Decizia penală nr. 218/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.218/A/2012
Ședința publică din 11 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTOR : V. V. A.
G. : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare apelul declarat de revizuientul P. M., împotriva sentinței penale nr.557/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., având ca obiect cererea de revizuire a sentinței penale nr.283/(...) a T. M., pronunțată în dosar nr.(...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul P. M. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bocșa M., din cadrul
Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, revizuientul învederează instanței că-și menține apelul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul revizuientului, solicită admiterea apelului și în consecință a se admite în principiu cererea de revizuire în măsura în care instanța apreciază că motivele invocate se încadrează în disp.art.394 lit.a C.pr.pen. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond apreciind că în mod corect prima instanță a respins cererea revizuientului ca inadmisibilă. Cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Revizuientul P. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului aratând că este nemulțumit de faptul că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 557 din 8 noiembrie 2012 a T. M., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art. 403 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul - revizuent P. M. (fiul lui M. și H., născut la data de (...), deținut în Penitenciarul Gherla) privind revizuirea sentinței penale nr. 283 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr.(...).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul-revizuent la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de (...) a fost înregistrată pe rolul T. M. cererea de revizuire formulată de condamnatul P. M. (fiul lui M. și H., născut la data de (...), deținut în Penitenciarul Gherla) privind sentința penală nr.283/(...) a T. M., împreună cu referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și propunerea de respingere a cererii.
În motivarea cererii, adresată inițial Înaltei Curți de C. și Justiție și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, condamnatul-revizuient a criticat hotărârile judecătorești pronunțate în cauză cu privire la modalitatea de administrare și de apreciere a probelor, precum și cu privire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art.182 Cod penal. De asemenea, a criticat cuantumul pedepsei aplicate, socotind-o exagerat de mare, invocându-se și nelegalitatea hotărârii instanței supreme în privința neaplicării prevederilor art.3201 Cod procedură penală, precum și pretinse încălcări ale Convenției europene a drepturilor omului.
Examinând cererea de revizuire formulată prin prisma dispozițiilor art.393
și următoarele Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.283 din 13 mai 2011 a T. M. pronunțată în dosarul nr.(...) s-a dispus condamnarea inculpatului P. M. la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu interzicerea pe 3 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit.a, c, i și art.176 alin.1 lit.e Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 și art.176 alin.1 lit.e Cod penal.
S-a reținut că între inculpat și soția sa, partea vătămată P. A., au existat neînțelegeri de familie, motiv pentru care cei doi au divorțat, hotărârea devenind irevocabilă la data de 02 iulie 2010.
La data de (...) după primirea hotărârii de divorț, partea vătămată s-a deplasat în jurul orelor 07:30 de la domiciliul său spre biserică, traseul presupunând traversarea unui cătun numit „. din comuna P. de sub M. C. intenția părții vătămate, inculpatul P. M. s-a pregătit pentru a o întâmpina pe aceasta și a-i aplica o corecție, sens în care și-a confecționat o cagulă, și-a luat mănuși și a așteptat-o pe partea vătămată în acel loc. Fără a-i adresa un cuvânt i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste mâini, peste cap și în special în zona abdomenului, partea vătămată fiind însărcinată în luna a IX-a. Aceasta a căzut, iar inculpatul i-a introdus pământ în gură, a tras-o de păr și apoi, când partea vătămată nu mai putea să reacționeze, a aruncat-o în pârâul din apropiere, lăsând-o să se înece. După ce inculpatul a plecat de la locul faptei, partea vătămată a reușit să iasă din apa respectivă și cu mare greutate, datorită agresiunii la care a fost supusă, a reușit să se deplaseze până la locuința martorei H. T., mătușa sa, care a ajutat-o să ajungă la S. V. de Sus, unde a fost transferată apoi la spitalul din Baia Mare.
Din cauza agresiunii la care a fost supusă, fătul a decedat, fiind născut mort. Prin actele medico-legale existente la dosar, s-a stabilit că moartea fătului s-a datorat traumatismului abdominal suferit de mamă, care a necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața acesteia, prezența fătului mort intrauterin reprezentând o sursă importantă de germeni cu risc major de septicemie și deces.
În faza de judecată a procesului, poziția inculpatului a fost în sensul că doar i-a aplicat o lovitură cu palma părții vătămate și câteva lovituri cu piciorul în zona membrelor inferioare, fără a urmări sau dori uciderea acesteia.
Ca atare, pe parcursul fazei de judecată a procesului penal, inculpatul a solicitat, pe de-o parte, întregirea probatoriului, în sensul audierii unor martori și expertizării medico-legale psihiatrice a părții vătămate, despre care a susținut că este nesinceră, iar pe de altă parte, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, fie în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal sau vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 Cod penal, precum și în infracțiunea de provocare ilegală a avortului prevăzută de art.185 Cod penal.
Apărările inculpatului, atât în privința stării de fapt, cât și în privința încadrării juridice nu au fost acceptate de către prima instanță.
Curtea de A. C., după completarea probatoriului prin audierea a doi martori și completarea raportului de expertiză medico-legală, prin decizia penală nr.158A din 26 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul inculpatului, care a criticat hotărârea primei instanțe în legătură cu aceleași aspecte, admițând însă apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, astfel că inculpatului i s-a aplicat în final o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, fiind dedusă perioada prevenției începând cu data de 18 iunie 2010 la zi.
Soluția menționată mai sus a fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr.252 din 27 ianuarie 2012 a respins ca nefondat recursului inculpatului P. M.
Analizând cererea de revizuire în raport de motivele invocate de condamnat, instanța a reținut că aspectele criticate nu se regăsesc printre situațiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.
Din actele dosarului reiese că susținerile condamnatului privind modalitatea de comitere a faptei și încadrarea juridică dată acesteia au fost analizate de instanța fondului și de instanțele de control judiciar, condamnatul formulându-și aceleași apărări pe parcursul judecării cauzei. Prin urmare, aceleași aspecte, reiterate prin cererea de revizuire, nu pot fi considerate noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, câtă vreme condamnatul le-a învederat acestor instanțe și au fost analizate în raport de ansamblul probelor administrate.
Astfel, pe calea extraordinară a revizuirii nu este admisibilă o prelungire a probațiunii pentru fapte cunoscute și verificate de instanțe într-o cauză soluționată în mod definitiv, în lipsa unor elemente noi, respectiv a unor fapte probatorii noi.
Reținând că revizuientul-condamnat nu a indicat aspecte noi, iar, în atare situație, pe calea revizuirii nu se poate obține reindividualizarea pedepsei, ori recalificarea juridică a faptei, că motivele invocate în cerere nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire limitativ și expres prevăzute de art.394 Cod procedură penală, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul-revizuient P. M. privind revizuirea sentinței penale nr.283/(...) a T. M..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul-revizuent a fost obligat la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul P. M., criticând sentinta atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat desfiintarea solutiei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de revizuire formulată cu motivarea că sunt îndeplinite cerintele legale în materie.
În motivarea apelului revizuientul a reiterat cererile si exceptiile invocate cu ocazia judecătii fondului cauzei.
A.ul declarat în cauză este nefondat.
Curtea observă că revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorile grave de fapt ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive.
Datorită faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și le-a prevăzut în dispozițiile art.394 alin.1 lit. a-e C.proc.pen.. Potrivit acestor dispoziții, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor sau expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Altfel spus, în art. 394 C.proc.pen. privind cazurile de revizuire, legea vizează atât situația care constă în descoperirea fapte sau împrejurări ce nu au cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (art. 394 lit. a C.proc.pen), precum și cea referitoare la denaturarea unor elemente de probă prin mijlocirea unor activități infracționale ori reau-credință (când un martor sau expert a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia).
Pe de altă parte, potrivit art. 394 al. 2 C.proc.pen. situația prevăzută de art.
394 lit. a C.proc.pen. constituie caz de revizuire dacă pe baza faptelor ori împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare; totodată art. 394 al. 3 C.proc.pen. statuează că ipotezele reglementate în art. 394 lit. b, c, d C.proc.pen. atrag revizuirea dacă au condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Având în vedere criticile formulate de revizuent cu privire la sentința penală definitivă, critici care vizează modalitatea de analizare a probelor, modalitatea de desfășurare a procedurii de judecată la instanța de fond, precum și celelalte cereri și excepții invocate la instanța de fond cât și în căile de atac, în mod corespunzător prima instantă a concluzionat că revizuentul nu a invocat împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei, motiv pentru care s-a apreciat corespunzător că motivele de revizuire nu se încadrează în nici vreunul din cazurile prevăzute de dispozițiile art.394 alin.1
C.proc.pen..
De altfel, admitând recursul în interesul legii prin . nr. 60 din 24 septembrie 2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574 din (...), ICCJ s-a pronunțat în sensul că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Pentru aceste motive Curtea concluzionează soluția atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare, iar apelul declarat în cauză se va respinge ca nefondat potrivit art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga condamnatul-revizuient să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul P. M. împotriva sentinței penale nr. 557 din 8 noiembrie 2012 a T. M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. V. V. A.
G., L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. A. S.-F.
| ← Decizia penală nr. 79/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 166/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
