Decizia penală nr. 1532/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1532/R/2012
Ședința publică din 31 octombrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: V. C. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. DE PE L. J. ȘIMLEU S., P. M., G. R. A. R. S. și de către S. C. J. DE U. T. M. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 22 iunie 2012, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr. (...), privind pe inculpații P. M.-C. și I. M.-V., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursurilor, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 140 din data de 22 iunie 2012, pronunțată de J. Ș.
S. în dosar nr. (...),
1. În baza art.178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) , b) și c) Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul P. M.-C., fiul lui N. și M., născut la data de (...) în localitatea O., jud. Bihor, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea H., sat D., nr. 413, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 10 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate .
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C. pr. pen. s-a achitat inculpatul I. M.-V., fiul lui L. și M., născut la data de (...) în localitatea Ș. S., jud. S., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea comuna B., sat D., nr. 168, jud. S., CNP 1. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen. .
S-a luat act că părțile vătămate S. A. și S. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999
Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de A. S. și S. C. J. de U. Tg. M. și S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate S. Z. și obligă inculpatul P. M.-C. în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă S. A. R. A. S. (S. Genereali R. Asigurări Reasigure SA) în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:
- 6.603,04 lei daune materiale către partea civilă S. C. J. de U. T. M., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. Z., internat la C. A.
- 602,82 lei daune materiale pentru S. J. de A. S., reprezentând contravaloarea km parcurși și contravaloarea echipajului pentru partea vătămată
S. Z.
- 276,06 lei daune materiale către partea civilă S. J. de U. Z., reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate S. Z.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, s-a obligat inculpatul P. M.-C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că accidentul de circulație a avut loc în data de (...) în jurul orelor 1830pe DN 1F la km. 118+600 m. pe raza localității B., județul S., în zona intersecției DN 1F cu DJ 1..
La data respectivă, inculpatul P. M. C. s-a deplasat cu autoturismul marca FORD T.IT cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1F dinspre S. M. înspre Z., în autoturism aflându-se cu alte 7 persoane, colegi de muncă ai inculpatului.
Pe raza localității B., înainte de a ajunge la KM 118+600 m., respectiv înainte de intersecția D. cu DJ 1., inculpatul a observat în zona intersecției, microbuzul cu nr. de înmatriculare (...) condus de inculpatul I. M.-V. A. era oprit pe DJ 1. cu farurile aprinse și se afla cu partea din față pe o parte din banda de circulație a autoturismului condus de inculpatul P. M. C. Inculpatul P. M. C. a virat stânga de volan, a frânat brusc și a pătruns pe sensul opus de circulație, peste marcajul longitudinal continuu ce delimitează sensurile de mers și a lovit o persoană de sex masculin care era angajată în trecerea străzii înainte de trecerea de pietoni, respectiv la o distanță de 4,25 m. față de începutul marcajului trecerii pentru pietoni dinspre S.-M.
Viteza autoturismului marca Ford T., cu numărul de înmatriculare (...) în momentul premergător accidentului, respectiv înaintea acționării mecanismului de frânare a fost de cca. 75 km./h;
Inculpatul P. M. C. a declarat că a făcut această manevră pentru a nu intra în coliziune cu celălalt microbuz și că după această manevră, la un moment dat, a observat că din spatele microbuzului apare o persoană de sex masculin ce traversa de la dreapta la stânga față de sensul său de mers și care nu se afla pe trecerea de pietoni, fapt pentru care a frânat brusc dar nu a putut evita impactul cu aceasta.
Din conținutul raportului de autopsie medico-legală nr. 4354-597/(...) a
Institutului de M. L. T. - M. de la dosar, filele 56-58, a rezultat faptul că moartea persoanei vătămate S. Z. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute produsă pe fondul bronhopneumoniei, bronnșiolitei purulente obstructive și edemului pulmonar la o persoană spitalizată pentru un politraumatism cu dilacerare cerebrală parieto temporală stânga extinsă, contuzie de trunchi cerebral, contuzie de nuclei bazali, fractură ambe oase gambă stîngă, leziunile putându-se produce prin mecanismul de lovire-proiectare posibil în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că în zona producerii accidentului acționează indicatorul rutier de restricție cu semnificația
„depășirea autovehiculelor cu excepția motocicletelor cu ataș, interzisă"; pentru circulația din ambele sensuri, de asemenea există amenajată o trecere pentru pietoni cu o lățime de 5,50 m prevăzută cu indicatoare și marcaje pe carosabil.
În cauză s-au efectuat două expertize auto.
Analizând conținutul și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică-auto efectuate instanța a constatat că cele două expertize sunt concordante în ce privește următoarele concluzii:
- inculpatul P. a intrat pe contrasens;
- Accidentul putea fi evitat de conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...), P. M. C. dacă respecta legislația rutieră.
I. a apreciat că nu poate fi reținută apărarea inculpatului P. M. C. care a declarat că din cauză că sensul său de mers era ocupat în întregime de către celălalt microbuz, a fost nevoit să facă manevra de ocolire a microbuzului respectiv, neavând posibilitatea să observe victima care traversa drumul prin spatele microbuzului. I., a apreciat că inculpatul circulând în localitate, văzând că în zona respectivă acționează indicatorul rutier de restricție cu semnificația
„depășirea autovehiculelor cu excepția motocicletelor cu ataș, interzisă"; pentru circulația din ambele sensuri, că, de asemenea, există amenajată o trecere pentru pietoni cu o lățime de 5,50 m prevăzută cu indicatoare și marcaje pe carosabil, trebuia să ruleze cu o viteză de 50 de km/h iar în aproprierea trecerii de pietoni cu o viteză de 30 de K. În condițiile în care ar fi rulat cu viteza de 30 de km la oră, inculpatul nu mai era nevoit să facă manevra de ocolire a microbuzului condus de celălalt inculpat. De fapt această manevră era chiar interzisă având în vedere că drumul era marcat cu linie continuă.
Din raportul de expertiză întocmit de Ș. V. a rezultat că inculpatul P. M. C. putea să vadă dacă sensul său de mers era ocupat de autoturismul condus de către învinuitul I. M. V. de la o distanță de cel puțin 28,8 m. În acest sens, raportul de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, respectiv B. J. și K. F. T. care au declarat că microbuzul a fost observat de ei de la o distanță de 50-60 m. Inculpatul, având în vedere că avea în fața un obstacol, că urma o intersecție semnalizată, o trecere de pietoni semnalizată și că drumul era marcat cu marcaj continuu, avea obligația de a reduce viteza și chiar să oprească fiindu-i interzisă manevra de depășire.
Chiar din raportul de expertiză întocmit în cauză de Ș. V. a rezultat faptul că în condițiile în care s-a produs accidentul viteza maximă la care conducătorul auto P. M. C. putea să evite impactul cu autoturismul condus de învinuitul I. M. V., era de cca. 49,73 km./h. Ori, inculpatul P. M. observând obstacolul de pe sensul său de mers, deși drumul era marcat cu linie continuă și exista și indicator cu depășirea interzisă, a ales să încalce marcajul continuu și să treacă pe contrasens. Inculpatul, avea obligația să încetinească sau chiar să oprească fiindu-i interzisă manevra de depășire pe aceea porțiune de drum. A., cu atât mai mult cu cât urma o trecere de pietoni care era prevăzută cu indicatoare și marcaje.
A., instanța a reținut că inculpatul P. M.-C. a încălcat următoarele prevederi legale :
- prevederile art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 care prevăd că conducătorul auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță
- prevederile art. 49 din OUG 195/2002 care prevăd limita maximă de viteză în localități este de 50 de km/h
- prevederile art. 123 lit h din HG 1391/2001: Conducător de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare;
De asemenea, a încălcat prevederile art. 120 lit. h și i din același regulament conform cărora este interzisă depășirea în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu care desparte sensurile de mers, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiu de interzicere.
Cu privire la victimă, instanța a luat în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul Ș. V. coroborate cu declarațiile inculpatului P. M., B. J. și K. F. T. și a apreciat că aceasta a încălcat prevederile art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002 care prevede că « Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic ». De asemenea, a încălcat prevederile art. 167 lit. D din HG 1391/2001 în sensul că a traversat drumul public prin alte locuri decât cele permise.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în raportul de cauzalitate poate fi reținută doar acțiunea inculpatului P. M. și a victimei, apreciind că este vorba de o culpă concurentă a acestora și că în raportul de cauzalitate nu poate intra acțiunea inculpatului I. M.
Deși, în raportul de expertiză efectuat de expertul Ș. V., în antecedența cauzală s-au identificat contribuțiile a trei persoane care au legătură cu producerea accidentului, a victimei, a inculpatului P. și a inculpatului I., instanța a apreciat că încălcarea de către inculpatul I. M. a normelor codului rutier conform cărora se interzice întoarcerea în intersecțiile în cele în care pentru efectuare este necesară manevrarea înainte și înapoi a vehiculului nu se poate înscrie în antecedența cauzală a producerii accidentului ca o contribuție esențială.
Inculpatul I. M. nu avea cum să prevadă că prin efectuarea manevrei sale de întoarcere în intersecție, un alt autoturism va trece pe contrasens și o va acroșa pe victimă.
A. , chiar dacă din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul Ș. V. a rezultat că accidentul putea fi evitat de către conducătorul auto I. M.- V. dacă respecta prevederile codului rutier privind întoarcerea și nu crea o stare de pericol pentru conducătorul auto P. M. C., instanța a apreciaat că inculpatul I. M.-V., în mod obiectiv nu trebuia și nu putea să prevadă încălcarea de către celălalt conducător auto a prevederilor codului rutier privind viteza legală și intrarea pe contrasens. A., instanța a apreciat că în antecedența cauzală a producerii accidentului intră doar acțiunea victimei și a inculpatului P. M., culpa acestora fiind concurentă, în proporție de 50% a inculpatului și 50 % a victimei.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța s-a raporta la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52
Cod penal. În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat potrivit prev. art.181 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin încălcarea gravă a dispozițiilor legale în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, raportat la urmarea gravă produsă.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că inculpatul este o persoană tânără, are un loc de muncă, iar potrivit fișei de cazier acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a încercat să se împace cu rudele victimei, a suportat cheltuielile legate de înmormântare. S-a prezentat de fiecare dată în fața organelor judiciare. I. a apreciat că față de comportamentul inculpatului se impune reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante.
Raportat la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege instanța a dispus, reținând în privința inculpatului dispozițiile art.74 al.1 lit. a,b,c și art.76 al.1 lit. d Cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate .
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, vârsta și persoana inculpatului, perioada lungă de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunilor, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 și 2
Cod Penal, privind cuantumul pedepsei rezultante aplicate, lipsa antecedentelor penale, posibilitatea atingerii scopului pedepsei și fără executarea pedepsei în loc de detenție, prin urmare, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata I de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În
Soluționarea laturii civile a cauzei .
În cauză s-a constituit parte civilă S. C. J. de U. T. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.603,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. Z., internat la C. A.
S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 602,82 lei din care 151,90 lei contravaloarea km. parcurși și 450,92 lei contravaloarea echipajului pentru partea vătămată S. Z.
S. J. de U. Z., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 276,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. Z.
Prin declarația dată la data de (...) în formă autentică, părinții părții vătămate S. Z.- S. A. și S. I. declară că nu formulează nici o pretenție civilă în legătură cu acest accident, înțelegând să nu se constituie părți civile în dosarul penal.
Prin declarațiile date în data de (...), numiții S. A. și S. I. arată că nu doresc să le fie prezentate obiectivele expertizelor tehnice auto judiciare și nici concluziile acestora.
Inculpatul P. M. C. a achitat părților vătămate S. A. și S. I. suma de 15.000 lei, sumă care include cheltuieli de înmormântare și amenajarea locului de veci pentru partea vătămată S. Z.
Ulterior, rudele victimei s-au adresat instanței civile pentru soluționarea pretențiilor civile pe care au înțeles să le formuleze.
La data producerii accidentului autoturismul condus de inculpat avea încheiată polița RCA încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă SC S. A. R. A.
S. (S. Genereali R. Asigurări Reasigure SA) societate care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză, fiind citat în această calitate în proces.
P. art.49 coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare) asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999
Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de A. S. și S. C. J. de U. Tg. M. și S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate S. Z. și obligă inculpatul P. M.-C. în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă S. A. R. A. S. (S. G. R. Asigurări Reasigure SA) în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:
- 6.603,04 lei daune materiale către partea civilă S. C. J. de U. T. M., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. Z., internat la C. A.
- 602,82 lei daune materiale pentru S. J. de A. S., reprezentând contravaloarea contravaloarea km parcurși și contravaloarea echipajului pentru partea vătămată S. Z.
- 276,06 lei daune materiale către partea civilă S. J. de U. Z., reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate S. Z.
S-a luat act că părțile vătămate S. A. și S. I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, s-a obligat inculpatul P. M.-C. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs P. DE PE L. J.
ȘIMLEU S., P. M. C., G. R. A. R. S. și de către S. C. J. DE U. T. M..
Reprezentatul parchetului a susținut oral în recurs că soluția de achitare a inculpatului I. M. V. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 din Codul este greșită, reprezentând consecința unei eronate aprecieri a probelor și a stării de fapt ce rezultă din dosarul cauzei; consideră că la producerea accidentului rutier în urma căruia a survenit decesul victimei, a concurat deopotrivă culpa inculpatului P. M.-C., a inculpatului I. M.- V., precum și a victimei, sens în care modifică motivele scrise de recurs în conținutul cărora se face o referire cu privire la faptul că nu ar fi concurat și culpa victimei.
S-a apreciat proporția culpelor ca fiind egală pentru toți cei trei concurenți întrucât sunt încălcări ale normelor de circulație de aceeași gravitate și cu aceeași semnificație în raportul cauzal. Consideră ca fiind evident că inculpatul
P. M.-C. a încălcat normele de circulație raportat la faptul că viteza cu care se deplasa era superioară celei legale și că a efectuat o manevră de depășire într-o zonă în care aceasta era interzisă, precum și că a pătruns pe contrasens, aspecte reținute și de către instanța fondului; partea vătămată, angajându-se în traversare la o distanță de circa 4 metri de trecerea de pietoni, fără să se asigure prin spatele microbuzului condus de inculpatul I. M.- V., a concurat la petrecerea accidentului rutier a cărei victimă a fost; în fine, inculpatul I. M. - V. a încălcat dispoziții legale, reținute de către instanța fondului privind manevra de întoarcere și de mers cu spatele, care este interzisă atât pe tronsonul de circulație, cât și în condițiile concrete în care a fost efectuată această manevră.
A precizat că în mod greșit instanța fondului a concluzionat că încălcările produse de către inculpatul I. M. - V. nu au decât semnificația unor, eventual, condiții favorizante și nicidecum nu se înscriu în lanțul cauzal; în opinia parchetului, atât probele testimoniale administrate în cauză, cât și proba științifică, respectiv cea corect reținută de către instanță ca fiind cu concluzii pertinente întrucât ele se coroborează cu probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar Ș. V., dovedesc faptul că manevrele efectuate de inculpatul I. M.-V. și, respectiv conduita acestuia sunt cauze ale producerii accidentului. A., starea de pericol în producerea evenimentului rutier a fost generată de manevra efectuată de inculpatul I. M.-V., respectiv acea manevră de întoarcere și de mers cu spatele, care a dus microbuzul condus de inculpat pe sensul de mers al microbuzului condus de inculpatul P. M.-C. C. ca fiind evident că obstacolul apărut pe carosabil a generat starea de pericol, apariție care s-a datorat încălcărilor normelor privind circulația pe drumurile publice;localizarea microbuzului condus de inculpatul I. M.-V. în parte pe sensul de mers, respectiv dinspre S. M. spre Z., pe care se deplasa inculpatul P. M.-C., este admisă și de inculpatul I. M.-V., recunoscută de către inculpatul P. M.-C. și atestată de toți martorii audiați, pasageri ai microbuzelor.
Așadar a solicitat ca, reapreciind întreg probatoriu corect administrat și foarte concludent, să se rețină culpa concurentă a inculpatului I. M. -V. la săvârșirea faptei, precum și vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal. De asemenea, să se rețină și faptul că este concurentă culpa în proporție egală pentru fiecare dintre cele trei persoane, respectiv cei doi inculpați și victima, urmând a se individualiza sancțiunea ce va fi aplicată în funcție de proporția culpei pentru inculpatul I. M.-V. P. art. 72 Cod penal a solicitat aplicarea pedepsei închisorii și suspendarea condiționată raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că se află la prima confruntare cu legea penală, apreciind că modalitatea de executare solicitată este corespunzătoare și aptă să îndeplinească funcțiile.
În ceea ce privește latura civilă reprezentantă de despăgubirile solicitate de către unitățile de spital care au acordat îngrijiri victimei solicită obligarea fiecăruia dintre cei doi inculpați la plata despăgubirilor proporțional cu culpa ce va fi reținută în sarcina acestora, nefuncționând solidaritatea întrucât sunt culpe concurente și distincte.
În completarea recursului, prin raportare la recursul asigurătorului G. prin care se arată că, în mod greșit, instanța fondului a dispus obligarea inculpatului P. M.-C., în solidar, cu acest asigurător la recuperarea prejudiciilor cauzate spitalelor a apreciat că solidaritatea nu funcționează, nefiind în interesul inculpaților, impunându-se doar constatarea calității de asigurător a G. F. de reținerea culpei inculpatului I. M. - V. trebuie să se constate în hotărâre că, raportat la acesta, calitatea de asigurător revine BCR Asigurări, care a fost legal citată în cauză.
Inculpatul recurent P. M.-C. a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d și e Cod procedură penală, achitarea sa pentru săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa; a motivat că a fost în imposibilitate de a evita accidentul soldat cu un final tragic, respectiv decesul victimei; fiind nevoit să facă manevra de ocolire a microbuzului condus de inculpatul I. M. V. aflat pe sensul său de mers nu a putut să observe victima, care traversa în mod neregulamentar prin spatele microbuzului; ca atare, în stare de necesitate a efectuat manevra de ocolire, alegând să treacă de marcajul continuu și să ajungă pe contrasens, chiar dacă această manevră era interzisă, tocmai pentru a evita impactul, respectiv eventuala coliziune a celor două autoturisme.
A învederat că a depus toate diligențele posibile pentru a evita pericolul iminent, respectiv impactul cu microbuzul pe sensul său de mers însă, sub nicio formă, nu avea cum să prevadă că prin spatele acelui microbuz va traversa vreun pieton; în contextul evidențiat, instanța de fond a reținut în mod greșit că fapta inculpatului I. M. V. constituie doar o încălcare a normelor Codului rutier și nu se înscrie în antecedența cauzală, că nu a creat o stare de pericol și că nu a adus o contribuție esențială producerii accidentului; în opinia sa, tocmai conduita și efectuarea manevrei de întoarcere l-a determinat pe inculpatul P. M.-C. să încalce regulile de circulație și, în mod corect, s-a reținut în raportul de expertiză efectuat de expertul Ș. V. că la rezultatul produs a contribuit atât inculpatul I. M. V., cât și victima, care la rândul ei a înțeles să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise de lege, fără să se asigure și cu toate că trecerea de pietoni era la câțiva metri.
În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni a solicitat aplicarea disp. art. 74 coroborat cu art. 76 Cod penal, având în vedere conduita inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, precum și faptul că acesta a conștientizat periculozitatea faptei care i se impută, a dat dovadă de un regret profund, s-a interesat de starea victimei și, în urma survenirii decesului, a înțeles să achite serviciile funerare; a mai invocat că este o persoană fără antecedente penale, care până în prezent a avut o conduită ireproșabilă și nu a intrat în contact cu legea penală, fiind vorba așadar despre un eveniment nefericit din viața sa, este tânăr, căsătorit, cu copii minori în întreținere și beneficiază de sprijinul material și moral al familiei sale, iar evenimentul l-a afectat atât în plan psihic cât și material.
Partea civilă recurentă a criticat sentința pe motiv că prima instanță a lăsat nesoluționat capătul de cerere al acțiunii civile referitor la dobânzile legale datorate de către inculpat pentru cheltuielile cu asistența medicală acordată victimei, invocând în drept art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății art.188, art.189, art.190 și art.262 alin.1 lit. a din același act normativ din care rezultă că prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale acordate face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, definite de art.21 din Codul de procedură fiscală; așadar, suma datorată de către inculpat reprezintă o obligație fiscală, iar pentru neachitarea la scadență se datorează, în temeiul art. 119 alin.1 și alin.3 din Codul de procedură fiscală, dobânzi și penalități de întârziere.
Asigurătorul recurent a criticat sentința datorită nereținerii culpelor inculpatului I. M.-V. și a victimei S. Z. în producerea accidentului; a precizat că prin intrarea pe contrasens inculpatul menționat a creat o stare de pericol pentru inculpatul recurent care a fost obligat să intre pe contrasens, iar victima s-a angajat în traversarea străzi prin spatele microbuzului oprit pe sensul de mers al inculpatului recurent care nu avea cum să o observe.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.
3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanța a reținut starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului din care a rezultat că în
2 decembrie 2008 la ora 1830 pe raza localității B. din jud. S., în zona intersecției
DN 1F cu DJ 110 B, a avut loc un accident de circulație între două microbuze ce transportau persoane; inculpatul P. M.-C. se deplasa cu un Ford T. pe drumul național menționat dinspre S. M. înspre Z. cu șapte colegi de muncă; microbuzul condus de inculpatul I. M.-V. era oprit pe drumul județean cu farurile aprinse și cu partea din față pe o parte din banda de circulație a F. T., motiv pentru care șoferul acestuia a virat stânga de volan, a frânat brusc și a pătruns pe sensul opus de circulație peste marcajul continu și a lovit victima S. Z. care a decedat ce era angajată în trecerea străzii; inculpatul P. M.-C. a justificat efectuarea manevrei de necesitatea evitării coliziunii cu cea a microbuzului de pe banda sa.
În mod temeinic pentru a stabili starea de fapt prima instanța a analizat
cele două expertize auto efectuate în cauză, din prima rezultând că impactul cu victima a fost pe trecerea de pieton unde au căzut bucăți din rama numărului de înmatriculare, având o viteză de 65 km/h; din cea de a doua expertiză tehnică auto judiciară a rezultat că locul impactului a fost la o distantă de 4,25 m față de începutul marcajului trecerii pentru pietoni dinspre S. M. pe sensul de mers Z.-S. M., că înainte de frânare microbuzul Ford având o viteză de 75 km/h, concluzionându-se că accidentul putea fi evitat de inculpatul P. M.-C., dacă circula cu o viteză de aproximativ 49,73 km /h, că acesta putea să vadă de la cel puțin 28,8 metri că sensul său de mers era ocupat de microbuzul condus de inculpatul I. M.-V.
În mod greșit însă prima instanță a înlăturat concluziile primului raport privind locul impactului având în vedere că raportul nu se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile martorilor K. F. T. și B. J. și nici cu ale inculpatului P. M.-C., din care rezultă că accidentul s-a produs înainte de trecerea de pietoni.
În schimb, justificat a apreciat prima instanță că nu poate fi reținută apărarea inculpatului P. M.-C. potrivit căreia a fost nevoit să facă manevra de ocolire și nu a avut posibilitatea să observe victima care traversa prin spatele microbuzului; într-adevăr, inculpatul circula într-o localitate dar și în zona de restricție a indicatorului rutier de interzicere a depășirii autovehiculelor și în apropierea trecerii pentru pietoni semnalizată atât cu indicator, cât și cu marcaj unde trebuia să ruleze cu o viteză de maxim 30 km/h, viteză care dacă era respectată nu mai era nevoie de ocolirea microbuzului condus de inculpatul I. M.- V.
Curtea apreciază în plus, pe baza declarației inculpatului P. M.-C., care a precizat în declarațiile date la scurt timp de la accident că ,ajungând pe linia dreaptă din centrul localității, a observat două faruri din sens opus, și-a dat seama puțin mai târziu că este un microbuz alb însă nu a realizat dacă era în mișcare sau nu; pentru că nu voia să intre în microbuz a trecut puțin pe celălalt sens de mers rulând cu aproximativ 50 km/h, dar pentru a efectua ocolirea a accelerat puțin până la aprox.70 km/h, moment în care a observat persoana care traversa intersecția, dar care în mod sigur nu era pe trecerea de pietoni amenajată în zonă.
Pe baza acestei declarații se poate observa că inculpatul nu se afla în stare de necesitate deoarece în loc să accelereze până la 70 km/h - viteză mare care l-a împiedicat să frâneze pe distanța mică, el trebuia să oprească, mai ales că inițial nu și-a dat seama dacă microbuzul staționa sau rula înspre el.
Starea de necesitate nu se poate invoca atunci când cel în cauză avea o altă posibilitate de a acționa, posibilitate de care a fost lipsit tocmai din cauza propriei culpe și a nerespectării obligației legale, în speță aceea de a circula cu 30 km/h în zona de acțiune a indicatoarului și marcajului trecerii de pietoni.
Datorită acestui aspect, împrejurarea că inculpatul I. M.-V. se afla cu partea din fată a microbuzului pe care îl conducea, pe banda inculpatului P. M.-
C. nu reprezintă o condiție necesară și suficientă a uciderii victimei; aceasta traversa legal atât din perspectiva faptului că traversa regulamentar o intersecție și nu un alt loc nepermis de pe drumul național, cât și a împrejurării că se afla
pe trecerea de pietoni;Curtea observă că a fost interpretată greșit mențiunea din expertiza care atesta că impactul s-a produs la o distantă de 4,25 m nu față de marcajul pietonal lat de 5,50 m ci față de începutul marcajului dinspre S. M., măsurându-se astfel punctul de pe trecerea de pietoni aflat pe sensul de mers Z.-S. M. unde s-a produs impactul.
În motivele scrise de recurs P. a criticat reținerea de către prima instanță a culpei victimei pentru că a traversat prin loc nepermis, aspect pe care instanța de recurs este obligată să-l analizeze, fiindcă a fost sesizată prin declarația scrisă de recurs, chiar dacă în concluziile orale reprezentantul parchetului a adoptat punctul de vedere contrar; pe lângă constatările menționate ale raportului de expertiză sunt relevante declarațiile martorilor P. V. (f.527), care a putut observa cel mai bine, fiind pasagerul din dreapta față în microbuzul oprit.
Un alt argument al lipsei culpei inculpatului I. M.-V. este acela că nu el a creat starea de pericol pentru victimă, pentru el fiind previzibil un comportament regulamentar al celuilalt șofer, inculpatul P. M.-C., comportament ce consta în încetinirea obligatorie a autoturismului și oprirea acestuia; pentru orice persoană diligentă, mai ales pentru un conducător auto, la apariția unui obstacol în față este previzibilă frânarea și nu accelerarea autoturismului pentru a-l ocoli mai rapid, astfel cum a procedat inculpatul P. M.-C. ultimul trebuia să prevadă rezultatul riscant al manevrei alese, pentru că știa că urmează trecerea de pietoni, pe când inculpatul I. M.-V. nu putea să prevadă manevra adoptată de primul, tocmai pentru că nu s-a înscris într-un comportament previzibil.
Așadar, este evident că cel care a generat starea de pericol pentru victimă-
și nu pentru siguranța traficului - este chiar inculpatul recurent care a avut opțiunea unui alt comportament neriscant pentru victimă.
Motivul de recurs subsidiar referitor la aplicarea circumstanțelor atenuate judiciare prev. de art. 74 având în vedere conduita anterioară și ulterioară faptei pe care a regretat-o, înțelegând să achite serviciile funerare ale victimei este netemeinică chiar dacă inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, are minor în întreținere și beneficiază de sprijinul financiar și moral al familiei sale; cu certitudine aceste împrejurări constituie date personale normale ce caracterizează persoana inculpatului, date de care prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei atât prin respectarea tuturor criteriilor generale și speciale prev. de art.72 C. și art.52 C. precum și prin reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 alin.1 lit. a, b și c C. și prin alegerea modalității de suspendare a executării pedepsei.
O reducere a pedepsei de un an si 10 luni închisoare ar face derizoriu pericolul social concret a faptei de ucidere a unei persoane.
Ca atare, recursul P.ui este fondat în ceea ce privește înlăturarea culpei victimei reținute de către prima instanță, culpă care oricum nu a fost avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile către unitățile spitalicești, astfel încât cuantumul pretențiilor va rămâne nemodificat în recurs.
Va stabili doar în favoarea părții civile S. C. J. de U. T. M. a dobânzilor solicitate( f.523 dosar fond) în constituirea de parte civilă începând cu data de 9 decembrie 2008 până la data plății efective, în temeiul art. 119 alin.1 și 3 Cod procedură fiscală.
De asemenea, este fondat recursul asigurătorului însă doar sub aspectul greșitei obligări în solidar cu inculpatul de către prima instanță.
Așa fiind în baza art.38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen. va admite recursul
P.ui de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei, asiguratorului G. R. A. R. prin sucursala Z. și al părții civile S. C. J. de U. T. M. împotriva sentinței penale nr.140/(...) a Judecătoriei Ș. S. pe care o va casa parțial cu privire la greșita reținere a culpei concurente a victimei, a greșitei obligări a asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, a neobligării la plata dobânzii legale în favoarea părții civile S. C. J. de U. T. M. și a neconstatării calității de asigurator.
Văzând și disp. art.192 alin. 3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art.385 ind.15 pct. 2 lit. d C. pr. pen. admite recursul P.ui de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei, asiguratorul G. R. A. R. prin sucursala Z., cu sediul central în București, str. Gh. Poliziu nr.58-60, sector 1 și de partea civilă S. C. J. de U. T. M. împotriva sentinței penale nr.140/(...) a Judecătoriei Ș. S. pe care o casează parțial, cu privire la greșita reținere a culpei concurente a victimei, a greșitei obligări a asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, a neobligării la plata dobânzii legale în favoarea părții civile S. C. J. de U. T. M. și a neconstatării calității de asigurator.
Rejudecând, înlătură culpa concurentă a victimei și obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
În consecință, obligă inculpatul P. M. C. (cu datele personale la dosar) la plata sumelor de:
- 6.603,04 lei, despăgubiri civile către partea civilă S. C. J. de U. T. M. cu dobânda legală calculată de la data de (...) până la data plății efective.
- 602,82 lei, despăgubiri civile către partea civilă S. J. de ambulanță S.
- 276,06 lei, despăgubiri civile către partea civilă S. J. de U. Z.
Constată că asiguratorul G. R. A. R. prin sucursala Z. are calitatea de asigurator în cauză.
În baza art.38515 pct.1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. M. C. împotriva aceleiași hotărâri.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 600 lei(de 2x 300 lei) onorarii pentru apărătorii din oficiu av. R. Cecilia și av. Torok Pali Erzsebet, sume ce se vor avansa din FMJ:
Obligă inculpatul recurent la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile P.ui, asiguratorului și părții civile S. C. J. de U. T. M. rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
A. D. L. M. R. V. C.
L. A. S.
GREFIER,
Red.C.V./Dact.V.R.
2 ex.(...) Jud.fond.Meriu A. D.
| ← Sentința penală nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
