Decizia penală nr. 156/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 156/R/2012

Ședința publică din data de 1 februarie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : M. R.

JUDECĂTORI : A. D. L.

C. V.

G. : T. G.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentată prin P. :

ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul B. N. împotriva sentinței penale nr. 342/11 august 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei S. M., inculpatul fiind trimis în judecată alături de inculpații T. I. și B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de :

BERODEI N. - lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 1

C.pen.;

T. I. și B. I. - vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 1

C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. N., apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului T. I., av. P. P., cu delegație avocațială la dosar, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului B. I., av. P. Roman M., cu delegație avocațială la dosar și martora P. Ana, lipsă fiind inculpații T. I. și B. I.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorei P. Ana, declarația acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Inculpatul - parte vătămată B. N. solicită acordarea de daune morale în cuantum de 30.000 lei, pentru suferințele psihice și fizice cauzate, majorarea pedepselor aplicate și condamnarea celor doi inculpați la pedepse în regim de detenție și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, deoarece nu este vinovat de săvârșirea acesteia.

Apărătorul inculpatului B. I. pe latură civilă solicită a se constata netemeinicia sentinței penale atacate, deoarece prima instanță a ignorat declarațiile inculpatului - parte vătămată și nu a acordat daune morale în favoarea acestuia, chiar dacă acesta din urmă nu a insistat în a preciza cuantumului daunelor solicitate. Pentru aceste motive, apreciind că se impune acordarea de daune morale, solicită admiterea recursului și casarea sentinței penale atacate.

Pe latură penală solicită a se avea în vedere starea de fapt reținută de instanța de fond, respectiv că inculpatul-parte vătămată B. N. a fost cel care a declanșat evenimentul și succesiunea de infracțiuni. C. dacă atitudinea clientului său este gravă, pedeapsa aplicată acestuia este justă, raportat la încadrarea juridică, la vârsta sa și la lipsa antecedentelor penale, fiind direct proporțională cu actul material. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului pe latură penală și menținerea sentinței penale atacate. Cu onorariu din FMJ.

Apărătorul inculpatului T. I. solicită a se constata că pe latură penală a fost pronunțată o soluție temeinică de către instanța de fond, pedeapsa aplicată inculpatului fiind justă raportat la starea de fapt reținută și urmările acesteia. În favoarea inculpatului T. au fost reținute și circumstanțele atenuante prev. de art.

74 lit. a și c C.pen., respectiv că nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel că este corectă atât modalitatea de executare a pedepsei cât și cuantumul acesteia, având în vedere și o posibilă stare de provocare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul-parte vătămată B. consideră că și pedeapsa aplicată de prima instanță acestuia este corectă.

Referitor la latura civilă a cauzei, față de lipsa de rol activ al primei instanțe

și având în vedere că în cauză s-a făcut vorbire de necesitatea de asistență a inculpatului - parte vătămată pentru circa 6 luni, consideră că se impune acordarea unor daune materiale, cu mențiunea că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora. De asemenea, consideră că se impune acordarea și a unor daune morale, cu aceeași precizare, că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora. Cu onorariu din FMJ.

Reprezentanta Parchetului apreciază ca fiind fondat recursul declarat în cauză doar pe latură civilă, astfel că solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și admiterea pretențiilor civile cu titlu de daune morale, cu mențiunea că este de acord cu apărătorii inculpaților în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile de către instanța de fond. R. la leziunile suferite, la urmările produse, inculpatul-parte vătămată prezentând chiar și în 2010 la examinarea la IML deficiențe masticatorii și de eficiență facială, astfel că față de depoziția martorei P. Ana și de numărul de zile de îngrijiri medicale, acesta a suferit un prejudiciu, ce trebuie reparat. Pentru aceste motive solicită admiterea constituirii de parte civilă, reprezentând pretenții, cu mențiunea că lasă la aprecierea instanței cuantumul acestora, în raport de practica C. de A. C.

Pe latură penală consideră că nu se impune reconsiderarea pedepselor aplicate raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei. Infracțiunea de vătămare corporală gravă asupra inculpatului-parte vătămată B. a fost serioasă, dar circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia și atitudinea părții vătămate au fost avute în vedere în mod real alături de conduita părților din faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească, pedepsele și modul de executare a al acestora fiind în conformitate cu art. 72 și 81 C.pen. În privința inculpatului- parte vătămată apreciază că se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia după cum s-a procedat și în cazul inculpaților T. și B., raportat la atitudinea, conduita și lipsa antecedentelor penale, aspecte ce nu au fost avute în vedere de prima instanță și care ar conduce la diminuarea celor două sancțiuni aplicate de instanța de fond. A. că nu se impune achitarea acestuia, deoarece din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului-parte vătămată.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului pe latură civilă total și parțial pe latură penală. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.

Inculpatul-parte vătămată B. N., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a fost bătut de inculpați și că dosarul era deja instrumentat când și-a revenit.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.342 din 11 august 2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr.(...), în temeiul art. 345 alin. 2 din Codul de P. Penală au fost condamnați inculpații :

1. T. I., la pedeapsa de opt luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d din Codul Penal.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de opt luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și opt luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 170 lei.

2. B. I., la pedeapsa de opt luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a

și art. 76 lit. d din Codul Penal.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de opt luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și opt luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 170 lei.

În baza art. 193 din Cod proc. pen. au fost obligați, în solidar, inculpații

T. I. și B. I. la plata de cheltuieli judiciare în cuantum de 2.976 lei către partea vătămată B. N.

3. B. N., la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 1 Cod Penal (parte vătămată R.

V.), cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod Penal.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 1 Cod Penal (parte vătămată T. I.), cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod Penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. c s-au contopit pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea reprezentată de amendă în cuantum de 500 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

S-a luat act că partea vătămată T. I. nu a formulat cerere de constituire parte civilă.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare și art.

1003 din Codul Civil, au fost obligați în solidar inculpații T. I. și B. I., la plata de despăgubiri materiale către S. M. S. M., în cuantum de 1090.95 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate B. N., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare și art.

1003 din Codul Civil, au fost obligați în solidar inculpații T. I. și B. I., la plata de despăgubiri materiale către S. C. J. de U. C., Secția C. M.-F. II, în cuantum de

1461,83 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate B. N., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă excepția tardivității constituirii de parte civilă de către R. V., invocată de instanță, din oficiu.

A fost respinsă cererea de constituire formulată de partea vătămată R. V., cu domiciliul în comuna B., nr. 275, județ Maramureș, ca nedovedită.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. N. ca nefondată.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul B. N. la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 170 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...) inculpatul-parte vătămată B. N., aflat în barul care funcționează în incinta cofetăriei din centrul comunei B., fiind sub influența băuturilor alcoolice, fără o prealabilă motivare, a lovit cu palma peste față pe părțile vătămate T. I. și R. V.

La un moment dat, inculpații T. I. și C. V.-M., însoțiți de partea vătămată R. V. și martorii Roman I., M. V.-D. și P. I., au părăsit barul, cu intenția de a se deplasa la domiciliile lor.

Ajunși în dreptul magazinului alimentar din centrul comunei B., martorii M. V.-D. și P. I., au părăsit grupul, îndreptându-se spre propriile locuințe, în timp ce ceilalți membri, respectiv T. I., C. V.- M., R. V. și Roman I., zărindu-l pe inculpatul-parte vătămată B. N., au luat decizia de a-l urmări.

Inculpatul-parte vătămată B. N. a fost găsit lângă colțul bisericii ce aparține cimitirului cu care se învecinează grădina casei sale, de către inculpații C. V.-M. și T. I., acesta din urmă, aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței, ce a provocat dezechilibru acestuia și prăbușirea la pământ. În acest context, inculpatul T. I. a continuat să-l lovească pe numitul B. N., cu picioarele în zona capului, toracelui și a abdomenului. La locul săvârșirii faptei, și-au făcut simțită prezența, partea vătămată R. V., inculpatul B. I. și martorii Roman I. și C. V.

Luând act de agresiunile de ordin fizic exercitate asupra părții vătămate B.

N., martorul C. V. a avut inițiativa finalizării violențelor, astfel încât a reușit îndepărtarea inculpatului T. I. de partea vătămată, după ce, în prealabil, acesta reușise să aplice o ultimă lovitură în zona capului.

Inculpatul B. I., a materializat intenția sa infracțională de a-l lovi pe numitul B. N., sărind cu avânt de două ori cu genunchii peste coastele părții vătămate.

Sesizând aproprierea unei prezențe străine de locul săvârșirii faptei, agresorii și martorii au părăsit incinta cimitirului, îndreptându-se spre propriile locuințe.

În urma actelor de violență fizică exercitate de inculpații T. I. și B. I., partea vătămată B. N., a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i provocate sechele care au antrenat o incapacitate adaptativă de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.

Starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate, detaliate în rândurile ce urmează.

I. Privind infracțiunea de vătămare corporală gravă reținută în sarcina inculpaților T. I. și B. I.

Partea vătămată, B. N. a declarat, în faza de urmărire penală, că-și amintește cum inculpatul T. I. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona coastelor partea stângă, ceea ce i-a provocat pierderea cunoștinței, nefiindu-i cunoscute împrejurările în care a ajuns la propria locuință. În etapa cercetării judecătorești, partea vătămată a afirmat că lângă biserică, în incinta cimitirului, i-au fost aplicate lovituri de către inculpați, la locul faptei fiind prezente și alte persoane.

Agresiunile de natură fizică exercitate asupra părții vătămate nu au fost contestate de inculpatul T. I., acesta recunoscând că este autorul unor acte de lovire cu pumnul și picioarele aplicate în diverse zone ale corpului numitului B. N., fără a nega participarea inculpatului B. I., în desfășurarea violențelor , în modalitatea indicată în actul de sesizare.

Cât privește inculpatul B. I., acesta a adoptat o poziție de recunoaștere a actelor de violență la care a fost supusă partea vătămată B. N., admițând că loviturile aplicate au avut în vedere acțiunea de a sări cu picioarele în zona toracelui.

Faptele săvârșite de cei doi inculpați asupra părții vătămate B. N., au fost confirmate de martorul C. V. M., care a dezvăluit că ințiativa infracțională finalizată prin aplicarea de lovituri, a aparținut inculpatului T. I., actele de violență fiind continuate de inculpatul B. I., acesta sărind cu genunchii în zona toracelui părții vătămate.

Din depoziția martorului C. V. a reieșit că a fost prezent în momentul în care inculpatul T. I. a aplicat lovituri părții vătămate B. N., învederând că deși nu a văzut, a auzit că acțiuni violente au fost manifestate și de inculpatul B. I.

C. dacă nu a fost martor ocular al întâmplărilor din incinta cimitirului, numitul P. I., a relatat că, în comună, s-au purtat discuții din cadrul cărora s-a desprins concluzia conform căreia autorii faptelor de violență finalizate cu spitalizarea părții vătămate B. N., au fost inculpații T. I. și B. I.

Cu prilejul audierii de către instanță, deși inițial a manifestat o poziție oscilantă, relatând aspecte contradictorii, martorul Roman I., a confirmat în cele din urmă faptele în maniera dezvăluită în faza de urmărire penală.

Starea de fapt expusă în actul de sesizare este întărită sub aspectul veridicității și prin avizul C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. N., a cărui necesitate a izvorât din neconcordanțele stabilite la nivelul concluziilor cuprinse în raportul de expertiză medico-legală nr. 543 din

07 iulie 2009 întocmit de S. M.-L. J. B. M. (conform cărora deși leziunile nu au provocat o infirmitate au generat totuși o invaliditate permanentă de 10%) și respectiv în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 3706 din (...) întocmit de I. de M. L. C.-N. (conform cărora leziunile au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, determinând o incapacitate adaptativă de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate, fără consecința unei infirmități posttraumatice) .

Au fost avizate concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.

3706 din (...) întocmit de I. de M. L. C.-N.

1.În drept, fapta inculpatului T. I., care în data de (...), a lovit-o pe partea vătămată B. N., inițial cu pumnul în zona feței și ulterior cu picioarele în zona capului, toracelui și abdomenului, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 65-70 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire cu pumnul în zona feței și cu picioarele, în zona capului, toracelui și abdomenului. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de nouă expertiză medico-legală, avizat de C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. N., s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care, au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, determinând o incapacitate adaptativă de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate, fără consecința unei infirmități posttraumatice.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

Codului Penal, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar, instanța a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală și în consecință instanța a reținut la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin1 lit.a) din Codul penal.

Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de opt luni pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 71 din Codul penal și art. 3 Protocol 1 CEDO instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.

Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului

și împrejurările cauzei, instanța a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, s-a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

2. În drept, fapta inculpatului B. I., care în data de (...), a lovit-o pe partea vătămată B. N., sărind cu genunchii peste coastele părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 65-70 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art.

182 alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. 1 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire, exercitată în concret, prin sărirea cu genunchii peste coastele părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de nouă expertiză medico-legală, avizat de C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. N., s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care, au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, determinând o incapacitate adaptativă de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate, fără consecința unei infirmități posttraumatice.

La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin.

2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanța atenuantă prevăzute de art.

74 alin. 1 lit. a Cod penal, ca urmare a conduitei bune pe care a avut-o inculpatul anterior comiterii faptei și în consecință, a dat eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de opt luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Întrucât în raport de circumstanțele personale și reale de săvârșire a faptei, instanța consideră că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fară executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și, în consecință, s-a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și șase luni, stabilit potrivit art. 82 Cp.

În baza art. 71 Cod penal, art. 3 Protocol 1 CEDO s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata pedepsei.

Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptelor sau de gravitatea deosebită a acestora, iar faptele inculpatului nu au conotație electorală și nici gravitate deosebită, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Totodată, instanța nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unor infracțiuni de vătămare corporală gravă, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator ( cauza Sabou și Pârcălab contra României).

În baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate, și anume săvârșirea de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art.

82 Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată B. N. s-a constituit parte civilă, inițial cu suma de 35.000 lei, iar ulterior, în etapa cercetării judecătorești, prin precizările aduse (fila 57) a solicitat obligarea inculpaților T. I. și B. I., la plata unei rente lunare de 200 lei, începând cu data comiterii faptei și până la noi dispozițiuni, argumentându-și cererea pe generarea unei invalidități permanente de 10%.

Instanța a apreciat că depozițiile martorilor U. V. și N. I., nu sunt elocvente în probarea pretențiilor civile. C. presupunând că aserțiunea martorilor privind desfășurarea activității în propria gospodărie de partea vătămată anterior actelor de agresiune fizică, este veridică, instanța apreciază că în lipsa unor înscrisuri, eventualele sume pretinse nu pot fi lăsate la libera apreciere a unor martori, în lipsa unor criterii obiective apte să verifice temeinicia și justețea afirmațiilor.

Mai mult, nici măcar aspectele relatate de N. I. (fila 178) nu vin în susținerea pretențiilor civile emise de partea vătămată B. N.

Cât privește daune morale solicitate, instanța a constatat că acestea au fost aduse în discuție cu prilejul audierii în etapa cercetării judecătorești (fila 17), fiind încorporate sumei globale de 35.000 lei, ce a format obiectul constituirii de parte civilă, fără a fi în mod concret individualizat cuantumul acestora.

Ori, în aceste condiții, în lipsa unei individualizări a sumei reclamate cu titlu de daune morale, instanța nu le poate acorda decât cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează latura civilă.

Câteva precizări se impun în legătură cu pretențiile părții vătămate vizând solicitarea unei prestații periodice.

Instanța a considerat că acordarea unei prestații periodice victimei și-ar găsi justificarea doar în ipoteza în care, în urma infracțiunii, capacitatea de muncă a acesteia s-a diminuat, iar veniturile ei s-au redus, despăgubirile având rolul de a completa tocmai această diminuare a veniturilor.

Ori, în speța dedusă judecății, partea vătămată nu a probat realizarea unor venituri certuri anterior infracțiunii. Mai mult, partea vătămată nu s-a confruntat cu o diminuare a capacității de muncă, raportul de nouă expertiză avizat sub aspectul preciziei concluziilor de C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. N., aruncând lumină asupra consecințelor stării de sănătate a părții vătămate. A., din conținutul său, a reieșit că leziunile produse părții vătămate nu i-au provocat acesteia infirmitate, determinând însă o incapacitate adaptivă de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.

Declarațiile și afirmațiile părții vătămate nu au, prin ele însele, valoare probatorie sub aspectul laturii civile, fiind necesar ca ele să fie coroborate, potrivit dispozițiilor art. 75 C. procedură penală, cu celelalte probe administrate în vederea aflării adevărului. În acest context, instanța a reținut că existența și cuantumul prejudiciului material/moral nu pot fi reținute pe baza simplei declarații a părții civile și în condițiile în care nu au fost temeinic probate, pretențiile materiale/morale sunt neîntemeiate.

Întrucât vindecarea părții vătămate B. N. a necesitat cheltuieli de spitalizare, contravaloarea acestora a fost solicitată, în cadrul constituirii de parte civilă, de S. M. S. M. ce a emis pretenții financiare în cuantum de 1090.95 lei și respectiv de S. C. J. de U. C., acesta din urmă pretinzând suma de 1461,83 lei.

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, S. M. S. M. și S. C. J. de U. C., au calitatea de parte civilă în cauză și apreciază că pretențiile civile emise de acestea sunt întemeiate.

Prin urmare, față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 1003 din Codul Civil, instanța a obligat în solidar inculpații T. I. și B. I., la plata de despăgubiri materiale către S. M. S. M., în cuantum de 1090.95 lei și respectiv către S. C. J. de U. C., reprezentând cheltuieli de asistență medicală acordată părții vătămate B. N., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

Instanța a avut în vedere că inculpatul-parte vătămată a depus la dosarul cauzei, înscrisuri reprezentând onorariu avocat, chitanțe de plată pentru examinări medicale, bilete de transport (filele 60-65). Instanța a apreciat că în măsura în care înscrisurile anexate fac dovada cheltuielilor efectuate de partea civilă, acestea nu reprezintă daune materiale, ci cheltuieli judiciare, urmând a fi acordate cu acest titlu.

În stabilirea cuantumului valoric al acestor cheltuieli, instanța a exclus biletele de transport apreciindu-le ca insuficiente pentru a dovedi scopul și costul efectuării transportului, și a ținut seama de chitanțele anexate (filele 60-

62) și a inclus suma de 660 lei reprezentând contravaloarea avizului și controlului actelor medico-legale, cuvenită C. de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C. N. și respectiv onorariu perceput de avocat (în sumă totală de 2.).

Aceste cheltuieli judiciare au fost puse în sarcina inculpaților, în lumina primei teze a prevederilor art. 193 din Codul de P. penală, în conformitate cu care, inculpatul este obligat să plătească părții vătămate, în caz de condamnare, cheltuielile judiciare făcute de aceasta, astfel încât inculpații T. I. și B. I. au fost obligați, în solidar la plata sumei de 2.976 lei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat fiecare din inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 170 lei.

II. Privind concursul real de infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin.

1 din Codul Penal, reținut în sarcina inculpatului B. N. a. Fapta de lovire comisă în raport de partea vătămată T. I., deși negată, în etapa cercetării judecătorești de către inculpatul B. N., a fost confirmată de inculpatul B. I. și susținută prin depozițiile martorilor C. V. M., C. V., nefiind contrazisă prin afirmațiile martorilor Ț. I., M. V. D., B. V. F., P. I., Roman I. b. Fapta de lovire comisă în raport de partea vătămată R. V., prezentată în actul de sesizare a instanței a fost sprijinită prin declarația părții vătămate T. I. și declarația inculpatului B. I., fiind pe deplin dovedită prin depozițiile martorilor C. V. M., C. V., Ț. I., B. V. F., P. I.

Întrucât infracțiunile (prezentate la literele a și b) au fost săvârșite de același subiect activ înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru oricare dintre ele, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma concursului real de infracțiuni prevăzută de art. 33 lit.a)

Cod penal.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta acestuia și lipsa antecedentelor penale).

Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 din Codul penal comisă în raport de partea vătămată T. I. și la pedeapsa amenzii în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 din Codul penal comisă în raport de partea vătămată R. V.

În baza art. 33 lit.a și art. 34 lit. c Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 500 lei amendă, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa amenzii în cuantum de 500 de lei.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

Instanța a luat act că partea vătămată T. I., nu s-a constituit parte civilă iar partea vătămată R. V. a pretins ulterior citirii actului de sesizare (la 21 ianuarie 2010) suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Instanța a respins excepția tardivității constituirii de parte civilă, invocată din oficiu, apreciind că depășirea momentului procesual al constituirii de parte civilă prevăzut de art. 15 alin. 2 din Codul de P. penală, nu este sancționată cu nulitatea absolută, neîncadrându-se între cauzele prevăzute de art. 197 alin. 2 din C.proc.pen, ci cu nulitatea relativă, ce poate fi invocată doar în condițiile art.

197 alin. 4 din C.proc.pen.

Potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană, respectiv sentimentele de dragoste și afecțiune.

De asemenea, instanța a apreciat că pentru acordarea daunelor morale, este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.

Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea existenței și a cuantumului acestora.

In raport de aspectele precizate, instanța a considerat că solicitarea privind acordarea de daune morale este nedovedită și pe cale de consecință au fost respinse pretențiile de natură civilă formulate de partea vătămată R. V.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 170 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul-parte vătămată B. N., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul-parte vătămată a învederat faptul că nu se face vinovat de infracțiunea de lovire reținută în sarcina sa, că a fost victima agresiunii fizice exercitate asupra sa de către coinculpații T. I. și B. I., a suferit leziuni corporale grave necesitând o îndelungată perioadă de timp de convalescență, ceea ce îl îndreptățește la despăgubiri morale. De asemenea, recurentul a arăta că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite în cazul inculpaților T. și B., în sensul că, raportat la gravitatea deosebită a faptei comise de către aceștia reeducarea inculpaților nu poate avea loc decât prin executarea pedepselor în regim de detenție.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

A. se constată pe deplin dovedită vinovăția atât a inculpaților T. I. și B. I., cât și a inculpatului recurent B. N.

Sub aspectul stării de fapt și a derulării evenimentelor este important de observat faptul că în data de (...) inculpatul-parte vătămată B. N., prin atitudinea sa a demarat conflictul dintre părți, întrucât, aflat în barul care funcționează în incinta cofetăriei din centrul comunei B. și fiind sub influența băuturilor alcoolice, fără o prealabilă motivare, a lovit cu palma peste față pe părțile vătămate T. I. și R. V.

Ulterior, inculpatul parte vătămată a fost urmărit de T. I., C. V.- M., R. V. și

Roman I., fiind găsit lângă colțul bisericii ce aparține cimitirului cu care se învecinează grădina casei sale, de către inculpații C. V.-M. și T. I., acesta din urmă, aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței, ce a provocat dezechilibru acestuia și prăbușirea la pământ. În acest context, inculpatul T. I. a continuat să-l lovească pe numitul B. N., cu picioarele în zona capului, toracelui și a abdomenului. La locul săvârșirii faptei, și-au făcut simțită prezența, partea vătămată R. V., inculpatul B. I. și martorii Roman I. și C. V.

Luând act de agresiunile de ordin fizic exercitate asupra părții vătămate B.

Inculpatul B. I., a materializat intenția sa infracțională de a-l lovi pe numitul B. N., sărind cu avânt de două ori cu genunchii peste coastele părții vătămate.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art.72 C.p., instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de acest text legal, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, precum și de persoanele inculpaților, care se află la prima confruntare cu legea penală, au recunoscut și regretat comiterea faptei, împrejurări care atenuează răspunderea penală.

Și pedeapsa aplicată inculpatului recurent a fost corect și judicios individualizată, raportat la faptele comise, inculpatul aparent fără motiv a lovit două părți vătămate, atitudinea sa agresivă stând la baza conflictului ulterior. De altfel, instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă pecuniară în cuantum redus.

În ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii civile apreciem critica formulată de recurent ca fiind în parte fondată.

Pentru a conchide astfel, curtea a reținut că prin acțiunile lor ilicite inculpații T. și B. i-au cauzat părții vătămate B. N. un prejudiciu moral evident, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Inculpatul-parte vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul termenului legal prevăzut de normele procedurale, a arătat că dorește să fie despăgubit atât moral cât și material, simplul fapt că nu a defalcat sumele nu îndreptățește instanța de judecată în a respinge ca nedovedită acțiunea civilă.

În urma audierii martorilor propuși de către recurent, inclusiv martora P. Ana în fața instanței de recurs, apreciem ca fiind pe deplin justificată acordarea unor daune morale care să contribuie la repararea prejudiciului cauzat.

La stabilirea cuantumului acestora, curtea a ținut seama de numărul mare de îngrijiri medicale ce au fost necesare recuperării părții vătămate, perioada lungă de convalescență în care acesta a avut nevoie de ajutor extern pentru a se putea întreține, leziunile efectiv cauzate precum și durerea fizică suferită, apoi consecințele pe termen lung a acestei agresiuni, reflectate în primul rând în incapacitate adaptativă de 10%.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p.va admite recursul formulat și va casa în parte hotărârea atacată.

Trecând la rejudecare, va obliga inculpații T. și B. la plata în solidar a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale către recurent, apreciind că această sumă va fi în măsură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Va stabili în favoarea Baroului C. - suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul inculpatului - parte vătămată B. N., domiciliat În comuna B., satul B., nr. 128, jud. Maramureș, declarat împotriva sentinței penale nr. 342 din 11 august 2011 a JUDECĂTORIei S. M., pe care, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală o casează parțial și, rejudecând:

Obliga pe inculpații T. I. si B. I. să plătească în solidar părții civile B. N. suma de 20.000 lei daune morale, reprezentând restul pretențiilor civile.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțata in ședința publică din 1 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. A. D. L. V. C.

G. T. G.

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...) J..fond.M. R. P.

← Decizia penală nr. 1326/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1822/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 156/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 156/2012, Curtea de Apel Cluj