Încheierea penală nr. 1573/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1573/R/2012

Ședința publică din 07 noiembrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : I. C. M., judecător

JUDECĂTORI : M. B.

: A. D. L.

G. : L. A. S.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror

S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. -. T. M. împotriva încheierii penale nr. 535/C/2012 din data de 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul D. M. B. N., cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din L. nr. 1. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul D. M. B. N., asistat de apărător ales, avocat B. E., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar ( f. 11 ), precum și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. M. I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f.

6 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul

M.ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I. M. prin prezența apărătorului ales al inculpatului și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Întrebat fiind, inculpatul D. M. B. N. învederează instanței că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P., solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, deoarece în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri. În cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, infracțiune sancționată cu o pedeapsă de la 3 la 15 ani închisoare. Arată că sunt întrunite cumulativ condițiile arestării preventive, respectiv atât cele prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. De asemenea, sunt întrunite și condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prezumată a fi comisă de către inculpat este mai mare de 4 ani, iar cercetarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește existența indiciilor și probelor cu privire la comiterea infracțiunii arată că s-au găsit diverse cantități de droguri la inculpat, fiind vorba de canabis și rezină de canabis menționate în tabelul anexă nr. 3 la L. nr. 1., inculpatul recunoscând că a oferit spre consum astfel de droguri altor persoane. Pe de altă parte, raportat la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală apreciază ca fiind evident că prima condiție este îndeplinită. Susține că și cea de-a doua condiție este îndeplinită în sensul că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică atât prin cantitățile relativ mari de droguri cât și prin impactul negativ pe care astfel de activități îl provoacă în conștiința membrilor comunității ca urmare a dezvoltării fără precedent a unor astfel de activități infracționale. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului declarat de D. - B. T. M. ca fiind nefondat cu consecința menținerii încheierii instanței de fond.

În ceea ce privește art. 143 Cod procedură penală arată că nu are mențiuni de făcut având în vedere că nu a declarat recurs.

În ceea ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că acesta presupune întrunirea cumulativă a două condiții și anume ca pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani, condiție îndeplinită în cauză și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că aceasta a doua condiție nu este îndeplinită în cauză, instanța de fond în mod legal argumentând că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D. M. B. N. este consumator de canabis de circa trei ani, acesta a cumpărat cantitățile de droguri descoperite asupra sa pentru consum propriu și a oferit spre consum canabis altor persoane, respectiv învinuiților C. R. A. și R. D. V. A. doar cu caracter ocazional și fără a realiza operațiuni de comercializare. De asemenea, susține că prima instanță a avut în vedere cantitatea cumpărată și deținută relativ mică, numărul persoanelor cărora se presupune că inculpatul le-a oferit spre consum droguri, reținând că activitatea infracțională a inculpatului nu are consecințe semnificative pe plan social care să justifice adoptarea măsurii arestării preventive. Totodată, s-a avut în vedere și atitudinea cooperantă a inculpatului care a făcut declarații complete și sincere și a regretat faptele. Acesta a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane, respectiv a numitului H. B., față de care nu s-a început urmărirea penală din motive medicale, existând suspiciuni cu privire la existența discernământului acestuia, de la care a achiziționat cantitatea de canabis deținută asupra sa. De asemenea, inculpatul a declarat și a predat benevol cantitatea de 60 de gr. de canabis, plantă verde, pe care o avea depozitată într-un alt loc și despre care organele de urmărire penal nu aveau cunoștință, sens în care apreciază că se impune reținerea în favoarea inculpatului a art.16 din L. 1..

Cu privire la starea de fapt solicită a se reține că în procesul verbal de sesizare din oficiu aflat la fila nr. 3 din dosarul de urmărire penală, persoana care a predat acele două pachețele în folie de aluminiu conținând substanțe interzise a afirmat că le are de toți cei trei inculpați și nu doar de la inculpatul pe care-l asistă, așa cum s-a reținut în mod tendențios în propunerea de arestare și în motivele de recurs. De asemenea, arată că D.-ul

- B. T. M. susține că nu există niciun argument și nicio garanție pe care să o poată oferi instanța de judecată în sensul că inculpatul nu ar încerca să influențeze declarațiile și atitudinile persoanelor care au recunoscut implicarea lor. Consideră că nu instanța trebuie să argumenteze sau să garanteze faptul că inculpatul nu va încerca să influențeze părțile din dosar ci tocmai P. trebuie să aducă probe și garanții în acest sens.

Mai arată că în propunerea de arestare, P. a susținut că urmează să se procedeze la audierea celorlalte persoane implicate, la stabilirea rolului concret avut de inculpatul C. R. A., la identificarea persoanelor cărora inculpatul D. le-a comercializat droguri pentru consum, precum și la identificarea altor persoane ca având legătură cu cauza, dar cu toate că au trecut 10 zile, nu s-au derulat acte de procedură. Susține că nu există probe certe din care să reiasă că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere și practica CEDO care a statuat că cercetarea în stare de libertate este regula, iar arestarea preventivă este excepția și că aceasta se impune când o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, conform disp. art.

136 Cod procedură penală. Totodată, precizează că față de ceilalți inculpați nu s-a impus nici măcar luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate decât arestarea preventivă, precum și că inculpatul face eforturi susținute de familie de a renunța la acest viciu, sens în care depune la dosar o scrisoare medicală din (...) și, respectiv din (...) de la spitalul de B. I. și P. din B. M.. În acest context arată că inculpatul urmează să fie internat pentru dezintoxicare.

Reprezentantul M.ui P., în replică, cu privire la apărările inculpatului în sensul că nu există date cu privire la riscul ca alte persoane audiate în cauză să fie influențate de către inculpat, la situația altor persoane cercetate și față de care nu s-a luat nicio măsură, precum și la atitudinea inculpatului raportat la valorile morale și sociale, arată că inculpatul a avut multiple confruntări cu legea, respectiv infracțiuni comise cu violență, motiv pentru care susține că există riscul că, cercetat în libertate, acesta va încerca influențarea unor persoane audiate în cauză și că nu are aceeași situație identică cu alte persoane din cauză.

Apărătorul ales al inculpatului cu privire la antecedența penală consideră că instanța de judecată va ține cont de aceasta în ipoteza reținerii vinovăției și, respectiv în eventualitatea unei condamnări. De asemenea, solicită a se avea în vedere fișa de cazier judiciar din conținutul căreia rezultă că două dintre infracțiuni sunt săvârșite în stare de minorat, iar cea de-a treia, respectiv pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, fiind de altă natură. Astfel, arată că inculpatul s-a căsătorit, are copii minori în întreținere, apreciind că acesta nu prezintă niciun pericol public.

Inculpatul D.-M. B.-N., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor formulate de către apărătorul său.

C U R T E A

Deliberând reține că prin încheierea penală nr.535 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. privind pe inculpatul D.-M. B. N.

În temeiul art. 136 alin. 1 lit.b C.penală raportat la art. 145 C. penală s-a dispus luarea față de inculpatul D.-M. B. N. cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din L. nr. 1. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o durată de 30 de zile.

În temeiul art. 145 alin. 11 C.penală s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la P. M. B. M. conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat. c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea T.ui M.; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; În temeiul art. 145 alin.12 lit.c C.penală s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii să nu se apropie de învinuiții R. D. V. A., C. R. A. și H. B. C.

și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 pct. 2 ind. 2

C.penală.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond în raport de probele administrate până în această fază procesuală, a constatat că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 681 Cod procedură penală că inculpatul D.-M. B. N. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din L. 1..

Astfel, din mențiunile procesului-verbal de sesizare din oficiu a rezultat că la data de (...) o persoană care a refuzat să-și decline identitatea a predat organelor de poliție o cantitate de cannabis, afirmând că i-a fost dată de către inculpatul D.-M. B. N. și învinuiții R.-D. V. A. și C. R. A.,

Ulterior, la data de (...), organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a unui autoturism marca Honda Prelude cu nr. de înmatriculare H-RC

1280, condus de învinuitul C. R. A. și în care se afla și inculpatul D.-M. B. N. A. inculpatului, într-un rucsac a fost descoperită cantitatea de 30 grame cannabis și 5 grame rezină de cannabis, iar la scurt timp, acesta a mai predat organelor de poliție o cantitate de circa 62 grame de cannabis, pe care o deținea la locuința unei alte persoane, R. D. Grigore.

Prin declarațiile date, inculpatul D.-M. B. N. a arătat că este consumator de cannabis de aproximativ 3 ani și că a cumpărat cantitățile care au fost descoperite asupra sa de la numitul H. B., în vederea consumului propriu. De asemenea, inculpatul a recunoscut, inclusiv prin declarația dată în fața instanței, că a oferit cannabis în vederea consumului și altor persoane, printre care C. R. A. și R. D. V. A., însă a susținut că nu a vândut niciodată asemenea droguri. Inculpatul a precizat că „oferirea"; se realiza de regulă la domiciliul său, prin lăsarea persoanelor menționate să fumeze din țigările pe care le prepara pentru consum propriu. Învinuitul C. R. A. a confirmat susținerile inculpatului, precizând că acesta i-a dat și în alte rânduri țigări cu cannabis, însă a arătat că nu știe ce cantități transporta inculpatul și ce intenționa să facă cu acestea.

La data de (...) a fost efectuată o percheziție la locuința învinuitului H.

B., fiind descoperită cantitatea de 44 grame de influorescență de cannabis și o instalație artizanală indoor folosită la cultivarea plantelor de cannabis, confirmându-se astfel și susținerile inculpatului privind cumpărarea de la acest învinuit a drogurilor găsite asupra sa.

În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond reține existența în cauză a unor indicii temeinice că inculpatul D.-M. B. N., în cursul lunii octombrie 2012 a cumpărat, deținut și oferit altor persoane droguri de risc

(cannabis) fără drept, activități care se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de care este acuzat, respectiv trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din L. 1..

Cu toate acestea, având în vedere împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost săvârșită, amploarea activității infracționale realizată de inculpat, precum și persoana și conduita acestuia, instanța de fond a apreciat că dispunerea unei măsuri preventive privative de libertate nu se impune.

Potrivit art. 136 Cod procedură penală măsurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, iar conform art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului este necesar ca acesta să fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Dacă în ceea ce privește limita de pedeapsă pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, condiție prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită, limitele speciale prevăzute de art. 2 alin.1 din L. 1. fiind de la 3 la 15 ani închisoare, cea de-a doua condiție, privind existența unor probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu este realizată în cauză.

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea în libertate a unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni poate presupune temerea că aceasta ar putea continua comiterea unor fapte prevăzute de legea penală sau provocarea unui sentiment de indignare ori revoltă în rândul membrilor societății, convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod ferm și prompt împotriva celor care săvârșesc asemenea fapte, premise care nu se regăsesc în cauza de față.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D.-M. B. N. este consumator de cannabis de aproximativ de 3 ani și, conform propriilor sale susțineri, necombătute de alte mijloace de probă, a cumpărat cantitățile de droguri descoperite asupra sa în vederea consumului propriu. De asemenea, probele administrate până la acest moment procesual confirmă împrejurarea că aceasta a oferit spre consum cannabis altor persoane, respectiv învinuiților C. R.-A. și R. D. V.-A., doar cu caracter ocazional și fără a realiza operațiuni de comercializare a drogurilor deținute.

Or, având în vedere cantitatea cumpărată și deținută, numărul persoanelor cărora se presupune că inculpatul le-a oferit spre consum droguri și caracterul ocazional al acestor acțiuni, nu se poate susține că activitatea infracțională desfășurată de acesta are o amploare deosebită ori consecințe semnificative în plan social care să justifice adoptarea unei măsuri preventive de o gravitate deosebită, cum este arestarea preventivă.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea cooperantă adoptată de inculpat, acesta făcând declarații complete și sincere cu privire la cantitățile de droguri deținute, modul de procurare a acestora, dar și regretul față de comiterea infracțiunii de care este acuzat.

Având în vedere aceste aspecte și apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă riscul comiterii unor noi infracțiuni sau un pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M..

Constatând însă că în cauză există indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de care este acuzat inculpatul și că urmărirea penală nu este finalizată, presupunând continuarea cercetărilor în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor legate de activitatea infracțională pe care acesta se presupune că a realizat-o, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, instanța de fond a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B. M. pe o durată de 30 de zile și a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; f) să se prezinte la P. M. B. M. conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat. g) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea T.ui M.; h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În temeiul art. 145 alin.12 lit.c Cod procedură penală a impus inculpatului ca pe durata măsurii să nu se apropie de învinuiții R. D. V. A.,

C. R. A. și H. B. C. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 pct. 2 ind. 2

Cod procedură penală și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal D.

de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. solicitând, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, deoarece în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri. În cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, infracțiune sancționată cu o pedeapsă de la 3 la

15 ani închisoare. De asemenea sunt întrunite cumulativ condițiile arestării preventive, respectiv atât cele prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cerceta, precum și condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prezumată a fi comisă de către inculpat este mai mare de 4 ani, iar cercetarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește existența indiciilor și probelor cu privire la comiterea infracțiunii arată că s-au găsit diverse cantități de droguri la inculpat, fiind vorba de canabis și rezină de canabis menționate în tabelul anexă nr. 3 la L. nr. 1., inculpatul recunoscând că a oferit spre consum astfel de droguri altor persoane. Pe de altă parte, raportat la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală evident că prima condiție este îndeplinită, iar cea de a doua condiție este îndeplinită în sensul că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică atât prin cantitățile relativ mari de droguri cât și prin impactul negativ pe care astfel de activități îl provoacă în conștiința membrilor comunității ca urmare a dezvoltării fără precedent a unor astfel de activități infracționale.

Ca atare, se solicită admiterea recursului. admiterea propunerii formulate de către parchet și în consecință luarea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 29 de zile.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.

Inculpatul D. -M. B. -N. este cercetat săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din L. 1. în dos. nr.

105/D/P/2012 al D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., ca stare de fapt reținându-se că din mențiunile procesului-verbal de sesizare din oficiu a rezultat că la data de (...) o persoană care a refuzat să-și decline identitatea a predat organelor de poliție o cantitate de cannabis, afirmând că i-a fost dată de către inculpatul D.-M. B. N. și învinuiții R.-D. V. A. și C. R. A.,

Ulterior, la data de (...), organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a unui autoturism marca Honda Prelude cu nr. de înmatriculare H-RC

La data de (...) a fost efectuată o percheziție la locuința învinuitului H.

Față de acest inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale la data de (...), iar la data de (...) au fost extinse și la alte fapte și la alte persoane și tot la data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, precum și reținerea sa.

P. și-a fundamentat propunerea de arestare preventivă pe incidența temeiurilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Potrivit art. 148 alin 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite prevăzute în art.

143 și există vreunul dintre cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.

În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În jurisprudența sa,CEDO (cauza Calmanovici contra României

Hotărârea nr.42250-02 din data de (...) ), a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( Stogmuller împotriva Austriei , Hotărârea din (...)), riscul ca acuzatul odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din (...)) ,să comită noi infracțiuni ( Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din (...) ) sau să tulbure liniștea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea nr.43701-04, din (...)).

Aceste motive au fost preluate și în legislația română, cu ocazia reglementării cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, inclusiv în cuprinsul art. 148 lit f) Cod procedură penală.

Referitor la incidența temeiului de arestare prev. de art. 148 lit.f)C.p.p. , Curtea va reține următoarele:

Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit) tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Franței).

Arestarea preventivă a inculpatului D.-M. B. N. se circumscrie disp art. 143 Cod procedură penală , adică există indicii și probe că acesta a săvârșit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală fundamentate pe declarațiile inculpatului, interceptări ale convorbirilor telefonice, proces-verbal de constatre flagrantă, rapoarte de constatare tehnico -științifică realizate de L. de analiză F.-C. D. și P. din cadrul BCCO C. din care rezultă confirmarea științifică a caracteristicilor și naturii substanțelor ilicite provenite de la inculpat, procese-verbale de verificare și constatare ,proces- verbal de percheziție domiciliară, declarațiile învinuiților C. R. A., și H. B. C. .

Aceste indicii și probe conturează fără echivoc starea de fapt reținută de către procuror în privința inculpatului și care a fost expusă mai sus.

Potrivit art. 148 alin 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite prevăzute în art.

143 și există vreunul dintre cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.

Subzistă și condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală, ce implică îndeplinirea cumulativă a două condiții, astfel că fapta pentru care este cercetat respectiv cea de prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - totuși acestea prezintă puncte de interferență astfel că practica judiciară a conturat punctul de vedere majoritar că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Nu se poate face abstracție nici de antecedența penală a inculpatului, astfel că așa cum rezultă din fișa de cazier fila 45 dos. inst. de fond, acesta a fost condamnat anterior la pedepse cu executare în detenție pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie ( în număr de 3) și furt calificat și ]n prezent este pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea a două infracțiuni de lovire, fiind evidentă atât persistența inculpatului de a comite infracțiuni, în special prin exercitarea violenței, ceea ce denotă un pericol social sporit și implicit că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Derularea activității infracționale a inculpatului-care este consumator de droguri de circa trei ani , se reflectă și în cantitatea de droguri cumpărată și deținută , oferirea de droguri pentru consum mai multor persoane - a generat în final o gravă perturbare a ordinii publice , fiind deci îndeplinita cerința atât a textului art. 148 lit. f C.p.p. cât și a jurisprudenței

CEDO în acest sens. ( Letellier contra Franței ).

În contextul creșterii fenomenului infracțional , în special cel al traficului de droguri luarea unei măsuri preventive de libertate are si un scop preventiv în sensul de descuraja alte persoane de a comite infracțiunii similare.

Referitor la existența unor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situație juridice a inculpatului respectiv, conduita procesuală adoptată de recunoaștere și de regret , urmează să fie relevante într-un moment procesual ulterior.

Chiar dacă instanța de fond a dispus luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea conform art 145 indice 1 , C.p.p., Curtea are obligația de a analiza și aceste două măsuri alternative la arestare pentru a nu se eluda jurisprudenta CEDO în acest sens, chiar într-o faza preliminara a procesului penal, ( cauza Khudoyorov contra R.iei , hotărârea 6847/02/(...)), deoarece art.5 din CEDO prevede nu numai dreptul de a fi judecat într-un interval rezonabil ci și de a fi eliberat în cursul procesului, ci și ca eliberarea poate fi condiționată de existenta unor garanții ca acuzatul se va prezenta la proces (cauza Sualaoja contra Estoniei hot. 55939/00/(...),Jblonski contra Poloniei

, hot. 33492 96/(...)).

Până în acest moment procesual inculpatul nu a precizat care ar fi garanțiile de care s-ar putea prevala că îi poate asigura prezența la procesul penal, proces care se află în faza de urmărire penală, astfel că instanța de fond în mod eronat a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea va asigura buna desfășurare a procesului penal.

Ca atare, luarea față de inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea sunt excluse nefiind îndeplinite condițiile în acest sens.

În concluzie, Curtea va constata că propunerea parchetului este fondată pentru temeiul de arestare invocat , tocmai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.149/1 alin.9

C.pen. va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M. și în consecință: în temeiul art.143 rap.la art.148 lit.f C.pen. va dispune arestarea preventivă a inculpatului: D.-M. B. N., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Totodată se va dispune și emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens

Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, av. C. M. I., care se avansează din F. M.J.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne in sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - B. T. M. împotriva încheierii penale nr. 535 din 26 octombrie 2012 a T.ui M., pe care o casează în întregime și rejudecând:

În baza art.149/1 alin.9 C.pen. admite propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C.

O. și T. - B. T. M. și în consecință:

În temeiul art.143 rap.la art.148 lit.f C.pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului:

- D.-M. B. N., fiul lui N. și Ana, născut la data de (...) în B. M., jud. M.,

CNP 1., cetățean român, cu domiciliul în B.-M., str. G. C. nr. 32/29, jud. M., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă față de inculpat. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, av. C. M. I., care se avansează din F. M.J.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. C. M. M. B. A. D. L.

G. L. A. S.

Red.I.C.M/ICM

3 ex./(...) Jud.fond.R. A.

← Decizia penală nr. 706/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 1573/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1573/2012, Curtea de Apel Cluj