Decizia penală nr. 1577/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.1577/R/2012
Ședința publică din 08 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
G.: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul D. G. și partea resp.civilmente SC O. C. SRL G. împotriva sentinței penale nr.71 din 19 iunie 2012 a JUDECĂTORIei D., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.și ped. de art. 6 din L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.71 din 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria
Dragomirești în dosarul nr.(...), în baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului D. G., din art. 6 al Legii nr. 2., in art. 6 al Legii nr. 2. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.
În baza art. 6 din L. nr. 2. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. si cu aplicarea art.
3201 alin.7 C.pr.pen. si art. 74 alin. 1 lit. a)-c) C. raportat la art. 76 alin.1 lit. d)
C., a fost condamnat inculpatul D. G., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
În baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) si lit. c) C. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii si până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 4 luni, calculat conform art. 82 C.
În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen. cu referire la art. 83 si 84 C., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni in cursul termenului de încercare, precum si a neachitării obligațiilor civile.
În baza art. 14 si art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C. si art. 1000 alin. 3 C., s-a constatat recuperat prejudiciul de 16.993,oo lei reprezentând contribuții si impozite reținute la sursa (11.881,oo lei), dobânzi (3.325,oo lei) si penalitati (1787,oo lei) si obligat inculpatul D. G., în solidar cu partea responsabila civilmente SC O. C. SRL, cu sediul în comuna S., sat G., nr. 2., jud. M., la plata către STATUL ROMAN prin A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., la executarea obligațiilor fiscale accesorii calculate, conform legislației fiscale, la suma reținută cu titlu de impozite sau contribuții si nevărsată, de la data de 14.VII.2011, până la data de 07.VI.2012.
A fost menținut sechestrul asigurator instituit prin O. nr. 1. din data de
15.XII.2011, a Parchetului de pe langa J. D.
În baza art. 11 din L. nr. 2., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente SC O. C. SRL, astfel :
- asupra autoturismului Renault Megan, cu caracteristicile - 1461 cm3 , serie motor D360020, înmatriculat in anul 2007.
În baza art. 13 din L. nr. 2., s-a dispus comunicarea unei copii de pe sentința penală rămasă definitivă către Oficiul Național al Registrului
Comerțului.
În baza art. 191 alin. 1 si 3 C.pr.pen. obliga pe inculpatul D. G., în solidar cu partea responsabila civilmente SC O. C. SRL, la plata sumei de 104,oo lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul D. G. - asociat unic și administrator al SC O. C. SRL, împuternicit cu puteri depline, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2010, a reținut la sursă și nu a vărsat la bugetul statului, în termenul legal, sumele reprezentând impozite și contribuții datorate de angajații societății menționate la aceste bugete, acțiunile inculpatului fiind săvârșite la intervale de timp egale, calculate raportat la termenul legal în care se îndeplinesc obligațiile succesive de reținere la sursă a sumelor datorate cu titlu de contribuții fiscale și de virare a acestora la bugetul statului, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cuantumul total al obligațiilor fiscale - principale și accesorii, fiind la data de (...), de 16.993,oo lei, reprezentând debit - suma de 11.881,oo lei, dobânzi - suma
3.325,oo lei și penalități - suma de 1.787,oo lei.
Situația de fapt expusă s-a reținut pe baza declarație de recunoaștere dată de inculpat la termenul din (...) (f.93), care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cu privire la care inculpatul a declarat că le cunoaște și le însușește, solicitând a fi judecat pe baza acestora.
Astfel, din Procesul-verbal nr. 5389/(...), întocmit cu prilejul controlului operativ și inopinat, efectuat prin sondaj, la data de (...), de către Garda
Financiară - Secția M. (f.4-7, d.u.p.), la SC O. C. SRL, al cărui asociat unic și administrator este inculpatul D. G., rezultă că au fost reținute și nu au fost virate în termenele legale „sumele reprezentând impozite și contribuții care se realizează prin reținerea la sursă, având întârzieri mai mari de 30 de zile, conform Fișei sintetice totale emise de AFP S. M. la data de (...) (Anexa I)";.
Prejudiciul a fost evaluat la data referită ca fiind de 14.800,oo lei, iar punctul de vedere al inculpatului, consemnat în același proces-verbal, a fost în sensul „momentan nu am disponibilități, dar o să încerc în cel mai scurt timp să achit datoriile către stat";.
Conform calcului depus în cursul urmăririi penale (f.19, d.u.p), la data de
(...), cuantumul prejudiciului a devenit 16.993,oo lei, încorporând calculul creanțelor fiscale principale și accesorii consemnate în înscrisul denumit „. creanțelor";.
Inculpatul a recunoscut atât fapta reținută în sarcina sa, cât și cuantumul prejudiciului, încă din faza actelor premergătoare (f.26 și f. 28, d.u.p.), acesta declarând „recunosc sincer că în urma unei probleme financiare nu am virat în termenul legal, de 30 de zile, contribuțiile angajaților reprezentând CAS, CASS,
FOND ȘOMAJ ȘI IMPOZIT pe veniturile din salarii";.
În drept, fapta inculpatului D. G. care, în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2010, în calitate de asociat unic și administrator al SC O. C. SRL, împuternicit cu puteri depline, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, constituie infracțiunea prev. de art. 6 din L. nr.
2., pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 3 ani sau cu amendă.
Întrucât acțiunea și inacțiunea incriminate de norma penală precitată au fost săvârșite în mod repetat, la intervale de timp determinabile în funcție de scadența prevăzută de reglementările în materie fiscală și de natură a releva aceeași rezoluție infracțională, fiecare acțiune de reținere, urmată de inacțiunea de nevărsare, reprezentând conținutul aceleiași infracțiuni, s-a reținut forma continuată a infracțiunii săvârșite de inculpat, cu consecința că s-a dispus, în baza art. 334 C.pr.pen. rap. la art. 41 al.2 C., schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței, în sensul argumentat în cele ce precedă.
În ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 6 din L. nr.
2. cu aplicarea art. 41 al. 2 C., se reține a fi întrunit, conform argumentelor ce urmează.
Latura obiectivă a infracțiunii unice cuprinde elementul material realizat prin acțiunile repetate de reținere a sumelor datorate de angajații societății administrate de inculpat, urmate de inacțiunile acestuia, realizate prin nevărsarea acestor sume la bugetele cărora le erau destinate, urmarea imediată fiind în legătură de cauzalitate cu acțiunile și inacțiunile inculpatului și constând în prejudicierea statului cu suma de 16.993,oo lei reprezentând obligații fiscale principale și accesorii, astfel cum au fost calculate la data de (...), la care se adaugă sumele reprezentând obligații fiscale accesorii calculate pentru perioada dintre (...) și (...), când inculpatul a achitat suma de 16.993,oo lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei (f.102).
În ce privește latura subiectivă, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, acesta prevăzând că prin fapta sa de a reține și a nu vira la bugetul de stat sumele reprezentând impozite și contribuții datorate de angajații societății al cărei asociat unic și administrator este, va produce un prejudiciu la bugetul statului și, deși nu a urmărit prejudicierea statului, a acceptat producerea acestui rezultat.
Dificultatea financiară invocată de inculpat și pretins a fi fost cauzată de neexecutarea plăților ce îi erau datorate de către un partener contractual, nu înlătură vinovăția inculpatului în forma și modalitatea reținute, cel mult putând fi analizată această împrejurare la momentul individualizării sancțiunii.
În fine, având în vedere concluziile de achitare puse de apărătorul inculpatului, invocate fiind disp. art. 10 al. 1 din L. nr. 2., cu denumirea marginală „Cauze de nepedepsire și cauze de reducere a pedepselor";, instanța este datoare să verifice incidenta textului precitat, conform căruia:
ART. 10
(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la
100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 10 al. 1 teza a III-a, a cărei incidență este atrasă în următoarele condiții cumulative:
- fapta reținută în sarcina învinuitului/. să fie o infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de L. nr. 2.
- prejudiciul cauzat să fie de până la 50.000 euro;
- prejudiciul cauzat să fie reparat integral de către învinuit/. în timpul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată.
Chiar admițând, față de finalitatea sa, o extindere a cauzei de nepedepsire și la infracțiunile în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală, cele din urma fiind incriminate numai la art. 9 din L. nr. 2., instanța nu ar putea trece peste condiția privind momentul la care cauza de nepedepsire devine incidentă, și anume cel în care, in primul rând, prejudiciul a fost reparat integral, iar intr-un al doilea rând, repararea prejudiciului s-a făcut în cursul urmării penale sau al judecății, dar până la primul termen de judecată.
Este incontestabilă stăruința inculpatului în repararea prejudiciului, al cărui cuantum este sub 50.000 euro, însă această împrejurare poate constitui numai o circumstanță atenuantă, iar nu o cauză de nepedepsire, câtă vreme prejudiciul a fost reparat numai în parte, și anume în măsura evaluată la data de (...) și la un alt moment decât cel prevăzut de lege, anume la cel de al 6-lea termen de judecată.
A admite incidența cauzei de nepedepsire și pentru ipoteza analizată, echivalează cu a înfrânge însuși scopul legii, declarat a fi, conform art. 1 din L. nr. 2. „prevenirea și combaterea infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor infracțiuni în legătură cu acestea";.
Scopul legii trebuie să prevaleze față de finalitatea cauzei de nepedepsire, a cărei incidență este atrasă numai dacă această finalitate - repararea prejudiciului, se realizează prompt, pentru a preîntâmpina amplificarea rezultatului socialmente periculos prin consecințele negative ce s-ar răsfrânge asupra persoanelor cărora le-au fost reținute contribuțiile fiscale datorate în calitate de angajați, pentru același considerent fiind de neprimit și afirmația inculpatului, prin apărător, cu privire la gradul de pericol social al faptei reținute, pretins a nu fi specific ilicitului penal.
Instanța nu împărtășește această opinie, apreciind că o cauză de nepedepsire nu ar putea reprezenta un criteriu de evaluare a pericolului social al faptei, deoarece o astfel de ipoteză ar înlătura caracterul penal, așa cum reiese clar din cuprinsul art. 18 1 alin.1 C. În dreptul penal însă, cauza de nepedepsire are ca efect înlăturarea răspunderii penale, prin urmare fapta săvârșită este calificată ca infracțiune, dar nu este angajată răspunderea penală a făptuitorului.
In sprijinul concluziei enunțate, aceea de inaplicare, in cazul infracțiunilor in legătura cu infracțiunile de evaziune fiscala, a cauzei de nepedepsire analizate, este si D. nr. 529/2006 a C.i Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 10 al.1 din legea nr. 2., cu motivarea ca sancționarea diferențiată a inculpaților în raport de momentul achitării prejudiciului nu aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. A statuat Curtea si in sensul ca „. regimului sancționator prevăzut de textul de lege criticat, determinat de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, nu este de natură să aducă atingere principiului egalității în drepturi, care nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, ci impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Câtă vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor prevăzute de dispozițiile legale ce fac obiectul excepției se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de art.
10 alin. (1) din L. nr. 2., nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.";
Așadar, cauza de impunitate sau de reducere a pedepselor, reglementate de art. 10 alin.1 din legea nr. 2., se aplica, pe de o parte numai infracțiunilor de evaziune fiscala, iar nu si infracțiunilor în legătura cu acestea, iar pe de alta parte, numai in ipotezele in care prejudiciul a fost recuperat in modul si la termenele stabilite de legiuitor, care are suverana si exclusiva putere de a aprecia atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.
La aceeași concluzie se ajunge si daca analiza incidentei cauzei de nepedepsire invocate de inculpat, prin apărător, se raportează la D. nr. 8. a Î. C.
De C. Și Justiție - S. U., pronunțata asupra recursului in interesul legii promovat cu privire la incidenta cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepsei în cazul faptelor săvârșite sub imperiul Legii nr. 87/1994 și al judecării lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 2. pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Deși este adevărat ca instanța suprema a analizat incidenta acestor cauze în cazul situațiilor tranzitorii generate de săvârșirea faptelor sub imperiul legii vechi în această materie (L. nr. 87/1994) și judecate după intrarea în vigoare a legii noi, argumentele pentru care a fost admis recursul in interesul legii sunt valabile si pentru ipoteza aici examinata, fiind susceptibile de a fi extinse prin analogie si la infracțiunea săvârșita de inculpat.
Sub acest aspect este de observat că prin art. 16 din L. nr. 2. pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale au fost abrogate expres atât L. nr.
87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, dar și disp. art. 280 din Codul muncii, care incriminau fapta reținuta in sarcina inculpatului.
Prin urmare, în materia enunțată, există o continuitate a incriminării, fiind efectuată doar o schimbare a sediului acesteia, prin noua L. nr. 2. pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale fiind lărgită sfera expresiei "contribuabil";, dar și aria faptelor incriminate ca ". de evaziune fiscală"; sau ca ". aflate în legătură cu acestea";, tot prin această nouă lege fiind preluată infracțiunea de stopaj la sursă, de la art. 280 din L. nr. 53/2003, fiind inclusă în categoria infracțiunilor având legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală (art. 6).
Este semnificativ că dispozițiile Legii nr. 2. referitoare la incriminarea faptelor de evaziune fiscală și a celor având legătură cu evaziunea fiscală nu conțin alte reglementări de detaliu privind cauzele de nepedepsire și de reducere a pedepselor, decât cele cuprinse în art. 10 din această lege.
Așa cum rezultă din reglementarea menționată, cauzele de nepedepsire și cele de reducere a pedepselor la care se referă art. 10 din L. nr. 2. sunt aplicabile numai "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege";, iar nu și de o altă lege.
O atare formulare limitativă este menită ca, în raport cu principiile de drept penal unanim acceptate, să fie restrânsă incidența cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor numai la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din L. nr. 2., fiind excluse orice alte infracțiuni de la beneficiul reglementat prin art. 10 din această lege.
Astfel fiind, reținând întrunite condițiile art. 345 al. 2 C.pr.pen., în sensul ca fapta inculpatului există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de lege, acesta răspunzând penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere cerințele generale de individualizare prev. de art. 72 C. - dispozițiile părții generale a acestui cod (condițiile răspunderii penale, regimul juridic aplicabil infracțiunii continuate, efectele circumstanțelor atenuante), limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Reținându-se că inculpatul răspunde penal pentru infracțiunea prev. de art. 6 din L. nr. 2., săvârșită în formă continuată, instanța, raportat la împrejurarea că inculpatului i-a fost aplicată procedura prev. de art. 320 ind. 1
C.pr.pen., a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, minimul special fiind de 8 luni, iar maximul special de 2 ani închisoare.
În ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, se reține a fi unul relativ ridicat, raportat la perioada îndelungată (septembrie 2009 - noiembrie
2010) în care inculpatul a repetat acțiunea și inacțiunea incriminată de norma penală evocată, activitatea infracțională a acestuia încetând numai cu prilejul controlului efectuat la data de (...) de către Garda Financiară, concluzia reținută rezultând și din împrejurarea că prin fapta inculpatului s-a adus atingere atât relațiilor sociale privind realizarea obligațiilor fiscale, cât și relațiilor sociale cu privire la situația juridică a persoanelor având calitate de angajați ai societății la care inculpatul este unic asociat și administrator, ale căror interese legale au fost puse în pericol sub aspectul calității lor de asigurați și contribuabili la fondul de pensii în sistemul public, la fondul de asigurări de sănătate și la fondul de asigurări pentru șomaj.
Cu privire la lipsa antecedentelor penale, s-a reținut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, împrejurare care, unită cu concluziile ce rezultă din caracterizarea inculpatului, va determina instanța să rețină în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. a) C., iar față de stăruința inculpatului în repararea prejudiciului cauzat, realizat pentru cea mai mare parte a acestuia prin plata sumei de 16.993,oo lei, conform chitanței depuse la dosar, precum și față de atitudinea sa sinceră, prin care a contribuit la buna desfășurare a procesului penal și, prin aceasta, la aflarea adevărului, vor fi reținute în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al.
1. b) și c) C., urmând a se da eficiență disp.art. 76 al. 1 lit.d), raportat la limitele de pedeapsă stabilite conform art. 320 ind.1 al. 7 C.pr.pen.
Astfel, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, care va fi coborâtă sub minimul special, urmând a se aplica acestuia pedeapsa închisorii de 4 luni.
S-a făcut aplicarea art. 64 al. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C., conform art. 71 al. 1 și 2 C..
În ce privește modul de executare, având în vedere particularitățile psiho-sociale ale inculpatului, astfel cum rezultă din caracterizarea acestuia, inculpatul fiind o „. așezată, familist, având o familie compusă din soție și doi copii minori și un comportament demn în societate și în familie";, precum și reținând întrunite condițiile art. 81 al. 1 lit. a) și b), instanța, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate, pentru un termen de 2 ani și 4 luni, calculat potrivit art. 82 C., și a făcut aplicarea art. 359
C.pr.pen.
S-a suspendat, în baza art. 71 al. 5 C., și executarea pedepsei accesorii aplicate, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 65 al. 3 C., față de cuantumul pedepsei principale aplicate, nu a fost decăzut inculpatul din dreptul de a mai fi administrator sau reprezentant legal al SC O. C. SRL.
În fine, în baza art. 13 din aceeași lege, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, s-a comunicat o copie a dispozitivului acesteia la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că s-a formulat declarație de constituire ca parte civilă în procesul penal, Statul Român prin A. N. de A. F., reprezentată în teritoriu de D. M., pretinzând repararea prejudiciului de
16.993,oo lei, compus din sumele reținute de inculpat cu titlu de impozit pe venitul din salarii și de contribuții la fondul asigurărilor sociale de stat, la fondul asigurărilor de sănătate și la fondul asigurărilor de șomaj, precum și din dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data de (...), la sumele reținute cu acest titlu, la care se adaugă obligațiile accesorii calculate până la data plății efective și integrale a obligațiilor fiscale principale.
Inculpatul a recunoscut existența și întinderea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, achitând suma de 16.993,oo lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Așadar, în baza considerentelor expuse la examinarea laturii penale, instanța a reținut întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, urmând ca , în baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen., raportat la art.998-999 și art. 100 al. 3 C., să se constate recuperat în parte prejudiciul cauzat de inculpat, în măsura sumei de
16.993,oo lei, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O. C. SRL, la plata obligațiilor accesorii calculate potrivit legislației fiscale pentru perioada cuprinsă între data de (...) și data de (...), cea a stingerii prin plata a obligațiilor fiscale principale.
În baza art. 11 din L. nr. 2., s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin O. din (...), urmând să se admită cererea reprezentantului M.ui P. de instituire a sechestrului asupra altor bunuri aparținând părții responsabile civilmente, și anume asupra celor indicate de P. comunei S., cu adresa nr.
4284/(...):
-autoturism RENAULT MEGAN;
-autoutilitara DACIA.
În fine, în baza art. 191 al. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 104,oo lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpatul D. G. și S. O. C. SRL prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , în principal achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, iar în subsidiar condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda, înlăturarea măsurii sechestrului asigurator asupra autovehiculului marca Renault Megane înmatriculat în anul 2007, pe motiv că acesta nu este proprietatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente.
În motivele de recurs s-a arătat că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul, că s-au aplicat pedepse greșit individualizate, iar prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
La instanța de fond s-a acordat posibilitatea inculpatului de a achita prejudiciul cauzat, ceea ce s-a și realizat, întrucât acesta a achitat la A. F. S. M. întreaga sumă de 16.993 lei .
De asemenea, inculpatul s-a prelevat de disp. art.320/1 C.p.p., fiind judecat în baza procedurii simplificate.
Cu toate acestea, instanța de fond prin sentința penală atacată cu recurs în prezenta cauză l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare , cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul mai arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât potrivit art.10 alin.1 teza a-II- a din L. nr.2. , dacă prejudiciul cauzat în sumă de până la 50.000 euro și recuperat de inculpat în termen legal, se aplică acestuia o sancțiune cu caracter administrativ.
Întrucât inculpatul a achitat prejudiciul cauzat părții civile, se impunea să se aplice acestuia sancțiunea administrativă a amenzii.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că hotărârea de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare este neîntemeiată, raportat la faptul că nu are antecedente penale, că este căsătorit, că are doi copii minori în întreținere, că este administratorul unei societăți comerciale, că are o vârstă tânără, că nu are alte incidente privind obligațiile fiscale datorate statului, față de care apreciază că se putea aplica acestuia pedeapsa amenzii.
Referitor la sechestrul asigurator privind autoturismul marca Renault
Megane cu nr. de înmatriculare (...), acesta constituie proprietate numitei D. L., care nu are nicio calitate în procesul penal.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și partea responsabilă civilmente, precum și cele care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul D. G. în calitate de asociat unic și administrator al S. O. C. SRL , în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2010 a reținut la sursă și nu a vărsat la bugetul de stat, în termen legal, sumele reprezentând impozite și contribuții datorate de angajații societății administrate de inculpat la aceste bugete, acțiunile inculpatului fiind săvârșite la intervale de timp egale, calculate raportat la termenul în care se îndeplinesc obligațiile succesive de reținere la sursă a sumelor datorate cu titlu de contribuții fiscale și de virare a acestora la bugetul statului, cauzând un prejudiciu cuantificat la data de 14 august 2011 în valoare de 16.993 lei, reprezentând debit în sumă de 11.881 lei, dobânzi în sumă de
3325 lei și penalități în sumă de 1787 lei.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.6 din L. nr.2. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limita prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.320/1 alin.7 C.p.p. art.72 C.p., reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a -c C.p., cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, aplicându-i o pedeapsă de 4 luni închisoare, care a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și art.82 C.p. pe perioada unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Solicitarea inculpatului privind achitarea acestuia în baza art.10 teza a-II-a din legea nr.2. și aplicarea unei sancțiuni administrative, pe motiv că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat în întregime, este neîntemeiată.
Corespunde adevărului că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat în sumă de 16.993 lei, însă acesta a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească ANAF prin D. G. a F. P. M. la plata accesoriilor fiscale, calculate conform legii, la suma reținută cu titlu de impozite sau contribuții și nevărsate la bugetul de stat, începând cu data de 14 iulie 2011 și până la data de
07 iunie 2012.
Având în vedere că inculpatul nu a achitat și accesoriile fiscale calculate la suma nevărsată de acesta la bugetul de stat, nu se poate considera ca fiind recuperat prejudiciul cauzat de acesta și aplicarea în cauză a disp. art.10 din L. nr.2..
Neîntemeiat este și petitul subsidiar de aplicare a unei amenzi, raportat la prejudiciul cauzat de inculpat și la personalitatea acestuia, așa cum au fost arătate în motivele de recurs, întrucât instanța de fond a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, de faptul că s-a recuperat prejudiciul cauzat bugetului de strat, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a ,b,c C.p., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă sub limita minimă prevăzută de lege, pedeapsă care a fost suspendată condiționat, apreciindu-se că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de ridicare a măsurii sechestrului asigurator referitoare la autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare (...), întrucât prin O. din 15 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a aplicat sechestrul asigurator asupra unei autoutilitare marca Dacia cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea părți responsabile civilmente, așa cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului menționat mai sus (f.31-34 d.u.p.).
Măsura asiguratorie a fost instituită în faza de urmărire penală în vederea recuperării prejudiciul cauzat bugetului de stat, care a fost recuperat în parte în faza de judecată, urmând ca inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească bugetului de stat accesoriile la prejudiciul cauzat acestuia.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, deoarece prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost recuperat în totalitate, nici aplicarea unei pedepse cu amenda, sau ridicarea măsurii sechestrului asigurator , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus recursul formulat de inculpatul D. G. și partea responsabilă civilmente S. O. C. SRL împotriva sentinței penale nr.71 din 19 iunie 2012 a JUDECĂTORIei D., urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. G. domiciliat în G., nr. 291/A jud. M. împotriva sentintei penale nr. 71 din 19 iunie 2012 a
JUDECĂTORIei Deagomirești.
Obligă pe recurentul D. G. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 8 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
G. D. S.
2 ex./(...) J..fond.E. S. Red.V.G./S.M.D.
| ← Decizia penală nr. 800/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 161/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
