Decizia penală nr. 1550/2012, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.1550/R/2012

Ședința nepublică din 5 noiembrie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.

V. V. A. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. A. R. împotriva sentinței penale nr.997 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pev.și ped.de art.211 al.1, al.2 lit.b și c C.., cu aplic.art.99 al.3 C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. A. R., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.M. G. și apărător ales, av.Blăjan O. M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, părțile responsabile civilmente B. R. V. și B. S., lipsă fiind S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Instanța, având în vedere că inculpatul B. A. R. a fost minor la data săvârșirii faptei și este și în prezent, în temeiul art.485 C.pr.pen., declară ședință nepublică.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. A. R. arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului B. A. R., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d

C.pr.pen., precum și în baza elementelor de probă de la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii atacate prin înlăturarea disp.art.104 C.., iar în baza art.101 al.1 lit.d C.., rap.la art.103 C.., cu aplic.art.99 și art.34, art.76 C.. să fie luată față de inculpat măsura educativă a libertății supravegheate pe perioada de 1 an de zile și să fie încredințată supravegherea în temeiul art.103 al.2 și 3 C.., S.ui de P. de pe lângă Tribunalul

Cluj.

În susținerea recursului, arată că din multe puncte de vedere soluția dată de prima instanță și măsura luată de către instanța de fond este probabil cea mai potrivită pentru inculpat. A fost tentat la un moment dat să renunțe la această cale de atac, însă raportat la elementele de probă și la persoana inculpatului precum și la susținerea familiei, solicită a se admite recursul și a fi primite concluziile potrivit cărora această măsura este dintr-un anumit punct de vedere nejustificată raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine consecventă în fața instanței, a dat declarații deși nu au fost reținute și apreciate de instanța de fond ca fiind o declarație deplină. Susține că inculpatul a dorit să arate împrejurările concrete în care s-a săvârșit această faptă. Nu a negat săvârșirea faptei ci a recunoscut-o de la prima declarație.

Mai mult, fapta are un grad de pericol relativ redus. E. adevărat că vorbim de infracțiunea de tâlhărie, dar concret, în ceea ce privește actul de violență, se poate observa că din probele de la dosar rezultă că acel act de violență și amenințările reținute de către parchet, au fost așa cum a învederat inculpatul. În realitate, acesta nu a lovit partea vătămată ci a prins-o de după gât. Pe de altă parte, inculpatul are tot sprijinul familiei și și-a luat angajamentul ferm că va respecta toate obligațiile se i se vor impune de instanță.

Aplicarea unor sancțiuni cu caracter educativ se justifică și pentru că răspunderea penală a minorilor se impune a fi tratată diferențiat iar regimul sancționator este preponderent educativ.

Apreciază că soluția dată de instanța de fond este de necriticat și vine în sprijinul și interesul acestui copil, însă, familia este alături de el și își asumă la rândul său responsabilitatea că îl va supraveghea. Susține că toate faptele la care s-a făcut referire și în fața instanței de fond au fost săvârșite accidental și datorită anturajului. Inculpatul are într-adevăr probleme, dar apreciază că le-a conștientizat, și, pe de altă parte, a dat dovadă de îndreptare. C. că timpul petrecut în stare de arest a fost suficient pentru ca inculpatul să reflecte asupra acestor fapte.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului și a se dispune în consecință, având în vedere în primul rând interesul superior al minorului.

Partea responsabilă civilmente B. R. V., - achiesează la concluziile apărătorului inculpatului.

Partea responsabilă civilmente B. S., consideră că inculpatul are posibilități de îndreptare alături de familia sa, întrucât fiind departe de familie se provoacă o suferință tuturor membrilor familiei. Dorește ca inculpatul să își continue studiile.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate minorului. O. că principiile de individualizare cu privire la inculpatul minor raportat la circumstanțele concrete ale speței și la personalitatea acestuia au fost pe deplin respectate. De altfel, instanța a făcut o analiză detaliată atât a principiului de individualizare generală legat de alegerea pedepsei la care se referă art.103 al.2 C.pr.pen., și ulterior a ales și una din măsurile educative prevăzute de C. penal.

Raportat la cele susținute legate de imposibilitatea obiectivă de a realiza supravegherea de natură să conducă la reeducare, coroborate cu activitatea infracțională a inculpatului, raportat și la vârsta acestuia precum și de posibilitățile de reeducare într-un mediu care implică restricții de libertate, în condițiile în care s-au avut în vedere inclusiv posibilitatea de realizare a disputei inculpatului în mediul evident nociv în care s-a aflat, consideră că s-a făcut o alegere corectă a măsurii, singura care este de natură să răspundă tuturor funcțiilor de prevenție și reeducare a inculpatului.

În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul B. A. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că din primele zile de arest a conștientizat gravitatea faptei.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.997 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...) în temeiul art. 104 și 106 al. 1 din C. pen. s-a dispus luarea măsurii internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani a inculpatului minor B. A. R., fiul lui R.-V. și S., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., CNP 1., de cetățenie română, studii - 7 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul C.-N., str. G. nr. 2, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c Cod pen. cu aplic. art. 99 al. 3 Cod pen.

În baza art. 350 al. 3 lit. d din C. pr. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor B. A. R., dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 490 al. 1 din C. pr. pen. s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii internării în centru de reeducare a inculpatului minor B. A. R.

S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată F. K.-P. - dom. în mun. C.-N., B-dul E. nr. 3, ap. 12.

În baza art. 118 al. lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 de lei.

În baza art. 191 al. 1 din C.pr. pen. s-a obligat inculpatul la plata sumei de

450 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al. 1 din C. pr. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na C. O. de 200 lei și va fi avansat din Fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 7. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul minor B. A. R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit. b, c, C.. cu aplicarea art. 99 al. 3 din C. pen.

S-a reținut fapta inculpatului minor în vârstă de 16 ani B. A. R. care în seara zilei de (...), în jurul orelor 23:15, în timp ce se afla în Parcul I.L. Caragiale din mun. C.-N., l-a acostat partea vătămată F. K.-P. și prin întrebuințare de amenințări și acte de violență l-a determinat să-i remită telefonul mobil marca

„Nokia C3";, iar după ce acesta și l-a însușit, l-a lovit partea vătămată cu mâna peste față pentru a păstra bunul și a-și asigura astfel scăparea, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu estimativ în valoare de 700 lei.

Prin Încheierea penala nr. 86/C/A/7 august 2012 pronunțată de către

Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului B. A. R. pe o perioadă de 19 de zile, in temeiul art. 1491, art. 143, art. 148 lit. f C. pr. pen., respectiv art. 1491, art. 143, art. 148 lit. f C. pr. pen. asigurându-i-se drepturile procesuale cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, prin ascultarea inculpatei în prezenta aparitorului desemnat din oficiu. Măsura a fost verificată în temeiul art. 300^1 din C. pr. pen. la data de 24 august

2012.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012 inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în baza art. 320^1 din C. pr. pen., însă, fiind audiat cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată a arătat că partea vătămată a devenit agresivă și fiind sub influența băuturilor alcoolice cartela SIM înapoi, după aceea l-a prins pe inculpat tare de mână, iar inculpatul crezând că vrea să îl lovească l-a împins, ceea ce a condus spre concluzia că reacția sa exemplificată prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate a fost ca și răspuns la violențele acesteia. Întrucât nu și-a asumat în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată cererea sa a fost respinsă.

Instanța a audiat inculpatul și partea vătămată și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială și analizând actele din dosarul a reținut că sunt probe certe din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv declarațiile sale de recunoaștere parțială a faptei care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor U. M. Ș. și Ș. P., persoanele care o însoțeau pe partea vătămată și martorul Z. R., una dintre persoanele care îl însoțeau pe inculpat.

S-a reținut așadar că în seara zilei de 30 iulie 2012, în jurul orei 23.00 inculpatul împreună cu martorii Z. R. și numitul B. au ajuns în parcul I. L. Caragiale din C.-N.. Aici au văzut pe o bancă trei tineri, respectiv pe partea vătămată și martorii U. M. Ș. și Ș. P., care consumau bere.

Martorul Z. R. s-a apropiat de ei și le-a luat berile fără ca cei trei să fi reacționat în vreun fel pentru că ce era să zicem (declarația martorului U. - fila

56). După aceea a venit inculpatul care i-a întrebat dacă nu au telefoane mobile, iar la răspunsul negativ al acestora s-a așezat lângă partea vătămată pentru că a văzut că are telefonul în buzunarul de la pantaloni (declarațiile martorilor U. și Ș.) și i-a pus mâna pe după gât părții vătămate. I-a cerut telefonul pentru a apela pe cineva, dar partea vătămată a refuzat și declară că inculpatul m-a prins de gât cu o mână iar cu cealaltă mi-a luat telefonul din mână după care s-a ridicat și s- a îndreptat spre ceilalți doi care îl așteptau (fila 55). În cursul urmăririi penale a declarat că inculpatul i-a pipăit buzunarele, iar după ce partea vătămată a scos telefonul din buzunar i l-a smuls din mână. Cu privire la această împrejurare inculpatul declară că partea vătămată i-a dat telefonul, iar după ce l-a luat ar fi zis în glumă și dacă nu ți-l au înapoi (fila 36), în vreme ce în cursul urmăririi penale a declarat că a zis telefonul rămâne la mine (fila 30 verso dos. UP). Această din urmă împrejurare care se coroborează cu declarațiile martorilor U. și Ș. (filele 56-57 dos. inst.). E. însă cert că prin gesturile sale și prin cuvintele folosite inculpatul nu a lăsat nicio urmă de îndoială cu privire la intenția sa de a pleca cu telefonul.

S-a ridicat și s-a îndreptat spre banca unde îl așteptau cei doi prieteni, moment în care partea vătămată s-a ridicat și i-a cerut să-i dea cartela SIM, împrejurare care înlătură pe deplin echivocul cu privire la reprezentarea pe care a avut-o partea vătămată, respectiv aceea că inculpatul nu-i va restitui telefonul. Inculpatul i-a dat părții vătămate cartela SIM declarând în fața instanței că nu i- am dat telefonul pentru că mi-a cerut în continuu cartela IM, cartela SIM, iar eu eram sub influența substanțelor etnobotanice și nu am judecat și i-am dat cartela SIM înapoi (fila 36 dos. inst.).

Apoi partea vătămată i-a cerut inculpatului să-i dea și cardul de memorie, iar în acest sens a mers în urma inculpatului. Inculpatul declară că aceea m-a prins tare de mână, iar eu am crezut că vrea să îl lovească l-am împins. Partea vătămată a declarat că în momentul în care s-a ridicat de pe bancă inculpatul i-a spus te bat, stai jos, iar după ce i-a dat cartela SIM i-am cerut să-mi dea și cardul de memorie dar acesta s-a întors și nu sunt sigur dacă m-a lovit cu palma sau doar m-a împins pentru că mie mi s-a dus capul pe spate (fila 55). Martorii U. și Ș. au declarat că inculpatul l-a lovit pe K. cu palma peste față, respectiv s-a întors și l-a lovit cu palma peste față și nu au văzut nici un act de agresiune a părții vătămate față de inculpat. E. de altfel improbabil ca partea vătămată să nu fi ripostat nici măcar verbal când inculpatul i-a luat telefonul, dar ulterior să fi încercat vreun act de agresiune. E. cert că inculpatul a întins brațul spre capul părții vătămate și fie i-a aplicat o lovitură, fie l-a împins, însă gestul a fost suficient pentru ca partea vătămată și cei doi martori să plece.

În aceeași seară telefonul a fost vândut la o casă de amanet de către martorul Z. R. pentru suma de 150 de lei, pentru că eu aveam numai 16 ani - declarația inculpatului.

Cu privire la intenția inculpatului de a sustrage telefonul părții vătămate, instanța a reținut că gesturile acestuia, atât anterioare cât și ulterioare, sunt lipsite de echivoc (eram sub influența etnobotanicelor și nu aveam bani, iar cei doi m-au îndemnat să iau telefonul unui băiat de pe bancă - declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de 11 septembrie 2012). La fel atitudinea părții vătămate care i-a cerut înapoi doar cartela SIM este neechivocă cu privire la percepția acesteia. De altfel martorii U. și Ș. au declarat că nu li s-a părut că inculpatul ar glumi.

Fapta inculpatului minor în vârstă de 16 ani B. A. R. care în seara zilei de (...), în jurul orelor 23:15, în timp ce se afla în Parcul I.L. Caragiale din mun. C.- N., a acostat-o pe partea vătămată F. K.-P. și prin întrebuințare de amenințări și acte de violență a determinat-o să-i remită telefonul mobil marca „Nokia C3";, iar după ce și l-a însușit, a lovit partea vătămată cu mâna peste față pentru a păstra bunul și pentru a-și asigura astfel scăparea, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu estimativ în valoare de 700 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c C. pen. cu aplicarea art. 99 al. 3 din C. pen.

Instanța a constatat că inculpatul, oricât de mirat ar de gestul său, la acel moment, ca și în prezent de altfel, era cercetat pentru sustragerea unui telefon mobil la data de 20 octombrie 2011, fiind începută urmărirea penală împotriva la data de 21 noiembrie 2011 (fila 64 dos. UP), precum și pentru sustragerea unui telefon mobil prin același mod (respectiv cerând părți vătămate telefonul pentru a apela pe cineva, dar fără să exercite violențe) și din același loc, respectiv parcul I.L. Caragiale la data de 4 iulie 2012, faptă pentru care a fost începută urmărirea penală la data de 24 iulie 2012 și pentru care a fost audiat de către organele judiciare la data de 18 iulie 2012 (filele 65-68 dos. UP).

S-a constatat lipsa oricărei forme de empatie cu partea vătămată, încrederea inculpatului atât în propria sa persoană cât și datorită faptului că prietenii săi se aflau în apropiere, iar imediat anterior martorul Z. le-a luat părții vătămate și martorilor berile, fără ca aceștia să riposteze datorită temerii, precum și faptul că inculpatul i-a dominat pe cei trei prin prezență, atitudine și statură. Acestea sunt motivele pentru care partea vătămată și martorii nu au ripostat în vreun fel, fiind convinși că orice formă de opoziție ar conduce spre represalii (eu pot spune că m-am speriat pentru că m-am gândit că inculpatul are un cuțit la el

- presupunerea martorului Ș., care deși neîntemeiată relevă gradul de intimidare a celor trei), convingerea lor fiind rezonabilă raportat la gestul inculpatului care a ripostat imediat ce partea vătămată a încercat să îl convingă să îi restituie cartela de memorie a telefonului. Siguranța inculpatului a fost rezultatul repetării unor astfel de fapte (la fapta din data de 4 iulie 2012, partea vătămată avea vârsta de

13 ani, acesta fiind probabil și motivul pentru care inculpatul nu a fost nevoit să demonstreze și superioritatea fizică), dar mai ales a convingerii inculpatului că este intangibil, de vreme ce anterior nu au fost luate măsuri împotriva sa.

Comportamentul sfidător al inculpatului, atât față de organele judiciare, cât și față de părinții săi, a fost relevat și de modul în care inculpatul se cramponează în detalii cu privire la faptă, prin care încearcă să diminueze fapta și consecințele acesteia, ceea ce înseamnă că nici în acest moment nu conștientizează că atitudinea sa de superioritate este vătămătoare atât pentru ceilalți, cât și pentru sine. Concluziile instanței cu privire la persoana și personalitatea inculpatului sunt întărite de aprecierile d-nei consilier de probațiune I. M. inculpatul ar un limbaj specific infractorilor majori, are atitudine de indiferență față de autorități, apreciază calitatea de lider al unui grup infracțional, delincvența minoră o dezaprobă, are tendința de a denatura realitatea, chiar dacă nu urmărește întotdeauna un scop clar, vorbește cu mândrie despre anturajul său (prieteni mai mari), fiind important să se simtă remarcat și apreciat.

Reține declarația d-nei B. S., mama inculpatului, care deși nu cunoștea anturajul fiului său, nu era străină de faptul că acesta a renunțat la școală și că are un comportament incontrolabil, îmi spune una și face alta și fuge de acasă. Totodată știa că este consumator de substanțe etnobotanice și a fost internat într-un centru de dezintoxicare, de unde a fugit.

Instanța a luat în considerare vârsta inculpatului și potențialul său intelectual și a acordat o șansă dezvoltării inculpatului, iar în acest sens nu s-a optat pentru aplicarea unei pedepse privative de libertate. S-a avut în vedere că întreaga personalitate a inculpatului, în curs de formare, precum și preocupările acestuia sunt rezultatul unui anturaj nesănătos din punct de vedere social și moral, precum și a renunțării la a urma o formă de învățământ pentru construirea unei personalități adecvată cu potențialul său intelectual. Pentru corectarea acestui comportament într-un mod conștient este nevoie de o reorganizare a preocupărilor inculpatului și de extragerea acestuia din mediul social la care aspiră cu mândrie și față de care nu a putut fi protejat de către membri familiei.

Instanța a dispus internarea minorului în centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul având suficiente resurse ca să aleagă să conștientizeze că aceasta este șansa de care are nevoie și pe care trebuie să o fructifice.

În baza art. 350 al. 3 lit. d din C.pr. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor B. A. R., dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 490 al. 1 din C. pr. pen. s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii internării în centru de reeducare a inculpatului minor B. A. R.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat din 6 august 2012 până la data de 26 septembrie 2012.

Despre latura civilă:

Fapta ilicită săvârșită de către inculpată cu intenție directă au produs un prejudiciu material direct în patrimoniul părții vătămate constând în suma de bani sustrasă în scopul însușiri pe nedrept.

S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată F. K.-P. nu s-a constituit parte civilă.

Cum însă inculpatul, prin martorul Z. R. a înstrăinat telefonul pentru suma de 150 de lei, în baza art. 118 lit. e din C. pr. pen. s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat.

În baza art. 191 al. 1 din C. pr. pen. s-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar în baza art. 189 al. 1 din C. pr. pen. onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansat din FMJ.

Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul B. A. R. solicitând instanței de control judiciar desființarea în parte a hotărârii atacate, înlăturarea dispozițiilor. art. 104 C.. iar in baza art. 101 alin.1 lit. d C. pen., raportat la art. 103 C. să se ia față de inculpat măsura educativă a libertății supravegheate pe un an de zile, măsură educativă care să fie încredințată S.ui de probațiune de pe L. Tribunalul Cluj.

S-a arătat că fapta dedusă judecății prezintă un grad de pericol concret, relativ redus, că inculpatul este lipsit de antecedente penale, că nu a negat săvârșirea faptei și a recunoscut-o de la prima declarație, deși nuanțat.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului, în baza probatoriului administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit fără dubiu că inculpatul minor B. A. R., în seara zilei de 30 iulie 2012, în timp ce se afla în parcul I.L Caragiale din C.-N., a acostat partea vătămată F. K.-P. și prin întrebuințarea de amenințări și acte de violentă, l-a determinat să îi remită telefonul mobil marca Nokia C3 iar după ce acesta și l-a însușit, a lovit partea vătămată peste față, pentru a păstra bunul și a-și asigura scăparea.

În mod legal și temeinic, instanța fondului, după audierea în detaliu a inculpatul, a respins cererea acestuia de a fi judecat în baza dispozițiilor art. 3201

C. pr. pen. deoarece inculpatul nu a recunoscut fapta în maniera descrisă în actul de sesizare al instanței încercând să inducă ideea că a exercitat violențe la adresa părții vătămate ca răspuns la violențele exercitate de acesta și nu pentru a păstra bunul sustras.

Inculpatul a arătat că a comis fapta dedusă judecății în timp ce se afla sub influenta substanțelor etnobotanice, că nu avea bani suficienți, că cei cu care era împreună l-au determinat să comită această faptă, respectiv martorii Z. R. și K. M. B. și că a luat telefonul părții vătămate pentru a-și suna bunica ca să-i plătească un taxi, să se întoarcă acasă.

Această poziție a inculpatului este contrazisă de restul materialului probator administrat în cauză, respectiv de declarațiile părții vătămate, ale martorilor U. M.

S., S. P., Z. R. și de concluziile referatului de evaluare întocmit in cauză de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

Din acest referat de evaluare reiese că inculpatul a abandonat școala fără a promova clasa a -VII-a, a intrat într-un anturaj nepotrivit, a săvârșit si alte fapte cu caracter penal, furturi de la familie și de telefoane, a sustras autoturismul tatălui său si s-a deplasat spre C., a alimentat cu carburant fără a plăti, a fost oprit de poliție și si-a declarat o identitate falsă iar apoi datorită faptului că rula cu viteză foarte mare a ieșit de pe carosabil, s-a răsturnat și a fugit de la locul faptei. Pentru aceste fapte este cercetat de autoritățile judiciare din Vâlcea și Ialomița si de polițiștii din cadrul Politiei C.-N..

În drept, fapta inculpatului întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c C..cu aplicarea art. 99 alin.3 C. pen.

Măsura internării în Centrul de E. a inculpatului recurent a fost just aleasă și este, și opinia Curții, singura în măsură să contribuie la îndreptarea minorului și a fost dispusă ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, care este unul semnificativ, de starea fizică a inculpatului, de dezvoltarea intelectuală și morală a sa, inculpatul neasumându-și responsabilitatea pentru faptele comise având o atitudine indiferentă față de autorități și față de proprii părinți și dorind ca prin comportamentul său ilicit să fie perceput pozitiv de către anturajul din care face parte, de comportarea inculpatului, comportare atât în mediul familial cât și în fața organelor judiciare, de condițiile în care a fost crescut și a trăit, provenind dintr-o familie cu venituri substanțiale care însă a pierdut în întregime controlul asupra minorului și care nu a găsit pârghiile suficiente pentru a corecta comportamentul acestuia .

Instanța de recurs își exprima temerea serioasă că dacă fată de inculpat nu s-ar lua această măsură educativă acesta ar continua să comită acte sociale de o gravitate din ce în ce mai mare deoarece acesta nu are nici un fel de respect și de considerație față de valorile ocrotite de legea penală și față de drepturile celorlalți.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu-și respectă nici proprii părinți care i- au oferit condiții materiale deosebite, apreciind că aceștia sunt obligați să-i pună la dispoziție tot ceea ce are nevoie.

Deși este o măsură educativă extrem de severă instanța apreciază că ar putea contribui la reeducarea inculpatului deoarece acesta va fi scos din anturajul din care făcea parte pentru o perioadă, va fi obligat să urmeze cursurile școlare și poate va ajunge să aibă un comportament agreat social.

Constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, latura civilă fiind corect soluționată, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct.1 lit. b C.pr. pen.

Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art. 192 alin.2 C. pr. pen.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. R. aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 997 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei C. N..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat M. G.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

ANA C. M. Ș.

V. V. A.

M. B.

Red.MS/dact.VR

2 ex./(...) jud. fond L. M.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1550/2012, Curtea de Apel Cluj