Decizia penală nr. 1546/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1546/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. I. F. împotriva sentinței penale nr.240 din 6 iunie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului D. I. F., av.Szeker M., din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul D. I. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului D. I. F., solicită admiterea recursului formulat de inculpat, și, în principal, a se dispune în baza art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.10 al.1 lit.b/1, art.18/1 C.pen., achitarea inculpatului, considerând că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea pericolului social al faptei, solicită a se avea în vedere criteriile prev.de art.18/1 C.pen., respectiv la fila 15 din dosar se află buletinul de analiză clinică care arată că inculpatul conducea pe drumurile publice un autovehicul sub influența alcoolului, dar avea păstrată judecata, fiind coerent. De asemenea, arată împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv la ora 2,45 din noapte, pe șoseaua de centură, inculpatul fiind cel care a sesizat organele de poliție despre faptul că se află la volan după ce a consumat băuturi alcoolice. Solicită a se reține și alcoolemia inculpatului care a depășit cu puțin limita legală, la prima recoltare avândo alcoolemie de
1 grame la mie iar la cea de a doua 0,85 grame la mie.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că aplicarea art.320/1 C.pr.pen., exclude aplicarea art.18/1 C.pen., însă din economia de studii de lege, art.320/1 C.pr.pen., se referă la recunoașterea faptei și nu la asumarea unei pedepse și aceasta privativă de libertate.
In subsidiar, solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,c C.pen., și făcând aplicarea art.76 lit.e C.pen., a se pronunța față de acesta o pedeapsă orientată către minimul general, sau să se aleagă pedeapsa alternativă a amenzii la care dă posibilitatea art.76 lit.e C.pen.
C. dacă inculpatul este recidivist, apreciază că acesta nu a dovedit o perseverență infracțională, prima infracțiune pentru care a fost condamnat neavând o legătură cu cea de a doua.
Pe de altă parte, s-au depus înscrisuri în circumstanțiere care arată că de la liberarea condiționată inculpatul a avut o comportare corectă în familie
și societate, încearcă să își câștige existența și nu a avut alte probleme cu legea penală.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, arată că prima instanță a răspuns apărărilor ce au constituit inițial fundamentul solicitărilor în fața primei instanțe din perspectiva inculpatului și care sunt similare cu solicitările din recurs.
Consideră că aserțiunile instanței din cuprinsul motivării legate de respingerea inițială a cererii de aplicare a art.18/1 C.pen. și respectiv art.74
C.pen., sunt corecte și temeinice din perspectiva dispozițiilor legale și se reflectă într-o interpretare fidelă și adecvată scopului legii din perspectiva circumstanțelor reale și personale în cauză.
Opinează că nu se poate susține în primul rând nici măcar principial caracterul de faptă nesemnificativă, în condițiile în care legiuitorul are în vedere tocmai conștientizarea subiecților cu privire la pericolul pe care îl poate prezenta prezența la volan sub influența băuturilor alcoolice.
Pe de altă parte, sub aspectul circumstanțelor atenuante, este de acord cu motivarea instanței care a făcut o analiză a tuturor împrejurărilor cauzei: Pornind de la aceste împrejurări reale legate de modul în care s-a comis activitatea infracțională, coroborând aspectele legate de situația de recidivă a inculpatului, pe care o consideră relevantă din perspectiva pe care legiuitorul o vede în acest fel, respectiv a imposibilității aplicării unei sancțiuni neprivative de libertate, instanța a avut în vedere și disp.art.320/1
C.pr.pen., pentru că totuși pedeapsa se află îndreptată spre limita minimă a sancțiunilor rezultate în urma aplicării acestui text de lege, și, nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și evidenta intrare în concurs a circumstanțelor teoretic de natură atenuantă cu cele de natură agravantă.
Prin urmare, consideră că întregul raționament juridic al instanței legat de individualizarea sancțiunii aleasă pentru inculpat, este corect din perspectiva interpretării probelor prin prisma dispozițiilor legale relevante și reținute de instanță ca atare, și, pentru aceste circumstanțe, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 240 din 6 iunie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...) în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.37 lit. b) și art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. I. F., fiul lui I. și F., născut la data de (...) în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în comuna V., sat R., nr.181, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, s-a obligat inculpatul D. I. F. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 50 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu, av.Hîrza R. cu titlu de onorariu parțial, conform art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul D. I.-F. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B. În data de (...), în jurul orei 02.45, acesta conducea autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare (...) pe șoseaua de centură a municipiului Z., iar la un moment dat, într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul direcției de mers și s-a răsturnat cu autoturismul în afara părții carosabile. Inculpatul consumase anterior, în intervalul orar 21.00 - 00.00 băuturi alcoolice, respectiv 1,5 - 2 l bere cu alcool, fără aport alimentar, la un local public din oraș. Organele de poliție sosite la fața locului i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la U. de P. a U. din cadrul Spitalului Județean S., unde, după ce i s-a pus în vedere faptul că refuzul recoltării sângelui constituie infracțiune, i s-au recoltat două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din conținutul buletinului de analiză toxicologică de la dosar rezultă faptul că, în baza probei biologice recoltate la ora 03.45, alcoolemia în sânge a inculpatului a fost de 1,00 g/l alcool pur în sânge, iar în baza celei de-a doua probe, recoltate la ora 04.45, alcoolemia în sânge a inculpatului a fost de 0,85 g/l.
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat valoarea alcoolemiei rezultată din buletinul de analiză toxicologică.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale (f.8,
10) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile martorilor C. C. D. (f.19, 21-21), B. A. D. (f.22) și B. Mihaly Joszef (f.23, 24), cu actele medicale de prelevare a probelor biologice (f.13-15), cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.957/IX/a/423, 424 din (...) (f.17).
În drept, fapta inculpatului D. I.-F., care la data de (...) a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare S. pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,00 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public, deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit condamnări anterioare, nefiind la prima confruntare cu legea penală.
Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de (...), pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.723/(...) a Judecătoriei Z. și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, comisă în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
A. în vedere că infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din
O.U.G.nr.195/2002 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 29 de ani, este căsătorit, are antecedente penale, fapta fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie și a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Deși inculpatul a solicitat, prin apărător, aplicarea dispozițiilor art.181
Cod penal, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la nivelul alcoolemiei, puțin peste limita prevăzută de legea penală și la împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanța a apreciat că nu poate reține incidența acestor dispoziții legale. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța a apreciat că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, instanța nu a reținut lipsa pericolului social, dar a avut în vedere toate împrejurările expuse de inculpat la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.
Mai mult, instanța a apreciat că nu poate reține incidența dispozițiilor legale invocate în apărare, prevederile art.3201 Cod procedură penală și cele ale art.181 Cod penal excluzându-se reciproc. Astfel, potrivit art.3201 alin.4
Cod procedură penală, instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. P. art.17
Cod penal, infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, iar potrivit dispozițiilor art.181 Cod penal, invocate în apărare, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Este așadar evident că nu pot coexista în aceeași speță dispozițiile legale invocate de către apărătorul inculpatului, iar în situația în care s-ar aprecia de instanță că probele administrate nu sunt suficiente pentru a se stabili că fapta reprezintă o infracțiune, deci, implicit, că prezintă gradul de pericol social aferent, s-ar impune respingerea cererii inculpatului de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate.
De asemenea, deși inculpatul prin apărător a solicitat, în subsidiar, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal, instanța nu a dat curs acestei solicitări, apreciind-o neîntemeiată. Astfel, în privința lipsei antecedentelor penale, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, instanța a considerat că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special doar ca urmare a conduitei anterioare a inculpatului. În ceea ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art.74 alin.1 lit.c) Cod penal, respectiv comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, constând în prezentarea sa în fața autorității și recunoașterea faptei, de asemenea se consideră că nu se impune a se reține, ca urmare a faptului că o asemenea atitudine poate fi considerată absolut normală în fața evidenței probelor, iar pe de altă parte, recunoașterea vinovăției din partea inculpatului a primit deja eficiență juridică prin reducerea limitelor de pedeapsă, în temeiul art.3201 Cod procedură penală.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minim, de 1 an închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere starea de recidivă postexecutorie în care a fost comisă fapta, singura modalitate posibilă este cea cu privare de libertate.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii, cheltuieli reprezentate de îndeplinirea actelor de procedură, administrarea probelor în faza de urmărire penală și asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul D. I. F. solicitând instanței de control judiciar, în principal, achitarea sa conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1Cpp și art.181 Cp, deoarece fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social concrett al unei infracțiuni, fiind, raportat la condițiile în care a fost săvârșită, vădit lipsită de importanță, iar în subsidiar ase reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a,c C.pen., și făcând aplicarea art.76 lit.e C.pen., a se pronunța o pedeapsă orientată către minimul general, sau să se aleagă pedeapsa alternativă a amenzii la care dă posibilitatea art.76 lit.e C.pen.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, al probatoriului administrat și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen.,
Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe suficiente din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, raportat și la poziția procesuală exprimată de acesta prin declarația autentică de la f.68 d.f. din care reiese că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, că nu solicită administrarea de alte probe și că dorește a fi judecat în baza procedurii simplificate prev. de art.3201Cpp, a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale.
Astfel din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu însușit și necontestat de către inculpatul D. I. F., respectiv din procesul verbal de constatare a infracțiunii, din declarațiile inculpatului, din buletinul de examinare clinică însoțitor prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.423,424 și din declarațiile martorilor C. C. D., B. A. D. și B. M., rezultă că inculpatul , la data de (...) a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) pe șoseaua de centură a municipiului Z. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,0.-proba I și 0,85 g/l -. a II a .
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002.
Nu poate fi primită susținerea principală a inculpatului de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen. și art.181C. pr. pen. deoarece fapta reținută în sarcina sa prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu este vădit lipsită de importanță.
Constatăm și noi, asemenea instanței fondului, că infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol, pericol generat tocmai de conducerea pe drumurile publice a autovehiculelor de către persoane a căror capacități de a desfășura acest gen de activități sunt afectate de consumul de băuturi alcoolice peste limita stabilită de legiuitor. C. dacă alcoolemia inculpatului nu a fost extrem de ridicată a afectat serios capacitatea sa de a conduce în siguranță pe drumurile publice, acest aspect reieșind din faptul că a pierdut controlul asupra volanului, răsturnându-se în afara părții carosabile, doar datorită șansei acest eveniment rutier nesoldându-se cu rănirea pasagerilor. În atare condiții este total lipsit de relevanță că inculpatul a condus la o oră înaintată-02.45 sau pe un tronson de drum mai puțin circulat, starea de pericol pentru siguranța participanților la trafic existând și mai mult, concretizându-se în evenimentul rutier produs de inculpat.
Nu este pertinentă nici solicitarea inculpatului de a fi reținute în sarcina sa circumstanțe atenuante. Pedeapsa aplicată de instanța ierarhic inferioară - de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție-a fost just individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, la împrejurările în care aceasta a fost comisă - anterior prezentate -, la conduita sinceră a inculpatului în fața instanței de judecată, dar și la antecedentele penale ale acestuia. Vom observa că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit. b C. pen. primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p.723/(...) a Judecătoriei Z., fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la (...) cu un rest neexecutat de 819 zile.
Apreciem că o pedeapsă într-un cuantum mai redus sau o amendă penală, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, având în vedere cele anterior prezentate, nu ar fi apte să contribuie la reeducarea inculpatului și la prevenirea comiterii de noi infracțiuni, neatingându-se scopul prev. de art.52 Cp.
Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate și considerând nefondate criticile formulate de inculpat, Curtea , în baza art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge recursul declarat de acesta conform dispozitivului.
Văzând și prev. art.192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. I. F., domiciliat în R., nr. 181, comuna V., jud. S. împotriva sentinței penale nr.
240 din 6 iunie 2012 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat F. A.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ANA C. M. Ș. V. V. A.
M. B.
GREFIER,
Red.M.Ș./dact.V.R.
2ex./.(...)
Jud.fond M. C. Ș.
| ← Încheierea penală nr. 835/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 776/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
