Sentința penală nr. 19/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.19/2012
Ședința publică din 09 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. B., judecător
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR - D. SUCIU
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - cauza penală privind pe inculpatul T. R. C., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. din (...), pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art.2531 C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
C U R T E A
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. din 26 octombrie
2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 Cod penal reținându-se în sarcina sa că în data de 23 februarie 2009, în calitate de director general al Operei N.e Române din C.-Napoca, a încheiat un contract cu sine însuși în calitate de regizor având ca obiect regizarea operei „Forța destinului „ de G. V., act prin care a obținut un folos material în sumă de 7.250 euro.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul îndeplinește funcția de director general al Operei N.e Române din C.-Napoca, funcție deținută în baza contractului de management nr. 3. iulie 2007 (filele 27-
31).
În cursul urmăririi penale inculpatul a uzat de dreptul la tăcere iar audiat în fața instanței a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești instanța reține următoarele.
La data de 23 februarie 2009, în calitate de director general și reprezentant al Operei N.e Române din C.-Napoca, inculpatul a încheiat contractul nr. 464/23 februarie 2009.
În conformitate cu prevederile contractuale inculpatul, în calitate de regizor cesiona exclusiv în favoarea Operei N.e Române din C.-Napoca, instituție pe care o reprezenta în calitate de director general, regia artistică, concepția artistică și montarea pe scenă a spectacolului cu opera „Forța destinului"; în schimbul unui onorariu de 7.250 euro brut la cursul BNR din data plății. Ulterior inculpatul a regizat spectacolul respectiv încasând onorariul stabilit prin contract.
În cursul urmăririi penale inculpatul a uzat de dreptul la tăcere dar a susținut prin memoriile depuse la dosar că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, întrucât nu are calitatea de funcționar public sau a fost în eroare cu privire la această calitate, că nu a acționat cu intenția de a obține un folos material injust.
Prin actul de sesizare al instanței s-a apreciat că inculpatul exercită, în baza unui contract de management însărcinarea dată de M. C. și P. N. de a organiza, conduce și gestiona activitatea Operei N.e Române din C.-Napoca, instituție publică de cultură, în schimbul unui salariu lunar astfel că are, fără nici o îndoială calitatea de funcționar public și în această calitate a încheiat un contract prin care a realizat în mod direct un folos material pentru sine.
Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 2531 Cod penal incriminează fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect un folos material pentru sine.
Prin incriminarea faptei de conflict de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice, instituții publice, etc.; relațiile sociale cu privire la corectitudinea funcționarilor publici în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu presupun și abținerea acestora de la luarea oricăror decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori unei terțe persoane, un anumit avantaj material. De asemenea, legiuitorul a urmărit să ocrotească și relațiile sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau juridice împotriva intereselor ilicite ale funcționarilor publici.
Potrivit art. 147 alin 1 Cod penal prin „. public"; se înțelege orice persoană care exercită permanent sa temporar, cu orice titlu, indiferent cine a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei activități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.
Potrivit art. 145 Cod penal, prin „. se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituției sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public.
Pe de altă parte, înființarea, organizarea și funcționarea instituțiilor de spectacole sau concerte este reglementată de dispozițiile
O. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 3.. Art. 12 din această ordonanță stipulează că „.ea instituțiilor de spectacole sau concerte se asigură de către personalul artistic tehnic și de către personalul administrativ, care, de regulă își desfășoară activitatea în baza contractelor individuale de muncă";. Același act normativ prevede că
„pentru realizarea producțiilor artistice, instituțiile de spectacole sau
concerte pot utiliza personal artistic remunerat în baza unor contracte
încheiate conform prevederilor legale privind dreptul de autor și
drepturile conexe";.
În ceea ce privește conducerea instituțiilor de spectacol sau concerte,ordonanța prevede că aceasta este încredințată în baza unui concurs de proiecte de management iar câștigătorul acestui concurs încheie un contract de management cu ordonatorul principal de credite al autorității publice în subordinea căreia funcționează instituția respectivă.
Prin O.U.189/2008, aprobată prin L. nr. 2. a fost reglementat managementul instituțiilor publice de cultură.
În cauză, astfel cum s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare al instanței, inculpatul a încheiat contractul de management nr. 3. iulie
2007 pe o durată de 5 ani. Potrivit prevederilor art. 11 din contractul de management, proiectul conducătorului instituției publice de cultură, cuprinzând obiectivele și indicatorii culturali la a căror realizare se obligă conducătorul instituției publice de cultură este prevăzut în anexa la contractul de management. Ca atare, în proiectul de management devenit parte a contractului de management a fost prevăzută realizarea premierei operei „Forța Destinului"; de G. V.
Curtea reține că incriminarea pe de o parte a conflictului de interese cuprinsă în art. 2531 C.p. și reglementarea, pe de altă parte a managementului instituțiilor publice de cultură, reglementare cuprinsă în prevederile O.U.189/2008, aprobată prin L. nr. 2. ar fi de natură să aducă atingere principiului previzibilității legii consacrat de dispozițiile art. 7 C. și implicit principiului legalității incriminării consacrat de dispozițiile art. 2
C.p. Astfel, câtă vreme dispozițiile art. 2531 C.p. incriminează fapta funcționarului public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, de a îndeplini un act ori de a participa la luarea unei decizii prin care să obțină, direct sau indirect un folos material pentru sine, pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor ce reglementează managementul instituțiilor publice de cultură încheierea contractului de management și prezentarea proiectului de management presupun realizarea unui program minimal și implicit desfășurarea unor activități de natura celei desfășurate de inculpat. Se reține de asemenea că, pentru realizarea acestui program minimal, care stă de altfel și la baza evaluării anuale a activității, se aprobă inclusiv sumele necesare realizării acestuia.
Art.7 alin.1 C. consacră în general principiul legalității delictelor și pedepselor și interzice îndeosebi aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când se face în detrimentul acuzatului (Kakinakis c/a Greciei, Hotărârea din 25 mai 1993). În timp ce interzice în special extinderea domeniului de aplicare a infracțiunilor existente la faptele care, anterior nu constituiau infracțiuni, el ordonă de asemenea să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului. Reiese că legea trebuie să definească clar infracțiunile și pedepsele care le sancționează (Achour împotriva Franței nr.678335/01).
Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. (Tolstoy Miloslavscki c/a Regatului Unit al Marii Britanii). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniștii obișnuiți să facă dovada unei mari prudențe în exercitarea meseriei lor.
De asemenea, se poate aștepta de la ei să acorde o atenție deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cantoni c/a Franței).
Curtea europeană a constatat că, din pricina principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, iar numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita rigiditatea excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație.
În speță, din cauza lipsei unei interpretări jurisprudențiale accesibile și evident previzibile, cerințele art.7 nu ar putea fi privite ca fiind respectate în privința inculpatului. Ori, lipsa unei jurisprudențe prealabile în ceea ce privește asimilarea faptei de conflict de interese a persoanelor ce conduc activitatea unor instituții în baza unui contract de management cu faptele „.ilor"; și a „altor salariați"; ai instituțiilor prev.de art.145 C. ar conduce la încălcarea dispozițiilor art.7 din Convenție.
În cauză nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 2531 C.p. câtă vreme, chiar și în contextul în care inculpatul nu se poate prevala de necunoașterea ori cunoașterea greșită a legii, reglementarea cu caracter de generalitate cuprinsă de aceste dispoziții legale nu este suficient de previzibilă în contextul reglementării distincte a managementului instituțiilor publice de cultură, reglementări care impun îndeplinirea obligațiilor asumate conform proiectului de management.
Astfel, pe de o parte se impunea ca inculpatul să-și aducă la îndeplinire obligația asumată prin proiectul de management, aceea de a regiza și pune în scenă opera Forța Destinului iar pe de altă parte dispozițiile art. 2531 C.p. impuneau o conduită de abținere de la îndeplinirea oricărui act ori luarea oricărei decizii care ar fi fost de natură să îi aducă un folos material. Ori, în condițiile subzistenței tuturor acestor reglementări, chiar și în ipoteza în care inculpatul ar fi recurs la consiliere juridică - ceea ce de altfel s-a și întâmplat, contractul fiind avizat atât de consilierul juridic al unității și încheiat cu știința M.ui
C. și P. N. - nu se poate susține că reglementarea cuprinsă în art. 2531
C.p. întrunește condiția de previzibilitate impusă atât de jurisprudența
C. cât și de reglementarea internă.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii Curtea apreciază că sub acest aspect nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, lipsind latura subiectivă.
Astfel, după regizarea spectacolului „Forța Destinului „ prevăzut în proiectul de management inculpatul a încheiat contractul nr. 464/(...) , cesionând în favoarea Operei N.e Române C. regia artistică, concepția artistică și montarea pe scenă, realizarea repetițiilor necesare realizării spectacolului pe o perioadă de 50 de ani și încasând onorariul în cuantum de 7250 E. brut.
Că inculpatul nu a acționat cu intenția de a obține un folos material pentru sine rezultă din împrejurarea că realizarea și punerea în scenă a acestei opere se număra printre obligațiile asumate de inculpat prin proiectul de management iar evaluarea sa ulterioară depindea de realizarea obligațiilor asumate. De asemenea, pentru realizarea și punerea în scenă a spectacolului s-a procedat, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor R. C. și C. C. S. ( filele 133-138, 24-27) la întocmirea unui proiect de angajament individual pentru realizarea operei și obținerea aprobărilor și vizelor necesare, contractul fiind semnat în final și de contabilul șef și juristul unității. Mai mult, în condițiile în care Opera nu avea desemnat un director adjunct, contractul a fost semnat de inculpat atât în calitate de regizor, cât și în calitate de director general al Operei.
Susținerea formulată în actul de sesizare potrivit căreia inculpatul avea posibilitatea de a recurge la un alt regizor din cadrul Operei sau la alți regizori angajați pentru realizarea și punerea în scenă a spectacolului a fost combătută de inculpat care a precizat că Opera avea angajați unul sau doi regizori dar care aveau propriul repertoriu iar punerea în scenă a operei „Forța destinului „ era de o complexitate ridicată și nu se afla în repertoriul multor regizori . Curtea va reține apărările inculpatului apreciind că, realizarea și punerea în scenă a operei era o obligație asumată de inculpat prin contractul și proiectul de management, obligație ce urma să fie avută în vedere la evaluarea sa iar pe de altă parte angajarea unui alt regizor pentru punerea în scenă a operei ar fi presupus probabil costuri suplimentare.
De asemenea, nu se poate reține nici faptul că încasarea de către inculpat a sumei cuvenite cu titlu de drept de autor reprezintă un folos material și nici împrejurarea că acesta putea să procedeze la realizarea spectacolului fără a percepe vreo sumă de bani întrucât acesta a încasat onorariul pentru munca prestată în calitate de regizor cesionând drepturile sale de autor în favoarea Operei N.e Române pe o perioadă de
50 de ani și nu i se poate pretinde acestuia să presteze o muncă neremunerată .
Pentru toate aceste considerente Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută. de art. 2. fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d
C.p.p.
În temeiul art. 189 și 192 alin.3 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C. iar cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod proc. penala achita pe inculpatul
T. R. C., fiul lui V. si M., născ.la data de 17 mai 1969 în C. T., jud.C., domiciliat in C. T. str. A. M. nr.53, cetățean român, studii superioare, director general al Operei N.e Române din C. Napoca, fără antecedente penale, CNP 1. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253 ind.1 Cod penal.
Stabilește onorariu avocațial parțial in favoarea Baroului C. în sumă de 50 lei, suma ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu recurs in 10 zile de la pronunțare.
Pronunțata in ședința publică din 9 februarie 2012.
PRES. GREFIER M. B. D. S.
| ← Decizia penală nr. 39/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 800/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
