Decizia penală nr. 499/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 499/R/2012
Ședința publică din 27 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. M. - judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr. 474 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., privind pe inculpatul I. S. L. D., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Turda, pentru comiterea infracțiunii de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev.de art.4 din Legea
241/2005 și evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Bindea M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul I. S. L. D., părțile vătămate Ministerul Finanțelor Publice - A. - Garda Financiară C., A. de A. F. și partea responsabilă civilmente SC D. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Astfel, arată că Tribunalul Cluj a dispus restituirea cauzei la procuror. Din analiza actelor dosarului nu se poate afirma sub nici o formă că urmărirea penală pentru infracțiunea în cauză, nu a fost efectuată. Această concluzie nu poate fi combătută prin simplul fapt că inculpatul nu a dat declarații referitoare la învinuirea reținută legal în sarcina sa ori prin aspectul că organele de cercetare penală au intuit greșit fapta ca fiind evaziune fiscală. Referitor la argumentul instanței de fond conform căruia ar fi fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, este de relevat faptul că pe tot parcursul procedurii penale au fost respectate drepturile procesuale ale persoanei precum și garanțiile unui proces echitabil.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 474 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., în baza art. 300 C., rap. la art. 332 alin. 2 C., s-a admis excepția nelegalei sesizări a instanței și pe cale de consecință, s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea refacerii urmăririi penale privind pe inculpatul I. S. L. D., fiul lui S. și R. C. M., ns. la data de (...), CNP 1., domiciliat în com. Săvădisla, sat L. nr. 121, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 189 alin. 1 C., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Maier
M. Raul, care s-a avansat din FMJLC.
În baza art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 174/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Turda a fost trimis în judecată inculpatul I. S. L. D., fiul lui S. și R. C. M., născut la data de (...), CNP 1., domiciliat în com. Săvădisla, sat L. nr. 121, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art.
4 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În motivarea actului de sesizare s-a reținut că în cursul anului 2007 inculpatul ar fi efectuat mai multe operațiuni comerciale cu diverse firme, eliberând în acest sens facturi pe care nu le-a înregistrat în evidențele fiscale ale firmei, fapt prin care s-a creat un prejudiciu în sumă de 1551 lei la bugetul consolidat al statului (faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005)
și că același inculpat ar fi refuzat prezentarea documentelor justificative și a evidenței contabile a SC D. S., așa cum au fost solicitate de Garda Financiară (faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005).
Din actele dosarului rezultă că la data de (...) a fost începută urmărirea penală față de numitul I. S. L. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 4,9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, învinuirea constând în aceea că în calitate de administrator al SC D. S. în perioada 2007-
2009 nu ar fi achitat către bugetul de stat obligații fiscale în sumă de 1550 lei
(f. 3 d.u.p).
Prin procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii de la data de (...), acestuia i se aduce la cunoștință aceeași încadrare juridică a faptei - de evaziune fiscală, prev. de art. 4,9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005 și aceeași învinuire care a fost menționată și în rezoluția de începere a urmăririi penale (f. 43 d.u.p).
Drept consecință, I. S. L. D. este audiat, atât în calitate de făptuitor, cât și în calitate de învinuit numai sub aspectul acestei stări de fapt (omisiunea înregistrării în evidențele contabile ale firmei a unui număr de 4 facturi emise pe seama SC N. S. și SC T. P. S., în urma căreia s-ar fi cauzat un prejudiciu în cuantum total de 1550 lei la bugetul de stat)- f. 42, f. 44 d.u.p.
Nu în ultimul rând, trebuie făcută precizarea că această stare de lucruri s-a perpetuat până la finalul urmăririi penale, procesul-verbal de prezentarea a materialului de urmărire penală făcând referire la aceeași încadrare juridică (incompletă) a faptelor reținute în sarcina inculpatului I., anume aceea de evaziune fiscală, deși textele legale de incriminare privesc și infracțiunea de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. De altfel, în toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală inculpatul I. S. L. D. a făcut vorbire despre o singură faptă care i-a fost reținută în sarcină de către organele de urmărire penală- anume aceea de omisiune a înregistrării în evidențele contabile a unui număr de 4 facturi fiscale, faptă prin care ar fi creat un prejudiciu de 1550 lei la bugetul general consolidat al statului, infracțiunea primind încadrarea juridică de evaziune fiscală.
Ulterior, la data de (...) a fost întocmit Rechizitoriul nr. 174/P/2010 al parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni, respectiv refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Abia la acest moment în expozeul rechizitoriului și la încadrarea în drept a faptelor se face referire expresă la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului I. S. L. D., respectiv aceea de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, infracțiune care anterior fusese menționată doar formal, cu indicarea articolului de incriminare.
În acest context și întrucât prealabil verificării legalității sesizării instanței inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 C. și fiind întrebat în mod expres care este învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare și pentru câte infracțiuni este trimis în judecată, acesta a arătat că pentru o singură infracțiune, învinuirea constând în omisiunea de a înregistra în contabilitate un număr de facturi fiscale prin care s-a creat un prejudiciu la bugetul de stat (f. 34 fond), s-a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței conform art. 300 C., cu consecința restituirii cauzei la P. în vederea refacreii urmăririi penale.
Potrivit art. 300 alin. 1 C., instanța este ținută să verifice din oficiu, la prima înfățișare cu procedura legal îndeplinită, regularitatea actului de sesizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă sesizarea nu este făcută conform legii iar neregularitatea nu se poate înlătura de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
În mod complementar, potrivit dispozițiilor art. 332 alin. 2 C., instanța s-a desesizat și restituie cauza procurorului în vederea refacerii urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Chiar dacă dispozițiile art. 300 C. și cele ale art. 332 alin. 2 C. instituie două momente procesuale distincte, în practică pot fi identificate situații, cum este și cazul de față, în care ele sancționează aceeași situație juridică- legalitatea sesizării instanței de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 1 C., sesizarea instanței se face prin rechizitoriu, iar potrivit dispozițiilor art. 263 C., acesta trebuie să se limiteze la faptele și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată a unei persoane pentru fapte pentru care nu a fost învinuit și ascultat, în vederea exercitării dreptului său la apărare.
În acest scop, urmărirea penală consacră un număr de garanții procesuale, dintre care cea mai importantă este aceea a dreptului la apărare. Or, tocmai această situație se regăsește în speța de față, în sensul că deși la modul strict formal, inculpatului I. i s-a adus la cunoștință și învinuirea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, inculpatului neasistat de avocat în faza de urmărire penală nu i s-a explicat niciodată în ce constă această învinuire (nici măcar la nivelul enunțării denumirii infracțiunii) și nici nu a fost audiat cu privire la această faptă, deși textul de incriminare (în forma aflată în vigoare la data săvârșirii faptei și care are natura de lege penală mai favorabilă) impune existența unui număr de 3 notificări consecutive ale organului fiscal, la care făptuitorul să nu răspundă cu scopul de a se sustrage controlului. În acest sens se impun a fi analizate pe de o parte aspectele primirii notificărilor, dar și a împrejurărilor care au condus la neonorarea solicitărilor organelor fiscale, simpla omisiune de a prezenta actele contabile nefiind suficientă pentru a se putea reține săvârșirea faptei cu vinovăție.
În acest context subliniem faptul că dispozițiile art. 263 C. se referă la fapta în materialitatea ei, iar nu la încadrarea juridică conferită de organele de urmărire penală, fiind esențială enunțarea stării de fapt care face obiectul învinuirii, cu atât mai mult cu cât inculpatul era lipsit de asistență juridică calificată.
Apărarea formulată de Ministerul Public se referă în principal la natura sancțiunii care poate interveni în această situație, susținându-se că în discuție ar fi o nulitate relativă, care nu se poate circumscrie cazurilor expres prevăzute de art. 332 alin. 2 C., text legal care vizează exclusiv cazuri de nulitate absolută.
Instanța a apreciat dimpotrivă, că rechizitoriul care face obiectul analizei și care depășește limitele prevăzute de art. 263 C. se subsumează pe de o parte cazului de nulitate absolută referitoare la regularitatea sesizării instanței, iar, pe de altă parte, cazului de nulitate relativă prev. de art. 197 alin. 1 și 4 C. privitor la dreptul la apărare al inculpatului, întrucât acesta vizează o faptă pentru care nu s-a efectuat urmărirea penală.
Subliniem în acest sens că analiza regularității sesizării instanței nu trebuie limitată exclusiv la aspectele de ordin formal - privitoare la natura actului de sesizare, a competenței autorului actului de sesizare de a-l emite sau respectarea celorlalte condiții de formă ale rechizitoriului, ci se impune a fi extinsă și la analizarea regularității efectuării urmăririi penale, numai în acest mod fiind puse la adăpost drepturile și garanțiile procesuale de care trebuie să beneficieze făptuitorul.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că prin trimiterea în judecată a inculpatului I. S. L. D. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, fără ca acestuia să îi fie adusă la cunoștință această învinuire și fără a fi audiat cu privire la această faptă a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului în aspectele sale esențiale, producându-se o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului de sesizare, cu atât mai mult cu cât inculpatul și-a exprimat disponibilitatea de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii vinovăției cu consecința aplicării cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pre.pen.
Or, în acest context, omisiunea organelor de urmărire penală de a efectua urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 nu poate conduce la sancționarea inculpatului, prin respingerea cererii sale de judecare potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 C., impunându-se admiterea excepției nelegalei sesizări a instanței și pe cale de consecință, restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Cluj (organ de urmărire penală competent potrivit noilor norme procedurale) în vederea refacerii urmăririi penale privind pe inculpatul I. S. L. D., fiul lui S. și R. C. M., ns. la data de (...), CNP 1., domiciliat în com. Săvădisla, sat L. nr. 121, jud. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005. Văzând și dispozițiile art. 189 alin. 1, art. 192 alin. 3 C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă
Tribunalul Cluj, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Astfel, arată că Tribunalul Cluj a dispus restituirea cauzei la procuror,însă din analiza actelor dosarului nu se poate afirma sub nici o formă că urmărirea penală pentru infracțiunea în cauză, nu a fost efectuată. Această concluzie nu poate fi combătută prin simplul fapt că inculpatul nu a dat declarații referitoare la învinuirea reținută legal în sarcina sa ,ori prin aspectul că organele de cercetare penală au intuit greșit fapta ca fiind evaziune fiscală. Referitor la argumentul instanței de fond conform căruia ar fi fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, este de relevat faptul că pe tot parcursul procedurii penale au fost respectate drepturile procesuale ale persoanei precum și garanțiile unui proces echitabil.
Analizând sentința atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că sentința atacată este legală ,recursul P. fiind nefondat.
Astfel,inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P.,pe lângă săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 din L.241/205 și pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art.
4 din Legea nr. 241/2005),constând în aceea că ar fi refuzat prezentarea documentelor justificative și a evidenței contabile a SC D. S., așa cum au fost solicitate de Garda Financiară .
Curtea apreciază însă la fel ca și prima instanță că urmărirea penală nu a fost efectuată împotriva inculpatului și pentru această infracțiune și astfel actul de sesizare a instanței este nelegal.
Și aceasta întrucât inculpatul I. S. L. D. a fost audiat , atât în calitate de făptuitor, cât și în calitate de învinuit numai sub aspectul stării de fapt constând în omisiunea înregistrării în evidențele contabile ale firmei a unui număr de 4 facturi emise pe seama SC N. S. și SC T. P. S., în urma căreia s- ar fi cauzat un prejudiciu în cuantum total de 1550 lei la bugetul de stat- f.
42, f. 44 d.u.p.,faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, această stare de lucruri perpetuându-se până la finalul urmăririi penale.
Ori,potrivit dispozițiilor art. 263 C., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală,și trebuie să cuprindă fapta reținută în sarcina sa,încadrarea juridică ,probele pe care se întemeiază învinuirea. De asemenea,potrivit art.250 C. după punerea în mișcare a acțiunii penale,dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare,organul de urmărire penală are obligația de a aduce la cunoștința inculpatului materialul de urmărire penală ,arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite.
Este evident că acest text de lege nu se referă doar la aducerea formală la cunoștința inculpatului a încadrării juridice ,ci și la aducerea la cunoștința acestuia a faptelor concrete săvârșite de acesta care vor face obiectul trimiterii sale în judecată.
Ori,în dosar ,acest lucru nu s-a întâmplat, din toate declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale (f.42,44) rezultând că acesta a fost audiat doar cu privire la fapta sa de a nu achita către stat suma de 1550 lei,ce reprezintă obligații fiscale TVA și impozit pe profit,mai mult inculpatul recunoscând fapta și obligându-se să achite sumele respective.
Prin urmare,aflând despre cea de-a doua infracțiune ,cea prev. de art.4 din L din Legea nr. 241/2005, la modul concret și nu doar formal,respectiv în ce constă această infracțiune sub aspectul stării de fapt reținute în sarcina sa, doar la momentul citirii actului de sesizare a instanței,este evident că dreptul acestuia la apărare în faza urmăririi penale i-a fost încălcat,impunându-se trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,așa cum corect a dispus prima instanță.
În consecință,va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 474 din 13 decembrie
2011 a T.ui C..
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul
Cluj împotriva sentinței penale nr. 474 din 13 decembrie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. L.-M. F.
| ← Încheierea penală nr. 1046/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 113/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
