Decizia penală nr. 1544/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1544/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. T. S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă B. P. împotriva sentinței penale nr.259 din 30 mai 2012, pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpații M. M. și S. D. trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev.și ped.de art.184 al.2,4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă B. P., lipsă fiind inculpatul M. M., inculpatul S. D., partea responsabilă civilmente S. W. T. și asigurătorul A. V. I. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Partea civilă B. P., solicită admiterea recursului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu procedatla audierea inculpaților și a martorilor.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a făcut o analiză a situației de facto ca urmare și a admiterii în principiu a plângerii formulată de către partea civilă, precum și analiza de iure a situației premise în cauză, iar soluția dată este temeinică și legală, cu precădere din perspectiva temeiului juridic arătat și în rezoluția procurorului.
Prin urmare, cercetarea judecătorească realizată de instanță este suficientă pentru verificarea aspectelor arătate, probațiunea este completă, soluția este temeinică iar recursul nefondat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.259 din 30 mai 2012 pronunțată în dosarul nr.(...), în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. f C. pr. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpații S. D. ȘI M. M., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art.
184 alin.2, 4 C. penal ca efect al lipsei unei condiții prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În baza art. 346 alin.4 C. pr. pen, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. P. și de S. J. DE U. T.-J.
Prezenta este opozabilă asigurătorului A. V. I. G.-S. C.-
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în zorii zilei de 25 septembrie 2008, în jurul orelor 05,45, cetățeanul român S. D. circula cu autovehicul cu numărul de circulație A., condus de el, între localitățile E. și T. La acea dată existau condiții reduse de vizibilitate, era întuneric și ploua puternic.
În aceeași direcție de mers în care circula cu autovehicul său S. D., pe partea dreaptă a carosabilului circula cu bicicleta sa, fără farurile aprinse, cetățeanul român M. M.. Când S. D. a observat bicicleta care se deplasa în fața sa, a vrut să evite accidentul, trăgând volanul în stânga. Din această cauză a trecut pe partea stângă a direcției de mers unde a accidentat pe pietonii, cetățenii români B. P. și Cadar M. care circulau regulamentar pe marginea carosabilului în direcția inversă. Dintre aceștia B. P. a suferit răni grave care au necesitat peste 8 zile până la vindecare, iar Cadar M. a fost rănit ușor, cu vindecare în decurs de 8 zile.
În decursul cercetării acestui caz, biciclistul M. M. a fost interogat ca suspect în baza C.ui P. M.,§ 187, alin(1) pentru accidentarea din imprudență pe drumurile publice.
În decursul interogatoriului M. M. a recunoscut că a circulat fără farurile aprinse la bicicletă și cu îmbrăcăminte de culoare închisă, fără să poarte veste reflectorizantă, însă nu s-a considerat vinovat pentru producerea accidentului. A afirmat că șoferul autovehiculului a circulat cu viteză nejustificată, din care cauză i- a accidentat pe pietoni.
La ancheta de la fața locului au fost stabilite urmele referitoare la accidentul de circulație.
În baza lor, expertul a stabilit faptul că înainte de accident autovehiculul condus de S. D. a circulat sub viteza permisă de C. M. de C.- care este de 90 K. - adică de 40-50 K. și în concluzie, fără să încetinească, cu aceeași viteză a accidentat și pietonii. Cei doi pietoni - în raport cu direcția de circulație a autovehiculului - se deplasau în partea stângă față de direcția de mers, conform prescripțiilor C.ui de C., unul lângă altul.
Conform declarației conducătorului auto, precum și a calculelor expertului, când l-a observat pe M. M. care circula în aceeași direcție de mers cu el pe bicicletă fără farurile aprinse, S. D. a reacționat imediat și a încercat să evite biciclistul, de aceea nu se poate stabili că acțiunea sa oarecum întârziată are legătură cu accidentul.
Faptul că S. D. a acroșat pe cei doi pietoni nu i se poate imputa lui S. D. P. aplicării normelor de drept acceptată susține că, dacă pentru a evita pericolul de accidentare un conducător auto nu alege din rezolvările posibile pe cea mai bună, nu este vina lui.
În legătură cu producerea accidentului întrebarea care nu a fost lămurită este că în momentul când a fost observat și ocolit M. M. și bicicleta sa, la ce distanță se afla față de pietonii care circulau pe partea opusă a carosabilului. În această privință au fost și au rămas contradicții fundamentale în pofida investigațiilor efectuate.
Conform mărturiei lui M. M., atunci când autovehiculul l-a evitat pietonii se aflau la 200-300 m de el, așa încât conducătorul auto ar fi avut timp să ocolească pietonii revenind pe partea dreaptă a carosabilului.
În schimb, S. D. a susținut și constatările expertului socotesc acest lucru ca fiind cel mai probabil, că atunci când a evitat biciclistul, cei doi pietoni ar fi fost la
15-20 m distanță de autovehicul, așa încât evitarea acroșajului acestora în situația dată nu ar fi fost posibilă.
În esență, B. P. și Cadar M. nu au putut susține nici situația reală a biciclistului și nici cea a conducătorului autoturismului, ei au sesizat numai faptul că au fost acroșați.
Din cauza celor expuse s-a hotărât încetarea investigației, pentru că alte dovezi care ar putea contesta sau adeveri univoc datele constate nu ar putea servi unei investigații viitoare.
După stabilirea situației de fapt anterior expusă, procurorul P. de pe lângă
Judecătoria Turda a constatat că prin L. nr. 302/(...) a fost stabilită cooperarea judiciară internațională în materie penală. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. a) ale acestei legii, în considerarea principiului „non bis in idem"; s-a statuat în mod expres aceea că, „cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal";.
Același punct de vedere a fost însușit de către legiuitor și cu ocazia adoptării
Legii nr. 202/2010 în care, la pct. 29, se modifică art. 222 din codul de procedură penală prin introducerea alineatului 9: „în cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuiește pe teritoriul R., cetățean român, străin sau persoană fără cetățenie, prin care se sesizează săvârșirea unei infracțiunii pe teritoriul unui alt stat membru al UE, organul judiciar este obligat să primească plângerea și să o transmită organului competent din țara pe teritoriul căruia a fost săvârșita infracțiunea";.
Analizând aceste dispoziții legale imperative în raport cu situația de fapt din prezenta cauză, procurorul a constatat că ne aflăm în fața unei infracțiuni săvârșite pe teritoriul unui stat străin de către cetățenii români M. M. și S. D. în contra altui cetățean român ( B. P.) precum și faptul că, privitor la această infracțiune, potrivit valorilor sociale ocrotite de către statul străin, s-a dispus încetarea procesului penal.
Față de această împrejurare, procurorul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f C pr pen respectiv acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în cauză fiind incident principiul non bis in idem.
Petentul B. P., prin plangerea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. (...), a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa admită plangerea formulată și desfintarea pronuntata în dosarul nr. 944/P/2009 din (...) pronunțată de P. de pe L. J. T., si să retina cauza spre judecata.
In motivarea plangerii, petentul a invederat că fapta savarsita este o infracțiune, putându-se stabili un grad de culpă a făptuitorilor.
Prin Încheierea penală fără număr pronunțată în Dosar nr. (...) al
Judecătoriei T. la data de (...) s-a dispus, în baza art 278 ind 1 alin 8 lit c C pr pen admiterea plangerii formulate de petentul B. P., a fost desființată
Rezoluția nr.147/II/2/2011 din (...) pronuntata in dosarul nr. 944/P/2009 și ordonanța din (...) pronunțată de P. de pe langa J. T., in dosarul nr. 944/P/2009, s- a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. D. și M. M. sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev de art
184 al. 2 și 4 Cod P., reținându-se cauza spre soluționare, această cauză constituind obiectul prezentului dosar.
Prin aceeași încheiere s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la accidentul de muncă sesizat de ITM C. și s-a dispus începerea urmăririi penale.
În motivarea încheierii s-a aratat că fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni și există indicii temeinice cu privire la culpa inculpaților.
În prezenta cauză, instanța a reținut că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi inculpați fără ca față de aceștia să fi fost începută urmărirea penală în condițiile în care prin soluția procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
În aceste condiții este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. f C. pr. pen, respectiv lipsa unei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Este de menționat că potrivit înscrisurilor atașate dosarului de urmărire penală autoritățile maghiare au început procedura pentru elucidarea accidentului de circulație (fără a se menționa o distincție între răspunderea potrivit normelor penale comune ori potrivit regulilor privitoare la accidentele de muncă-f. 98 dosar parchet), apoi dispunându-se încetarea investigației, măsură menținută prin respingerea plângerii formulate în fața instanței maghiare.
Or, autoritatea de lucru judecat prin raportare la hotărârea judecătorească maghiară nu poate opera câtă vreme în România nu a fost urmată vreo procedură de recunoaștere a acelei hotărâri.
Prin recunoaștere, hotărârea judecătorească străină beneficiază în România de autoritate de lucru judecat întocmai ca o hotărâre judecătorească română.
Ca urmare, existând cazul prevăzut de art. 10 lit. f C. pr. pen, respectiv lipsa unei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, instanța a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpații S. D. și M. M., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2, 4 C. penal ca efect al lipsei unei condiții prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
În baza art. 346 alin.4 C. pr. pen, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. P. și de S. J. de U. T.-J.
Prezenta este opozabilă asigurătorului A. V. I. G.- S. C.-C. N., str. C.ilor nr.
20-22, jud. C..
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal partea civilă B. P. solicitând instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovată și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării cercetării judecătorești deoarece nu au fost audiați inculpații și martorii din prezenta cauză, în opinia sa nefiind incidente dispozițiile art. 10 lit. f din C. pr. pen., existând plângere prealabilă pentru punerea în mișcare a plângerii penale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatorului administrat și a dispozițiilor art.3856 alin. 3 C. pr.pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a fost investită cu soluționarea prezentei cauze ca urmare a admiterii, în baza dispozițiilor art. 2781 alin.8 lit. c C. pr. pen., a plângerii formulate de către petentul B. P. cu consecința directă a desființării rezoluției 147/II/2/2011 din 26 aprilie 2011 pronunțată în dosarul 944/P/2009 și a ordonanței din (...) a P. de pe lângă Judecătoria Turda în același dosar, și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. D. și M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C. pen. Prin aceeași încheiere f. n s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la accidentul de muncă sesizat de ITM C. și s-a dispus începerea urmăririi penale.
Pentru a dispune de în această manieră s-a arătat că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și există indicii temeinice cu privire la culpa inculpaților.
Urmare a analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești instanța ierarhic inferioară a constatat că s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a celor doi inculpați fără ca față de aceștia să fi fost începută urmărirea penală în condițiile în care prin rezoluția procurorului de la P. de pe L. judecătoria T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
Soluția atacată de către partea civilă cu recurs este una legală și temeinică raportat la faptul că prin încheierea penală f. n. din data de (...) pronunțată în dosarul (...) al Judecătoriei T. s-a pronunțat o soluție greșită, cu nerespectarea deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-S. U. nr. X. /. prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la modul de aplicare a disp. art-2781 alin.8. lit. c C.pr.pen. în cazul plângerii formulate împotriva Rezoluției Ordonanței ori dispoziției din rechizitoriu de neîncepere sau de clasare a cauzei stabilindu-se că aceste prevederi legale se interpretează în senul că în cazul plângerii formulate împotriva Rezoluției, Ordonanței ori dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmării penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prev. de art. 2781 alin.8 lit. c C. pr. pen. Reamintim că deciziile pronunțate în recurs în interesul legii conform art. 4145 C. pr. pen. sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. Partea I.
Raportata la cele de mai sus considerăm inutile orice alte aprecieri cu privire la fondul cauzei în condițiile în care instanța nu a fost legal sesizată.
În temeiul art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B. P. cu consecința obligării acestuia conform art.
192 alin.2 la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUEMLE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă B. P., domiciliat în Tg. J., str. O., nr. 1, sc.1, ap.69 împotriva sentinței penale nr. 259 din 30 mai
2012 a Judecătoriei T..
Obligă pe recurentul parte civilă să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
ANA C. M. Ș. | V. V. A. | M. B. |
Red. M.Ș./dact.V.R.
2 ex. /(...) Jud.fond. V. M. B.
| ← Decizia penală nr. 1620/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
