jurul orelor 0140, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel Vectra, cu nr. de înmatriculare (...), având o îmbibație alcoolică superioară limitei legale de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.
195/2002 R.
Instanța de judecata isi exercita atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului si isi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza, probe care nu au o valoare dinainte stabilita.
In timpul urmăririi penale s-a procedat la audierea martorilor B. A. C., M. A. I. si B. V., iar în timpul cercetării judecătorești, au fost audiați martorii R. C. I., B. A. M. R. si B. V. Din analiza declarațiilor acestor persoane, rezulta ca, inculpatul nu a fost văzut consumând bere cu ocazia vizitei efectuata la familia R. D. martorul B. V. menționează ca l-a văzut pe inculpat servindu-se dintr-o sticlă de votca fără a putea preciza cantitatea sau a indica cu precizie ora.
Potrivit art. 66 C.pr.penala inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si nu este obligat sa isi dovedească nevinovăția.
Conform art. 69 C.pr.penala, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente la dosar.
In cauza dedusa judecații, afirmația inculpatului potrivit căruia a consumat 2 beri cu ocazia depistării în trafic nu este susținută de celelalte probe, necoroborându-se cu nici una din declarațiile martorilor. E. de remarcat că în aceeași seara, la un interval de timp scurt, cu ocazia recoltării probelor biologice inculpatul a declarat ca a consumat votca. Instanța de fond a reținut aceasta poziție a inculpatului deoarece se coroborează cu depoziția martorului B. V. care l-a văzut consumând acest tip de băutura si cu raportul de expertiza medico legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei nr.5719/IX/d/239 din (...), care indica o valoare mai mica de 0.80 gr/mie, cu o valoare teoretică cuprinsă în intervalul de 0,30-0,55 g%o.
Organele de urmărire penala au obligația procedurala conform art. 62
C.pr.penala, de a lamuri cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute ca probe ce stau la baza unei hotărâri de condamnare doar declarațiile inculpatului date cu ocazia opririi în trafic si concluziile buletinului de analiza toxicologica a alcoolemiei.
S-a mai reținut că afirmațiile procurorului din actul de sesizare a instanței potrivit cărora, ,,este cunoscut faptul că foarte frecvent conducătorul auto face afirmații nereale cu privire la consumul unei cantități de alcool cu foarte puțin timp înainte de a fi oprit în trafic însă toate acestea sunt făcute exclusiv în scopul eliminării pericolului social al infracțiunii, al obținerii unui rezultat biologic eronat și al preconstituirii de probe în vederea sustragerii de la răspunderea penală";, nu pot fi luate în considerare deoarece contravin unei reguli esențiale de drept, qui acussare volunt probationes habere debent.
Din aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. si ped.de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificată prin OUG nr.6. si republicata, în privința laturii obiective fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d C.pr.penala, pronunțând achitarea inculpatului.
Fata de cele de mai sus, instanța de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d C.pr.penala, l-a achitat pe inculpatul B. S. S. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, modificată prin OUG nr.6. si republicata.
In baza art.192 Cod pr. penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe, P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, să se rețină vinovăția inculpatului B. S. Ș. în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. de asemenea, s-a solicitat aplicarea sancțiunii închisorii în limitele prevăzute de textul legal menționat anterior, individualizată potrivit criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal, ținând seama de valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, respectiv de 0,95 g ‰, care se situează peste limita legală de 0,80 prevăzută de textul de incriminare, cu aplicarea art. 81
Cod penal.
Analizând hotărârea atac ataă, prin prisma actelor dosarului, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a considerat că variantele ulterioare depistării în trafic în privința consumului de băuturi alcoolice, a felului de alcool
și a cantităților ingerate prezentate de către inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor și cu concluziile raportului de constatare medico-legală, deci cu majoritatea probelor administrate în cauză.
Teza potrivit căreia inculpatul a fost nesincer iar martorii nu au declarat potrivit adevărului nu poate sta la baza unei soluții de condamnare a acestuia.
Dacă ar fi înlăturate aceste probe - așa cum solicită recurentul - ar rezulta că trebuie acceptată prima variantă de consum a inculpatului, respectiv două beri, deoarece la dosar nu există nici un alt indiciu referitor la o a treia variantă de consum de băuturi alcoolice de către inculpat; această variantă însă este în neconcordanță cu valorile certe stabilite la analiză așa cum se arată în concluziile raportului de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Așadar, doar potrivit probelor administrate din care rezultă celelalte variante de consum declarate de inculpat - a tăriei alcoolice în cantitate de cca
170 gr. țuică - se poate ajunge la rezultatul alcoolemiei dedus din probele biologice recoltate, dar care exclud alcoolemia de peste 0,80 g/mie din momentul accidentului.
În legătură cu acest aspect, Curtea constată în prezent infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 nu incriminează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în stare de ebrietate ci doar conducerea cu o alcoolemie peste limita legală de 0,80 g/mie.
Schimbarea declarației primei variante de consum este justificată de evitarea unor sancțiuni disciplinare mai aspre de către inculpat iar parchetul nu a probat că schimbarea declarației ar fi nejustificată; ca atare, instanța era obligată să țină seama de celelalte declarații date de către inculpat.
În consecință, Curtea nu poate reține pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie mai mare de 0,80 g/mie cu o valoare teoretică apropiată de 0.95 g/mie, fiindcă la dosar nu există probe certe din care să rezulte cantitatea de alcool ingerată și intervalul de timp în care a avut loc pentru a se ajunge la valoarea teoretică menționată.
E. evident că pronunțarea unei sentințe de condamnare pentru o infracțiune nu se poate baza pe o simplă estimare, chiar dacă aceasta a avut loc printr-un buletin de analiză toxicologică, ce nu conferă însă prin natura sa de probă științifică caracter cert a unui calcul probabilistic.
Cu toate acestea recursul P. este întemeiat în ceea ce privește temeiul achitării. Având în vedere că a existat în mod cert un consum de băuturi alcoolice, confirmat de inculpat și că prin expertiză s-a stabilit că valoarea probabilă a alcoolemiei a fost de aproximativ 0.30-0,55 gr, la mie, se constată că fapta, deși neprevăzută de legea penală, constituie contravenția prev. de art. 102 pct. 37 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.
În aceste limite, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 621 din data de (...) pe care o va casa în parte doar sub aspectul greșitului temei al achitării inculpatului B. S. Ș. și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului B. S. Ș. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Se va dispune sesizarea I.P.J. C. - S. Poliției R.e în vederea sancționării contravenționale a inculpatului.
În baza art. 189 C.p.p. Curtea va dispune avansarea din FMJ a sumei de
100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit avocat B. I.
PENTRU ACE. M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 621 din data de (...) pe care o casează în parte doar sub aspectul greșitului temei al achitării inculpatului B. S. Ș. (fiul lui Ș. si S., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. I., nr. 2, ap.
2 jud. C.,).
Rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpatul B. S. Ș. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Sesizează I.P.J. C. - S. Poliției R.e în vederea sancționării contravenționale a inculpatului.
În baza art. 189 C.p.p. dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit avocat B. I.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publica din data de 31 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. C. I. A. D. L.
L. A. S.
GREFIER,
Red.A.D.L./ (...). Dact. H.C./3 ex. Jud.fond: O.C..
| ← Decizia penală nr. 1761/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 599/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
